Apariție editorială: Adrian Năstase, “După 20 de ani. Cele două Românii”.

Știu că așteptați o altă carte…Publicitatea pentru ea este incitantă!

Deocamdată, încerc să vă ofer o nouă ediție a volumului meu, “Cele două Românii”, volum pe care l-am publicat inițial, în anul 2014, în perioada în care mă aflam la Jilava. Au trecut 10 ani de la publicarea ei și m-am gândit să revăd si să retipăresc acel text, adăugându-i unele observații din perspectiva acestor 20 de ani.

În secvențele adăugate, am încercat să arăt că, din păcate, “Cele două Românii”, de care vorbeam în 2004, s-au transformat in tot mai multe insule, separate de indiferență sau chiar de ură.

Sigur, așa cum precizam la începutul volumului, există și o “Românie a fiecăruia dintre noi” – un amestec de speranțe, dezamăgiri si trădări.

Uneori, asta înseamnă un deșert greu de traversat, alteori o călătorie spre un orizont plin de speranță.

În introducerea la nouă ediție, am adăugat unele observații despre peisajul public, despre internet și social media, despre “desfigurarea statuilor”, despre suveranism, naționalism, etc. 

Am explicat de ce nu am candidat în 2005 impotriva lui Ion Iliescu, am amintit felul în care mi-am dat demisia din funcția de președinte al Camerei Deputaților, în 2006, în urma ședinței de la hotelul Confort dar am scris și despre felul în care s-a despărțit, în 2011, Mircea Geoană de PSD.

O secțiune este dedicată lui Iohannis sub titlul “Despre ipocrizie”.  De asemenea, am amintit dilema Vioricăi Dăncila la alegerile prezidențiale anterioare.

Cartea prezintă, pe larg eforturile de modernizare în România, în special în timpul guvernării 2000-2004. Sunt menționate diverse realizări în plan intern și în plan internațional, după o guvernare catastrofala a partidelor de drepta. Din păcate, in România, “Dreapta” a produs sărăcie iar “”Stânga” a trebuit să repare catastrofele generate de guvernele de dreapta.   

Sunt 50 de capitole in noul volum despre politică, despre alegeri, despre relațiile PSD cu alte partide, despre relațiile cu Uniunea europeană, despre relatiile cu alte organisme internationale, despre programe si proiecte (multe realizate), despre legende și false legende, inclusiv în legătură cu mine. 

Cartea are 552 de pagini, la care am adăugat peste 120 de fotografii color de la evenimente interne și internaționale.

Sper că acest volum va avea o anumită semnificație pentru cei din generația mea, dar si pentru mulți din cei aproape 5 milioane de români care mi-au fost alături în 2004. El ar putea să fie, poate, si un ghid și pentru cei mai tineri, pentru cei care ar trebui să încerce să evite unele din greșelile trecutului dar si să-si amintească realizările din acea perioadă. Mai ales într-un an electoral atât de important cum este anul acesta.

Voi încerca în perioada următoare să organizez mai multe prezentări ale cărții, în așa fel încât ea să devină accesibilă celor interesați.

9 gânduri despre “Apariție editorială: Adrian Năstase, “După 20 de ani. Cele două Românii”.

  1. Sunt cel putin doua .Una este zona Moldovei,care de 34 de ani a fost parasita de guvernele succesive din capitala.Acum se construieste autostrada.Intreb,daca nu era razboiul din Ukraina se construia?
    Avem situatia bazelor sportive,Nici macar un stadion nou in zona Moldovei.La Olimpiada jumatate din sportivii Romaniei erau din Moldova si medaliile cucerite au fost cucerite de cei din Moldova.Nimic,Nimic pentru Moldova.
    Ce spunea Voronin? Ca Moldova este colonia Bucurestiului.Sper ca nu avea dreptate.

    • „Moldova, colonia Romaniei” e o teza tipic ruseasca, si, in context, una anti-romaneasca.
      Sunt sportivi straini in Romania, care fac sport pentru Romania, si o reprezinta, si nimeni nu spune ca tara lor de origine e colonia Romaniei. Care e definitia „coloniei”? Abordarea lui Voronin ar fi superficiala, doar ca este politica, si sutine interese rusesti.
      Pentru romani ca mine, Moldova e Romania, deci nu are importanta ca „moldovenii” fac sport pentru Romania, sau invers.
      Orice tara poate fi cu usurinta catalogata drept „colonie” a altui stat. Se face asta cu prea multa usurinta, sau cu interes. Este Rusia „colonia” Chinei? Cita egalitate e acolo intre „partenerii fara limite”? Dar e superficial sa te uiti doar la o dimensiune.
      Dezvoltarea regionala defectuoasa este o problema comuna a Romaniei si a Republicii Moldova, doar ca subiectul tine in mare masura de aspecte de politica interna. Vezi cum Basescu nu a vrut sa faca autostrazi si a tinut dezvoltarea tarii in loc un deceniu. Vezi cum politicienii care au condus Moldova au fost evazivi si indecisi despre cursul dezvoltarii Moldovei, sperind ca relatia cu Moscova va fi prevalenta, doar ca Rusia l-a ignorat inclusiv pe Voronin. Asta dupa alte „ere” emotional pro-romanesti, dupa 1989.
      S-au facut multi pasi de catre Romania de a ajuta strategic Moldova, in special in domeniul energetic, unde stim cum Rusia santajeaza. Cel putin asa spune presa.

  2. Daca descifrez bine comentariul dvs. apare subliminal subiectul „unirii” romanilor dezbinati, pe categorii. Un subiect exhaustiv pe care nu mi-l propun sa-l dezvolt, mai ales ca tema „unirii” este una perpetuu electorala, si nu doar in Romania. Vedeti in SUA, cite vorbe goale de continut in discursurile democratilor. Se mai fac promisiuni si „din pix” , sau, in media, cu pixelul halucinogenic. Ca sa fim total in ceata, a aparut si aceasta media pe canalele sociale.
    Clasa politica progresista din America de Nord a abandonat abordarile rationale. Ca si in eterna Romanie, au inceput „sa dea”, incepind cu lozincile si formulari fara continut, gen „pentru un viitor mai bun”. Dau droguri tuturor pentru ca asta aduce oarecare pace sociala, dar si aia, aparenta. Cit de drogat poti fii sa nu realizezi ca cei care te conduc te vor sa fii o epava? Ce mai dau? Minciuni, multe minciuni, cum ar fi reinterpretarea istoriei, si un tip modern de sclavie pe baza de noi clase sociale, unele cu drepturi, altele cu responsabilitati.
    Netraind in Romania, o sa ma abtin sa comentez ce vad la televiziunile romaneshti, dar o sa remarc ca o generalitate, ca noi copiem trenduri externe, dar nici acolo nu excelam si suntem mai mereu intarziati. Permanenta reforma a sistemului de pensii e o reflectie buna a acestei ametzeli romaneshti, ca si cu „digitalizarea” care se face din gura foarte bine.

Lasă un răspuns