Fundația Europeană Titulescu vă invită marți, 11 noiembrie 2025, începând cu ora 13.00, la lansarea volumului: „Arta de a conduce. Discursuri politice 2000-2013”. Autor: Adrian Năstase.
Evenimentul se va desfășura la Restaurantul Diplomat (în incinta Clubului Diplomatic), Șoseaua București-Ploiești nr. 2B, București.
Invitati speciali:
Sorin GRINDEANU
Florin ABRAHAM
Dan CONSTANTIN
Dan ANDRONIC
„Cartea care reunește discursurile politice ale lui Adrian Năstase în perioada 2000-2013 a apărut, iar eu am avut privilegiul de a fi nu numai editorul ei, dar și cel care a fost invitat să scrie prefața. O să încerc să vă spun cum am citit-o.
„Arta de a conduce” se citește ușor doar dacă rămâi la suprafață. Eu am privit-o prin lupa memoriei unui martor al tranziției, care l-a cunoscut pe Adrian Năstase din anii ’90 și i-a văzut campania din 2004 din interior. Cartea e, de fapt, un atelier despre cum se naște, se erodează și, uneori, se salvează leadershipul. O să vedeți că autorul nu idealizează scena publică: arată amestecul real de generozitate, interese, cinism și trădare și mută accentul de pe spectacol pe meșteșug.
Miezul volumului este demontarea a trei confuzii istorice. Întâi, a conduce nu înseamnă a administra: administratorul păstrează ordinea, liderul decide ce ordine merită creată. Apoi, puterea(dată de funcție) nu e autoritate, fiind acordată de ceilalți prin încredere – sau frică, dacă ești slab. În fine, popularitatea trecătoare nu ține loc de legitimitate, care se câștigă în timp, prin rezultate și consecvență. Concluzia sănătoasă: popularitatea e bonus, scopul e impactul.
Cartea propune un dublu inventar al conducerii: instrumente tangibile, proceduri, organigrame, bugete, indicatori și capital intangibil, credibilitate, rețele, reputație, calmul care liniștește o sală în criză. Din combinarea lor rezultă o „triadă” discretă a reușitei: rezultate (judecata finală), reputație (motorul mobilizării) și ritual (ritmul pe care liderul îl imprimă: cum începe, cum închide, cum ascultă, cum decide). Ritmul creează cultură, iar cultura mănâncă strategiile pe pâine.
Un alt lucru pe care l-am înțeles este sincronizarea deciziei cu vremurile. Decizia bună, dacă vine prea devreme, e respinsă; dacă vine prea târziu, e inutilă. De aici ideea celor trei ceasuri care trebuie sincronizate: al instituției, al publicului, al interiorului moral. Când bat la unison, pare „noroc”; când nu, apar scuze docte despre context. Lecția: fii atașat de scop, nu de plan.
Dincolo de filozofie, volumul oferă o tehnică simplă, aplicabilă: Define – Decide – Deliver – Debrief.
Define: numești corect problema și criteriile de reușită. Decide: pui pe masă opțiuni reale, criterii explicite (risc, cost, timp, reputație) și un avocat al diavolului. Deliver: clarifici responsabilități, termene, repere intermediare. Debrief: transformi în reflex instituțional învățăturile venite din victorie sau eșec. Cele mai multe organizații nu cad la „Decide”, ci se împiedică la „Deliver” și uită complet „Debrief”.
Cartea respinge și mitul liderului-erou solitar. Fără echipă nu există conducere. Amestecul sănătos include strategul, operatorul, gardianul și acel opozant loial care are curajul să spună „nu” când toți aplaudă. Lipsa lui se plătește scump.
Într-o eră a zgomotului, conducerea este și managementul narațiunii. O decizie bună prost explicată devine rău public; una dificilă bine explicată poate cumpăra timp și răbdare. Nu e „spin”, ci transparență inteligentă: ce explici acum, ce explici după, ce nu poți explica și de ce. În paralel, cartea pune limite sănătoase puterii: există hazard, costuri, rezistențe legitime. Demisia și succesiunea sunt instrumente, nu înfrângeri.
„Arta de a conduce” a lui Adrian Năstase nu promite rețete, ci unelte. E o invitație la luciditate și disciplină: să aliniezi scopul, oamenii și timpul. Să clădești instituții care supraviețuiesc liderilor și lideri care-și asumă consecința deciziilor.
Restul nu ține de carte, ci de felul în care fiecare dintre noi își folosește puterea încredințată. (Dan Andronic)”
Vreau sa cumpar cartea!
Presedintele Donald Trump a scris mai demult o carte (in traducere) „Arta de a face un DEAL” si aici – la tema CONDUCERII POLITICE – ar trebui amintit – vrem nu vrem – si Nicolae Ceausescu care a publicat sub numele säu foarte multe cärti de discursuri (poate scrise de altii), dar cert este cä a CONDUS DICTATORIAL Romania nu mai putin de (aproape) 25 de ani (martie 1965-decembrie 1989; iar acum la cam 35 de ani dupä ce a murit „ucis juridic” la Revolutie o parte a populatiei Romaniei spune „a fost mai bine pe vremea lui Ceausescu decat dupä” ! Domnia Voasträ stimate Domnule Prof. Univ. Prof. Adrian Nastase si fost Prim Ministru 2000-2004 ati CONDUS atunci oarecum IN TANDEM cu Presedintele Iliescu Romania. Ceea ce nu ati reusit – si asta regret cel mai mult – este de a fi reusit sä-l „CONDUCETI” pe Ion Iliescu in anul 2000 cätre un DEAL pragmatic de tip „trumpist”: el, Iliescu, fiindcä nu mai avea dreptul politic dar si ARITMETIC ELEMENTAR de a mai fi ales pentru al treilea mandat 2000-2004 (dupä 1990-1992 si 1992-1996) sä fie Prim Ministru; iar Domnia Voasträ sä conduceti asadar ca Presedinte si apoi doar dupä 9-10 ani de presedintie la Cotroceni , asadar apoi si, de ce nu, ca Prim Ministru. Asa, cred, poate gresesc, cä fiind o perioadä foarte scurtä (4 ani) la conducere efectivä si aceea divizatä – cu toatä arta efectivä de a conduce pe care ati arätat-o din plin in acesti 4 ani, veti rämane istoriceste oricate merite reale ati avea (si aveti) in „umbra” lui Iliescu, ca si Emil Constantinescu (1996-2000) de altfel. Iar nu putinii detractori ai Domniei Voastre vor invoca, meschin si invidiosi de altfel, dubla condamnare juridicä, de fapt politicä. Päcat ! Poate tinerii Domniei Voastre Andrei sau Mihnea sä aibä o soartä politicä mai bunä ! Cu aceasi stimä constantä Elisabeta Bucur
Romania se condamna singura de ani de zile fiind condusa de diversi lideri foarte slabi. La ce au condamnat-o, in afara de foame (apropo de experienta dlui Popescu cu batrinica)? La „saracie energetica”! La „saracia transporturilor” (apropo de vinzarea flotei maritime si alegerea de „lider” sa nu se construiasca autostrazi, de viziunea execrabila pentru viitorul CFR, TAROM). La „saracie industriala” (capacitati mult reduse fata de ce industrie avem in socialism). Agricultura, sub lidershipul lui Dumnezeu, pare ca merge mai bine…
Desi ministrul anterior liberal vorbea bine public, totusi, nu a reusit sa faca mare lucru, iar actualul, dl. Ivan, e nevoit sa inventeze tot felul de formule verbale – adica sa minta prin omisiune – pentru a acoperi faptul ca Romania importa gaz din Rusia, de la inamicul tarii pe care o vrem invingatoare in razboi. Ridicol! Cit mai ascundem mizeria sub pres?
„…în România, estimări recente indică că între 32% şi 45% din populaţie ar fi afectată de sărăcie energetică..”, spune o institutie romaneasca. Evident, in Ungaria, care nu are resursele noastre energetice, dar care se lupta pentru fiecare litru de petrol, preturile sunt mai mici ca in Romania, deci, avantaj comeptitiv pe toate planurile pentru Ungaria in fata micii, vorbaretei si incapabilei Romanii. Sunt multe tari africane care au pret la energie mult mai mic decit Romania. Mi-e jena de incapacitatea conducatorilor nostri de a lucra impreuna ca sa ia hotariri si sa le aplice ca masuratoarea ulterioara sa arate progres.
Intre timp, dl Presedinte e ocupat sa ne critice ca inca avem viziuni comuniste, ca suntem atit de atasati de aceasta istorie. Sa scrie dansul alta, mai buna, pentru romani, dar sa scrie mai repede! Ar fi mult mai util decit sa recite versuri progresiste.
Aleasa inimii dansului pentru functia de vice premier da lectii SUA la televizor. Suntem absolut ridicoli si insistam sa raminem tot asa si pe mandatul asta.
Propun sesiuni de lectura a cartii si discutiii aplicate la sediul Fundatiei pentru elite, inclusiv cele conducatoare. De asa ceva ar avea nevoie si actualii lideri, si viitorii. De multa educatie, incepind cu stoicii antici.
https://asociatiaenergiainteligenta.ro/romania-are-a-21-cea-mai-scumpa-energie-electrica-pentru-populatie-din-lume/
Iata si un exemplu negativ de „lider” al unei tari „democratice”: sa ai timp sa primesti schemecheri cuplati cu politruci aliati politici cu tine in audienta in cel mai important oficiu executiv al statului – cel al Primului Ministru – dar sa afirmi ca nu ai timp sa vii sa raspunzi la intrebari in Parlament, sau sa ignori invitatia.
Acest tip de neseriozitate la limita cu aroganta contrasteaza cu imaginea de om responsabil pe care dl. Bolohan si-o construieste cu mult sirg in media, in diverse interviuri.
https://www.mediafax.ro/stirile-zilei/mesajul-lui-grindeanu-pentru-bolojan-nu-se-poate-23639304
Deșteaptă-foc prefața, așa ca mă aștept ca autorul cărții să fi ” comis” un regal!
Poate greșesc, poate nu.
N-am de unde să știu deoarece oamenii nu comentează.
Poate de frică, poate de silă sau poate din delicatețea de a nu-mi spune franc: „Tu chiar nu vezi ce prostii debitezi, putinistule?”.
Dar iată ce am de spus:
=========
Discreditarea pro-europenismului
Mircea Popescu
Împăunarea cu titlul „PRO-EUROPEAN”, a devenit un act de impostură care degradează adevăratul spirit european.
Prin pretenția de a decide în numele TUTUROR ce este corect și permis ca mod de gândire în spațiul european, se recurge la un absolutism fanatic de sorginte fascistă sau comunistă, pompos numit „pro-europenism”.
Acest ABSOLUTISM decretează și recurge la interzicerea atât a curentelor de gândire care apără Tradiția și Cultura ancestrală a NAȚIUNILOR europene cât și a oricărei forme de organizare civică sau politică care le apără sau le promovează.
Curentele și formațiunile naționale și tradiționale sunt etichetate ca find EXTREMISTE și sunt supuse persecuțiilor politice.
În numele „pro-europenismului” se formează guverne „pro-europene” totalitariste de ideologie progresistă, care resping a priori referirile la caracterul național și suveran al statului, văzute ca stavile în fața tăvălugului nivelator al societății unei singure NAȚIUNI CIVICE EUROPENE.
Pro-europenismul acesta progresist adoptă comportamentul de stil fascist și comunist, pentru a împiedica prin orice formă, inclusiv prin intervenția brutală în procesul electoral, accederea partidelor NAȚIONALE la conducerea statelor respective.
Mai mult, se abuzează de folosirea sintagmei de „apărare a democrației”, când de fapt are loc o manifestare de absolutism feroce prin declarația deschisă: „Să facem zid pentru a nu permite EXTREMIȘTILOR să ajungă la putere”.
Oare ce fel de democrație este aceea în care votul popular al milioanelor de alegători, este aruncat la gunoi?
Națiunile sunt divizate, sunt învrăjbite astfel încât coeziunea națională să fie anihilată și în cele din urmă statul național să se dizolve într-un conglomerat european fără rădăcini, fără tradiții, fără cultură.
Și pentru ca similitudinea cu militarismul fascist să fie completă, progresismul european face presiuni pentru militarizarea societății prin creșterea peste limită a cheltuielilor militare de înarmare, cheltuieli aflate în coliziune directă cu recesiunea iminentă a națiunilor.
Acesta să fie viitorul pe care-l preconizează „pro-europenismul” progresist devenit echivalentul fascismului și comunismului prin semințele care încolțesc în toate colțurile societății europene?
Un viitor cu economie dirijată de Bruxelles la nivelul statelor membre, la fel ca economia centralizată comunistă?
O militarizare a continentului conformă militarismului fascist?
Interzicerea curentelor de gândire diferite de gândirea impusă în mod totalitar?
În ce direcție doriți să duceți Europa NAȚIUNILOR care a constituit leagănul civilizației occidentale cu rădăcini adânc înfipte în tradiția și cultura care au creat Europa spiritului liber și creativ?
Treziți-vă „pro-europeni” din somnul care naște monștri capabili să discrediteze CARACTERUL național și CALITATEA de european.
Mircea Popescu, rezonez, cu citeva precizari:
1. UE nu este un tip de URSS ci poate un tip evoluat (saau involuat?) de CAER. Deciziile importante in UE se iau de reprezentantii stalelor nationale in diverse forumuri oficiale. Sunt tipuri de decizii pe domenii unde statele si-au cedat suveranitatea, si unde angajatii nu sunt „alesi” de statele nationale, ci angajati ai acestor institutii, cum este Comisia UE.
In grupul statelor comuniste, din sfera de influenta a URSS, nu exista un parlament democratic ales. In UE exista, si euro-parlamentarii din partidele membre dezbat politicile comune UE, cu o putere redusa insa fata de cea a parlamentelor statelor membre. Banui ca si rezultatele sunt „mixte”. De aici si dorinta acestor organizatii pentru mai multa putere in UE fata de statele membre, incepind cu domeniile astea „comune”, ca politicile agricole. Fara indoiala, exista mecanism pentru „convergenta” si mai putin spatiu pentru natiuni sa ia decizii suverane.
Intr-un fel, se aplica principiul indivizibilitatii dezvoltarii economice a Europei, astfel incit toate statele sa benefiecieze. Adica, bunastarea Germaniei e legata de bunastarea Romaniei si invers. Nu e legiferat insa acest aspect, tine de perceptie.
Nu intru sa discut in detaliu arhitectura UE, dar nu vad „fascismul”. Vad presiune politica ca in orice organizatie democratica. Deci, merg la punctul 2.
2. Anti-nationalismul e o miscare naturala de aparare a progresistilor aflati la putere. Si in SUA a existat aceiasi miscare, cind progresistii americani „democrati” s-au opus MAGA. Ce legatura are termenul „Democrat” cu „Partidul Democrat”? M-ati inspirat de la comentariul despre termenul „democrat” din PSD.
Nationalism vs. progresism e un conflict ideologic si politic care s-a copt in SUA, unde a cistigat nationalismul. Sunt state membre UE unde miscarile politice nationaliste sunt la putere, deci nu exista acel tip de totalitarism-fascism european de care amintiti.
Sigur ca detectati un push pentru coeziune si unanimitate in domeniul apararii, unde Europa se simte mai fragila, in ciuda puterii sale econommice. O face pentru ca Rusia declara ca este in razboi cu Europa, Occidentul, sau SUA, si actioneaza in acest sens cu atacuri…neconventionale.
Pe timp de razboi, democratia se schimba si politicul trage avantaje. Nu a interzis nimeni „nationalismul” in Europa. Sa nu exageram cu numarul semnelor de intrebare.
3. Spuneti: „Și pentru ca similitudinea cu militarismul fascist să fie completă, progresismul european face presiuni pentru militarizarea societății prin creșterea peste limită a cheltuielilor militare de înarmare, cheltuieli aflate în coliziune directă cu recesiunea iminentă a națiunilor.”
In primul rind, aplaud idea in sine, sa nu impui unei natiuni un procent pentru aparare, ci sa lasi loc de decizie nationala si consens intre state.
Nu vad cum Romania poate sa onoreze 5% din PIB in deceniul asta fara sa afecteze bunastarea romanilor, daca nu primeste fonduri pentru inarmare nerambursabile, sau exista un mix care sa permita dezvoltarea tarii. Altfel generatiile viitoare vor plati nota de plata.
Romania, ca si alte state mici, fie va minti ca cheltuieste „targetul” de 5% din PIB, fie va gasi cai sa nu includa acest procent in deficit, fie sa ascunda adevarul despre cheltuielile reale , fie sa puna birul pe populatie, fie sa ia de la alte sectoare si sa dea la aparare, sau sa traga de timp pina vine pe val alta putere care sa tempereze cheltuilile militare, sau poate cind razboiul se va sfarsi. Poate o combinatie din toate.
Dar, sa nu uitam ca „militarizarea” produce si ea joburi si profituri uriase pentru unii.
Incerc sa nu fiu partizan si sa imi mentin independenta gandurilor.
off-topic, ma interpelati ca imi permit sa critic aspecte politice din SUA (Mamdani), si ma indemnati foarte elegant sa imi vad de Canada. Nu mi se pare „democratic”. Sa nu ajungem la un alt tip de totalitarism in care sa discutam doar despre un set aprobat de subiecte.
Nu pot sa schimb ceva intr-un stat care are legi rasiste si discriminatorii. Nici aici nu mai exista democratie, si reprezentativitate democratica, asa cum era in trecut, pentru ca s-a intimplat emigratia in masa si politicienii si-au vindut sufletul Diavolului pentru a avea pacea sociala care sa ii mentina si sa ii perpetueze la putere. O forma de tradare a unei natiuni de origini majoritar europeane, care azi s-a transformat intr-o sumedenie de mini-natiuni care in cel mai bun caz se ignora reciproc, iar in cea mai rea,se urasc intre ele pe „model” palestinian-semitic.
Intr-o maniera constant progresista, Canada trateaza toate subiectele importante superificial, sa nu supere minoritatile. De curind, Canada a ajuns sa fie scoasa de pe lista tarilor sigure pentru rujeola, Nu se discuta de ce am ajuns in halul asta, ca in lumea a treia, sa nu apara ca discriminam cultura igienei „minoritatilor vizibile”. Asta e de fapt o forma de totalitarism, cind societatea nu iti permite sa iti exprimi propriile idei fara sa iti fie teama.
IPB: „Asta e de fapt o forma de totalitarism, cind societatea nu iti permite sa iti exprimi propriile idei fara sa iti fie teama.”
Cu frază asta ați anulat toată pledoaria în favoarea „pro-europenilor” care cer eliminarea „extremiștilor”.
Vedeți AfD în Germania, vedeți Georgescu în România și întreaga retorică împotriva suveraniștilor și naționaliștilor.
Acesta este FASCISM.
Investirea obligatorie în înarmarea europeană, în plus față de NATO, este MILITARISM EUROPEAN și este real în Europa.
Acesta face ca NATO să pară o instituție inutilă, dând apă la moară Moscovei.
Centralizarea economiei prin decrete a ce ai voie să dezvolți, cum să dezvolți și ce să nu dezvolți (vezi de exemplu industria minieră sau industrii decretate „poluante”) înseamnă centralizare COMUNISTĂ.
Incerc sä Vä räspund stimate Domnule Mircea Popescu fiindcä si Dv. mi-ati comentat pe textul meu asupra rezolutiei Senatului SUA din iulie 1991 privind depäsirea pactului politic hiper-oneros Ribbentrop- Molotov (din 23.8.1939) prin RE-Unirea Statalä a REpublicii Moldova/Basarabia cu Romania. Asadar: Existä o apä uscatä ? nu existä ! Existä o femeie 50% insärcinatä ? Nu ! Asa cä nu poate exista – asta e pärerea mea, un asa zis „PRO-EUROPEAN” färä a exista cel putin teoretic un text sintetic cu valoare de C O N S T I T U T I E UE sau Constitutie europeanä. Geografic vorbind a fi Pro-european inseamnä la limitä sä accepti (pro !) cä esti näscut pe un teritoriu geografic numit din antichitate Europa (dupä legenda cu Zeus care a sedus-o pe fecioara respectivä). Politic poti fi PAN-europenist (cum poti fi pan-slavist de ex.) dar este o absurditate logicä totalä, cred, sä te declari POLITIC PRO EUROPEAN !! Multumit 🙂 stimate Domnule Mircea Popescu la varsta venerabilä a Domniei Voastre ? PS. Mai pw sleau spus trebuie intati de toate un proiect de Constitutie care sä consfinteascä dreptul natiunilor si trebuie un referendum care sä o aprobe sau sä o respingä (Constitutia teoreticä)
Elisabeta Bucur, tocmai eșuarea referendumului asupra Constituției în Franța sau Olanda a condus la faptul că UE nu are Constituție.