Decizia Austriei de vota impotriva intrării României in Spatiul Schengen reprezintă o mare nedreptate si o umilintă pentru tara noastră. Cred insă că ar trebui să reflectăm si la motivele pentru care, după 2011, guvernele noastre nu au reusit să impună o astfel de decizie in Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, mi se pare firească dorinta romanilor de a răspunde la această umilire, in diferite moduri, inclusiv prin boicotarea anumitor activităti sau entităti austriece. Una dintre tintele acestor revolte o constituie si OMV Petrom. Pe bună dreptate. Felul in care, după privatizarea din 2004, au fost decise numirile in conducerea companiei, felul in care au fost organizate diferitele licitatii, conditiile in care s-au distribuit (si cui) contractele de publicitate, joburile-sinecuri pentru anumite rude ale unor oameni politici, nivelul redeventelor, toate acestea ar fi trebuit monitorizate cu atentie de statul român, ca partener initial cu 49% din actiuni.

Institutia care ar fi trebuit să urmărescă aceste evolutii post privatizare ar fi trebuit să fie parlamentul, cu atat mai mult cu cât privatizarea Petrom s-a realizat printr-o lege. Doar in 2008, s-au verificat anumite elemente ale privatizarii respective. Probabil că si acum constituirea unei noi comisii de anchetă pentru a investiga, in principal, indeplinirea clauzelor post privatizare ar fi utilă.

Pentru o astfel de dezbatere, ar trebui să tinem seama insă si de următoarele elemente:

• Pentru a se aproba a doua transă de imprumut cu Banca Mondială, in anul 2000, Guvernul Isărescu si fostul ministru Băsescu au convenit cu Banca Mondială să ofere un pachet de cel putin 51% din actiunile SNP Petrom pentru privatizare. Lista societătilor convenite pentru privatizare cuprindea numeroase entităti bancare,etc.;

• Doar in perioada 1998-2000 datoriile Petrom ajunseseră la 10.303 miliarde lei iar guvernul le-a sters si le-a trecut la datoria publică. Până in 2004, datoriile societătii atinseseră din nou o valoare foarte mare – aproximativ 30.000 miliarde lei;

• Romania a inceput negocierile pentru capitolul XIV pentru energie cu UE, in 2002 si l-a inchis in iunie  2004, odată cu incheierea formalitătilor  pentru privatizarea Petrom;

• Comisia de privatizare a Petrom a fost aprobată de parlament;

• La acel moment, România nu avea confirmat de către UE statutul de economie de piată functională, statut conditionat de intelegerile cu Banca Mondială, FMI si UE. In “TO DO LIST-ul din iulie 2004, măsura 33 prevedea obligatiile legate de privatizarea Petrom, cu termene precise;

• Privatizarea SNP Petrom avea ca obiect vânzarea a 33,34% actiuni cu 669 mil euro si o mărire          de capital de 831 mil. euro. In total OMV a plătit 1,5 miliarde euro pentru 51% din capitalul social al Petrom;

• In 2004, statul român avea 49% din actiuni. Acum, statul român mai are doar 20% iar diverse persoane fizice sau juridice au 28%. Această scădere s-a datorat faptului că statul a cedat gratuit Fondului Proprietatea 20% din actiunile detinute de stat. Fondul Prorietatea a vandut apoi pe bursă aproape toate actiunile pe care le dobandise. Rezultatul, evident, a fost reducerea semnificativă a dividendelor cuvenite statului!

• In 2004, Petrom avea 50000 de salariati dar OMV avea o capacitate de rafinare mai mare decât Petrom, cu doar 6000 de salariati. Petrom, din păcate, functiona cu o parte din salariati intr-o formulă de somaj deghizat, cu salarii reduse;

• In ceea ce priveste companiile care s-au prezentat la licitatie, la inceput au fost vreo 18, apoi au ramas cele din Rusia, Ungaria, Austria si Halliburton. Era in 2003. Vă mai aduceti aminte ce s-a intâmplat atunci? Bănuiesc că nu. A pornit razboiul din Irak. Ca să fac povestea scurtă, Hulliburton a pornit la actiune si a căstigat câteva licitatii de zeci de miliarde de dolari, inclusiv in industria petrolieră, unde petrolul il extrăgeai de la suprafată, cu aspiratorul. De ce să foreze la 2000 de metri, in conditiile in care in urma cu 100 de ani mai venisera prin România cu sondele. Chiar nu ne aducem aminte de Anglo-americana, etc. Apoi au mai trecut si nemtii dar si sovieticii prin terenurile petroliere. Am incercat cu British Petroleum, am mers la Londra să vorbesc cu Tony Blair. Mi-a spus că ei sunt interesti sa cumpere doar statiile de benzină. I-am explicat că nu ne interesează. Vă mai aduceti aminte de jocul cu vanzarea si apoi cumpararea de benzinării de către baronii locali de la noi?

• Contractul de privatizare a fost aprobat prin legea 555/2 decembrie 2004, in contextul in care ne propusesem inchiderea tuturor capitolelor de negociere cu UE  in decembrie 2004, inainte de schimbarea componentei Comisiei europene pentru a evita amânarea aderării noastre pentru următorul grup de extindere ( nu intru in amănunte). Rezultatul votului a fost 173 voturi pentru, 20 impotrivă si 1 abtinere. Un papagal mitoman povestea zilele astea la televizor si la radio cum a stat el o noapte intreagă cu Băsescu pentru a-l convinge ca parlamentarii PD să se abtină de la vot! Pe bune? Oare PD avea un singur parlamentar si acela s-a abtinut? Imi pare rău să constat credulitatea unor jurnalisti  cunoscuti care inghit aceste povesti mincinoase;

• In 2006, Senatul a hotărât infiintarea unei Comisii de anchetă având drept scop investigarea conditiilor de legalitate privind privatizarea Petrom. Raportul Comisiei a fost prezentat in 19 iunie 2008. Concluzia a fost că, “din punctul de vedere al legalitătii, procesul de privatizare al SNP Petrom este legal, conform cu legislatia in vigoare”. De asemenea, s-a verificat, prin patru metode de evaluare, pretul obtinut. Voi reveni cu recomandările Comisiei care, din păcate, nu au fost urmate;

• Am remarcat o anumită isterie in legătură cu DESECRETIZAREA contractului. DESECRETIZAREA s-a făcut pentru membrii Comisiei care au putut consulta contractul de sute de pagini in perioada 2006-2008. Acelasi lucru se poare repeta dacă se va constitui o nouă comisie parlamentară care să examineze alte aspecte ale activitătii OMV Petrom, inclusiv indeplinirea clauzelor post privatizare. Contractul prevede clauze de confidentialitate care nu permit publicarea lui pentru ratiuni privind competitia comercială. Sau cineva să-si asume plata unor daune financiare importante;

• Până in prezent OMV Petrom a contribuit la bugetul României cu 35 miliarde euro , in perioada 2005-2021 si a făcut investitii de 17 miliarde de euro, având in prezent 8000 de salariati. In ceea ce priveste profiturile pe primele luni ale anului, verificati cât au fost taxele plătite la stat in aceeasi perioadă;

• Acum in legătură cu petrolul. Unii vor să-l ia inapoi. Nu e nevoie. Petrolul face parte din resursele naturale care rămân ale statului (art 135-136 din Constitutie), Zăcămintele de petrol pot fi doar concesionate pe diferite perioade. In legea 555/2004, se arată cu claritate (art 15 din lege) că perioada de concesionare este de 10 ani si că redeventele (chiria) nu pot fi modificate in acest interval. De fapt pentru toate concesiunile de petrol, nu doar pentru OMV;

• Incepand cu acel an (2008), am repetat de nenumărate ori că se poate mări redeventa sau chiar, fortând valoarea ei, se poate ajunge la rezilierea contractului. Dacă se dorea. Nu s-a dorit.Oricum, nu e nevoie “să ne luăm tot Petrom-ul inapoi”, ci doar 51% din el pentru că mai avem 20% din el dar alte 20 % din actiuni i le-am făcut cadou ambasadorului Gitenstein de la Fondul Proprietatea. Nu cred că putem să-l rugăm să ni le dea inapoi pentru că, oricum, le-a vândut deja.

• Poate că ar fi fost util ca guvernantii de ieri si de azi sau jurnalistii de azi sa fi citit recomandările Comisiei din 2008:  1. Guvernul trebuie să verifice respectarea de către Petrom-OMV a programului asumat de investitii, etc, 2. Guvernul trebuie să solicite CA Petrom o informare privind furnizorii, subcontractorii, licitatii, tinând seama de configuratia actionarilor, 3. Guvernul trebuie să verifice cum s-au achitat de datoria lor reprezentantii institutiilor statului român, membri in CA (valorificarea “actiunii de aur”), 4. Guvernul trebuie să activeze clauza din contract care prevede ca in situatii de criza , membrii CA vor lua in considerare  si interesele consumatorilor precum si interesul national al României…urmând a se constitui un Fond de solidaritate…” 

*. Texul de mai sus cu Fondul de solidaritate este din 2008 si figurează in contract.

Scriu aceste rânduri cu o oarecare tristete. Un esec penibil legat de neacceptarea noastră in Spatiul Schengen (vă aduceti aminte cine a rezolvat prima fază a intrării in Spatiul Schengen, prin eliminarea vizelor pentru romăni, incepând cu 1 ianuarie 2002?) se translatează spre o componentă importantă a negocierilor noastre pentru aderarea la Uniunea europeană, aderare care ne-a adus importante beneficii directe si indirecte, inclusiv financiare. 

In ceea ce priveste Omv Petrom, unele din greseli sau anumite corecturi generate de schimbarea conditiilor fundamentale puteau fi făcute incă in 2008 sau oricând de atunci incoace. Am asistat insă, zilele acestea, la comentarii isterice, incompetentă si lipsă de documentare, pe această temă. Sigur, m-am obisnuit cu lucrurile astea. Si stiu, câinii vor continua să latre.

Vestea a căzut ca un trăznet. Erau, zilele acestea, politicieni si jurnalisti gata de jertfe personale daca nu se desecretiza contractul de privatizare a Petrom. Ori, iată că – asa cum arată Bogdan Tiberiu Iacob, un mare detectiv in arhivele politice românesti – contractul nu mai era virgin din 2006. Sigur insă merită discutat, in continuare, nu numai despre „privatizarea” Petrom dar si despre „post privatizarea” sa. Sau despre tema de la care am plecat – de ce nu am intrat in Schengen si cum sau când o să intrăm.

„Sfîntul Graal al unor politicieni ori jurnaliști pare să fie, în ultimele zile, misteriosul contract de privatizare a Petrom, secretizat la momentul semnării, în 2004 și bănuit a ascunde lucruri teribile. Toată lumea vrea să știe de ce nu se desecretizează contractul și ce anume ar putea să fie în el dacă e ținut de 18 ani ascuns. Există un singur mic amănunt în toată povestea. Mic, dar exploziv, ca toată povestea din jurul lui: contractul a fost desecretizat și dat publicității de statul român încă de acum 16 ani.

Și acum, să derulăm firul poveștii, nu de alta, dar chiar merită.

Noul președinte Traian Băsescu a avut ceva de comentat împotriva privatizării Petrom imediat după instalarea la Cotroceni. Pe 16 septembrie 2005, el a cerut ministerului Economiei contractul secretizat de privatizare și l-a obținut imediat, lăsîndu-l în analiză la Preşedinţie în timp ce el pleca într-o vizită în SUA. A doua zi, tot el făcea mare anunț:
„Contractul de privatizare a Petrom mi-a fost predat de Ministerul Industriilor înainte de plecarea în SUA. În zilele următoare, specialiştii şi consilierii de specialitate vor analiza acest contract şi nu exclud posibilitatea de a-l face public”, a precizat şeful statului.

Lucrurile nu au mers, totuși, chiar atît de simplu. Ministrul Economiei, Codruţ Şereş, a trebuit să discute cu reprezentanţii OMV despre publicarea contractului de privatizare al Petrom, în martie 2006 așteptînd un răspuns din partea grupului austriac.

La jumătatea lunii, OMV a dat răspunsul așteptat, de acord cu publicarea contractului, dar asta să se întîmple cu toate contractele de privatizare încheiate de autorităţile române, declara directorul general adjunct al Petrom, Werner Schinhan.
Pentru că, rețineți, toate contractele cu mari privatizări din energie erau secrete, nu doar cel privind Petrom.

„Deja 80% din conţinutul acestui contract este cunoscut, prin Legea 555/2004 (actul normativ prin care a fost aprobată privatizarea companiei – n.r). Poziţia OMV este simplă şi clară. Dacă Guvernul României doreşte să publice acest acord, poate să dea o altă lege prin care să realizeze acest lucru”, mai spunea Schinhan.

Pe 17 noiembrie, ministrul Şereş anunța public și că DNA solicitase, în aprilie, documente privind privatizarea Petrom, iar Oficiul pentru Privatizare în Industrie le transmisese 676 de file.

Pe 21 noiembrie 2006, Traian Băsescu s-a întâlnit cu preşedintele OMV, Wolfgang Ruttenstorfer.
La întâlnire au participat ministrul Economiei şi Comerţului, Codruţ Şereş, şi ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu. Întîlnirea avea loc înaintea unei ședințe a CSAT convocate pentru a discuta privatizările din sectorul energetic, inclusiv clauzele din contractul de vânzare a Petrom, nivelul redevenţei şi de fiscalitate aplicat companiei.

Pe 22 noiembrie, Şereş anunța oficial că MEC va face publice contractele:”Contractele vor fi publicate pe site-ul MEC, însă va dura o perioadă până vom scana toate documentele, inclusiv anexele. Nu vor fi publicate, însă, planurile de afaceri ale investitorilor”.

De asemenea, urmau să fie prezentate contractele încheiate între producătorii şi distribuitorii din sectorul energiei electrice, mai preciza ministrul Economiei.

„Vom prezenta, pentru început, lista firmelor care achiziţionează energie electrică şi acţionariatul lor. La contractele de export ale companiei Hidroelectrica nu vor mai exista clauze de confidenţialitate”, mai spunea Şereş.

Anunțul venea după decizia CSAT din 22 noiembrie, care ceruse deţinătorilor de contracte de privatizare în domeniul energetic, fie că era vorba despre Petrom sau de distribuţia de energie electrică sau de gaze, să le facă publice imediat, după cum anunțase după ședință preşedintele Traian Băsescu.
El mai dezvăluia că acele contracte erau deja la Preşedinţie, dar ”este de datoria Ministerului Economiei şi Comerţului să le facă publice în cel mai scurt timp”.

Pe 27 noiembrie, SRI anunța, prin directorul George Maior, că a transmis în 2004 autorităţilor abilitate peste 160 de note privind privatizarea Petrom. El mai spunea, într-un interviu, că, printre aceste materiale, s-au aflat şi unele care semnalau „chestiuni strategice”.
Şeful SRI dezvăluia că a fost atrasă atenţia inclusiv asupra problemei redevenţei sau asupra riscului pierderii controlului asupra rezervelor de hidrocarburi ale ţării.
De asemenea, el admitea faptul că „România căuta extrem de intens, prin acţiuni inclusiv de ordinul politicilor economice, să intre în Uniunea Europeană”.

Pe 28 noiembrie, OMV a transmis oficial autorităţilor acordul pentru desecretizarea contractului de privatizare a Petrom: „OMV a trimis deja un acord oficial pentru publicarea contractului de privatizare a Petrom. Contractul este expresia rezultatului unui proces de negociere foarte deschis, transparent şi supravegheat îndeaproape, între Guvernul României şi OMV, respectând standardele internaţionale”, potrivit biroului de presă al grupului austriac.

Pe 29 noiembrie, MEC anunța că va publica, a doua zi, pe site-ul instituţiei, contractele de privatizare a firmelor din sectorul energetic, respectiv OMV-Austria, E.ON Ruhrgas-Germania, E.ON Energie-Germania, CEZ-Cehia şi Enel-Italia. O singură firmă din șase refuzase desecretizarea.

Joi, 30 noiembrie 2006, presa dădea știrea mult așteptată:

MEC a publicat contractele de privatizare a firmelor româneşti din sectorul energetic
BUCUREŞTI, 30 nov (MEDIAFAX) – Ministerul Economiei şi Comerţului a publicat, la ora 12:00, pe website-ul instituţiei, contractele de privatizare prin care firmele Gaz de France, OMV-Austria, E.ON Ruhrgas-Germania, E.ON Energie-Germania, Enel-Italia şi CEZ-Cehia au preluat companiile româneşti din sectorul energetic.
La contractul de privatizate a Electrica Oltenia, preluată de firma cehă CEZ, sunt postate doar anexele contractului.

Cum se face că deși a fost desecretizat și publicat în ziua de 30 noiembrie 2006, contractul privatizării Petrom este dat și azi ca missing in action?

De ce presa vremii nu s-a repezit asupra lui ca să îl disece ca pe broaște de laborator și să scrie despre el?

De ce după 16 ani se cere imperios, inclusiv de la nivel politic, desecretizarea unui contract dat deja publicității?

Nu știm.
Dar am îndrăzni să aruncăm pe piață o ipoteză.

Publicarea contractului Petrom a fost acoperită generos cu un scandal epocal.

Exact în ziua publicării, Curtea de Apel Bucureşti a hotărît arestarea, pentru 20 de zile, a funcţionarilor ministeriali Dorinel Mucea (care se ocupase direct de contractul Petrom) şi Mihai Donciu şi a consultanţilor internaţionali Stamen Stanchev şi Vadim Benyatov Don, acuzaţi de spionaj şi trădare prin transmitere de secrete, în dosarul privatizărilor. Respectivii fuseseră reținuți cu o seară înainte de către procurorii DIICOT.
La rîndul său, ministrul Economiei, Codruț Șereș, a devenit primul demnitar post-decembrist acuzat de trădare și transmitere de secrete de stat în celebrul scandal al spionilor. La o zi sau două după publicarea contractelor, Șereș a demisionat, după alte cîteva zile fiind pus sub urmărire penală și, ulterior condamnat. S-a produs o criză politică pe fondul celui mai mare scandal economic din ultimii ani, iar presa nu a mai avut timp de altele.

Nu se știe cît au stat pe siteul ministerului contractele desecretizate ale privatizărilor strategice din energie, informații ulterioare despre acest aspect lipsesc.

Rămîne o singură mare, foarte mare întrebare: să fie de imaginat ca scandalul spionilor să fi fost, efectiv, doar marea diversiune menită să acopere publicarea contractelor ori derularea evenimentelor a fost o simplă coincidență? (Bogdan Tiberiu IACOB, 17 decembrie 2022, InPolitics)”)

Am aflat că, in seara asta, se va discuta la Realitatea plus contractul de privatizare a P.etrom. Sper că vor fi invitati si cei care au negociat contractul si care cunosc clauzele contractuale in asa fel incât să explice continutul si contextul negocierilor. Asa cum am arătat in mai multe randuri, este important să examinăm si „post-privatizarea” Petrom.

Un prim efort l-a constituit Comisia senatorială de anchetă din perioada 2006-2008. Raportul Comisiei este public si se află pe site-ul Senatului. Tot atunci insă au fost depuse, din partea Guvernului/ministerului, „Observatii la Raportul Comisiei de anchetă”, document pe care il anexez.