Vrem o vanatoare ca afara

Isteria cu impuscarea ursului Arthur (nu putea sa-l cheme Ion sau Nicu) a cuprins Romania si Europa si acopera scandalul vaccinarilor. Am fost solicitat de diverse televiziuni sa comentez dar am refuzat, stiind ca este inutil. Brigitte Bardot sau ong-uri din tari care nu mai au ursi, pentru ca i-au impuscat pe toti, ne dau sfaturi despre cum sa gestionam populatia de ursi din Romania.

Prin 2003, la o intalnire la Paris, cu presedintele Chirac, acesta inainte de de a aborda temele politice, m-a intrebat de ce noi, in Romania , impuscam ursi. I-am raspuns ca apreciem sfaturile de la prieteni dar se pare ca noi stim sa gestionam populatia de ursi,avand peste 6000 de ursi (acum probabil s-a ajuns la aproximativ 10000), spre deosebire de Franta, unde ultimii doi ursi tocmai fusesera impuscati, din greseala. I-am propus sa relocam un numar de ursi in Franta. Mi-a spus ca fermierii francezi ar fi nefericiti.

Nu stiu cum a avut loc „extragerea” lui Arthur, daca s-au respectat regulile sau nu. Lucrurile se vor clarifica. Problema este ca prin isteria declansata de unele ong-uri ecologiste (mai ales din strainatate), vor aparea presiuni legislative interne ce vor determina efecte in lant. Vanatoarea are ca rezultat, atunci cand este rationala, sa pastreze un echilibru intre populatia de ursi si arealul in care acestia traiesc. Acest areal insuma cam 2,8 milioane de hectare la nivelul anilor ’60. Pe aceasta suprafata erau estimati 4050 de ursi in 1968, Acum numarul lor este peste dublu in suprafete despadurite masiv. De ce ne miram ca in aceste conditii, ei coboara spre zona de dealuri. Sunt unele zone unde pagubele pe care le produc sunt serioase. In 1986, in Harghita erau 1155 de ursi. Pagubele au insemnat 1200 ha padure cojita, 798 bovine, 75 de cabaline ucise, 602 ovine 39 porcine. In ultimii ani, au fost atacati de ursi si au murit intre 15 si 20 de cetateni romani, anual. De-a lungul deceniilor, numarul de ursi „extrasi” a fost intre 100-200.

Intrebarea este ursii trebuie „extrasi” dupa ce au atacat sau trebuie actionat preventiv mentinand o densitate controlata? Cei destepti stiu raspunsul. Idiotii sau cei interesati vor fi, in continuare, fanatici.

Vanatoarea cu straini. Vanatoarea cu straini s-a facut (inclusiv pe vremea lui Ceausescu) pentru ca romanii, in rare cazuri, vor plati 5000, 10000, 20000 de euro pentru a vana un urs sau un cerb. Sigur, ursii pot fi extrasi GRATUIT dupa ce AU DEVENIT periculosi. De ce au nevoie ocoalele de vanatoare sau asociatiile de vanatoare de acesti bani? Simplu, pentru a achizitiona hrana pentru animale si pentru a o duce pe munte. Vor merge oare ongistii sa duca hrana in padure? Vor da Bruxelles-ul, Viena sau printul Charles banii pentru cumpararea hranei pentru ca ursii sa nu coboare de pe munte? Nu prea cred. Va acorda guvernul Catu subventii pentru hrana ursilor si va plati pentru pagube? Nu cred. Cred, de aceea, ca tot noi trebuie sa ne rezolvam aceste probleme. Intr-un mod intelept.

Arthur – cel mai mare trofeu din Europa. E o exagerare. Daca am inteles bine, blana ursului Arthur are 595 de puncte. Recordul in Romania a fost cel din 1983, un urs de 687,79 puncte. Si mai sunt vreo 10-12 trofee peste 600 de puncte. Mi-a placut gluma cu „cel mai mare urs din Europa”. Recordurile in Europa au fost: Cehoslovacia – 367 pct, Bulgaria 375, Croatia 448, Jugoslavia 582. Este vorba, intr-adevar, de un trofeu important dar discutam doar de trofee din Romania, celelate nu prea exista sau poate le-au impuscat in secolele trecute. Daca veti merge la Clubul de vanatoare din Paris, veti vedea, la intrare un urs imens, naturalizat. Cand m-am uitat la eticheta, am vazut ca fusese vanat in Romania, de un francez, prin anii ’70.

Daca vreti sa vedeti trofee importante de vanatoare de la noi, puteti vizita, pe Valea Prahovei, Muzeul cinegetic de la Posada, pe care l-am modernizat in 2004.

Va rog sa nu va enervati foarte tare citind aceste randuri. Ma adresez in special celor din asociatiile „patru picioruse”. Nu am gandit sa le afectez finantarile dar mi s-a parut nedreprept ca ministrul mediului, Tanczos Barna, sa fie pus la zid si lasat singur in aceasta chestiune.

Oricum, mi se pare hilar ca in secolul 21, cetatenii romani din anumite zone sa-si inconjoare casele si culturile cu sarma ghimpata sau sarme electrice pentru a se proteja de numarul prea mare de ursi care ii viziteaza. Apropos, cine plateste aceste instalatii? Statul roman, statul austriac, ong-urile?