Tot despre „prejudiciul” de la ISC

Nu ştiu dacă aţi citit, pe site-ul ZiuaNews, interviul acordat de Irina Jianu, în 31 ianuarie, în care explică, printre altele, de ce a renunţat la contestaţia în anulare în dosarul „Trofeul Calităţii”. La finalul interviului ea subliniază de ce nu a existat vreun prejudiciu pentru ISC:

„Aici este vorba de un prejudiciu adus statului, prejudiciu care nu există. Și mă apucă nervii, eu am găsit inspectoratul ăla la pământ, nu aveau bani de salarii, împrumutau dintr-un inspectorat în altul, era o harababură. Nimeni de acolo nu stă în închisoare. Am transformat inpectoratul în instituție, au avut bani, au avut și salarii, când am plecat eu am lăsat 270 de miliarde în conturi. Aveam bani în inspectorat să organizez trofeul, aveam bani, dar de ce să cheltui? Mai ales că eu nu aveam voie să încasez. Eu sunt în închisoare că nu am vrut să cheltuiesc! Eu aveam voie să organizez și să cheltuiesc bani, dar nu să încasez! Prejudiciul în documentele contabile este zero, dar spune Ionuț Matei că prejudiciul nu e ce am cheltuit, ci ce nu am încasat! Eu nu puteam să încasez!

Vreau să mai precizez ceva, în legătură cu atitudinea ISC în ceea ce priveşte prejudiciul şi constituirea sa ca „parte civilă”. Iniţial, „stimulaţi” de procurorii DNA, cei din conducerea ISC au anunţat că intenţionează să se constituie „parte civilă”. Când au văzut, ulterior, în 2009, că nu există prejudiciu în documente contabile, au revenit asupra acestei poziţii. Când a început procesul, au anunţat că se constituie „parte civilă”. Adrian Grăjdan „a recuperat” documentele din 2009 şi, pe baza lor, a comunicat că nu există temeiuri ca ISC să fie „parte civilă”. A urmat scandalul cunoscut şi ISC s-a constituit, din nou, „parte civilă”.

Pentru cei care nu cunosc aspectele juridice, subliniez însă că faptul constituirii sau nu a ISC, ca parte civilă, nu avea nici un efect în ceea ce priveşte sumele considerate de instanţă ca prejudiciu. Dacă ISC se constituia parte civilă (şi s-a constituit), sumele recuperate mergeau la bugetul ISC. Dacă nu se constituia parte civilă, în condiţiile aceleiaşi sentinţe judecătoreşti, sumele se „confiscau” şi mergeau direct la bugetul statului. Deci, practic, cu sau fără Grăjdan, cu sau fără „parte civilă”, efectul – în baza legii şi a sentinţei era acelaşi: plata către bugeul ISC sau către bugetul statului a unor sume nedatorate.

Prejudiciul ISC ? Să fim serioși…

            Dacă nu se organiza „Trofeul Calității”, ar fi suferit ISC vreun prejudiciu în bugetul său? Sigur că nu.

Veți spune, poate, că v-am explicat aceste lucruri în numeroase rânduri. Simt, totuși, nevoia unei „recapitulări” (puteți citi, și în „Lumea Justiției”, articolul – din mai 2012 – semnat de Adina Stancu și Răzvan Savaliuc, „istoria prejudiciului…”).

Povestea cu prejudiciul ISC-ului e simplă. În opinia DNA și a completului de judecată, taxele de participare încasate de Forum Invest, de la firmele private participante, pentru organizarea evenimentului „Trofeul Calității”, ar fi trebuit să le ia ISC ! Absurd. Nu ISC a organizat „Trofeul Calității”. El a avut inițiativa acestei aniversări dar cheltuielile de organizare le-a efectuat Forum Invest. La fel și efortul organizării. În cazul unui concert organizat de o firmă ce se ocupă de evenimente, prețul biletelor ar reveni proprietarului stadionului unde are loc concertul? Sigur, nu.

Dar dacă nu se organiza „Trofeul Calității”, ce „prejudiciu” ar fi avut ISC? Evident, niciunul. Este clar că nu s-au „furat” bani de la ISC, nu s-au „delapidat”. Era normal ca banii câștigați din organizarea evenimentului să fie „donați” de Bogdan Popovici ISC-ului?

Procurorii DNA au făcut însă presiuni asupra conducerii ISC pentru ca acesta să se constituie parte civilă în proces, deși încă din 2009, conducerea ISC notificase că ISC nu a avut nici un prejudiciu material ca urmare a derulării „Trofeului Calității” în 2004, ci doar „câștiguri” de prestigiu.

În același sens, Raportul de expertiză contabilă realizat la instanța de fond (raport elaborat de doi experți independenți, numiți de către judecători), arăta că „prejudiciul cauzat bugetului ISC, prin organizarea Trofeului Calității, este zero”.

Instanța a eliminat însă acest raport și a luat în considerare evaluarea făcută de DNA, care stabilea că există un prejudiciu la ISC de aproximativ 1,5 milioane Euro!

În acest fel, cei condamnați în acest dosar „contribuim” la bugetul de stat (care, am văzut are, într-adevăr, dificultăți) cu această sumă.

Nu s-ar putea totuși ca banii să meargă, ca donație, din partea noastră, direct, la bugetul DNA? Pentru că, evident, în cazul ISC, s-ar putea considera că este vorba de o „îmbogățire fără just temei”.

Rezultatul sentinței din 20 iunie este hilar – pare fie că eu am fost un candidat independent la prezidențiale (și deci trebuie să plătesc eu cheltuielile de campanie), fie că eu plătesc acum finanțarea campaniei electorale (afișe, pixuri, etc.) și pentru toți candidații PSD și PUR la parlamentare dar și pentru partidele (PSD și PUR), care m-au susținut la prezidențiale (alegerile parlamentare și prezidențiale au avut loc simultan).

Mă mir că DNA-ul nu le-a cerut tuturor celor care au primit pixuri și brichete în 2004, în campania electorală, să se constituie „parte civilă” pentru obiectele primite.

Oricum, procesul acesta va rămâne în istorie prin cei 970 de martori ai acuzării (dintre care 100 de persoane care au avut inițial statutul de „făptuitor” sau „învinuit” și doar prin rechizitoriu, pentru că au fost „cuminți”, li s-a dat NUP), prin Turbo-celeritate (termenele la recurs au fost preschimbate, lăsând pentru pregătirea apărării doar 12 zile!), prin participarea la judecată a unui judecător care nu avea inamovibilitate și care fusese consilier al procurorului șef al DNA, prin lipsa de probe directe, prin lipsa avizului de la parlament și prin multe altele care a fost, în final, rezultatul acestui simulacru de proces considerat de Traian Băsescu și MCV „emblematic”. S-a obținut oare intrarea în Spațiul Schengen? S-au rezolvat problemele din justiție? A devenit mai credibil CSM-ul?

Din păcate, „taberele” din justiție și din politică – ce au încercat să se folosească de acest proces pentru interese mărunte (inclusiv pentru „eliminarea” mea din societate) au creat, într-adevăr un prejudiciu imens – care poate că nu este vizibil imediat – dar nu pentru ISC, ci pentru societatea românească. S-a ajuns, pentru interese politice meschine, interne, și la presiunea unor „chibiți” din străinătate, să facem ceea ce nu a făcut niciuna din țările civilizate – în situații cu adevărat grave – cazurile președintelui Nixon, președintelui Chirac, premierului Kohl, premierului Ayrault, premierului Juppeé, sau ale altor lideri de primă mână din Italia, Belgia, etc.

În nici una din situațiile asemănătoare, determinate, în principiu, de schimbarea puterii și având legătură cu campaniile electorale, nu s-a mers până la condamnări cu executare.

Cei care au decis acest lucru în România nu au realizat că, în felul acesta, murdăresc o parte din istoria țării în care trăiesc. Nu-l includ, evident pe Mark Gitenstein aici. El a fost doar o unealtă.

Expertiza depusa ieri in Trofeul calitatii: Prejudiciu zero

Prin Indreptarea de eroare din Raportul de expertiza contabila, din Dosarul Trofeul calitatii si afisele electorale din 2004,

se reface concluzia initiala a expertizei si se constata ca „prejudiciul cauzat bugetului I.S.C.”, prin organizarea Trofeului calitatii este ZERO. De la o acuzatie initiala de prejudiciu in valoare de 69.611.552.132 ROL (aproximativ 1,5 milioane Euro!)

Textul acestei completari, depusa ieri la instanta,  poate fi citit aici