Titulescu și USR-ul

Ați remarcat, fără indoială, că prioritatea absolută a MAE, la momentul in care guvernul a rămas, după moțiunea de cenzură, doar cu atribuții de administrare curentă, a fost atacul la ADIRI si la Fundația Titulescu. 

ADIRI

Pare ciudat. Atacul a inceput cu ADIRI – o asociație care (pentru motivele pe care le-am prezentat pe blogul meu) nu mai funcționează de mai mulți ani, nu ia bani de la nimeni si deci nici de la guvern si nu mai are sediu. După moartea ambasadorului Lupeș, practic, ADIRI nu a mai avut niciun fel de activitate. Asa incât, in opinia mea, propunerea referitoare la retragerea statutului de utilitate publică  era superfluă și, in niciun caz, o prioritate pentru guvernul interimar. Deși, obiectivul era generos – “repararea relației de incredere intre stat si cetățean”. 

Și o mică precizare, dna Țoiu anunță ca “a decis” retragerea statutului…Imi permit să fac o mică observație. Conform legii, doar guvernul poate “decide”, MAE poate eventual să propună. 

MIZA REALĂ. INTRAREA IN JOC A LUI DOMINIC FRITZ

Dominic Fritz, șeful USR, a înțeles esența problemei dar a incurcat puțin lucrurile. 

“Cine de 7 ani nu a putut să producă un simplu raport de activitate …nu poate să pretindă dreptul la o vilă gratis in centrul Bucureștiului (sic!)”.

Sediul in cauză este al Fundației Europene Titulescu, nu al ADIRI!

 Si a clarificat lucrurile. Obiectivul doamnei Țoiu il reprezintă “vila”, in realitate casa lui Nicolae Titulescu, recuperată prin procese pe care le-am purtat cu unii dintre cei care voiau să o preia și care este, in prezent, sediul Fundației Europene Titulescu. Deci este despre “valori și principii” și despre “increderea intre stat si cetățean”!

Acesta este contextul in care a intervenit in joc Fritz și a declanșat atacurile useriștilor  de “fezandare” a celor care se opun “reformelor”. A ieșit din adormire până si Volodea Tismănescu (“intelectualul lui Iliescu”) sau Cristian Ghinea  – care, indurerat de pierderea unor sute de milioane de euro din PNRR exclamă, cu invidie, “Ia uite, frate, ce viloi avea un ONG al lui Năstase cu zero activitate”. Vă dați seama ce sediu bun ar fi pentru Rheinmetall!

“VILA” (1)

“Vila” este, de fapt, Casa lui Titulescu. Ea a fost recuperată printr-un proces derulat de Fundație  impotriva unor cereri nejustificate de restituire, in condițiile in care acei moștenitori s-au impotrivit si repatrierii osemintelor lui Titulescu, de la Cannes, așa cum prevedea testamentul său. A fost nevoie si de un proces internațional pe care Fundația l-a câștigat, având și sprijinul președintelui Mitterand.

Din păcate, casa  suferise daune importante la cutremure si nu mai era locuibila la inceputul anilor 2000. Ca premier, am decis restaurarea imobilului si concesionarea sa, timp de 49 de ani, ca sediu, pentru fundația internatională care ii poartă numele. Poate că unii imi vor reproșa acest lucru. Poate imi vor reproșa și finalizarea lucrărilor de la Casa poporului pentru instalarea parlamentului (lucrările erau finalizate, in 1989, la nivel de 60% si eu am fost in perioada 1992-1996, ca președinte al Camerei deputaților, un fel de “șef de șanter” acolo). Sau poate imi vor reproșa cele 12 noi muzee create sau clădirile ANL sau sălile de sport sau, de ce nu, a doua unitate de la Cernavodă. 

Stiu, există unii care construiesc și alții care distrug, având vocația lăcustelor care lasă pârjol in urma lor.

“VILA” (2)

Să vedem acum o scurtă cronologie, pentru a ințelege cum e cu “valorile si principiile”. Povestea cu “vila” a inceput in urmă cu câteva luni, când dl Seidler, reprezentantul USR in SGG, a cerut RAPPS transferarea “vilei” și a Hotelului “Triumf” la MAE (Este clar, MAE e impărțit in vreo 18 imobile in Bucuresti și ar avea nevoie de un alt amplasament, mai generos. Reamintesc faptul ca actualul sediu principal, din Aleea Alexandru, unde a fost mutat ministerul in 1991, a fost organizat tot de mine, inclusiv biroul in care stă dna ministru). Guvernul a refuzat cererea dlui Seidler si de fapt a dnei Țoiu.

A urmat momentul in care, in urma vizitei mele in China, un “păcălici” a cerut retragerea statutului de utilitate publică pentru FET, evident având același obiectiv – “vila”.

Așa incât, rămași “singuri acasa”, după moțiunea de cenzură, s-au gândit să repună pe ordinea de zi chestiunea. Pentru spectacol, au adăugat ADIRI.

O MENȚIUNE DESPRE ILIE BOLOJAN

Până acum, premierul a rezistat “rezistilor” din guvern in această problemă. Ei incearcă să-l ia prizonier și să-l folosească ulterior, impotriva lui Nicușor Dan. Evident, ii vor aduce in mapă, in continuare tot felul de proiecte minore. Apropo, câte vizite in străinătate i-au organizat?

Nu l-am atacat public de la preluarea mandatului pentru că știu ca a avut o sarcină grea, fiind intre ciocan și nicovală. Dar cred că a greșit, neacceptând să aibă lângă el și pe cineva care să contrabalanseze, prin viziune, măsurile “contabile” adoptate. In sfârșit, sper să nu ducă PNL in capcana “polului de modernitate” , capcana intinsă de USL . Poate să-și amintească de CDR, de DA, de USL, de ACL, de fuziunea cu PDL, cu ALDE. Nu așa se (re)construiește identitatea unui partid!

CE SE REPROȘEAZA FUNDAȚIEI EUROPENE TITULESCU?

In adresa transmisă guvernului, in chiar prima ședintă de după moțiune și in care se cerea retragerea statutului de utilitate publică pentru FET (nu pentru ADIRI, care a fost adăugată ulterior) au fost menționate următoarele motive:

  1. Faptul ca raportul aferent activității anului 2023 nu a fost inaintat MAE. 

Este, evident, o glumă, pe care pun in seama noului SG de la MAE. Raportul din 2023 a fost transmis, la fel ca și cele ulterioare și, oricum, el a fost publicat in M.of. si transmis și la Ministerul justiției. Și, in plus, dacă activitatea actuală de politică externă era afectată de lipsa acestui raport, el putea fi cerut de dna Toiu, care este membru de drept in Consiliul FET.

2. Tendința scăderii anvergurii activităților.

Aici, este vorba despre ipocrizie. Fundația nu primește niciun sprijin financiar sau de alt fel, nici de la MAE, nici de la guvern și nici de la Soros. Eu am doar 3 colaboratori, cu salarii simbolice. Și cu toate astea, activitățile Fundației, fizic și on-line s-au desfășurat cu rezultate importante.

Iată un scurt bilanț pe ultimii 25 de ani:

  • 250 de volume publicate sub egida FET;
  • 120 conferințe naționale cu participare internațională;
  • 250 dezbateri pe teme de istorie, drept internațional, etc;
  • 300 de mese rotunde, cu experți români și străini;
  • 500 de lansări de carte;
  • lansarea, incepând cu 2020 a revistei bi-anuale, “Perspective”;
  • Peste 10000 de exemplare de cărti donate bibliotecilor din țară.

Recent, am tipărit acest bilanț, cu titlul “Două decenii si jumatate de activitate la Fundația europeană Titulescu (2002-2025). Volumul are 370 de pagini și cuprinde doar listingul acestor activități. Am trimis acest volum și unor ambasade din București și, deoarece, pare că si MAE este interesat, il voi trimite si acolo. si, desigur si celor din guvern.

3. “Colaborări cu instituții din state care au poziții ostile sau divergente față de politica externă a României și a aliaților săi din structurile Nord-Atlantice”.

După vizita in China, dna Țoiu mă acuza de lipsă de patriotism. Dand dovada de “lipsă de patriotism” si Donald Trump va vizita China in 14-15 mai. Probabil că “păcăliciul” de la guvern va cere confiscarea Casei Albe!

E adevărat, eu consider că Romania are dreptul la propriile sale interese nu doar să funcționeze pe pilot automat dirijat din străinătate. In vremea când am organizat doua mese rotunde cu o fundație din Rusia, americanii se pupau pe gură cu rușii – cum fac și acum (dar nu in public). Rolul unui think tank este oricum diferit de cel al MAE. Cand eram ministru, am creat nu doar FET, dar si Institutul roman de studii internaționale (IRSI), Institutul român pentru drepturile omului (scoțând România de sub monitorizare internatională), Centrul Euro-atlantic – pe care le-am considerat “flotoare” pentru MAE, pentru participarea la dezbaterile de idei, sau pentru a “distruge” diverse teorii din războaiele hibride. Pare că actuala echipă merge mult mai simplu, după busola aratată de alții, din afară. Cred totuși, că echipa actuală de la externe ar trebui să arate puțin respect pentru un fost șef al instituției si pentru cel care a condus echipele pentru integrarea in NATO si UE!

Iar pentru detalii, până se reușește desecretizarea arhivei MAE, sugerez lectura celor 10 volume ale mele, intitulate “România după Malta”, in care sunt consemnate pricipalele discuții cu lideri străini, inclusiv despre mineriade, Regele Mihai, tratatul cu URSS. Credeți că le-a citit cineva din conducerea actuală a MAE?

4. “Pondere mare  dedicată activităților politice anterioare ale președintelui Fundației”

Este corect. In plus, am moderat sute de dezbateri si lansări de carte ale altora. Vă rog să mă imitați.

5. “Audiența activităților rămâne un cerc restrâns de participanți”.

Uneori da, alteori, nu. Depinde de subiecte. Și să ne ințelegem – dacă am fi avut sprijinul MAE, am fi avut și mai multe activități, conferințe internaționale. Dar este clar, s-a incercat izolarea Fundației iar “intelectualii lui Băsescu” si tot felul de personaje jalnice au incercat să creeze un cordon sanitar in jurul FET. Nu au reușit decât parțial. In dauna intereselor românești.

DE CE ESTE CONSIDERAT TITULESCU DUSMANUL USR?

Poate insă că am plecat pe o cale greșită. Poate că nu “vila” este obiectivul acestei campanii ci chiar persoana lui Titulescu. Eu am considerat că România trebuie să-și respecte și chiar să dezvolte un cult al eroilor săi, să-și intărească legendele, ca bază a patriotismului. L-am considerat pe Titulescu un foarte bun exemplu. Inclusiv ca “patron” al diplomației românești. I-am publicat si re-publicat cărțile (inclusiv, celebrul manuscris din 1937, “Politica externă a României”), am publicat albume, am instalat statui si efigii in București (una și in curtea MAE), Geneva, Bruxelles, Atena, Ankara, Chișinău, Brașov, etc – aducandu-l din nou in atenția lumii, ca reper in haosul actual. Până si dna Toiu l-a citat de doua ori in discursul de la Adunarea generală ONU.

M-am gândit insă că poate pe unii ii deranjează efortul meu și al Fundației. Unii poate că ii reproșează legăturile cu Litvinov, sau reluarea legăturilor diplomatice cu URSS, in 1934. Sigur, unii lideri ai USR au venit mai de curând din străinătate – din Germania, Franța, Elveția, Spania. Poate că ideea de a construi un fel de erou NATIONAL cu anvergură externă nu le este convenabilă. Si că ar fi o abordare de tip “suveranist”. Efortul meu legat de re-descoperirea lui Titulescu a inceput insă cu mult timp in urmă și a fost sprijinit de mulți diplomați si miniștri de externe romani. Vreo 12 miniștri de externe au făcut parte din Consiliul FET și nici unul nu a considerat că trebuie distrusă Fundația pentru resentimente sau pentru o meschină acțiune de preluare a unui imobil la a cărui punere in valoare nu au contribuit cu nimic. 

Să mai adaug faptul că celebra Genevieve Tabouis spunea că Titulescu figura pe o listă de patru lideri europeni care ar fi urmat să fie asasinați de naziști inainte de razboi? Se incearcă oare, astăzi, aruncarea lui din nou, in uitare?

ADIRI – o instituție a diplomației și dreptului internațional românesc.

Era o prioritate a politicii externe romanesti si a guvernului interimar retragerea, acum, a statutului de utilitate publica a acestei asociatii?

Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale (ADIRI) este una dintre cele mai importante instituții academice și diplomatice create în România în perioada postbelică pentru studiul dreptului internațional, al relațiilor internaționale și al istoriei diplomației românești. Înființată oficial în anul 1966, ADIRI a reunit, de la început, elite ale diplomației, ale mediului universitar și ale conducerii politice și culturale românești.Era oare o prioritate a politicii externe romanesti si a guvernului interimar retragerea, acum, a statutului său de utilitate publica? Acum, cănd se implinesc 60 de ani de la inființarea sa?

Înființarea ADIRI

Ședința inaugurală a ADIRI a avut loc la București în martie 1966, în prezența unor personalități de prim rang ale statului român. Relatarea publicată în ziarul Scânteia din 16 martie 1966 arată dimensiunea instituțională și politică a proiectului.

La reuniune au participat:

  • Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe;
  • Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat;
  • Adrian Dimitriu, ministrul justiției;
  • Vasile Vlad, șeful Secției Relațiilor Externe a CC al PCR;
  • academicienii Constantin Daicoviciu și Athanase Joja;
  • Mircea Malița;
  • reprezentanți ai diplomației, culturii și mediului științific românesc.

Asociația a fost concepută ca un cadru academic și profesional dedicat:

  • studiului dreptului internațional;
  • relațiilor internaționale;
  • istoriei relațiilor și diplomației românești.

Potrivit documentului inaugural, scopul ADIRI era:

„analiza și interpretarea principiilor de politică externă ale țării noastre”, precum și promovarea „legalității internaționale” și a relațiilor internaționale bazate pe pace și cooperare.

Prima conducere

Adunarea generală a ales drept:

  • președinte de onoare: Ion Gheorghe Maurer;
  • președinte: prof. dr. Traian Ionașcu, director al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei RSR.

Vicepreședinți au devenit:

  • Corneliu Mănescu;
  • prof. dr. Grigore Geamănu;
  • acad. Constantin Daicoviciu.

Funcția de secretar general i-a revenit lui Mircea Malița, adjunct al ministrului afacerilor externe.

Consiliul executiv avea 21 de membri și era structurat pe trei mari secții:

  1. Secția de drept internațional;
  2. Secția de relații internaționale;
  3. Secția de istoria relațiilor internaționale și a diplomației.

Printre conducătorii secțiilor se aflau:

  • Mihail Ghelmegeanu – Secția de drept internațional;
  • George Macovescu – Secția de relații internaționale;
  • acad. Andrei Oțetea – Secția de istoria diplomației.

Director al ADIRI a fost o lungă perioadă de timp, Nicolas Fotino – despre care am scris adeseori pe blogul meu, ca și despre cei care au condus in anumite perioade mai apropiate sectiile Asociației – Ioan Mircea Pașcu, Dan Mircea Popescu, Adrian Severin, Vasile Secăreș, Silviu Brucan.

Revista ADIRI

Încă de la fondare, ADIRI și-a propus să publice rezultatele cercetărilor sale într-o revistă științifică de specialitate – Revista română de studii internaționale, pub;icată in română si in limbi străine. Redactor responsabil al revistei Asociației a fost ales, inițial, Grigore Geamănu.

Această tradiție editorială a continuat prin Revista Română de Drept Internațional (Romanian Journal of International Law – RRDI), publicație asociată Secției de Drept Internațional a ADIRI și ramurii române a International Law Association (ILA).

Revista a devenit una dintre principalele platforme românești dedicate:

  • dreptului internațional public;
  • jurisprudenței internaționale;
  • dreptului european;
  • diplomației juridice;
  • practicii României în organizațiile și instanțele internaționale.

Si să nu uit, prin 2002, biblioteca ADIRI a fost transferată MAE.

ADIRI și școala românească de drept internațional

De-a lungul timpului, ADIRI a funcționat ca un spațiu de întâlnire între:

  • diplomați;
  • profesori universitari;
  • cercetători;
  • juriști specializați în drept internațional;
  • experți în politică externă.

Organizația a avut legături importante cu Ministerul Afacerilor Externe, Academia Română șic cu principalele universități din țară.

In ultimii ani, Secția de Drept Internațional a fost asociată cu nume importante ale diplomației românești, printre care Bogdan Aurescu, președinte al Secției de Drept Internațional a ADIRI.

Trebuie să precizez că formula de asociație „umbrelă” pentru cercetătorii si experții in politică externă care a funcționat, in conditiile cunoscute de dinainte de 1989, nu au mai permis o activitate „centralizată” in cadrul unei asociații naționale. Practic, după 1989, s-au format numeroase centre de analiză politică, think-tank-uri de diferite feluri, ONG-uri diverse – care nu mai acceptau o condonare intr-o asociație cu regulile ADIRI. Așa incât, incetul cu incetul, ADIRI și-a pierdut relevanța națională si internațională, activitățile sale fiind concentrate in intâlnirile restrânse organizate de regretatul ambasador Lupeș.

În istoria diplomației românești, ADIRI rămâne, insă, in opinia mea, una dintre instituțiile care au contribuit decisiv la formarea și afirmarea școlii române de drept internațional dar si la formarea a numeroși diplomați. Părintii unora dintre cei care conduc astăzi MAE frecventau activitățile Asociației. Sigur, acel format nu mai era cel mai potrivit pentru lumea academică actuală. Dincolo de toate comentariile legate de rolul unora dintre membrii săi de după Revoluție, cred ca ADIRI – o instituție inteligentă a politicii externe românești din perioada Războiului Rece – trebuia lăsată să dispară in liniste. Nu deranja cu nimic – nu lua bani de la MAE sau de la guvern, nu mai avea sediu, nu mai avea salariați. Avea insă, si cred că are in continuare, un prestigiu pe care nu i-l poate afecta decizia inutilă a guvernului interimar, luată la propunerea ministrului de externe.

Lansarea volumului: Nicolae Titulescu. Editura: Junimea 2025

Fundația Europeană Titulescu vă invită miercuri, 13 mai 2026, începând cu ora 16.30, la lansarea volumului:
Nicolae Titulescu. Editura: Junimea 2025.

Invitați speciali:

Prof.univ. Dr Ioan SCURTU

Dr Ion CONSTANTIN

Dr Nicolae MAREȘ

Moderator: Prof.univ. Dr Adrian NĂSTASE, Președintele FET.
Evenimentul se va desfășura la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1, și va fi transmis live pe pagina de Facebook și canalul de YouTube al Fundației.
Menționăm că intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.
Sponsorii FET: Grampet Group, Grup Primacons.

Un articol mai puțin cunoscut al lui Nicolae Titulescu despre relațiile cu Rusia

Eforturile noastre, din ultimii 35 de ani, în cadrul Fundației Europene Titulescu, au fost îndreptate și spre aducerea la lumină și punerea în valoare a discursurilor și articolelor publicate de marele nostru diplomat în perioada extrem de agitată de după Primul Război Mondial. Este și cazul unui articol din 1924, publicat în Marea Britanie, și puțin cunoscut, privitor la relațiile cu Rusia.
Poziția României față de Basarabia în perioada interbelică a fost articulată clar în discursul diplomatic al lui Nicolae Titulescu, care sublinia legitimitatea istorică și politică a unirii provinciei cu statul român, în contextul tensiunilor cu Rusia. Argumentele sale, formulate într-o manieră coerentă și orientată spre opinia publică occidentală, au fost ulterior utilizate de cercetători pentru a ilustra atât politica externă a României, cât și construcția identității moldovenești în raport cu spațiul rus.
Interpretările ulterioare din istoriografie au evidențiat faptul că astfel de intervenții publice au contribuit la cristalizarea unui discurs identitar despre Basarabia, situat la intersecția dintre politică și cultură. Studiile lui Wim van Meurs și Charles King arată că pozițiile românești interbelice, inclusiv cele exprimate de Titulescu, au fost ulterior reinterpretate în contexte diferite, mai ales în perioada sovietică și post-sovietică. Astfel, articolul din 1924 capătă o valoare suplimentară, nu doar ca document de epocă, ci și ca reper în evoluția discursurilor despre identitate și legitimitate teritorială.

Referințe:
Nicolae Titulescu, ,,Two Neighbours of Russia and Their Policies. I. Romania and Bassarabia, ” The Nineteenth Century and After 95, nr. 568 (1924): 791-803; Wim van Meurs ,,Carving a Moldovian Identity out of History, ” Nationalities Papers 26, nr. 1 (1998): 39-56; Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture (Stanford: Hoover Intitution Press, 2000).


Analiza textului lui Nicolae Titulescu (1924)

Din perspectivă istorică, textul lui Nicolae Titulescu se înscrie în eforturile diplomatice ale României de după Primul Război Mondial, orientate spre consolidarea frontierelor și obținerea recunoașterii internaționale. În contextul activității sale în cadrul societății internaționale, inclusiv în Liga Națiunilor, articolul reflectă preocuparea constantă pentru securitatea regională și afirmarea statutului teritorial al României. Totodată, oferă o perspectivă relevantă asupra modului în care elitele politice românești au corelat identitatea națională cu politica externă.
În argumentația sa, Titulescu susține caracterul istoric al apartenenței Basarabiei la spațiul românesc, invocând atât continuitatea populației, cât și principiul autodeterminării, afirmat în contextul destrămării Imperiului Rus. Discursul său nu este doar o poziție diplomatică oficială, ci și o construcție retorică menită să legitimize România în fața marilor puteri occidentale. Astfel, articolul trebuie înțeles ca parte a unui demers mai amplu de integrare a problemei basarabene în dezbaterea internațională a epocii.
În ansamblu, articolul publicat în 1924 constituie o sursă esențială pentru înțelegerea modului în care România interbelică și-a formulat poziția față de Basarabia. Dincolo de valoarea sa imediată, textul evidențiază interdependența dintre argumentația istorică, discursul identitar și strategia diplomatică, contribuind la modelarea interpretărilor ulterioare privind identitatea și legitimizarea teritorială în Europa de Est.
Am dorit să aducem la viață, din nou, acest text, adăugându-i și traducerea în limba română, nu doar ca un omagiu pentru o mare personalitate românească, ci și pentru argumentele – atât de clar exprimate – într-o lungă dispută politică și tensionată cu URSS/Rusia.”

PS Brosura, cu textul articolului in engleză dar și cu traducerea sa in limba română, poate fi achiziționată la sediul Fundației Europene Titulescu.