Context

În Transnistria au început să circule zvonuri despre includerea acesteia în componența F. Ruse, despre grupuri diversioniste din R. Moldova și despre congresul deputaților de la toate nivelurile.

În ultimele zile, au început să se intensifice discuțiile despre posibilitatea ca Transnistria ar putea să solicite ajutor Rusiei și să o roage să fie inclusă în componența ei. Această în condițiile în care Transnistria nu are graniță cu F. Rusă, însă are o graniță comună (400 km) cu Ucraina.

Toate aceste evoluții se petrec pe fondul intensificării încordării dintre Transnistria și R. Moldova, a declarațiilor făcute de Dmitri Medvedev (vice-președintele Consiliului de Securitate al Rusiei), cu privire la Odessa, și anunțata convocare a Congresului deputaților, care urmează să aibă loc la 28 februarie a.c., în Transnistria.

Cronologia evenimentelor

• De la 1 ianuarie a.c., Chișinăul a anulat facilitățile fiscale pentru companiile din Transnistria, impunând taxe vamale. La Tiraspol, acest demers a fost evaluat ca o presiune economică și catalogat ca „tribut”. Taxele vamale plătite au diminuat bugetul Transnistriei cu 18%;
• Potrivit informațiilor Ministerului Securității Statului al Transnistriei, în Moldova, sunt pregătite grupări diversioniste străine, al căror scop este săvârșirea de acte teroriste la obiectivele militare din Transnistria;
• Vadim Krasnoselski, șeful Transnistriei, a declarat că Transnistria s-a adresat OSCE, în această problemă, însă că „nu există o reacție adecvată”, din partea organizației;
• Potrivit lui V. Krasnoselski, în condițiile „militarizării active a Moldovei”, în RM are loc „intensificarea agresiunii”, iar în mass media este menționată permanent tema războiului, exemplificându-se cu Nagorno Karabah și Israel;
• La 21 februarie a.c., Sovietul Suprem al Transnistriei a anunțat convocarea congresului deputaților de la toate nivelurile, care urmează să aibă loc la 28 februarie a.c. Motivul convocării este îngrijorarea provocată „de presiunea venită din partea R. Moldova, care încalcă drepturile (Transnistriei – n.n.) și contribuie la deteriorarea situației economico-sociale a transnistrenilor”;
• Ultimul congres similar a avut loc în 2006, când a fost adoptată decizia de organizare a unui referendum, în urma căruia 97% dintre votanți s-au pronunțat în favoarea independenței și „pentru unirea liberă” cu Rusia;
• Președintele Parlamentului autoproclamatei Republici Transnistria, Aleksandr Korșunov, a declarat că acțiunile Moldovei contribuie la deteriorarea situației sociale a cetățenilor a căror protecție socială este minimă și a confirma că, astfel de congrese au avut loc, întotdeauna, „în momentele dificile pentru Republică”.
• Ghennadi Ciorba, om politic transnistrean (președintele Mișcării republicane „Transnistria: casa noastră comună”), este de părere că, la acest congres „trebuie să fie făcută cunoscută rugămintea – venită din partea cetățenilor ca locuiesc pe malul stâng al Nistrului – de includere a Transnistriei în componența Rusiei”.  În opinia sa, a doua zi (la 29 februarie a.c. – n.n.), „rugămintea formulată”, va fi susținută de Vladimir Putin, în cadrul discursului care urmează să fie ținut în fața Adunării Federale (Camerele reunite ale Parlamentului rus – n.n.).
• MAE al Moldovei a declarat că urmărește cu atenție evoluția evenimentelor, însă, potrivit informațiilor deținute, nu deține date care să conducă la concluzia că situația în regiune s-ar deteriora. De asemenea, MAE al Moldovei a subliniat că, autoritățile de la Chișinău sunt convinse că „Tiraspolul conștientizează care vor fi consecințele pe care le va suporta, în cazul unor demersuri necugetate”.

Interviul acordat Agenției TASS de către Vadim Krasnoselski

La 24 februarie a.c., Vadim Krasnoselski, liderul autoproclamatei R. Transnistrene, a acordat un amplu interviu Agenției TASS. 

Despre începutul negocierilor de aderare la UE ale R. Moldova și poziția Tiraspolului privind viitorul provinciei

• „La originea actualelor probleme din relațiile moldo-transnistrene se află nu legislația europeană și nici măcar integrarea europeană a Moldovei. În urma negocierilor privind DCFTA (Deep and Comprehensive Free Trade Areas), soldate cu semnarea, de către R. Moldova, Transnistria a reușit să identifice, împreună cu reprezentanții europeni, o formulă reciproc avantajoasă referitoare la continuarea comerțului. În noile condiții, însă, în toți acești ani, Moldova s-a străduit, prin diversele mijloace, să reducă relațiile de import-export ale Transnistriei, creând, de asemenea, probleme și consumatorilor europeni, din unghiul de vedere al producției noastre.
• Blocada din anii trecuți, introducerea de taxe pentru agenții economici din Transnistria, începând cu 1 ianuarie a.c., toate acestea, reprezintă o politică deliberată a Chișinăului, care nu are nimic de-a face cu «opțiunea europeană». Prin această politică nefondată – care încalcă acordul dintre Transnistria și UE, privind comerțul – conducerea Moldovei arată, încă o dată, că, toate afirmațiilor lor privind valorile europene, sunt vorbe goale (…)
• Chișinăul poate reveni la masa negocierilor oricând și să elimine restricțiile pentru persoane și mediul de afaceri. Relațiile de bună vecinătate dintre Transnistria și Moldova reprezintă un cel mai convenabil și viabil scenariu, iar el poate fi pus în practică chiar în condițiile cunoscutei eurointegrări. Deocamdată, însă, autoritățile R. Moldova gestionează relațiile noastre numai în direcția unei confruntări crescânde.
• În privința declarațiilor privind intrarea Moldovei în UE fără teritoriul Transnistriei… Le-aș cataloga ca fiind o abordare realistă. Noi suntem un subiect de sine stătător al relațiilor internaționale. Nici UE, nici Moldova nu poate decide pentru noi. De aceea, dacă țara vecină dorește să acceadă undeva, noi ne decidem singuri soarta”.

Despre restricțiile impuse de Ucraina (care a decis închiderea graniței cu Transnistria), impunerea, de către Chișinău, de reguli privind tranzitul prin R. Moldova și instituirea de taxe la unele mărfuri, și impactul lor asupra economiei transnistrene.

• „În procesul de reglementare, impunerea de taxe vamale agenților economici transnistreni este o problemă nouă. Niciodată, în istoria lor, întreprinderile din Transnistria, nu au plătit taxe la bugetul Moldovei. Nici de la guvernul Moldovei, nici de la reprezentantul pentru probleme politice nu am primit niciun fel de clarificări (…)
• Este o încălcare grosolană a acordurilor la care s-a ajuns în cadrul procesului de negociere și care conțin principiile de bunăvoință, consecvență în purtarea dialogului și caracterul inacceptabil al măsurilor unilaterale, care se repercutează negativ asupra statutului uneia dintre părți. Transnistria nu numai că nu a fost anunțată înainte, ci, dimpotrivă, Chișinăul și mediatorii, inclusiv Misiunea OSCE, pe diverse canale, au încredințat Tiraspolul că nu vor fi impuse taxe vamale de la 1 ianuarie a.c.
• În prezent, nu se pot evalua precis pierderile agenților economici transnistreni, însă este clar vorba despre zeci de milioane de dolari pe an. Acest fapt se repercutează asupra prețurilor mărfurilor importate, care, la rândul său, creează o presiune inflaționistă și o diminuare a capacității de cumpărare (…)
• Mulți ani, Transnistria a făcut apel la Chișinău, să revină la dialog, încercând să evite încordarea și războiul economic. Însă Moldova merge către escaladarea situației și ea va fi responsabilă pentru consecințele inevitabile ulterioare”.

Despre decizia R. Moldova, de a denunța acordurile semnate la nivelul CSI și despre efectul acestui demers asupra Transnistriei.

• „Demersul conducerii Moldovei este un factor alarmant, iar consecințele acestuia vor fi resimțite de populația R. Moldova pe parcursul mai multor ani (…)
• Transnistria nu poate influența cursul greșit al Chișinăului și se străduiește să stabilească o comunicare directă cu structurile CSI. Tiraspolul mizează să i se vină în întâmpinare. Dacă nu vor exista relații speciale între CSI și Transnistria, atunci denunțarea acordurilor poate avea consecințe directe, în mai multe domenii. Atragem în permanență atenția reprezentanților ruși la realitățile în formare. Avem cu Rusia o amplă bază normativă de cooperare bilaterală în domeniul economic, agricol, financiar, industrial și comercial, al controlului calității mărfurilor, educației și științei, sportului, în total nu mai puțin de 70 de acorduri, pe care le considerăm mai mult decât actuale. Aplicarea lor poate duce la evitarea riscurilor provocare de politica mioapă a conducerii moldovenești.
• De aceea, Transnistria este pregătită în permanență să participe la activitățile CSI, atât pe baza acordurilor existente, cât și la nivel de dialog. Este clar că, mai devreme sau mai târziu, la aceasta vom ajunge”.

Despre reducerea activității sau închiderea unor agenți economici din Transnistria, din cauza deficitului de gaze naturale și despre rezolvarea acestei situații.

• „Consumul intern a crescut din cauza perioadei de iarnă. Din acest motiv, actualul volum de gaze importante de Transnistria abia ajunge pentru nevoile populației, precum și pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul cu Moldova, privind livrarea de energie de la Electrocentrala moldovenească raională de stat din Dnestrovsk). În astfel de condiții, este dificil de asigurat o activitate normale la nivelul întreprinderilor sau de creșterea producției. Varianta optimă ar fi creșterea volumului de gaze livrate Transnistriei. Altfel, este posibil să fim nevoiți să luăm în calcul modificarea structurii de aprovizionare internă cu gaze (…)
• Din păcate, nu este singura problemă cu care se confruntă industria transnistreană. O provocare fără precedent a fost și blocarea, de către Moldova, a exporturilor a trei dintre cele mai importante întreprinderi constructoare de mașini din Transnistria, pe motiv că produsele lor pot fi catalogate ca mărfuri cu dublă destinație (…) Nomenclatorul de mărfuri livrate de aceste fabrici este unul tradițional și până în august 2023, nu au fost niciun fel de probleme. Contra-agenții fabricilor noastre, inclusiv cei din UE, confirmă faptul că mărfurile nu sunt folosite în scop militar.
• Substratul politic al acestor restricții este tuturor evident (…) Din păcate, mediatorii internaționali nu s-au implicat cât trebuie în rezolvarea acestei probleme (…) De pe urma măsurilor restrictive ale Moldovei au avut de suferit, încă o dată, oamenii, ale căror drepturi au fost, din nou, încălcate în totalitate”.

Despre decizia Chișinăului, de a spori cheltuielile militare și despre livrările de armament către Moldova; despre apelul conducerii R. Moldova, de a renunța la neutralitate și de a intra în NATO. Consecințele asupra Transnistriei.

• „Când vecinul nostru – cu care vreme de peste treizeci de ani, avem un conflict nereglementat, și care, în trecut, a atacat cu un trădător orașele noastre pașnice – începe brusc să se înarmeze, este evident că pentru noi este o amenințare. O dovadă evidentă: bugetul militar al Moldovei a crescut de două ori, în ultimii ani. Și asta în condițiile unei situații economico-sociale problematice din țara vecină.
• Pot prezenta multe alte cifre și fapte elocvente: ajutoarele militare pentru Moldova, pe linia Fondului european pentru pace, între 2021-2023, în valoare totală de 87 mil. euro, 19 transportoare blindate Pirania, livrate anul trecut de Germania, zecile de exerciții comune ale contingentelor militare ale Moldovei și statelor NATO (…) Militarizarea Moldovei este un factor cu care noi nu avem dreptul să îl ignorăm. Nimic nu se face pur și simplu și, în acest caz, banii, tehnică, armamentul, radarele antiaeriene sunt cu un anumit scop. Cu care? Este clar că nu pentru apărare. Toți actorii internaționali și chiar partenerii occidentali ai Moldovei recunosc faptul că Transnistria nu reprezintă un pericol pentru această țară. Atunci, de ce se înarmează. Conducerea moldovenească nu oferă răspunsuri clare la aceste întrebări. Însă, chiar și așa, noi înțelegem”.

Despre formatul de negociere „5+2” și apelurile către Transnistria, ale mediatorilor, de a demara negocierile la nivel bilateral; despre cauzele stagnării procesului de negociere.

• „Stagnarea din procesul de negociere este o alegere exclusivă a R. Moldova. Nu există niciun fel de cauze pentru pauza de la nivelul dialogului, paralizia formatului «5+2» și renunțarea la acordurile la care s-a ajuns anterior, inclusiv Pachetul „Berlin+”. În anumite etape, abordarea distructivă a Chișinăului a coincis cu logica anumitor participanți internaționali, însă, în orice caz, responsabilitatea pentru distrugerea mecanismului aparține în totalitate conducerii moldovenești.
• În prezent, Moldova acționează exclusiv prin instrumentarul sancțiunilor, restricțiilor și al intimidării. Măsurile cu caracter restrictiv și de blocadă în plan economic sau amendamentele de tristă amintire de la nivelul legislației penale, care incriminează așa-numitul «separatism», constituie cele mai elocvente exemple, însă nu singurele. Într-un interviu, reprezentantul pentru probleme politice al R. Moldova, recunoaște deschis că obiectivele așa-numitei «reintegrări» se ating nu prin intermediul dialogului, ci doar prin mecanismele de coerciție economică.
• Este evident că, pe fondul unei astfel de viziuni politici, Chișinăul nu are nevoie de un format «5+2» onest, concurențial și deschis participării internaționale și căruia să i se impună obligativitatea de a lua în considerare acordurile la care s-a ajung anterior și menținerea într-o marjă de negociere convenită. Orice expertiză internațională, cu un minimum de imparțialitate, va vedea arbitrariul părții moldovenești și încălcările, în masă, ale drepturilor omului.
• Chișinăul a fost cel care a provocat stagnarea formatului «5+2», subminând runda de la Bratislava, în 2019, neparticipând la negocierile din 2020, sub pretextul pandemiei, iar în 2021, sub pretextul demiterii reprezentantului său politic. În prezent, «scuza ipocrită», din partea R. Moldova, pentru sabotarea, pe mai departe, a dialogului, o constituie conflictul ruso-ucrainean.
• Mai devreme sau mai târziu, inclusiv Moldova, va fi nevoită să se așeze la masa negocierilor. Și nu este obligatorie ca, în acel moment, circumstanțele să fie mai favorabile pentru Chișinău, decât sunt ele în prezent. Însă conștientizarea valorii păcii și a dialogului necesită maturitate politică și responsabilitate, bun simț și sinceritate. Actuala conducere a R. Moldova, cel puțin în acest moment, nu manifestă astfel de calități”.

Despre recentele declarații ale fostului ministru de Externe, N. Popescu, potrivit cărora, guvernul de la Chișinău nu are un plan special de reglementare, elaborat anterior de predecesorii săi, și despre faptul că poziția Chișinăului se bazează pe decizia Parlamentului, din 2005.

• „După cum se vede, N. Popescu, este un diplomat foarte experimentat, în dreptul internațional. El înțelege bine că fundamentele statalității Moldovei, care a fost edificată prin metoda excluderii juridice a tuturor consecințelor juridice ale înființării și existenței Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, lipsesc Moldova, de jure, de dreptul de a manifesta orice pretenție față de Transnistria. Orice specialist serios în domeniul dreptului internațional va înțelege că hotărârea organismului legislativ suprem, din 23 iunie 1990, și prevederile de bază ale Declarației de independență a R. Moldova, din 27 august 1991, constituie un fapt, o renunțare de ordin juridic la tot trecutul sovietic, dar și la pretențiile față de Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească, adică Transnistria istorică.
• În virtutea unei culturi juridice insuficiente, mulți politicieni din Moldova cred că toate consecințele juridice ale înființării Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești pot fi considerate ilegitime, însă, sunt de părere că își pot însuși o parte componentă a ei, sub forma teritoriului Transnistriei, dar în interiorul granițelor Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești. Este un nonsen se ordin juridic. Este foarte bine că mai există persoane în conducerea Moldovei, care înțeleg această problemă principială. Din această cauză, orice formulă de negociere artificială, între Moldova și Transnistria, care nu ia în considerare actul de refuz juridic al R. Moldova la Transnistria, se va lovi, inevitabil, de această piedică fundamentală.
• În acest sens, referirea d-lui Popescu la așa-numita lege din 2005, cu privire la statutul juridic special al Transnistriei, pare un tribut banal adus tradiției politice. A fost un pas disperat, greșit și unilateral al Chișinăului, condamnat, de altfel, de către toți mediatorii internaționali. Acest act a îngropat un șir întreg de inițiative de fond, care se aflau, atunci, pe masa negocierilor, lipsind de sens, ulterior, procesul de negociere pe formula reglementării definitive.
• Important, însă, este faptul că, chiar din punct de vedere pur juridic, legea din 2005, nu are nicio legitimitate pentru R. Moldova, deoarece ea contravine clar Declarației de independență a R. Moldova, din 27 august 1991, în cadrul căreia, toate organele puterii Moldovei s-au obligat să lichideze consecințele politice și juridice ale Pactului Molotov-Ribbentrop, inclusiv înființarea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, prin unirea Basarabiei la Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească (Transnistria). Dimpotrivă, urmând logica juridică, mult mai adecvată ar fi adoptarea, în R. Moldova, a legii cu privire la caracterul inadmisibil al reînființării Republicii Autonome Socialiste Sovietice Moldovenești. După cum observăm și din acest exemplu, conducerea moldovenească dă dovadă de un nihilism juridic, încălcând propriile principii fundamentale cu privire la statalitate.
• Din păcate, conducerea R. Moldova continuă pe drumul greșit, refuzând dialogul constructiv cu Transnistria, la toate nivelurile, provocând încordare și intensificând confruntarea. O astfel de abordare, este cu totul contraproductivă. Ea poate duce doar la deteriorarea, în continuare, a relațiilor moldo-transnistrene, până la ruperea lor definitivă și la escaladarea conflictului. Calea aleasă este o fundătură, iar conducerea moldovenească trebuie să fie conștientă că, de această dată, prețul greșelilor ei poate fi mult mai mare”. (TASS, 24.02.2024)