Eforturile noastre, din ultimii 35 de ani, în cadrul Fundației Europene Titulescu, au fost îndreptate și spre aducerea la lumină și punerea în valoare a discursurilor și articolelor publicate de marele nostru diplomat în perioada extrem de agitată de după Primul Război Mondial. Este și cazul unui articol din 1924, publicat în Marea Britanie, și puțin cunoscut, privitor la relațiile cu Rusia.
Poziția României față de Basarabia în perioada interbelică a fost articulată clar în discursul diplomatic al lui Nicolae Titulescu, care sublinia legitimitatea istorică și politică a unirii provinciei cu statul român, în contextul tensiunilor cu Rusia. Argumentele sale, formulate într-o manieră coerentă și orientată spre opinia publică occidentală, au fost ulterior utilizate de cercetători pentru a ilustra atât politica externă a României, cât și construcția identității moldovenești în raport cu spațiul rus.
Interpretările ulterioare din istoriografie au evidențiat faptul că astfel de intervenții publice au contribuit la cristalizarea unui discurs identitar despre Basarabia, situat la intersecția dintre politică și cultură. Studiile lui Wim van Meurs și Charles King arată că pozițiile românești interbelice, inclusiv cele exprimate de Titulescu, au fost ulterior reinterpretate în contexte diferite, mai ales în perioada sovietică și post-sovietică. Astfel, articolul din 1924 capătă o valoare suplimentară, nu doar ca document de epocă, ci și ca reper în evoluția discursurilor despre identitate și legitimitate teritorială.

Referințe:
Nicolae Titulescu, ,,Two Neighbours of Russia and Their Policies. I. Romania and Bassarabia, ” The Nineteenth Century and After 95, nr. 568 (1924): 791-803; Wim van Meurs ,,Carving a Moldovian Identity out of History, ” Nationalities Papers 26, nr. 1 (1998): 39-56; Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture (Stanford: Hoover Intitution Press, 2000).

Analiza textului lui Nicolae Titulescu (1924)

Din perspectivă istorică, textul lui Nicolae Titulescu se înscrie în eforturile diplomatice ale României de după Primul Război Mondial, orientate spre consolidarea frontierelor și obținerea recunoașterii internaționale. În contextul activității sale în cadrul societății internaționale, inclusiv în Liga Națiunilor, articolul reflectă preocuparea constantă pentru securitatea regională și afirmarea statutului teritorial al României. Totodată, oferă o perspectivă relevantă asupra modului în care elitele politice românești au corelat identitatea națională cu politica externă.
În argumentația sa, Titulescu susține caracterul istoric al apartenenței Basarabiei la spațiul românesc, invocând atât continuitatea populației, cât și principiul autodeterminării, afirmat în contextul destrămării Imperiului Rus. Discursul său nu este doar o poziție diplomatică oficială, ci și o construcție retorică menită să legitimize România în fața marilor puteri occidentale. Astfel, articolul trebuie înțeles ca parte a unui demers mai amplu de integrare a problemei basarabene în dezbaterea internațională a epocii.
În ansamblu, articolul publicat în 1924 constituie o sursă esențială pentru înțelegerea modului în care România interbelică și-a formulat poziția față de Basarabia. Dincolo de valoarea sa imediată, textul evidențiază interdependența dintre argumentația istorică, discursul identitar și strategia diplomatică, contribuind la modelarea interpretărilor ulterioare privind identitatea și legitimizarea teritorială în Europa de Est.
Am dorit să aducem la viață, din nou, acest text, adăugându-i și traducerea în limba română, nu doar ca un omagiu pentru o mare personalitate românească, ci și pentru argumentele – atât de clar exprimate – într-o lungă dispută politică și tensionată cu URSS/Rusia.”

PS Brosura, cu textul articolului in engleză dar și cu traducerea sa in limba română, poate fi achiziționată la sediul Fundației Europene Titulescu.