,,După o analiză “aprofundată”, atent cântărită și probabil însoțită de multe momente de reflecție strategică, președintele Nicușor Dan a decis că România va merge la prima reuniune a Consiliului Păcii de la Washington. Nu ca participant. Nu ca inițiator. Nu ca actor relevant. Ci… ca observator.
Un rol perfect potrivit pentru o țară care pare că și-a transformat ezitarea în doctrină de politică externă. România nu mai ia poziții – observă. Nu mai conduce inițiative – asistă. Nu mai deranjează pe nimeni – încearcă să împace pe toată lumea, reușind performanța rară de a-i irita pe toți. Suntem observatori la viața internațională, observatori la ce se întâmplă în propria țară și, din ce în ce mai des, observatori în propriile noastre vieți. Așteptăm mereu ca alții să ne spună ce trebuie făcut, apoi ne mirăm că nu contăm. Iar când lucrurile merg prost, vinovații sunt mereu alții: serviciile, rușii, „sistemul”, lumea ocultă. Noi? Noi doar… observăm.
Acum observăm și … pacea. Ne spune președintele Nicușor Dan– acela a cărui alegere a fost prezentată drept garanția rămânerii României în Europa – că vom sprijini ferm eforturile internaționale de pace. Desigur. Îmi imaginez deja ușurarea liderilor prezenți la Washington, în frunte cu Donald Trump, când vor afla că și România “sprijină ferm” eforturile lor. Probabil aveau emoții serioase până să apară această confirmare decisivă.
Și ca să fim clari, problema nu este că mergem acolo. Problema este cum mergem: fără viziune, fără greutate, fără curajul de a spune clar ce vrem, suntem și cu cei care au subscris inițiativei, și cu cei care au spus nu, căci nu suntem decât “observatori”. Iar când o țară se definește permanent ca observator, nu trebuie să se mire dacă alții o tratează exact așa – ca pe un spectator invitat să privească istoria de pe margine. Pentru că, până la urmă, politica externă nu este un exercițiu de politețe diplomatică, ci unul de relevanță. Iar relevanța nu se obține stând pe strapontină, pardon, pe scaunul special rezervat… observatorilor.”
Si un comentariu din partea mea, In Carta Consiliului pentru pace, in capitolul II (calitatea de membru) sunt prevăzute doar două categorii de membri a) membri pe 3 ani cu mandat reinnoibil la decizia presedintelui Trump si b) membri permanenți fără limită de timp (cei care contribuie cu peste 1 mld de dolari). Nu este prevăzută calitatea de observator. In aceste condiții, se va redacta o anexă la Cartă, pe care să o semneze si membrii inițiali? Si o altă intrebare – Presedintele Dan va semna si el documentul inițial – care nu prevede statutul de observator?
In Cartă, se prevede că fiecare stat membru are un vot. Probabil că statele observator vor avea dreptul doar să observe!
Domnule Prim Ministru !
Mi se pare ca dur îl criticati pe seful statului. Util ar fi de facut niste întalniri la Cotroceni , unde de consultat întrebarile . Spre exemplu , cum face doamna Maia Sandu , care periodic se întalneste cu fostii sefi de stat : P.Lucinschi, N. Timofti. Mai putin sau deloc cu V. Voronin. Sunt bine punctate observațiile ce țin de asa numitul Consiliul de Pace. Mai trebuia de aratat, care are sa fie soarta acestui
Consiliul după mandatul lui Trump.Or, un mandat de presedinte SUA este efectiv al doilea si al treilea an de sef de stat. Ultimul an al mandatului , de regula, este un an pregatitor urmatoarelor alegeri. Respect Gh. C.
Intre stupid si penibil..
Aveti dreptate .Am ramas doar sa mai observam.
Silviu Predoiu era de departe cel mai potrivit pentru funcția de președinte al României dintre toți candidații din 2024 și 2025!
Despre ND și despre Toiu, Miruță, etc sper să urmeze recomandările lui Miron Mitrea, respectiv să încerce să nu ne facă de râs când pleacă în străinătate, cea mai bună opțiune pentru România este ca ei să tacă pe la reuniunile unde participă.
Pentru Miruță este foarte bună și recomandarea de a nu mai pune pe fb imagini de la întâlnirea cu Rutte de pe holurile Conferinței de la Munchen
Eeei, hai, lăsaț…
Sugestivă imaginea ce ilustrează comentariul Dvs! Don Quijote de La Mancha in varianta zilei de azi merge la Washington, D.C.! Realist și lucid politic comentarul însă îl consider la fel de valoros și cel făcut de Nicolae Bălcescu despre români în veșnica și continua lor nevoie de a schimba ceva, de multe ori prost, vezi alegerea lui basescu in 2004!
Poate functia de „observator” a fost creata mai tarziu. Am vazut ca si Italia tot ca „observator” participa.
Nu mi-e clar ce inseamna sa fii „observator”: stai si iti rozi unghiile observind cum altii iau decizii? Ar trebui explicat acest rol…
Intrebari: poti avansa in cariera de „bbsevator”, sa aspiri la o calitate gen „observator Senior”? Poti deveni „membru” daca ai fost „obsevator”? In ce conditii?
https://www.mediafax.ro/externe/ministrul-de-externe-va-informa-marti-parlamentul-despre-participarea-italiei-la-consiliul-pentru-pace-23687619
Este bine ca Romănia merge la Consiliul pentru pace ca observa ator,și Italia face la fel,nu suntem de clasa a doua,facem ceva relevant,1 miliard de dolari nu e la indemăna oricui,dar suntem alături de ei,împreună cu ei.
Corect ! Noi insa dupa o „analiza” indelungata evident ca nu am avut o initiativa originala ci ne-am luat dupa altii.In cazul de fata dupa Italia !
Romania trebuie sa fie mult mai ferma in a afirma in exterior ce vrea, si ce isi propune sa faca pentru a il trasforme pe „vreau” in realitate.
Romania arata de ceva timp nesiguranta in politica externa si e normal sa fie asa, pentru ca insasi UE si state mari UE sunt derutate de viteza cu care dl. Trump schimba lumea si relatia trans-atlantica.
SUA impun o noua ordine mondiala prin folosirea nuielushei („Stick”: forta, constringere, penalizari), si aratatul morcovului („carrot”: invitati la forme noi institutionale care sunt conduse de SUA, avantaje tarifare, imprumuturi). Astfel, SUA reuseste sa mentina China si ambitiile sale de a deveni mai puternica ca SUA (inca departe de a ajunge acolo) la ceva distanta. Rusia e poate si la mai mare distanta de puterea SUA decit China, cu acest razboi care o consuma. SUA reuseste magnific, de cind s-a dezlegat de catusele „dreptului international” cu operatiunile din Venezuela, din Cuba, din Iran, sau Nigeria. Cu Groenlanda inca nu e clar, dar nu au renuntat.
Adeptii respectarii dreptului international inca se sprijina pe citate gen „With Great Power Comes Great Responsibility”, chiar daca acesta nu mai este actual, sau nu le mai apara interesele. Dl. Trump le arata ca „With Great Power Comes No Responsibility”. SUA demonteaza eficient mitul „multipolarismului” promovat de Rusia, China, state BRICS satelitare anti-SUA, si chiar UE. SUA arata lumii ca exista o singura putere care poate proiecta forta la o dimensiune pe care nici o putere aspiranta (Rusia, China) nu poate.
Cei cu experienta in politica internationala au insa o cale de a scapa de povara morala a nerespectarii dreptului international: Realpolitik-ul. Si cu asta intram in discutia despre ce cauta dl. Presedinte Dan in SUA.
Pe de o parte, ar trebui sa caute sa aseze Romania in acelasi spectru ideologic cu cel din SUA, chiar daca dansul e un fost adept al USRismului. Are capacitate de schimbare cred. Ar fi crucial sa pozitioneze Romania ferm ca un stat crestin care se lupta pentru crestini si libertatea lor (daca are argumente in sensul asta). Si poate arata ca romanii sunt la fel de dornici de libertate si unire ca si americanii, si ca nu sunt adeptii imigratieri in masa, si a „multi-culturalismului” fortat de UE. Noi avem un „multi-culturalism” al nostru care a evoluat istoric, si nu e nevoie sa vina nimeni sa ne invete istorie sau sa o rescrie si sa ne schimbe identitatea noastra. Avem eroii nostri, suntem mandri de istoria noastra si il iubim pe Dumnezeu, care ne-a binecuvintat cu paminturi roditoare si idilice. Eu l-as privi drept in ochi pe dl. Trump si i-as spune ca romanii iubesc America la fel de mult cum iubesc Europa, dar ca interesele noastre intodeauna dicteaza calea de parcurs, iar interesul de securitate este central, primul pe lista. Sigur, ii las domnului Presedinte spatiu sa improvizeze, dar sa aiba succes, pentru ca succesul sau e al fiecarui roman, indiferent unde se afla el! Daca nu are succes, e punctul critic pentru dansul.
Chiar si din calitatea de „observator”, odata la masa cu dl. Trump, Romania poate sa influenteze si sa isi recalibreze calitatea intr-una de „membru”. Cei carora le e teama sau se bucura ca dl Trump nu va mai conduce SUA in trei ani, ar trebui sa caute mai adinc si sa raspunda la intrebarea daca americanii mai vor sa aiba ce au avut sub Obama, Biden si alti „democrati” pictati in ingeri ai progresismului de tip „woke”. Poate ma insel, dar eu vad ca acele timpuri – care au permis Rusiei si Chinei sa incerce sa erodeze SUA – nu vor mai reveni curind, indiferent daca dl. Trump va mai fi sau nu, cu sau fara in putere. Eu ii urez sa ii dea Domnul sanatate si capacitate de a conduce SUA si lumea.
Comenatiul meu e inspirat din lectura unui studiu in Foreign Affairs numit „The Multipolar Delusion”. Il recomand celor care apreziaza arumentele realiste si nu ideologizate (fardate).
România nu e observator — e participant sau nu e nimic. Dacă nu există statut de „observator” în cartă, atunci semnezi ca membru — sau nu semnezi deloc. Pasivitatea nu e diplomatie, e autocăpătare. O țară care nu-și asumă „da” sau „nu” nu merită loc la masă. Doar vocea contează. Nu privirea.