În februarie 2025, la Conferința de Securitate de la München, vicepreședintele american J.D. Vance le administra europenilor o severă lecție de democrație.

El afirma că principala amenințare la adresa Europei nu venea din Rusia sau din China, ci „din interior”, din îndepărtarea europenilor de propriile valori fundamentale. Vance făcea atunci o referire directă la România și la anularea alegerilor prezidențiale. Mesajul său era categoric: „Nu trebuie doar să vorbim despre valorile democratice. Trebuie să le trăim.”

Era, desigur, dreptul vicepreședintelui american să formuleze asemenea critici. Totuși, după acordul încheiat de Donald Trump cu Vladimir Putin pentru furnizarea de motorină rusească, întrebarea se întoarce inevitabil spre Washington: valorile trebuie doar proclamate sau trebuie și aplicate consecvent?

Motorina schimbă principiile

La 9 octombrie, Donald Trump a anunțat că, în urma unei convorbiri pe care a calificat-o drept „foarte reușită” cu Vladimir Putin, Rusia va furniza imediat peste 300.000 de tone de motorină pieței americane și piețelor internaționale. Alte 500.000 de tone ar urma să fie livrate în noiembrie, încă un milion de tone după aceea și, eventual, alte trei milioane de tone într-un termen nespecificat.

Pentru ca operațiunea să devină posibilă, Departamentul Trezoreriei a suspendat temporar sancțiunile americane asupra motorinei rusești, până la 7 aprilie 2027. Sancțiunile aveau tocmai scopul de a limita veniturile prin care Moscova își finanțează războiul din Ucraina.

Așadar, aceeași administrație care îi certa pe europeni pentru presupusa lor lipsă de consecvență democratică a decis să relaxeze propriile sancțiuni împotriva Rusiei atunci când prețul motorinei a devenit o problemă electorală internă.

Prețul mediu ajunsese la aproximativ 6,28 dolari pe galon, cu numai câteva săptămâni înaintea alegerilor pentru Congres din 3 noiembrie. Motorina este esențială pentru agricultură, transporturi și distribuția mărfurilor. Scumpirea ei alimentează inflația și îi afectează direct pe fermieri, transportatori și consumatori – categorii importante pentru electoratul republican.

În acest context, acordul nu este doar o operațiune comercială. Este și o operațiune electorală.

O tranzacție politică, nu doar energetică

Donald Trump afirmă că prioritatea sa este reducerea prețurilor pentru fermierii, crescătorii de animale și transportatorii americani. Din punctul de vedere al unui președinte preocupat de costul vieții, obiectivul este explicabil.

Dar acordul produce o inversare politică spectaculoasă.

Cu numai o lună înainte, Trump promulgase o lege amplă de înăsprire a sancțiunilor împotriva Rusiei. Acum, pentru a obține motorină mai ieftină, administrația sa redeschide chiar canalul financiar pe care sancțiunile trebuiau să-l blocheze. Potrivit relatărilor americane, Statele Unite nu mai importaseră petrol și gaze rusești din 2022. AP News

Nici măcar eficiența economică a acordului nu este certă. Rusia exportă în mod normal cantități importante de motorină, iar volumele anunțate pentru livrare imediată sunt relativ mici în raport cu dimensiunea pieței mondiale. Analiștii citați de Reuters consideră că înțelegerea poate oferi un ajutor punctual unei piețe foarte tensionate, dar nu este suficientă pentru a determina o scădere durabilă a prețurilor.

În schimb, beneficiul politic pentru Vladimir Putin este evident. El obține venituri suplimentare, o relaxare a sancțiunilor și, mai ales, o formă de reabilitare ca partener economic indispensabil al Statelor Unite.

Putin nu a fost constrâns să facă pace pentru a reveni pe piață. A fost chemat să ajute administrația americană să rezolve o problemă de prețuri înaintea alegerilor.

Cine este sancționat și cine este recompensat?

Există aici și un paradox strategic.

Ucraina a lovit rafinăriile rusești pentru a diminua capacitatea Moscovei de a finanța și susține războiul. Aceste atacuri au redus producția rusească de motorină și au contribuit la presiunea asupra pieței mondiale.

În loc să mărească presiunea asupra agresorului pentru a opri războiul, Washingtonul a exercitat presiuni asupra Ucrainei pentru a opri atacurile asupra infrastructurii energetice rusești. În paralel, Trump a ridicat temporar sancțiunile pentru ca Rusia să poată exporta din nou.

Mesajul transmis este problematic: eficiența militară a Ucrainei este limitată, în timp ce Rusia primește acces la venituri suplimentare.

Volodimir Zelenski a calificat acordul drept o „decizie slabă a unor parteneri puternici” și a avertizat că darurile oferite lui Putin nu vor aduce pacea. Criticile nu au venit numai din partea democraților. Mai mulți parlamentari republicani au cerut administrației să renunțe la acord, iar senatorul republican Thom Tillis a afirmat că acesta ar putea încălca legea sancțiunilor adoptată de Congres.

Lecția pentru europeni

Ce concluzie ar trebui să tragă Europa?

În primul rând, că politica externă americană este astăzi profund tranzacțională. Alianțele, sancțiunile și chiar principiile proclamate public sunt evaluate prin prisma avantajului imediat pentru Statele Unite și pentru administrația aflată la putere.

În al doilea rând, că Europa nu-și mai poate întemeia securitatea exclusiv pe presupunerea că angajamentele americane sunt definitive. O sancțiune impusă astăzi poate fi suspendată mâine dacă prețul electoral devine prea ridicat la Washington.

În al treilea rând, europenilor li se cere să suporte în continuare costurile sancțiunilor, să sprijine Ucraina și să renunțe la energia rusească, în timp ce Statele Unite își acordă libertatea de a negocia direct cu Putin atunci când interesul propriu o impune. Germania a anunțat deja că își menține sancțiunile împotriva Rusiei, în pofida schimbării de direcție a Washingtonului.

Nu este vorba despre a reproșa Statelor Unite că își urmăresc interesele. Toate statele serioase trebuie să o facă. Problema apare atunci când propriile interese sunt prezentate drept expresia unor valori universale, iar interesele celorlalți sunt tratate ca abateri morale.

De la diplomația valorilor la diplomația galonului

Discursul lui J.D. Vance de la München capătă, în lumina acordului Trump–Putin, un sens nou.

Europenilor li s-a spus că trebuie să-și apere valorile chiar cu prețul unor sacrificii. Administrația americană a renunțat însă la o parte a propriilor sancțiuni atunci când sacrificiul s-a tradus în motorină de peste șase dolari galonul și în riscul pierderii alegerilor pentru Congres.

Din această perspectivă, acordul cu Putin nu este numai despre energie. Este un test de coerență politică și morală.

Concluzia nu poate fi aceea că valorile nu mai contează. Dimpotrivă. Concluzia este că valorile fără consecvență riscă să devină simple instrumente de presiune asupra aliaților. Iar principiile aplicate numai atunci când nu costă nimic nu mai sunt principii. Sunt argumente de negociere.

În februarie 2025, la München, J.D. Vance le spunea europenilor că nu este suficient să vorbească despre valorile democratice, ci trebuie să le și trăiască.

După acordul pentru motorina rusească, Europa îi poate răspunde, fără lipsă de politețe, dar și fără complexe: regula trebuie să fie valabilă pentru toți. Inclusiv pentru cei care o proclamă.