Un mesaj din China, cu ocazia lansării cărtii lui Angelo Miculescu

Am primit din China, din partea unui prieten, diplomat, vorbitor de română, un mesaj emotionant cu ocazia lansării volumului de astăzi:

„Un profund omagiu ambasadorului Angelo Miculescu

Acum câteva zile, am aflat pe FB că va apărea această carte și m-am bucurat enorm, pentru că după încetarea din viață a lui Angelo Miculescu este prima dată când se lansează cartea dedicată acestei personalități române,care a rămas vie în amintirea noastră. Văzând zâmbetul lui din poza copertei, gândurile mele s-au întors în ani 80 din secolul trecut. In perioada aceea, eu eram încă la început de carieră și prin contactele realizate atunci fie cu întălniri,fie cu compania unor delegații, am învățat foarte multe lucruri de la acest înalt demnitar român, nutrind sentimente de adânc respect și o reală prețuire pentru acesta.

Angelo Miculescu a fost un politician eminent,un mare patriot, fiind mândru că era un român.Pentru dumnealui, interesul țării era mai presus de orice și cu toate că era ceva mai în vârstă, nu a precupetit nici un efort pentru a duce la bun sfârșit sarcinile trasate de București, fiind apreciat ca un ambasador activ, harnic și devotat națiunii române. În vremea aceea, Miculescu era un înalt demnitar român cu rang de vicepremier, dar în el nu se constata deloc acest lucru. Era modest, fără aer de șef; era pragmatic, tot timpul întra direct în subiect; era apropiat de oameni, te considera partener de dialog egal, chiar dacă erai mai tânăr sau provenit din rândul oamenilor de rând. Era un om foarte plăcut și simpatic pentru chinezi. Prin urmare, a fost făcută prietenia dintre ambasadorul Miculescu și mulți chinezi de la conducerea partidului și statului chinez până la oameni simpli.

Angelo Miculescu a fost un mare prieten al poporului chinez și iubea mult China ca și România.Misiunea ambosatorului Angelo Miculescu în China a găsit acest stat asiatic în primi ani ai procesului de reformă și deschidere spre exterior și China avea nevoie de experianță, investiții din afara țării. Fiind un mare specialist agronom și având bogată experianță politică, Migulescu a promovat cu mare plăcere și energie schimburile dintre China și România în toate domeniile de activitate, totodata a dat și multe sfaturi prețioase liderilor chinezi privind îmbunătățirea activității agricole din China. Se poate spune că stadiul actual în care a ajuns agricultura chineză de astăzi se datorește și contribuției aduse de Miculescu în acea vreme.

Anul acesta, China și România vor marca 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre cele două state. Această lucrare va fi un cadou de mare preț pentru acest eveniment deosebit de important.Memorând pe ambasadorul Miculescu, trebuie să învățăm de la Miculescu calitățile sale ca om de stat, diplomat și cetățean, să învățăm modalitatea de lucru și spiritul de lucru în care a militat pentru continuarea și aprofundarea cunoașterii reciproce dintre cele două state și popoare,pentru promovarea și consolidarea prieteniei și colaborăii tradiționale ce leagă China și România și să ducem mai departe, din generație în generație, prietenia chino-română în noul contex istoric.

Li Ming
fost director general al Direcției generale
Eurasia a Departamentului general al C.C al
P.C.Chinez

Eveniment la Fundatie: Cartea cu telegramele desecretizate ale lui Angelo Miculescu de la Beijing

Fundația Europeană Titulescu, împreună cu Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, organizează miercuri, 13 februarie 2019, începând cu ora 16:30, lansarea cărții:

„ANGELO MICULESCU AMBASADOR LA BEIJING (telegrame desecretizate 1982-1989)”
Autori: Liviu Țăranu, Mihai Floroiu

Cu alocuțiuni din partea:

Gelu Voican VOICULESCU – director general IRRD
Dr. Constantin CORNEANU – director general adjunct IRRD
Prof. univ. dr. Constantin VLAD
ZHAO Lei – consilier al Ambasadei Republicii Populare Chineze în România
Dr. Florian BANU – CNSAS
Dr. Liviu ȚĂRANU
Mihai FLOROIU

Moderator:

Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE – Președintele Fundației Europene Titulescu

Evenimentul este organizat cu sprijinul BIOFARM S.A. și va avea loc la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1, București.

Vă așteptăm!

Recunoasterea presedintelui „interimar” din Venezuela.

„România il recunoaste pe presedintele interimar al Venezuelei, Juan Guaido” a anuntat vineri Administratia prezidentială.

Fără să iau apărarea regimului Maduro, mă intreb insă dacă acest gen de decizii nu va genera precedente periculoase. Asa cum s-a intâmplat cu recunoasterea statalitătii provinciei Kosovo (vezi apoi Crimeia, Abhazia, etc). Poate că, in viitor, Maduro ar putea recunoaste drept presedinte interimar al Frantei pe unul din liderii „vestelor galbene”. Nu vreau să continui cu astfel de ipoteze.

Recunoasterea este o institutie a dreptului international. Este vorba, in principal, de recunoasterea STATELOR. Ea are un caracter declarativ (in privinta existentei noului stat) si constitutiv (in privinta opozabilitătii acestei existente fata de statul care a făcut recunoasterea).  La finalul Războiului Rece, in conditiile destrămării URSS si Iugoslaviei, Uniunea Europeană a adoptat o Declaratie in 5 puncte asupra liniilor directoare privind recunoasterea noilor state din Europa de Est si  Uniunea Sovietică, adoptată la 16 decembrie 1991. In ceea ce priveste Kosovo, precizez că nu toate statele membre ale UE au recunoscut statalitatea acesteia. România, spre exemplu, a fost intre cele care nu au recunoscut.

Recunoasterea GUVERNELOR apare in situatia in care puterea intr-un stat este preluată de un guvern nou prin alte mijloace decât cele constitutionale sau când pe acelasi teritoriu de stat s-au format două guverne. Au existat mai multe doctrine ale recunoasterii guvernelor: Doctrina Jefferson(1792) – recunoaste orice guvern format in conformitate cu vointa poporului; Doctrina Tobar (1907) – refuza recunoasterea unui guvern ajuns la putere prin revolutie sau război civil până când tara nu este reorganizată in forme constitutionale in urma unor alegeri libere; Doctrina Estrada (1930) – nerecunoasterea noilor guverne ar reprezenta un amestec in treburile interne ale statelor  in cauză (niciun guvern nu are dreptul să se pronunte asupra legitimitătii altui guvern). Recunoasterea guvernelor este mai curând o practică diplomatică in America latină.

Recunoasterea MISCĂRILOR DE ELIBERARE NATIONALĂ se face prin recunoasterea organelor lor de conducere.

Recunoasterea INSURGENTILOR  vizează fie partea răsculată fie partea beligerantă intr-un război civil.

In ce situatie, dintre acestea, se află Venezuela? A fost poate o incercare de lovitură de stat dar care nu a reusit? Se poate vorbi de război civil si de insurgenti? Ce inseamnă presedinte INTERIMAR? A dispărut presedintele ales? A fugit in Rusia?  Nu este periculos ca cineva din afară să numească un alt presedinte decât cel ales?

In opinia mea, ar trebui făcut un efort la Consiliul de Securitate pentru o solutie consensuală de obligare a regimului Maduro să accepte alegeri anticipate, sub control international, care să decidă viitorul tării. Probabil insă că noul Război rece va face imposibilă o astfel de solutie si vom asista la un nou „conflict inghetat”, la fel ca in Ucraina.

PS Iată articolul din Constitutia Venezuelei  care stabileste  când  Presedintele Adunării nationale poate deveni presedinte interimar.

Article 233: The President of the Republic shall become perma- nently unavailable to serve by reason of any of the following events: death; resignation; removal from office by decision of the Supreme Tribunal of Justice; permanent physical or mental disability certified by a medical board designated by the Supreme Tribunal of Justice with the approval of the National Assembly; abandonment of his posi- tion, duly declared by the National Assembly; and recall by popular vote.

When an elected President becomes permanently unavailable to serve prior to his inauguration, a new election by universal suffrage and direct ballot shall be held within 30 consecutive days. Pending election and inauguration of the new President, the President of the National Assembly shall take charge of the Presidency of the Republic.

When the President of the Republic becomes permanently unavail- able to serve during the first four years of this constitutional term of office, a new election by universal suffrage and direct ballot shall be held within 30 consecutive days. Pending election and inauguration of the new President, the Executive Vice-President shall take charge of the Presidency of the Republic.

In the cases describes above, the new President shall complete the current constitutional term of office. If the President becomes perma- nently unavailable to serve during the last two years of his constitu- tional term of office, the Executive Vice-President shall take over the Presidency of the Republic until such term is completed.

Article 234: A President of the Republic who becomes temporari- ly unavailable to serve shall be replaced by the Executive Vice-

President for a period of up to 90 days, which may be extended by res- 83 olution of the National Assembly for an additional 90 days.

If the temporarily unavailability continues for more than 90 con- secutive days, the National Assembly shall have the power to decide by a majority vote of its members whether the unavailability to serve should be considered permanent.

Article 235: The absence of the President of the Republic from the territory of Venezuela requires authorization from the National Assembly or the Delegated Committee, when such absence continues for a period exceeding five consecutive days.