Marius Ghilezan: Interviu cu Alexandru Athanasiu

„Cum a intrat PSD cu sigla în Europa şi cu oiştea în feudalism?

-interviu cu profesorul Alexandru Athanasiu, cel care a mijlocit europenizarea brandului PSD  (Romania libera)

După 20 de ani, profesorul Alexandru Athanasiu face mărturisiri pentru prima oară – în exclusivitate pentru “România liberă” – despre momentele astrale ale naşterii PSD, ca partid în marea familie a socialiştilor europeni. Fost ministru al muncii şi al educaţiei, chiar prim ministru, pentru scurt timp, dezvăluie mecanismele de putere, chiar din conclavul laicilor care conduceau atunci majoritatea statelor de pe continent. Prin argumente simple, ancorate în context, Athanasiu explică de ce a dat blazonul de aristocrat unei formaţiuni cu metehne criptocomuniste. Detalii despre cum s-a ticluit botezul PSD în familia europeană, felul în care mai marii politicii europene au făcut presiuni, de ce oamenii lui Schröder au preferat un partid mai mare, în detrimentul a două mai mici? Detalii inedite despre rolul lui Hildegard Puwak, dar şi despre plecarea neîmpăcată a lui Sergiu Cunescu, toate le puteţi afla într-o ediţie de colecţie pentru toţi social democraţii români şi nu numai.

 „Social democraţia e slab reprezentată în România”

–         Domnule profesor, studiind temeinic lecţiile trecutului, putem face previziuni despre viitor? Se va schimba lumea?

–         Lumea se schimbă tot timpul, numai noi rămânem surprinşi de aceste schimbări şi de regulă, când ne lovesc grijile.

–         Ce să înţelegem din criză?

–         Umanitatea este extreme de fragilă, expusă unor atacuri biologice. Fiinţa umană tocmai ea, stăpânitoarea planetei poate fi uşor lovită. Iată cum stăpânitorii planetei , ce vanitate, nu-şi revin din şocul pandemiei. Avem nevoie de o coabitare partenerială cu natura.

–         Prea multă trufie?

–         Iluminismul şi globalizarea au dat senzaţia omului că poate să exploateze tot ce are pământul mai bun. Cred că vine lecţia după care omul nu e imun nici la viruşi nici la alte calamităţi.

–         Ce avem de făcut?

–         Să fim mai smeriţi, mai umili, în stare de să cultivăm dialogul valorilor între noi! Să ne reorientăm gândirea spre exerciţiul autocunoaşterii pentru a dobândi o pace sufletească!

–         Mai există azi social-democraţie?

–         E foarte slab reprezentată în România. Făcând un excurs retrospectiv de la falansterul lui Teodor Diamant (1835-1836), la cluburile socialiste ale lui Nădejde şi Dobrogeanu Gherea (1886-1890), culminând cu topirea PSDMR în Partidul Naţional Liberal, am putea spune că nu doar primul război mondial a slăbit mişcarea socialistă din cauza poziţiilor naţionaliste ale partidelor social democrate, dar şi apariţia Uniunii Sovietice şi a Partidului Comunist Sovietic. De altfel, nici în România interbelică, miţcarea socialistă nu s-a afirmat pregnant.

După cel de-al doilea război mondial, Titel Petrescu – o persoană luminată – a creat Partidul Social Democrat Independent. La scurt timp dupa îmfiinţarea partidului, a fost arestat.

De ce social-democraţii au făcut o politică marginală după 1989?

–         Partidul Social Democrat s-a topit în Partidul Comunist, prin decizia lui Lothar Rădăceanu. Între 1948 şi 1989, nu a mai existat PSD. Ce s-a întâmplat după Revoluţie?

–         Adrian Dimitriu, fostul secretar general al partidului lui Titel Petrescu, a dat mandat lui Sergiu Cunescu sa reînfiinţeze Partidul Social Democrat.

–         Nici în această perioadă nu s-a prea remarcat.

–         Într-adevăr PSDR nu a ocupat o poziţie importantă pe eşichierul politic românesc şi, pentru că, în anii de după 1990, societatea românească era extrem de împărţită ideologic, în sensul că, ori negai comunismul şi te înscriai în partidele istorice, ori te înscriai în FSN şi succesorii săi politici ( PDSR, PD). Nu era loc de nuanţe si de subtilitati idelogice.

–         Liberalii şi ţărăniştii luau felii mare din tortul electoratului anti-FSN?

–         PNŢCD a a avut o creştere mare de încredere, pentru că avea în fruntea sa un erou, Corneliu Coposu. PSDR nu avea un asemenea lider şi a devenit un partid marginal. Nu a participat niciodată singur la alegeri, astfel încât nu şi-a putut verifica pe ”teren” adeziunea în electorat. A avut întotdeauna un naş politic pentru a primi ”botezul” electoral. Şi-a topit identitatea în partidele de dreapta.

–         Sergiu Cunescu era foarte apropiat de Corneliu Coposu. A contat în viaţa partidului acest aspect afectiv?

–         Era mai mult ţărănist, decât social-democrat.

–         Un om extrem de cumsecade, din cât l-am cunoscut eu. Ce greşeli a făcut PSDR, partidul lui Cunescu, aşa era cunoscut între 1992-1995?

–         Cred ca adeziunea necondiţionată la valorile tipice liberalismului, cum ar fi proprietatea şi mai puţin la valorile specifice social-democraţiei, munca, a putut fi un motiv de slabă receptare de către publicul românesc a PSDR-ului, ca partid social democrat.

–         A plecat puţin, vorba francezului, supărat că aţi dat P.D.S.R.-ului lui Ion Iliescu blazonul social-democraţiei?

–         Îmi pare rău că nu l-am putut convinge de alianţa cu PDSR în timpul vieţii sale. Regret şi acum că ne-am despărţit într-un fel certaţi, dar pentru mine, Sergiu Cunescu, dincolo de statura sa politică, a rămas omul care m-a onorat cu prietenia sa şi căruia i-am rezervat mereu în suflet un loc distinct.

Despre primele încercări de europenizare a unui partid criptocomunist

–         În anul 2000 aţi mers fără naş în alegeri, adică fără PNŢCD.

–         Într-adevar la alegerile locale din anul 2000 PSDR a participat singur, obţinând un rezultat încurajator de aproximativ 3% din voturi.

–         Aţi fost acuzat că aţi tras spre PDSR.

–         Şi Sergiu Cunescu se unise cu partidul lui Mohora. Cu ce era mai toxic un profesor universitar ca Adrian Năstase decât secretarul de Partid Comunist, Mohora?

–         Cunescu a încercat în 2000 o refacere a alianţei din 1996 cu partidul lui Petre Roman.

–         În anul 2000 PD scăzuse mult în simpatia electoratului, iar USD (Alianţa dintre PD şi PSDR n.a.) fusese denunţat, deci nu mai exista, prin hotărârea celor 2 partide ce-l alcătuiau. În tratativele ce le-a avut Sergiu Cunescu cu Bogdan Niculescu Duvăz, cel care se ocupa de campania electorală a PD, PSDR-ului i-au fost oferite 3 locuri de parlamentari pe lista PD. Deşi eram una dintre persoanele nominalizate pentru unul din acele locuri, nu am acceptat această ofertă jignitoare pentru PSDR.

–         În toamna lui 2000 aţi devenit preşedintele PSDR, cu sprijinul lui Cunescu, nu-i aşa?

–         Sergiu Cunescu nu a mai dorit să candideze, deşi atât eu cât şi alţi colegi din conducerea PSDR i-am solicitat acest lucru, oferindu-i totodată, întreaga şi necondiţionata noastră susţinere. În acel moment Sergiu Cunescu mi-a solicitat în mai multe rânduri participarea în cursa electorala privind poziţia de preşedinte PSDR. Spera ca eu aş putea câştiga preşedinţia PSDR în detrimentul lui Emil Putin – vicepreşedinte al partidului la acea dată, care dorea fuziunea cu APR-ul lui Teodor Meleşcanu sub denumirea de APR.

––––––––––––––––––––––––––––

De numele lui Alexandru Athanasiu se leagă criteriile Bologna, introduse în sistemul de învăţământ românesc. Datorită iniţiativei sale, de pe vremea când era ministrul muncii, în guvernarea CDR, mai există şi astăzi tichetele de masă. Sub mandatul său s-au înfiinţat ITM-urile, instituţiile menite să apere drepturile salariaţilor.

A scris mai multe lucrări despre dreptul muncii.

Probabil rămâne singurul arisocrat socialist.

Este decorat cu Ordinul de Merit în Grad de Cavaler de către Franţa.

Are 65 de ani. Şi aproape 40 de carieră universitară.
––––––––––––––––––––––––––-

Contextul social democraţiei româneşti şi europene în anul 2000

–         Pentru memoria istoriei politice româneşti, trebuie amintit că Alianţa pentru România (ApR) luase în alegerile locale din 2000 7,34%, iar în toamnă nu a depăşit pragul electoral de 5%. Ce s-a întâmplat. Iar factorii exogeni, bată-i vina?

–         Din păcate, în vara anului 2000, în mod inexplicabil, PNŢCD a mărit pragul electoral de la 3% la 5% săvârşind o eroare ce a costat partidul, dispariţia de pe sena politică, lucru extrem de regretabil pentru democraţia fragilă românească.

–         V-aţi vândut PDSR-ului lui Iliescu?

–         Formularea din întrebare este inexactă, fără legătură cu realitatea. Decizia de a participa la alegeri într-o alianţă cu PDSR a fost luată de conducerea colegială a psartidului în consiliul său naţional şi, totodată, s-a întemeiat pe o cercetare socilogică de tip sondaj de opinie, din care a rezultat că aproximativ 90% din organizaţiile partidului şi membrii săi doreau participarea la alegeri în alianţă cu PDSR.

         Şi ce a ieşit?

Decizia nu a fost luată într-un petit comité, în spatele uşilor inchise.

–         Nişte melci fără cochilie.

–         Şi mai e ceva. Poate că nu ştiţi. Susanne Kastner, liderul social democraţilor germani (SPD) din Bunderstag, făcea presiuni uriaşe asupra noastră, prin intermediul Fundaţiei Friedrich Ekbert, să ne aliem cu PDSR. Hildegard Puwak, bună vorbitoare de limbă germană, era omul de legătură al conducerii PDSR cu SPD. De altfel şi internaţionala socialistă dorea să aibă în rândurile sale, partide cu pondere electorală relevantă.

–         Acolo, unde erau deja două partide. Al domniei voastre şi al lui Petre Roman.

–         O cutumă a internaţionalei socialiste consta în acceptarea a cel mult 2 partide socialiste din aceiaşi ţară, aşa încât 3 partide era inacceptabil.

Presiunea nemţilor din SPD

–         Aţi avut dese întâlniri cu doamna Kastner?

–         Da, vreo trei. De fiecare dată îmi spunea că PDSR e un partid mare, cu structuri, cu aleşi locali etc.

–         Şi cum aţi ajuns să vindeţi “bijuteria coroanei?”

–         Nu aveţi răbdare.

–         Păi, se plictisesc cititorii. Vrem să ajungem mai rapid la esenţă. Cum a devenit un partid neocomunist social democrat?

–         În noiembrie 2000, în carteriul  La Défense din Paris, sub preşedinţia lui Pierre Mauroy, au avut loc lucrările Congresului Internaţionalei Socialiste.

–         E cu suspans sau o lungim?

–         Păi aici s-a decis totul. Cu o zi înainte de plen, liderii s-au adunat într-un conclav. Trebuia să primim coroniţele. Titlul de membru cu drepturi depline. Atât noi, PSDR, cât şi PD-ul lui Roman.

–         Poate că cititorii noştri ar vrea o hologramă a spectrului politic de atunci. Puteţi să le reamintiţi ce era social democraţia la acea vreme în Europa?

–         După 16 ani de creştin democraţie în Germania devenea  cancelar Gerhard Schröder, în 1996. În Marea Britanie, Tony Blair. La Roma căzuse guvernul Prodi, în 1999, iar preşedintele democraţilor de stânga, descendent politic din Partidul Comunist Italian, Massimo d’Alema, devenise primul ministru al Italiei. Era deja preşedinte.

Nu a fost pentru cine se potriveşte, ci pentru cine se nimereşte, cu voia Berlinului

–         Toţi socialişti. Şi ce s-a întâmplat la Paris. De ce e important momentul?

–         Păi dacă eram “încoronaţi” noi, PDSR-ul ar fi fost blocat pentru mulţi ani înainte.

–         Şi ce s-a întâmplat?

–         Ca să nu o mai lungim, în preziua sesiunii plenare a Internaţionalei, aveam să aflăm de la un socialist francez, ca nu vom fi acceptaţi ca membri cu drepturi depline. SPD-iştii făcuseră presiuni uriaşe. Parlamentarii germani ne tot repetau că noi privim PDSR ca pe un duşman, deşi ar trebui să ne aliem cu el.

–         Şi totuşi cum de v-au primit, dându-vă coroniţa?

–         Norocul nostru, al meu şi al lui Petre Roman, era că, vorbind destul de bine limba franceză, am pronunţat discursuri desigur, inteligibile, argumentate şi care s-au dovedit în final convingătoare, pentru acordarea titlului de membru cu drepturi depline.

–         În final i-aţi biruit?

–         Oarecum da. Dar ni s-a recomandat să luăm urgent legătură cu conducerea de la Bucureşti a PDSR.

–         Aţi dat blazonul pe o alianţă?

–         Aceasta construcţie politică nu era o vânzare. Credeţi că dacă dispărea PSDR-ul atunci, neintrând în parlament, ar fi observat cineva şi, mai ales, ar fi regretat?

–         Vă reproşaţi?

–         Da, faptul ca am procedat la fuziunea cu PDSR-ul mult prea repede, chiar dacă această decizie nu mi-a aparţinut în exclusivitate mie. Oricum, îmi asum această greşeală în totalitate.

–         Şi aşa v-a luat şi numele. Cum a fost la nuntă? Se mărita Tuşa comunistă cu aristocratul socialist?

–         Am sperat ca lucrurile vor evolua într-un sens pozitiv.

Cu capul în Europa şi cu picioarele în feudalism

–         Când a primit PSD-ul coroniţa?

–         La Congresul din 2003 de la Sao Paolo. Un an şi jumătate am reprezentat PSD-ul în Internaţionala Socialistă.

–         Cum vedeaţi atunci PSD-ul?

–         Partidul a intrat cu sigla în Europa, dar elitele sale au rămas cu mentalităţi feudale, în care clientelismul s-a substituit aproape mereu meritocraţiei.

–         Adrian Năstase a fost mai mult pragmatic, decât sentimental. I-a ţinut aproape pe cei care trebuiau îndepărtaţi.

–         Adrian Năstase vedea la fel ca mine lucrurile. Cerea şi el să vină tineri, să existe o meritocraţie. Jinduiam împreună la criterii obiective de ascensiune în partid, la reprezentarea intereselor legitime ale populaţiei. Nu s-a reuşit decât într-o mică măsură.

–         Stânga a pierdut în 2004 alegerile, fiind acuzată de clientelism şi corupţie.

–         Doar ticăloşii şi proştii nu recunosc performanţele economice ale guvernului Năstase. Partidul, din păcate, nu s-a schimbat.

Cum arată PSD-ul azi?

–         Veleitarii v-au dat oamenii afară, parcă, nu?

–         A rămas clientelismul. Am cedat din naivitate sau dintr-o anumită curăţenie morală.

–         Vă reproşaţi ceva?

–         Poate că nu trebuia să accept postul de ministru al Educaţiei Naţionale. Eram, oricum, profesor de 22 de ani. Veneam de la cea mai importantă Universitate de Drept din România, nu de la o fantomatică universitate necunoscută.

–         În 2008 de ce nu aţi mai candidat la alegerile parlamentare?

–         Nu am avut vocaţie de politruc, aşa cum m-a etichetat un ziar la acea vreme.

–         Cum arată PSD-ul de astăzi?

–         Nu-l urmăresc cu mare atenţie. Mi se pare că a făcut, în primul rând, promovări extrem de greşite, iar în al doilea rând, suferă de grave inhibiţii în comunicare şi chiar când face bine ceva, îl prezintă prost.

–         Totuşi, a avut performanţe economice la guvernare.

–         Din păcate, nu a ştiut să-şi valorifice CV-ul său de nobleţe, care însemna idealurile social-democrate de peste un secol, ale României muncitoare, ca şi sacrificiul vieţii şi libertăţii, pe care unii lideri social-democraţi români l-au împlinit in decursul timpului, şi, mai ales în regimul comunist. PSD s-a lăsat târât, înjurat şi admonestat – meritat sau nemeritat – de persoane care în niciun caz nu aveau vreo statură morală şi nici vreun merit în această ţară, ca să se exprime în felul în care au făcut-o.

–         În viitor?

–         Atât timp cât nu ai lideri charismatici şi care în acelaşi timp să fie sensibili la politicile publice, în stare să genereze empatie, n-ai cum să fii un partid care să atragă electoratul intr-o măsură relevantă pentru a sprijini atingerea obiectivelor societale pe care i le propui.”

 

23 de gânduri despre “Marius Ghilezan: Interviu cu Alexandru Athanasiu

  1. Ecce homo, ce a lipsit Romaniei de 16 ani, care langa Adrian Nastase ar fi cimentat o guvernare de stanga, social-democrata pe cinste/profesionisti desavarsiti animati de idealuri de armonizare sociala, de dorinta de reinnoire a stangii prin atragerea de tineri valorosi care sa asigure continuitatea platformei de centru-stanga. Dar nu-i nimic, oculta marsava l-a ales pe base si acolitii lui la jaf, furt si minciuna; ce-i acum e continuarea fireasca a portocalelor cu vesminte ‘cosmopolite’, cautionate de o ‘diaspora’ in criza de relevanta pe unde se intampla sa salasuiasca.

    Apreciază

  2. Sunteți două personalități de mare valoare și o cel puțin la fel de mare anvergură, dumneavoastră, domnule Prim Ministru și domnul Ministru Athanasiu. Stau și mă tot întreb ca…: cum naiba a fost posibil, cu așa personalități și cu multe altele de același calibru, „cetățenii” să aducă în fruntea țării inșii care ne conduc(sic!) din 2004 încoace… Nenorocirea mare este că cei ce vin din urmă, noua și mai mult sau mai puțin „tânara generație” este o ferventă practicată a habarnismului și miserupismului ceea ce mă face să cred că nu mai avem nicio șansă ca, măcar, „să (mai)fim ce-am fost”, necum „și chiar mai mult decât atât”…

    Apreciază

  3. Pe marius ghilezan îl doare în pingică atât Alexandru Athanasiu cât, ai ales de PSD. El a urmărit doar să obțină o imagine negativă pentru PSD, că doar n-o să-i lase pe PSD-iști să apară pe pozitiv. Cu alte cuvinte Programul prezentat de PSD ( am înțeles că au participat și ProRomânia și ALDE!) a avut impact !!!
    Pe de altă parte, fiind un simpatizant al lui Alexandru Athanasiu, chiar îmi doresc să citesc/văd un interviu cu dânsul, dar unul profesionist. Trei momente din istoria recentă a PSD aș vrea să le deslușească dânsul.
    În primul rând cum a ajuns dragnea în PSD, imediat după ce ocupase o funcție de Prefect ca membru de vază al PD, ca apoi, foarte rapid, să ajungă Secretar General al PSD ?
    Care au fost evenimentele ce au condus la instalarea lui Geoană în fruntea PSD și cine l-a susținut ca să ajungă în fruntea PSD?
    Care au fost manevrele complete pentru ca Geoană să dispară și degringolada de după el cu mitrea și Dan Diaconescu, urmate de apariția lui Ponta care s-a dus la dragnea să-l întrebe dacă-l susține să preia el șefia PSD ?
    În plus aș vrea să știu dacă și dânsul este în așteptare la CEDO sau nici n-a mai mers să-și obțină satisfacția cuvenită după ce a fost batjocorit de DNA-ul condus de koveși ?

    P.S. Am mai spus că bunicul matern, a fost primar PNȚ, a tremurat de frica legionarilor când acestia au ajuns la putere. Pe el l-a salvat Nae Ionescu, văr primar, dar furia legionarilor era pe PNȚ în general și conducerea țărănistă în special.
    Las deoparte perioada imediată de după război, cu listele din Dreptatea, ce demascau dușmanii poporului, în fond tot Maniu și Mihalache erau șefii PNȚ, dar vreau să întreb chiar este cazul ca lui Corneliu Coposu să I se ridice osanale ? Păi cine a îngropat PNȚ, mă rog PNȚ-CD ?! Adică nu el și- a ales și îndrumat urmașii ? Îmi amintesc că a mai ezistat, după 1989, un PNȚ linia Maniu Mihalache – de ce s-au separat ?!
    Sunt tare curios dacă CTP, care azi este foarte pornit pe stânga românească, își mai amintește că a publicat, după decesul lui Coposu, un articol intitulat (sper să nu greșesc!) „ Nu-l puneți (duceți) pe Corneliu Coposu la biserică, pe post de ușă!”

    Apreciat de 1 persoană

  4. Interesante dezvaluiri. Remarc, totusi, ca ele se inscriu in istorie, ca insasi obiectul analizei respective. O spun cu depline deferenta si gratitudine. Insa, inevitabil, trebui sa ne intrebam ce e de facut in continuare. Ce vector politic vom folosi si in ce directie ne vom misca, pentru a construi cel mai bun viitor, dintr-un evantai de viitori posibili. In opinia mea, social-democratia romaneasca (sdr) de dupa 1989 a avut cele mai mari realizari din istoria sa.

    Nimic nu poate fi mai notabil si de elogiat decat capacitatea de a fi vindecat ranile de dupa abandonarea comunismului si de a fi oferit o perspectiva dificila, care parea atunci imaginara, dar necesara pentru supravietuire si reinaltare. Cu toate acestea, cele doua proiecte de urgenta au devenit materiale prin eforturile sdr, care, cu o credinta nestramutata in schimbarea in bine, a fost “doctorul” si “constructorul” acelor vremuri. Abandonarea vechiului regim a fostea insasi un proiect al unei dizidente care nu mai avea nimic comunist, ci totul era social-democrat.

    Uriasul salt calitativ a fost posibil prin profunda modernizare doctrinara si structurala. Sdr s-a debarasat de balastul politic si ideologic al imbatranitei constructii interbelice si s-a adaptat uimitor. Unii ar putea spune cameleonic. Nu as respinge termenul, cu observatia ca face parte din innoire, din adaptarea la un nou mediu si la noi provocari. Apoi, sdr a mai facut ceva extraordinar, care i-a consolidat fibra politica si i-a dat forta de inaintare. A ingropat vechea abordare ideologizanta a aliantelor, care devenise un cadavru imbalsamat al fostului razboi rece social.

    Dupa criteriile caduce ale muncii si capitalului, clasele erau impartite in entitati antagoniste, ireconciliabile. Noua sdr s-a deschis in toate azimuturile sociale, facand primii pasi spre apropierea dintre stanga si dreapta. Ea a permis preluari reciproce, improspatoare, de idei, aflate de o parte si de alta. S-a vazut ca multe idei de stanga si de dreapta nu se “muscau” intre ele. Ba chiar erau complementare pentru impingerea inainte a natiunii si statalitatii. Sdr a facut posibila circulatia ideilor de ambele parti ale esichierului. O anticipare a revolutiei macroniste de dezantagonizare.

    Dar aceasta opera a sdr e un fel de “finit coronat opus”, un sfarsit care ii incoroneaza lucrarea. Azi, cand mai aud retorica reideologizarii intolerante, imi spun: “Astia au iar pofta de sangele unui alt razboi social”. Doar microbii globalismului sunt purtatori de intrigi si dezbinari, care le ofera conditii propice de parazitare. Rosul comunismului si negrul globalismului sunt culori de razboi, ale sangelui si mortii. Sa le punem intr-un muzeu al acestei memorii!

    In consecinta, sa iubim si sa purtam rozul, culoarea fericirii, si sa cantam “La vie en rose”, ca pe o noua speranta, o noua “internationala”. Salut simbolul trandafirului roz, o mutatie, plina de viata si intelegere, a celui rosu. E opusul globalismului, care nu are niciun respect pentru sanatate si viata, pandemia si terorismul fiindu-i caracteristice. Masa de membri si simpatizanti ai sdr merita o liturghie politica de transfigurare, care sa-i aduca o noua schimbare la fata.

    Din mai multe motive, sdr are nevoie de un nou continut si de o noua arhitectura. In interbelic, nu exista o identificare a esentei si continuitatii raului globalismului. Globalismul, care din umbra macina natiunile prin razboaie si crize economice pentru a le slabi si a le lua astfel mai usor in robie, nu era constientizat. El a creat dihotomia stanga-dreapta si partidele social-democrate si liberale, devenite traditionale, ale caror leadershipuri le-a impanat cu agentii sai de influenta, care le papusau dupa cum li se cerea din centru transnational al globalismului.

    Nu existau preocupari legate de crizele de mediu, climatice, de resurse etc. sau privind natiocratia, pe care internationalismul si supranationalismul le tinea ascunse de ochii oamenilor, iar cand apareau miscari de socialism independent, acestea erau reprimate, impreuna cu liderii lor. Un al doilea motiv e ca din pacate unele din invectivele globalismului la adresa noii sdr, postdecembriste, animate de suveranism, au prins la un nivel mai extins, abatand calomnii si insulte nemeritate asupra marii majoritati de oameni cinstiti si harnici ai acestui corp politic.

    Cum perceptia sdr e data de superficialul exterior, pentru a o schimba pe prima este necesar sa il schimbam pe cel de-al doilea. Este nevoie sa-l schimbam ca pe un ambalaj, erodat de intemperii sau intentionat murdarit de unii, pentru a pastra integritatea profunzimii. Dar, totodata, sa actualizam si produsul. Continutul trebuie modernizat cu noi programe, un cuvant pe care il prefer celor de doctrina si ideologie, cu masuri la problemele de secol XXI.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Sincer, nu suntem normali. Si nici oameni. Cred ca romanii sunt o speta ieftina de extraterestri(descreierati) spune:

    D-ne, mare ti-e gradina! Am intalnit, candva, o baba, in parcul Tineretului care era foarte revoltata (fusese externata cu cateva zile in urma, dupa o mica interventie medicala). Revoltata ca statul roman nu angajeaza doar medici frumosi. Ca la ea asa functioneaza, daca i se apropie de pat un medic cu trasaturi frumoase ii ia jumatate din boala.
    No comment!

    Apreciază

  6. Foarte interesant. Mi-am adus aminte ca l-am laudat pe Dragnea cu interesul fata de rosiile romanesti, dar el a uitat de „rosiile intelectuale” din partid, care nu s-au parguit. In loc de „meritocratie”, s-a continuat cu clientelismul si favoritismele. Astfel oameni valorosi ca dl Pascu, (doamna Birchall?) au fost fortati pe tusa.

    Tocmai de l-am ascultat pe dl Geoana la Sinteza Zilei. Mi-a placut foarte mult ce si cum vorbeste. Ce pacat ca nu il avem coleg de blog aici :). Asa, trebuie sa ma descurc cu morocanosii 🙂

    Apreciază

    • Se pare ca nu ai urmarit suficient anumite perioade mai vechi si unele recente ce-i pun pe Geoana si Birchall intr-o lumina extrem de nefavorabila; primul/’prostanacu’/l-a subminat pe Adrian Nastase cand acesta avea cel mai mult nevoie de suportul PSD pentru a stopa asaltul PDL la preluarea totala a puterii in Romania. In plus a pierdut o alegere sigura pentru PSD mergand /’prostanac’ deh, la Vantu in noaptea dinaintea dezbaterii finale cu base. A doua/o arivista stravezie/ e duplicitara, declarandu-se impotriva infiintarii sectiei pentru investigarea abuzurilor din justitie – de altfel i-ar sta mai bine la PNL…

      Apreciază

    • Îl avem pe domnul Năstase, părintele ideologic al domnului Geoană.
      De ce ne-am dori un epigon cu limbajul de lemn fasonat al funcționarului de carieră care recită versuri albe perfect previzibile ?
      Aș prefera-o, dacă ar să-mi doresc un nou coleg,
      pe frumoasa doamnă Birchall, măcar ne-am distra puțin contemplând iîncercarea disperată a distinsei doamne de a intersecta la infinit decizia CCR cu decizia aferentă a CEDO .. (Z)
      … Pentru un dialog constructiv și pentru a ne îmbunătăți propriile percepții, domnii Corlățean și Adrian Severin ar aduce, după părerea mea, o semnificativă plus valoare blogului.

      Apreciază

    • @ trexsr
      Toate hotărârile au fost luate prin vot în organele de conducere colectivă care sunt formate din 50-70 de membri.
      Președintele partidului nu a luat nicio hotărâre nestatutară.

      Apreciază

  7. Din cind in cind, mai postez cite ceva din Canada, o tara speciala de la care Romania are ce invata (si viceversa, de ce nu?). Am pus aici un link cu raspunsul – cred eu puternic – al guvernului Canadei la pandemie. Cei care si-au pierdut jobul primesc $2000 pe luna, studentii cu disabilitati $1750 pe luna si studentii care nu mai pot lucra, $1450.

    Si aici se discuta intens despre relaxare si ce va urma dupa. Va fi evident o alta lume, si sper ca sa fie invatate lectiile dure pe care guvernantii si politicienii de toate culorile le-au primit odata cu primirea „cadoului” biologic din China.

    https://www.canada.ca/en/department-finance/economic-response-plan.html

    Apreciază

    • Guvernanții Occidentului au primit același ,,cadou” pe care l-am primit China, probabil încă din toamna anului trecut.
      Dar Vestul, fiind aafectat mai târziu, guvernanții spațiului euroatlantic au avut timp suficient să învețe din experiența țărilor asiatice.
      Totuși, au ignorat avertismentele propriilor specialiști și nu au luat la timp măsurile care se impuneau și care, se vedea și de pe Lună, s-au dovedit foarte eficiente acolo unde s-au aplicat rapid, ferm și bine organizat/coordonat de o administrații puternice și responsabile.
      …Ce să învățăm de la Canada ? Autoritățile din România s-au dovedit mult mai competente în gestionarea pandemiei….. e suficient să comparăm numărul de decese per capita.

      Apreciază

  8. Cu toata revolta mea impotriva crimelor abjecte din anii ultimului razboiului impotriva unei populatii evreiesti inocente si fara aparare nu pot sa nu fiu scandalizat de maniera in care organizatiile care intretin memoria Holocaustului , Yad Vashem si Muzeul Holocaustului ( sau cei ce le dirijeaza astazi ) trateaza Romania .
    Dupa ei totul a fost infernul pe Pamant pentru evreii romani intre 1938 – 1944 .
    Muzeul Holocaustului are un fel de breviar de genul ” 13000 evrei ieseni sunt asasinati intre 29 iunie si 4 iulie 1941 ” , ” la 6 iulie 1941 Armata Romana intra in Cernauti . Incepe imediat un masacru impotriva evreilor ” ; ” pe masura ce trupele germane si romane cuceresc Basarabia ele practica executiile sistematice impotriva evreilor ” , ” la 6 septembrie 1941 este obligatorie steaua galbena in Romania ” ( uita sa spuna ca doar o saptamana ) ; ” un convoi cu evrei din Ardealul de Sud este deportat in Transnistria ” , ” august 1942 – reincep deportarile evreilor din Cernauti ” ” 1943 – contributie financiara obligatorie de un miliard de lei impusa evreilor ” samd samd .
    Nedeportarea evreilor romani in Polonia este expediata rapid prin ” schimbarea sortii razboiului ” ( in octombrie 1942 ! )
    Adevarat , nu avem cu ce sa ne mandrim cu macelarirea compatriotilor romani israeliti la Iasi , nici cu asasinatele de la Sculeni ale regimentului 6 vanatori ( 300 civili asasinati , inclusiv bebelusi ! ) nici cu crimele de la ghettoul Cetatea Alba …
    Dar sa vedem cum trateaza acelasi Muzeu al Holocaustului Ungaria ” evreii erau intr-o relativa siguranta fizica . Ei erau siguri ca guvernul aristocrat maghiar ii va apara . Totul s-a naruit la invazia Ungariei de catre nazisti ” – iote-te , cum spunea Tanase – ungurii aveau legislatie anti-evreiasca si evreilor nord-transilvaneni , desi toti maghiarofoni , nu le-au dat cetatenia in septembrie 1940 .
    La Novi Sad in 1942 ungurii au asasinat civili evrei .
    IAR OROAREA ABSOLUTA din aprilie – mai 1944 , asasinarea in masa a tuturor evreilor din Ungaria , cu exceptia celor budapestani , a fost decisa de guvernul ungar , deportari in conditii abjecte facute de jandarmii unguri ( cei 8500 evrei salajeni , copii si batrani , au fost tinuti saptamani intr-o caramidarie dezafectata la Simleu , stateau pe pamant , sub cerul liber , violuri ale cenderilor si copii batuti in fata parintilor sa spuna unde au bani ascunsi …in conditii de epuizare in care nemtii i-au gazat pe aproape toti la ajungerea in Polonia ) – de ce Muzeul Holocaustului , responsabilii lui , trateaza cu doua masuri Romania si Ungaria ?

    Apreciat de 1 persoană

    • Măcar dacă ar fi consecvenți ! Raul Șorban este cinstit în Israel PENTRU CĂ A AJUTAT EVREI SĂ FUGĂ DIN UNGARIA ÎN ROMÂNIA !
      De altfel chiar Elie Wiesel s-a manifestat incorect ! El a fost deportat DE ADMINISTRAȚIA UNGARĂ la Auschwitz, dar s-a leagat de faptul că acum teritoriul de unde a fost deportat este în România !
      Deși, dintre toate statele controlate de nemți în România a fost cea mai scăzută opresiune anti e4vreiască, România este cea mai acuzată.
      Și dacă tot ai adus vorba de evrei și de Ungaria, vreau să remarc faptul că, dată fiind situația concretă din Ungaria, evreii plecați de acolo au jucat roluri hotărâtoare în demararea activităților pentru producerea bambei atomice (Leo Szilard) și apoi a bombei cu hidrogen (Edward Teller )
      Dar dacă ne gândim de strădaniile extraordinare ale lui soros de a distruge România și românii, nu-i de mirare că apar aceste „lacune”.

      Apreciază

    • De ce?
      Fiindca Romania a asasinat 1/2 dintre evreii ei iar Ungaria a salvat 1/2 din evreii ei!!
      D’aia!

      Nu vezi difernta dintre 1/2 si 1/2 ?
      pai vezi ca esti sovin ?!

      Apreciază

      • Ungaria a salvat doar evreii budapestani .
        Evreii unguri din provincie au fost asasinati .
        Romania a salvat 95 % din evreii traind in Moldova , Bucovina de Sud , Ardealul de Sud si Vechiul Regat .

        Apreciază

  9. Excelent interviul cu Alexandru Athanasiu, un om cu vederi largi! Va multumesc, domnule prim-ministru, pentru faptul ca ati distribuit acest material pe adresa mea! N-ar fi rau, daca s-ar constitui un alt GUVERN, alcatuit numai din ”fosti”, intrucat, dupa cate vad, respectivii sunt mai ancorati in realitate, decat o arata actualii ocupanti ai fotoliilor de la Palatul Victoria…

    Apreciază

  10. REVIN! … DUPA CUM SE VEDE , DOMNULE PRIM MINISTRU ADRIAN NASTASE, DOMNULE PROFESOR ALEXANDRU ATHANASIU , CAND
    AM SPECIFICAT CA, IN REALITATE PANDEMIA ESTE DE FAPT O PARODIE, INFAPTUITA DE GANDIRILE DICTATORIALE, NU, M-AM INSELAT!

    CAND, DETI O FUNCTIE, INPORTANTA IN GUVERN , ESTE DE NECONCEPUT SA , AI O GANDIRE IRESPONSABILA AFIRMAND CA, UN SIMPLU, STRANUT …TE POATE INCADRA PE TINE CA INDIVID , LA O FAPTA PENALA…

    ACEST SPECIMEN ” UMAN”, ORI ESTE TAMPIT DIN NASCARE , ORI CU BUNA STIINTA ,ARE INTERESUL, ( DIABOLIC…) DE A INFAPTUI VIOLENTA VERBALA , FIZICA , CAUZA ,FIIND OPINIILE DIFERITE…

    PS. CE ESTE MAI INPORTANT , ASA CUM, AFIRMAM ANTERIOR…SA SCRI ” CORECT ” GRAMATICAL SAU , SA GANDESTI POZITIV , PENTRU A TA EXZISTENTA IN VIITOR!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.