11 Septembrie. După 19 ani

In urmă cu mai multi ani, am scris pe blog un articol („pro-american”), intitulat „Ziua in care totul s-a schimbat”. Il reiau astazi aici:

„Doamnelor si domnilor, in urma cu putin timp a avut loc un atac terorist fara precedent in Statele Unite, asupra mai multor puncte vitale. Acest lucru creeaza un sentiment de ingrijorare majora, nu numai in Statele Unite, dar si in intreaga lume. Condamnam acest tip de actiune, indiferent de motivatiile sale. Este un atac care nu poate fi justificat prin absolut nimic.”

Asa incepea declaratia mea de presa din data de 11 septembrie 2001, una din cele mai negre zile ale istoriei recente si una din cele mai amare experiente din cariera mea politica. In momentul producerii atacurilor ma aflam la Palatul Victoria. Am fost informat cu privire la tragedia care avea sa intre in istorie ca fiind una din cele mai adanci cicatrici produse Statelor Unite ale Americii. O rana care, vedem si in prezent, are nevoie de timp pentru a se inchide complet.

Aflarea vestii in acea funesta zi de marti mi-a produs o serie de reactii si sentimente care pot fi cu greu transpuse in cuvinte acum. Acelasi sentiment pe care, cred, l-au avut toti romanii care au privit descumpaniti si socati pe ecranele televizoarelor la prabusirea celor doua turnuri gemene. Mi-am dat seama ca another day at the office s-a transformat pentru multi newyorkezi si functionari americani angajati in cladirea Pentagonului, dar si pentru pasagerii zborului 93, in ultima zi a vietii lor. Si m-a cuprins un sentiment de furie fata de oamenii care, cu sange rece si extrem de calculat, au decis sa infiga un pumnal in inima democratiei americane in speranta ca vor transmite un mesaj lumii intregi.

Ca un automatism, pe masura ce priveam imaginile si primeam informari din strainatate si de la autoritatile competente din tara, am constientizat ca vom avea de gestionat o situatie de criza internationala fara precedent. Toate institutiile noastre au intrat in alerta si a urmat un lung sir de decizii si actiuni care aveau sa demonstreze ca suflul exploziilor din S.U.A va produce schimbari semnificative peste tot in lume, inclusiv in Romania.

Cum au reactionat autoritatile noastre atunci, in contextul in care o planeta intreaga era in alerta maxima, si noi toti aveam de gestionat o situatie de criza internationala fara precedent? Au urmat o serie de pasi care au demostrat buna comunicare si conlucrare intre diversele ministere, institutii si organe de control, dar si atasamentul si compasiunea intregii conduceri de atunci a Romanie si a PSD fata de poporul american. Va invit sa urmariti, in prezentarea-memento de mai jos, principalele momente, decizii si declaratii din acea perioada. Nu există un fundal muzical si va invit, pe aceasta cale, ca prin tacerea prezentarii sa oferim, la randul nostru, un moment de reculegere in memoria victimelor atentatelor din 9/11:

Nu cu foarte mult timp dupa tragedie, la o luna si ceva, am efectuat o vizita de cinci zile in SUA, in cadrul careia am avut o intrevedere cu presedintele George W. Bush la Casa Alba, cu vicepresedintele Richard Cheney (aflat inca intr-o baza militara), cu secretarul de stat, Colin Powell, cu alti membri ai administratiei  si, ulterior, aflat in New York, am vizitat Ground Zero. Acolo, am depus o coroana de flori in amintirea celor disparuti si am oferit autoritatilor un drapel romanesc cu semnaturile tuturor membrilor delegatiei romane. Imi este greu si acum sa vorbesc despre cel mai incarcat si greu moment al vizitei mele in SUA. In fata dezastrului, am vazut insa puterea si taria ce caracterizeaza autoritatile si cetatenii americani care, socati si cu amintirea inca vie, erau  decisi ca sa renasca din cenusa. Atunci, pus in fata ruinelor si a dezastrului provocat de teroristi, am inteles si mai tare ca lumea dupa 11 septembrie nu va mai fi niciodata la fel. Ca totul, atat la nivelul natiunii americane, dar si geopolitic, s-a schimbat.

Acum, privind inapoi, cu totii cred ca trebuie sa fim de acord ca lumea s-a schimbat profund. Ca nimic nu mai este la fel. De la intensificarea monitorizarii comunicatiilor (exclud, din respect pentru eveniment, sa vorbesc despre abuzurile pe care autoritatile de astazi din Romania continua sa le faca, in baza scuzei lui 11 septembrie…) si pana la aparitia crizei economice, atacurile din 2001 au fost semnalul unui nou act din istoria omenirii. Sper, doar, ca noi toti sa ne fi invatat lectia si sa constientizam ca fundamentalismul, de orice forma si culoare, trebuie condamnat la unison.

11 septembrie 2001 a mai insemnat ceva pentru Romania: apropierea tarii noastre de Statele Unite ale Americii si intrarea pe o logica si o serie de actiuni care au reusit sa indrepte tara noastra spre NATO. Tin minte ca, in cadrul vizitei la Casa Alba, am subliniat in discutia cu presedintele Bush sprijinul total pe care il poate acorda Romania in campania antiterorista initiata de Statele Unite, alaturi de coalitia antiterorista internationala. Tot atunci am vorbit despre rolul important pe care il poate avea tara noastra ca viitor membru NATO.

Terorismul, ca flagel, trebuia combatut in toate formele sale, iar de atunci si pana in prezent Romania a participat cu onoare si sacrificii la toate operatiunile majore din teatrele de razboi. Intreaga lume a inteles acest lucru si s-a unit in jurul unui tel comun, apararea democratiei si a bunei convietuiri la nivel mondial. Tara noastra a varsat, alaturi de aliatii americani si internationali, sange pentru garantarea unui climat normal, democratic, care sa  ofere cetatenilor lumii, indiferent de crezul religios sau ideologia  politica, certitudinea ca pot  trai in liniste alaturi de cei dragi. Iar Armata Romana s-a dovedit, de-atunci si pana in prezent, unul din cei mai eficienti, loiali si drepti ambasadori ai tarii noastre la nivel mondial.

Si pentru ca prietenia dintre Romania si Statele Unite ale Americii s-a sudat din 2001 si pana in prezent in niste puncte extrem de importante, formand in prezent un tot unitar, voi caracteriza aceasta relatie printr-un citat relevant, cred eu, din Nicolae Titulescu: „Exista un stadiu de prietenie unde nu e nevoie sa mai vorbesti spre a te intelege, nici sa te sfatuiesti pentru a actiona in comun”. Romania si SUA, dupa 11 septembrie 2001, au atins acel stadiu.

In memoria victimelor atentatelor si a pierderilor pe care SUA si tara noastra le-au avut in lupta impotriva terorismului sper, doar, ca Dumnezeu i-a iertat pe toti cei care au suferit atunci si ca ne va da noua, tuturor celorlalti, intelepciunea de a evita astfel de drame pe viitor! Dumnezeu sa binecuvanteze Romania si SUA si sa ofere oficialilor ambelor state intelepciunea necesara prelungirii acestui stadiu de buna intelegere pentru perioada care urmeaza.

PS: Prezentarea poate fi urmarita aici si downloadata aici.

Peste 12 milioane de accesări pe blog

Au trecut multi ani de cand am inceput impreună. De fapt, unii au plecat, altii s-au alăturat in timp. Unii, din păcate, au plecat definitiv.

Am creat impreună un jurnal virtual de-a lungul a aproape 15 ani, in care pot fi regăsite fragmente de realitate, portrete de oameni, realizări sau nereusite. Au fost insă, in această perioadă, mai mult de 12 milioane de accesări.

Vă multumesc!

Reuniunea anuală a diplomatiei romane – 2020

Am fost invitat să urmăresc, astăzi, on-line, Reuniunea anuală a diplomatiei romane, ceea ce am făcut cu mult interes.

Cu atat mai mult cu căt sărbătorirea Zilei Diplomatiei Romane a fost instituită de guvernul pe care l-am condus, prin Legea 269/2003 privind Statutul Corpului Diplomatic si consular al Romaniei, iar prima Reuniune a diplomatiei Romane a avut loc in 2004.

Tema reuniunii este „Impactul pandemiei asupra tendintelor internationale si răspunsurile diplomatiei romane”, fiind invitati, in sistem video, mai multi ministri de externe, precum si „ministrul de externe” al UE, Josep Borrell.

Nu voi comenta mesajele lui Iohannis si ale premierului Orban, acestea dovedind doar preocupări pentru alegerile din acest an. Am urmărit insă cu atentie discursul cuprinzător, de 75 de minute, al ministrului Bogdan Aurescu. Discurs prezentat din Sala Gafencu a MAE, din sediul pe care l-am amenajat pentru minister in 1991-1992 (chiar cred că era de mult timpul pentru crearea unui nou sediu, actuala situatie cu salariatii ministerului risipiti prin vreo 13 locatii fiind anormală).

El a trecut in revista actiunile ample, diplomatice si consulare, din perioada pandemiei, pentru rezolvarea unor probleme de sănătate, de transport, etc., ale cetătenilor romani aflati in străinătate dar si participarea la actiuni sau reuniuni multilaterale determinate de epidemie. A fost creat si un Grup de reflexie in minister pentru a determina modificările generate in sistemul international.

O prezentare amplă a fost făcută măsurilor de reformă din MAE – planul de carieră, selectiii, avansări in grad, detasări – realizate după adoptarea, in ianuarie, a noii organigrame.

In planul actiunii externe, prioritătile au fost, cum mă asteptam, parteneriatul strategic cu SUA, NATO, UE, in această ordine. Nu au fost mentionate Franta, Germania, Marea Britanie (doar sub aspectul Brexit), Rusia (doar cu o referire indirectă) sau China. Nu au fost prezentate unele aspecte mai complicate in vecinătatea noastră.

In ansamblu un discurs corect, cu enumerarea unor activităti numeroase dar in siajul unor initiative de la Bruxelles sau de la Washington. Poate si din cauză că politica externă a intrat in „domeniul rezervat” de la Cotroceni.

In opinia mea, ar fi nevoie de lansarea unor initiative proprii, chiar in contextul dezbaterilor despre „suveranitatea strategica” a UE. Statutul de avanpost al Nato la Marea Neagră si la frontiera cu Rusia va continua să ne creeze probleme. O alt[ intrebare: are rost ca Romania să „redevină” (si) o tară balcanică? Ne interesează doar Balcanii de Vest sau si celelalte regiuni ale Balcanilor? Cum poate (re)deveni Organizatia de cooperare a Mării Negre o organizatie functională? S-ar putea ca in dezbaterile ce vor urma să fie examinate si unele dintre aceste aspecte.

Valentin Boeru, „Unde a dispărut Romania normală?”

Nu peste mult timp se vor fi scurs trei trimestre de când Klaus Iohannis a devenit, pentru a doua oară, președintele României. Și nu numai atât, căci se vor împlini și șase ani de când se va fi aventurat la funcția supremă în stat cu un proiect de țară de care s-a ales praful. Ori Klaus Iohannis nu a știut ce prezintă ori consilierii, realmente văduviți de perspective, au încropit o culegere de date și informații generale, botezate bombastic proiect, ca președintele să poată lega, totuși, două vorbe despre prezența lui la Cotroceni. Cum de s-a ales praful de ideile expuse și de viziunile prezidențiale? Pentru că, încă de la primele cuvinte, iese în evidență falsitatea acestora.

România europeană, modernă și prosperă pe care o clama Iohannis nu a depășit faza vorbelor înșirate pe hârtie. S-ar fi vrut ca cele trei aspirații, european, modern și prosper, să fie un obiectiv care să-i unească pe cetățenii acestei țări, dar cum se putea realiza din moment ce prima grijă a lui Iohannis a fost să-i dezbine pe români?

Fără partidul celor mulți

Cum s-ar fi putut ajunge la un acord între toți atât timp cât președintele a încălcat cel mai elementar drept cetățenesc, dreptul de a avea opțiuni politice diferite? De aproape șase ani, Klaus Iohannis luptă împotriva unui partid sub lozinca „O Românie fără PSD”, considerând că țara a ajuns atât de jos din cauza acestuia. Culmea este însă că România a atins pragul celei mai mari dezvoltări economice recunoscute de Uniunea Europeană sub guvernarea PSD, iar de zece luni, de când este administrată de PNL, merge din ce în ce mai jos, fără șanse de redresare altfel decât pe hârtie.Chiar dacă nu a câștigat, cu aproape 3.400.000 de voturi exprimate pentru candidatul propriu la ultimele prezidențiale, PSD rămâne cel mai mare partid. Iar asta îl irită îngrozitor pe Iohannis, a cărui politică nu s-a mai îndreptat spre România europeană, modernă și prosperă, ci doar împotriva PSD.Acesta să fi fost scopul intrării noastre în Europa ce-l ghidează pe Iohannis? De a accepta că nu trebuie să existe un partid al celor mulți?

Toaleta din fundul curții

Privind în urmă, toate proiectele și programele inițiate de Klaus Iohannis și promovate cu mare spectacol s-au dovedit a fi doar fumigene. „România lucrului bine făcut” a eșuat lamentabil imediat ce s-a lansat de pe buzele președintelui. Un amestec haotic de fraze, de generalități și de păreri lipsite de suport real. Singurul lucru bine făcut a fost pierderea de vreme.„România Educată” nu a reușit să treacă, nici ea, de momentul vorbelor rostite degeaba. Teoretic, acum am fi în cadrul acestui proiect. Practic, nu suntem nicăieri, pentru că nu se pot aplica niște clișee sau niște nimicuri care au fost ridicate la rangul de modele pentru învățământ. Ceea ce se întâmplă în clipa de față în învățământ nu arată decât cantonarea în suficiență, în amatorism și incultură. Într-un cuvânt, în prostie. Ce pretenții poți avea când ministrul Educației, Guvernul și însuși președintele se întrec în invenții lexicale departe de limba română? Ce poți cere celor care răspund de școală când, cu o săptămână înainte de deschiderea anului de învățământ, toți orbecăie și încă mai caută soluții de securitate medicală? Avem ambiții mari cu o instruire de calitate, în condiții de maxim confort, când, în realitate, peste 1.000 de școli încă mai au toalete în fundul curții, nu au apă curentă și canalizare, iar săpunul este inexistent.Cum o fi mai corect, „România Educată”își arată fața sau își arată colții?

Despre ce era vorba?

La nouă luni după ce a luat în primire al doilea mandat de președinte, Klaus Iohannis nu poate indica vreo realizare din marele lui proiect „România normală”. Și asta pentru că normalitatea este cernută prin filtre proprii, care denaturează realitatea. Sărăcirea populației nu are corespondent nici în proiectul unei Românii moderne și prospere, nici în cel al unei Românii normale. Prăbușirea economiei, de asemenea. Guvernul încă se mai laudă cu subvenția celor 850.000 de șomeri, dar, în scurt timp, aceștia vor ieși din plată. Despre ce normalitate se va putea vorbi atunci? Spitalele despre care Klaus Iohannis amintea în proiect, declarând că vor putea asigura asistență la standarde europene tuturor pacienților, se zbat între management defectuos și deciziile contradictorii ale mai marilor Sănătății. Pentru zecile de mii de cazuri de îmbolnăviri cu Covid răspund doar pacienții, niciodată ministrul Sănătății și ciracii care elaborează strategii pe bâjbâite. Siguranța cetățeanului a devenit o problemă lăsată spre rezolvare clanurilor interlope, Poliția ajungând să fie controlată de către acestea. Infrastructura se dezvoltă prin lansarea de tabele și planșe frumos desenate, cu acompaniament de artificii. În rest, pe niciunde nicio lopată.Partidele politice se mișcă numai cu voie de la serviciile de informații, pentru a nu deranja normalitatea pe care președintele o vrea. Este alta decât cea prevăzută în proiect. Și atunci, nu ai cum să nu te întrebi. Unde a dispărut România normală? Sau nici măcar nu era vorba de așa ceva?”

(Ziarul National, 06.09.2020)