M-am gandit că ar fi interesant să cititi transcrierea unei convorbiri telefonice pe care am avut-o cu premierul Italiei pentru a obtine sprijinul guvernului italian la o reuniune ce urma să discute si să decidă prima fază a intrării noastre in Spatiul Schengen, sub aspectul eliminării vizelor de călătorie pentru cetătenii români. E adevărat – there is not such a thing as a free lunch!
Foarte, foarte interesant, multumesc ca ati publicat nota telefonica. Apare clar dovada ca Austria si Germania au dorit ca cetatenii romani sa nu fie primiti la „business class” in Europa si sa ramina la „conserve class”. Deci, clar o abordare discriminatorie, in care Romania sa fie tinuta deoparte, sa mearga cu viteza a cincea in timp ce ei pot decola spre stele, economic vorbind.
Acum insa intelegem ca este loc de targuiala si ca Romaniei (si probabil altor state mai slabe/noi) i se cerea mereu ceva la schimb. Cred ca asa se intimpla intre toate statele UE insa, si sunt conflicte si intre tarile „vechi”.
Banui ca am targuit suficient cu Austria pina acum, cu pierderi mari pentru noi. Aceste lucruri trebuiesc rectificate de statul roman imediat.
Intelegem mai bine de ce Austria nu ne doreste in Shengen. Chestia cu imigrantii e fumigena care sa acopere motivatia reala. Austria se teme sa piarda din imperiul economic in favoarea Romaniei (si Bulgariei), daca aceasta este tratata de la egal la egal.
Tinind cont de atitudinea neprietenoasa, chiar dusmanoasa a Austriei, pe o lunga durata in Europa, m-as inarma cu tot ce pot pentru a purta acest razboi pe termen mediu si lung cu scopul clar sa il cistig. Si m-as asigura ca resursele tarii mele sunt exploatate in asa fel incit Romania si romanii sa cistige cel mai mult din orice afacere as semna cu un partener strain.
Se discuta exhaustiv in Romania despre distrugerea BANCOREX. Si aici ar trebui sa existe leaderi cu viziune, care sa imprime o miscare de dezvoltare bancilor romaneshti astfel ca Romania sa aibe banci autohtone puternice. CEC este una din ele, si ea ar trebui sa incerce sa opereze nu doar in Romania, si sa isi extinda la inceput cooperari cu alte banic straine in alte tari, minimizind riscurile de operare. In timp, se pot face pasi mai vigurosi.
Cred ca e rolul Bancii Centrale sa controleze si sa creeze strategii pentru sistemul bancar. Nu e nevoie sa fortezi sa plece banci straine. Ele pleaca singure in anumite conditii nefavorabile lor.
E momentul ca statul roman sa arate ca este la un alt nivel decit pina acum. Legile tarii trebuiesc respectate de toate companiile si cetatenii straini care activeaza in Romania. Cine nu repecta sufera penalitati pina la masuri de nationalizare. Accentele legislative puse pe sectorul energetic, de aparare si alte sectoare strategice. Dar posibil sa ne pierdem iar in discutii sterile daca nu raminem focalizati pe subiect, si incepem „spectacolul electoral” intern. Deci atentie la munca de conducere a tarii, pentru ca romanii pot cistiga sau pierde pe mina celor care ne conduc! Istoria nu e blinda cu leaderii slab pregatiti!
Se discuta aici mult despre China, si cum am putea noi in Romania sa facem mule lucruri spectaculoase impreuna cu aceasta putere mondiala. Eu sunt fan, dar doar daca discutam in prealabil despre realitatile geopolitice complexe in care existam ca natiune.
In primul rind, e bine sa acceptam ideea ca intotdeauna cineva e boss, daca nu mai chiar ai mai multi. Valabil si la locul de munca, si in viata, dar si pentru statele „independente”. Nu e nimeni „independent” in sensul ca exista mereu un grad de „dependenta” fata de un alt stat/state sau actori regionali sau globali, ceea imprima dinamism discutiei despre „interdependente”, si „globalism”.
Au amero-englezii o vorba care mie imi rezoneaza bine, in anumite discutii: „it is what it is”. Nu ca nu am putea schimba cite ceva, dar citeodata nu se poate, nu e momentul, sau , daca incerci sa schimbi ceva are efect de bumerang. De exemplu, strategia naiv-crestina ca daca faci bine unuia, binele ti se va intoarce inzecit. As spune ca strategia asta au aplicat-o americanii in China, ei incercind sa isi faca bine lor, cu profituri inzecite, si in acelasi timp chinezilor mao-isti, sa aibe si ei mai mult orez sa manince (la vremea aia era foamete in China). Si a mers o perioada foarte bine. Doar ca oamenii se obsinuiesc cu binele, si nu doar atit, vor si mai mult. China s-a saturat rapid de mult orez economic american, si a visat si mai mult: „acum ca nu mai mi-e foame, pot sa invat de la americani sa imi fac singura de mincare, si chiar sa export si eu altora orezul”. Cum? Cum poti sa te dezvolti la nivelul americanilor, cind aia au un R&D la un nivel pe care nu pot sa il ating? Cum rezolv cu decalajul de tehnologie? Simplu, furind. Si au plantat chinezii retele de spioni in toate tarile dezvoltate, multi dindu-se drept imigranti, dar de fapt lucrind pentru China, facind spionaj intens. Spionajul chinez a fost si cred ca inca este facut la o scara de neimaginat pina acum de serviciile de spionaj ale altor tari.
Iata, mai jos, un alt exemplu din SUA, dupa cel din Canada.
Cum ai putea accepta sa lucrezi cu un stat a carui putere economica s-a realizat prin spionaj, deci furt intelectual, la scara globala? Cit de morala ar fi o asemenea decizie?
Banui ca mi se va reprosa naivitatea, dar ideatic mereu vorbim de valori general umane, cum ar fi pacea, sau „neamestecul in treburile interne”, idea principala a comunistilor chinezi, cind ei se amesteca tot timpul prin spionaj si acte de sabotaj a suveranitatii altor state? Ce model e asta de urmat? Deci, liber la furat, sau ne civilizam cu totii?
https://www.bbc.com/news/world-asia-china-64206950
O sa imi raspund singur, ca avocat al diavolului, si o sa afirm ca interesul e mai tare ca principiul. Asa arata realitatea, cu nenumarate exemple, inclusiv recente: Germania are o zbatere interna si ar vrea mult sa lucreze strategic, pe termen lung cu China, Olanda ar vrea sa vinda portul Rotterdam (sau o parte a lui) Chinei etc etc.
„Interesu’ poarta fesu'”. Si as adauga liric: „Princip’ doar da din buric” (pentru spectacol).