Una din putinele vesti bune pe care Europa le-a transmis Romaniei, in ultima perioada, este initiativa colegilor de la Partidul Socialistilor Europeni (PES), care au facut o lista cu candidati indezirabili pentru Parlamentul European. Printre ei se regaseste si Monica Macovei, acel fost procuror ceausist pe care il apara acum diversi „prieteni” din zonele obscure ale politicii europene. Un politician englez oarecare, de pilda, a criticat lista PSE, considerand-o actiune de campanie. Daca Macovei este atat de capabila, de ce nu au pus-o tipii respectivi pe lista lor de candidati? Ca doar este voie. Oricum, eu plec de la premisa ca smecheriile electorale nu sunt o inventie romaneasca si ca fiecare societate are proportia sa de astfel de exemple. 

Macovei este in continuare aceeasi persoana dubioasa, utilizata de mercenari pseudo-politici din tot felul de zone  pentru a promova interese meschine ale unora care vor sa castige in lumea globalizata folosind cozi de topor din tarile ce trebuie „fragezite”  fie in numele asa-ziselor „conditionari democratice”, fie in numele „democratiei portocalii” sau al justitiei in care sa fie pedepsiti „coruptii” din „noile” tari europene si nu „corupatorii” din tarile mai puternice, fata de care s-ar justifica impunitatea pentru ca actiunea lor este realizata in numele si pentru valorile superioare ale economiei de piata „functionale”.  

Monica Macovei este o marioneta perfecta pentru aceste interese. Gata sa-si injure tara din orice pozitie, ministru independent  „sub acoperire”, „comisar”  platit de ong-uri britanice, trimisa, probabil, sa explice in Macedonia cum trebuie facute privatizarile sau  achizitionate fregate fara coruptie.

A fost plimbata recent, precum girafele, prin pietele Bucurestiului, incercand sa se mimeze apropierea ei  de romanii pentru care ar trebui sa se bata la Bruxelles.. Nu am vazut de mult pe cineva atat de dezgustat de posibila atingere pe care ar putea sa o primeasca din partea oamenilor de pe strada.

 Fara halucinogenele propuse de o posibila colega , oamenii o vad pe Macovei asa cum este :  un justitiar mincinos, un simbol al esecului si al minciunii portocalii.

Pedelistii se simt jenati in vecinatatea ei. O cunosc dar nu au ce sa faca. Stiu ca alianta Basescu-Macovei este la fel de stramba precum axa Bucuresti-Londra-Washington care nu a functionat niciodata in interesul romanilor ci doar pentru marunte intererse personale ale lui Basescu.. Pedelistii nu doresc  sa o puna pe afise, n-au curaj sa faca spoturi cu ea, n-au curaj nici sa o lase sa vorbeasca prea mult. Nici macar sa ia o mana de tarana, precum Stolojan, nu au considerat-o capabila. In schimb, vorbesc de ea ca si cum ar fi Maica Precista, desi este un personaj care a distrus  sistemul de justitie din Romania, introducand razbunarea politica drept principiu fundamental al justitiei din tara, o justitie in care, in opinia ei, ar trebui sa nu mai avem judecatori ci doar procurori numiti de Basescu.

Dupa ce a fost rejectata de oamenii competenti din sistem, a folosit toate prilejurile pentru a critica Romania si pentru a-i considerai drept corupti pe toti cei care se opun politicii lui Basescu, singurul presedinte „penal” din istoria Romaniei (pentru a prelua unele formulari din mass media, nu ca eu as crede asa ceva). A cerut chiar ca Romania sa nu mai primeasca fonduri europene, tocmai acum cand este nevoie de ele mai mult ca oricand. Din cauza ei, cred ca va trebui sa propunem introducerea unui juramant special pentru europarlamentarii romani, un juramant de fidelitate fata de tara (si sa specificam ca e vorba de Romania), pentru ca altfel ne vom trezi cu ea drept principalul adversar al Romaniei in UE. Britanicii seriosi (nu cei cativa „complici” care tot baga diverse note prin ziare ca sa fie preluate apoi de „deontologii” de la Bucuresti), au drept principiu de conduita formula „My country, right or wrong” (tara mea, fie ca are dreptate sau nu). In ce limba ar trebui sa-i traducem aceste cuvinte Monicai Macovei?

Sunt multi oameni (inclusiv foste manechine iesite la pensie) care se trezesc vorbind in aceasta campanie, incercand sa reia aceleasi nesfarsite povesti ale mele cu  justitia. Sunt sicane pe care le desconsider si le ignor, chiar daca mizeria pe care ele o produc este in continuare la fel de dizgratioasa. Chiar daca , intamplator, procurori „specializati” in dosarele mele incearca sa le reactiveze acum. Dupa ce au schimbat, special pentru mine, legi si regulamente ale Parlamentului, procurorul general al lui Basescu vrea sa modifice acum si Constitutia – pentru a aplica deciziile `Curtii constitutionale (doar pentru mine) retroactiv si nu pentru viitor, cum prevede art 147 din Constitutie. Diverse voci portocalii din presa, vesnicul si la fel de iritatul Gunther Krichbaum, unii editorialisti pe bloguri – nu pricep (sau se prefac ca nu pricep) de ce Parlamentul, sub comanda de la Cotroceni, nu accepta si acesta ultima umilire.

Sfatul meu este  urmatorul : „Nu va obositi prea tare. Va indemn sa mergeti in tara si sa ii intrebati pe oameni daca acest tip de manipulare mai tine. Dupa 5 ani de mizerii, si sute de miliarde de lei cheltuiti pe politia politica, acuzatiile voastre cu „termopane” , pixuri si caciulite au intrat in derizoriu. Macar acum incercati sa va ocupati de problemele reale ale tarii!” 

Felicit grupul socialistilor europeni pentru ideea lor. Spre deosebire de manipularile cu „dalmatienii” pe care le faceau prietenii fostului dezastru al justitiei, Monica Macovei, aceasta idee este bazata pe argumente clare si de care chiar trebuie sa tinem cont. Eu, personal, le sustin.

PS 1  Oare de ce Alina Mungiu Pipidi nu este si ea pe lista alaturi de Monica Macovei si de  Traian Ungureanu? Nu merita?  Nu are prieteni la The Economist? Sau nu are in tara prieteni care au prieteni acolo?

PS 2 Profit de acest prilej pentru a ma autodenunta SRI-ului. Ieri am trimis o scrisoare in strainatate, la Comisia europeana si nu numai, in care anunt ca indicatiile date justitiei la intalnirea de la Cotroceni sunt pe cale sa se realizeze . E adevarat cu unele mici daune colaterale, cum ar fi incalcarea brutala a Constitutiei. Desigur, acest lucru se pune in practica in numele unui obiectiv nobil – obtinerea unui al doilea mandat prezidential al lui Traian Basescu.