Josep Borell – „Lumea post-coronavirus este deja aici”

Actualul „ministru de externe” al UE este un distins om politic al stangii europene. L-am cunoscut in perioada in care era presedinte al Parlamentului european. In acea calitate a vizitat Romania, la invitatia mea (in 2005, eram presedintele Camerei Deputatilor). Fusese proaspat ales in acea functie. Articolul recent pe care l-a publicat mi se pare extrem de interesant pentru vremurile pe care le trăim si de aceea l-am tradus si vi-l propun spre lectură:

„Ori de câte ori mă văd purtând o mască în timp ce trec prin străzile pustii din Bruxelles sau pe coridoarele goale ale Comisiei Europene, nu pot să nu fiu cuprins de un sentiment de șoc. Mai ales că, oriunde te-ai duce și oriunde ai fi, acest sentiment de șoc este palpabil. Este palpabil în Piața San Marco din Veneția – acum părăsită de oameni în timp ce peștii se întorc în apele lagunei care sunt din nou limpezi. Este palpabil în Ierusalim, unde Biserica Sfântului Mormânt a fost închisă în Vinerea Mare pentru prima dată de la ciuma din 1349. Este palpabil în Statele Unite, unde șomajul a crescut cu 20 de milioane în patru săptămâni. În cele din urmă, este palpabil în Spania și Italia, unde nu mai puțin de 45.000 de oameni au murit până la sfârșitul lunii aprilie.

O criză de sănătate la început, COVID-19 s-a transformat curând într-o criză economică și socială fără precedent. Niciun economist nu și-ar fi putut imagina vreodată acest lucru: mai multe miliarde de oameni izolați în propriile case. Prin urmare, consecințele vor fi mult mai mult decât ceea ce am trăit în 2008.

Deși nu ajută la rezolvarea problemei, prima întrebare care se pune este dacă această pandemie era evitabilă sau dacă este similară cu celebra „lebădă neagră” la care se referă Nassim Taleb. El vede „lebăda neagră” ca având trei caracteristici: un sentiment de șoc, deoarece nimic din trecut nu făcea posibilă anticiparea evenimentului; o criză extrem de violentă pe care o provoacă; și, în sfârșit, eforturi pentru înțelegerea ei rațională. Natura umană simte nevoia de raționaliza un eveniment, pentru a putea crede că prezentul poate fi explicat și era previzibil. Cu toate acestea, potrivit lui Taleb, „lebedele negre” sunt imprevizibile atât în ceea ce privește durata lor, cât și consecințele. Ele ne împiedică astfel să ne încredem în modele care să ne permită să ieșim din criză. Acestea fiind spuse, Taleb consideră că virusul COVID-19 nu este o lebădă neagră, tocmai pentru că era previzibil.

Nu greșește. Un raport din 2008 al Consiliului Național de Informații al SUA făcea referire la riscul unei „boli respiratorii umane noi, extrem de transmisibile și virulente pentru care nu există contramăsuri adecvate ”. Președintele Barack Obama arătase acest risc. Luând cuvântul la Conferința din 2018, desfășurată la Massachusetts Medical Society și care marca centenarul gripei spaniole (spaniolă doar cu numele, dar care a provocat moartea a 50 de milioane de oameni – cu alte cuvinte, 2% din populația lumii la vremea respectivă) – Bill Gates a spus că următorul dezastru global va lua forma unei pandemii cauzate de un virus extrem de infecțios care s-ar răspândi rapid în întreaga lume și care ne-ar lua complet prin surprindere. De fapt, experții în boli infecțioase ne-au avertizat de mulți ani cu privire la creșterea răspândirii epidemiilor. Acesta este al treilea virus de tip beta din ultimii 20 de ani care a reușit să treacă bariera speciilor. Prin urmare, poate ar fi util să ne întrebăm de ce comunitatea internațională nu s-a pregătit corespunzător pentru acest lucru și cum s-ar putea pregăti în viitor – pentru că pare evident că virusul COVID-19 nu va fi ultimul.

O dată ce sentimentul de șoc a trecut, trebuie să evaluăm consecințele acestui eveniment, evitând două capcane. În primul rând, având în vedere incertitudinea din jurul acestei crize, nu trebuie să tragem concluzii pripite. În al doilea rând, nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de șoc, concluzionând prea repede că totul se va schimba. În istoria societăților umane, crizele majore sunt întotdeauna precedate de avertizări sau de evenimente. Iar crizele majore au, de obicei, un efect accelerator asupra tendințelor. De aceea, ar fi mult mai înțelept să examinăm consecințele COVID-19 pornind de la modul prin care poate amplifica dinamicile deja existente. Care sunt acestea? Eu văd trei:  

  • viitorul globalizării și al neoliberalismului;
  • evoluția guvernării globale;
  • rezistența Uniunii Europene și a politicii europene democratice în gestionarea riscurilor grave și neprevăzute.

Aceste trei dinamici vor contura lumea post-coronavirus – o lume care, într-o anumită măsură, este deja aici.

Viitorul globalizării și al neoliberalismului

Această pandemie nu va marca sfârșitul globalizării. Cu toate acestea, repune sub semnul îndoielii o serie de modalități și ipoteze ideologice, inclusiv, celebra mantră neoliberală: deschiderea piețelor, limitarea rolului statului și privatizarea. Aceste modalități erau deja contestate înainte de începutul crizei. Contestarea se va accentua.

În ultimul deceniu, globalizarea a crescut grație unor lanțuri valorice din ce în ce mai numeroase și extinse. Ele permit descompunerea procesului de fabricație al unui bun în mai multe locuri, pentru a minimiza costul producției. Totul, fără vreo dificultate majoră, în contextul prăbușirii costului transportului și al dezvoltării telecomunicațiilor. Digitalizarea economiei a accentuat această tendință de care au beneficiat multe țări emergente – în special China, care a atras o mare parte din producția textilă și electronică de larg consum, dar și India, în alte industrii precum produsele farmaceutice. La Wuhan, unde a izbucnit pandemia, se instalaseră mai mult de 300 din cele 500 cele mai mari companii mondiale. Această extindere a lanțurilor valorice și ușurința extremă cu care puteau fi înființate au alimentat, în mod firesc, ideea că nu se mai punea problema ofertei, atât era aceasta de abundentă la nivel mondial. Dintr-o dată, fluxurile de livrare la termen s-au substituit stocurilor. Stocarea a devenit aproape o practică anti-economică. Chiar și țările care au fost cel mai bine pregătite pentru riscul unei pandemii, au lăsat garda jos. Desigur că, după criză, fluxurile valorice nu vor dispărea, căci interesul lor economic rămâne considerabil. Dar vom asista la o regândire parțială a acestei dinamici, în trei feluri.

Prima modalitate va implica diversificarea surselor de aprovizionare în sectorul sanitar. Amploarea dependenței noastre de China referitor anumite produse este enormă, în special în ceea ce privește măștile și echipamentele de protecție (50%). De altfel, 40% din antibioticele importate de Germania, Franța și Italia provin din China, care asigură 90% din penicilina consumată în lume. Nici un gram de paracetamol nu mai este produs, în acest moment, în Europa. Crearea unui inventar sau a unei Rezerve strategice de produse esențiale ar face posibilă o dotare corespunzătoare, la nivel european, împotriva penuriei și ar asigura disponibilitatea produselor pe întreg teritoriul continentului. În acest sens, crearea programului european RescEU – al cărui scop este să răspundă la acest risc, în special prin punerea în comun a mijloacelor – este un prim pas. În acest scop, va trebui limitată dependența țărilor exportatoare de fiecare produs esențial, astfel încât nicio țară să nu poată fi la originea unei fragmentări prea importante în lanțul de import al acelui produs. 

Trebuie să ne protejăm dar a ne proteja nu înseamnă a cădea pradă protecționismului. A ne proteja înseamnă a evita ca, atunci când ne confruntăm cu șocuri precum cel pe care îl traversăm, să ne găsim într-o situație de vulnerabilitate extremă în fața furnizorilor străini. Căci globalizarea nu este făcută din rețele simple, fluide, la care toată lumea are acces, ci din hub-uri strategice dominate de anumiți actori care le pot bloca sau controla, în avantaj propriu, pe timp de criză. 

Cea de-a doua modalitate va lua forma unei relocalizări a unui număr de activități, aducându-le cât mai aproape de locul de consum. Cu siguranță, vom asista la lanțuri valorice mai scurte, ceea ce ar putea coincide perfect cu imperativele luptei împotriva schimbărilor climatice. Acest lucru ar putea provoca o creștere a costului produselor. Dar va trebui să acceptăm existența unui compromis între nevoia de securitate și asigurarea unui cost cât mai scăzut posibil pentru consumator. În urma acestei crize, va trebui să devenim conștienți că interesele cetățeanului trebuie să aibă prioritate asupra intereselor consumatorului. Japonia, care are un sistem de comerț foarte deschis și este ultima țară care ar putea fi suspectată de protecționism, este primul stat care a lansat un plan specific pentru finanțarea relocalizării companiilor sale din China, fie în insulele japoneze, fie în alte țări asiatice. În Europa, trebuie să începem să reflectăm asupra acestei probleme, lăsând la o parte logica silozului care ne împiedică, în anumite privințe, să avem o viziune de ansamblu. Nu este vorba de reconstituirea, în Europa, a filierelor care au fost delocalizate, dar există, cu siguranță, segmente strategice care trebuie – acum mai mult ca niciodată – să rămână aici și pe care le-am delocalizat din rațiuni financiare sau climatice. 

Mult mai important, trebuie să identificăm prioritățile. Nu ar fi mai bine să desfășurăm activități în țările Maghreb-ului sau în Africa decât în Asia? Nu că una ar trebui să-o excludă pe cealaltă. Dar acum este clar că, prioritar pentru Europa, este să se asigure că țările din vecinătatea sa imediată se dezvoltă rapid și bine. În momentul în care vorbim de dezvoltarea unor parteneriate strategice cu Africa, trebuie să și vedem în ce domenii se pot concretiza. Iar medicamentele reprezintă, cu siguranță, unul dintre ele. O atestă numeroase studii. Interesul nostru politic este să nu fim prea dependenți de puteri care, într-un fel sau altul, ne pot face să plătim prețul dependenței noastre.

În sfârșit, cel de-al treilea mod va implica, probabil, utilizarea de procese tehnologice alternative, cum ar fi utilizarea generală a imprimării 3D sau a roboților, pentru a reduce riscurile delocalizării. În Italia, prin folosirea imprimantelor 3D, s-a reușit fabricarea de valve pentru ventilatoarele din terapie intensivă, într-un timp scurt și la un cost extrem de mic.

Acestea fiind spuse, deși este absolut esențial ca fiecare țară să asigure o mai mare securitate sanitară pentru sine, nu este mai puțin important ca procesul să nu ducă la un protecționism care ar putea începe cu produsele sanitare pentru ca, mai apoi, încet-încet, să se extindă la activități pe care fiecare stat să le considere esențiale. 

Prin urmare, va fi necesar să fie găsit un nou echilibru pentru a preveni o acțiune protecționistă generalizată care ar avea ca rezultat o depresiune globală. Acest lucru este foarte important pentru Europa care, dintre toate regiunile, este cea mai dependentă de comerțul mondial și, până în prezent, cea mai afectată de declinul economic.

Știm foarte bine că granița dintre criza pe care o traversăm și depresiunea economică ce va veni este foarte fragilă. Acest lucru este și mai adevărat în cazul țărilor din sud, unde pandemia nu s-a răspândit încă prea mult dar unde pagubele pot fi considerabile. Pe scurt, va trebui să inventăm metode pentru un nou tip de globalizare, capabil să atingă un echilibru între avantajele incontestabile ale piețelor deschise și interdependenței, și imperativele suveranității și securității statelor. Există puține momente în istorie când societăților li se oferă posibilitatea de a se regândi, pentru că sunt adesea prinse în vârtejul urgențelor cotidiene. Acum avem șansa de a face o pauză care ar trebui să ne ajute să reflectăm asupra noastră. 

Din această perspectivă, este clar că nu putem repeta greșelile din 2009 când, după ce am înregistrat o scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră, acestea au crescut din nou ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu putem să facem același lucru; epidemia pe care o traversăm nu a venit din neant. Nu animalele sălbatice sunt cele care au provocat pandemia. Ceea ce provoacă o pandemie sunt defrișările,  pierderea habitatului natural al animalelor sălbatice, reducerea biodiversității și supraexploatarea resurselor care aduce speciile sălbatice în contact cu zonele foarte dense cu populație. Această criză este un semn incontestabil că ecosistemele noastre sunt supraîncărcate. Este un rezultat al tuturor acestor factori. O criză care vine ca un bumerang. Prin urmare, este mai vital ca niciodată ca lupta pentru păstrarea biodiversității să fie integrată ca o componentă majoră a luptei împotriva schimbărilor climatice. În aceste condiții, nu este deloc exagerat să vorbim despre o nouă globalizare, de vreme ce dezechilibrele economice, sociale și de mediu care s-au multiplicat în ultimele decenii s-au dovedit nesustenabile.  

Prin urmare, fața globalizării se va schimba. Și cea a statului, al cărui rol din ce în ce mai redus s-a aflat în centrul ideologiei neoliberale. Vedem limpede, din această criză, nevoia unui stat tot mai implicat și că statele cu o protecție socială puternică sunt mai bine echipate să facă față decât cele care lasă cetățenii să se confrunte singuri cu piața. Faptul că Europa a recurs la șomaj parțial și nu la concedieri pentru a face față declinului inevitabil al producției reflectă natura specială a modelului european. Însă statul nu trebuie să devină unul obez care să aibă grijă de toate, inclusiv de producerea de măști. Este necesară restabilirea capacității sale strategice de a anticipa și pregăti societatea pentru provocări de acest fel. Țările care au gestionat cel mai bine criza de sănătate din ultimele trei luni sunt cele în care autoritatea publică este cel mai bine organizată. Ceea ce contează este calitatea unui stat, și nu doar dimensiunea lui.

Restabilirea rolului strategic al statului va fi o prioritate post-criză. Dar acest efort nu va fi ușor de realizat în Europa, care este un mix între statele-națiune și piața unică. Imperativele care au stat la baza creării pieței unice au condus la asimilarea tuturor formelor de protecție cu obstacolele care ar fi puse împotriva acesteia. Pe măsură ce statele europene s-au de-protejat progresiv pentru a permite pieței unice să se formeze, Europa a uitat, tocmai ea, să se protejeze colectiv. De unde și interesul nostru – extrem de tardiv – pentru mizele accesului reciproc la această piață. Din fericire, lucrurile au început să se schimbe și criza poate accelera această schimbare de direcție. În Europa, se vorbește acum din ce în ce mai mult despre un mai bun control al investițiilor străine și de distorsiunile concurențiale provenite din state non-europene. De asemenea, suntem în curs de a reconsidera ajutoarele de stat. De altfel, Comisia tocmai ce a relaxat regulile în acest domeniu. Nu putem continua să ne preocupăm de denaturarea concurenței în interiorul UE, ignorând în același timp acțiunile concurenților noștri din afara Europei. 

Europa trebuie să înceteze să mai fie oferită pe tavă restului lumii. Dar drumul este încă lung. Atribuirea recentă, de către China, a licențelor 5G a pus în evidență marginalizarea operatorilor europeni. Spre exemplu, Nokia și Ericsson nu au obținut decât 11,5% din piața chineză, comparativ cu o cotă de 25% pentru 4G. În timp ce Huawei are deja o cotă de 30% la sută din piața 5G a Europei. De altfel, trebuie urgent să luăm măsuri împotriva tentației grupurilor străine de a profita de scăderea activelor pentru a prelua controlul societăților europene. Și aici, va trebui să învățăm lecția acestei crize care arată caracterul asimetric al raporturilor noastre cu China, și să creăm instrumente care să ne permită să punem capăt acestora. Dificultatea, pentru Europa, vine din faptul că trebuie ținut cont și de imperativele pieței unice, și de existența statelor-națiune ale căror interese și tradiții nu sunt mereu convergente. Dacă am întârziat crearea unui mecanism de control al investițiilor străine, este pentru că anumite state au estimat oportunitățile oferite de anumite piețe emergente ca fiind prea importante pentru a fi sacrificate pe altarul unui control mai strict al investițiilor provenind din acele piețe. Însă, când aceleași state și-au dat seama că puteau, la rândul lor, să fie victimele preluării străine a unor sectoare strategice, și-au schimbat părerea. Chiar astăzi, un anumit număr de state tradițional liberale precum Olanda, solicită o evaluare mai atentă a investițiilor străine, pentru a se asigura că nu beneficiază de ajutoare de stat. Pe scurt, Europa nu poate fi singura regiune a lumii care respectă regulile concurenței în timp ce alții nu o fac.

Criza COVID-19 va arăta faptul că globalizarea crește vulnerabilitatea națiunilor care nu-și iau precauțiile necesare pentru a-și asigura securitatea în sens larg. Acest lucru ar trebuie să conducă Europa să dea consistență ideii de autonomie strategică care, după cum observăm, nu poate fi redusă la domeniul militar. Această autonomie strategică trebuie să se construiască în jurul a șase principii mari, după cum urmează:

  • reducerea dependenței noastre nu doar în domeniul sanitar, dar și în acela al tehnologiilor de mâine, precum bateriile sau inteligența artificială;
  • prevenirea unei preluări a activităților noastre strategice de către actori externi Europei, ceea ce înseamnă ca aceste activități să fie clar identificate înainte;
  • protejarea infrastructurilor noastre critice împotriva cyber-atacurilor;
  • evitarea situației în care delocalizarea anumitor activități economice și dependența care decurgea din aceasta ar putea să aducă, într-o bună zi, atingere autonomiei noastre de decizie;
  • extinderea puterii de reglementare a Europei la tehnologiile de mâine, pentru a evita ca alții să o facă pe seama noastră;
  • preluarea leadership-ului în toate domeniile în care deficitul de guvernanță mondială conduce la distrugerea sistemului multilateral.

Restabilirea guvernanței globale

Aceasta mă conduce la problema guvernanței globale ale cărei carențe le constat pe măsură ce trec zilele. În ultimii ani, era la modă să critici Organizația Mondială a Comerțului. Organizare. Acum, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a fost luată în vizor, tocmai când avem nevoie de ea mai mult ca oricând. Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite nu a reușit să se pună de acord asupra unei rezoluții privind COVID-19, în lipsa unui acord între Statele Unite și China. Este o realitate inedită căci, chiar și în timpul Războiului Rece, Statele Unite și Uniunea Sovietică reușeau să ajungă la un acord privind încurajarea cercetării în domeniul găsirii unui vaccin antipolio. G7 nu au fost în stare să găsească un compromis pe marginea unui text deoarece un stat dorea să califice COVID-19 drept ”virusul chinezesc”… Asistăm la un veritabil blame game între Statele Unite și China care, în realitate, arată un deficit de leadership mondial. Această situație contrastează puternic cu ceea ce am văzut în anii 2000 (când a fost creat un Plan mondial de luptă anti-sida), cu mobilizarea împotriva virusului Ebola sau cu momentul crizei financiare din  2008. Cineva ar putea spune că această epidemie nu intră în competențele Consiliului de Securitate însă argumentul nu ar fi convingător. În cele două situații menționate anterior (Sida, Ebola), votul a fost unanim. Iar această unanimitate a favorizat mobilizarea. Un proiect de text propus recent de Estonia nu a putut fi votat, anumite state neacceptând că documentul insista pe necesitatea transparenței în raportarea crizei, principiu care a fost considerat ca aducând atingere suveranității lor. 

Faptul că, pentru prima oară de la crearea ONU, o pandemie nu reușește să întrunească un consens nu este de bun augur. Această situație este rezultatul atât al dezacordului dintre state, cât și al dezinteresului unora dintre ele față de orice tip de leadership internațional. Toate acestea sunt extrem de îngrijorătoare căci știm bine că o coordonare internațională susținută poate face diferența. Ea poate permite o cunoaștere a bunelor practici, poate propune, de exemplu, standarde internaționale pentru controlul pasagerilor pe aeroporturi, poate pune în comun resursele pentru testare și găsirea unui vaccin (în loc de situația în care o țară ține secrete rezultatele cercetărilor ei, pentru propriul beneficiu), poate crea parteneriate pentru producerea oricăror echipamente și echipamente indispensabile luptei împotriva pandemiei…

Această nevoie de cooperare va deveni evidentă în momentul ridicării măsurilor de izolare. Dacă fiecare stat le va ridica singur, în curtea proprie, ne vom confrunta cu dificultății majore. Trebuie, deci, să ne punem de acord pentru  evita un haos mondial care ar afecta din nou schimburile internaționale. Singurul domeniu în care cooperarea internațională a funcționat foarte bine de la începutul crizei este cel al cooperării dintre Băncile centrale. Faptul că activitatea lor este autonomă și independentă de rivalitățile tradiționale dintre state explică, probabil, această reușită.

De asemenea, va trebui să evaluăm, mai târziu, ce s-a făcut bine și ce s-a făcut rău la începutul pandemiei. Dar acum este momentul mobilizării, nu cel al polemicii. Din acest punct de vedere, anunțul președintelui Trump de a suspenda temporar contribuția financiară americană la OMS, sub pretextul că ar fi încercat să ascundă sincopele chinezilor, este regretabil.

Fără îndoială, această criză a exacerbat relația sino-americană și a revelat pericolele pe care un conflict multidimensional dintre cele două state le-ar putea avea asupra securității internaționale. Așa cum observa și Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, ieșirea din criză necesită o coordonare strânsă între Statele Unite, China și UE. În condițiile în care această criză a accentuat tensiunile sino-americane, rolul Europei devine și mai important. Ea ar trebuie să evite ca efectele acestei rivalități să se repercuteze negativ asupra unor regiuni din lume, în special din Africa, acest continent având nevoie de o susținere financiară reală pentru a face față pandemiei care se profilează. 

Anunțul G20 și al FMI referitor al un moratoriu privind datoriile statelor cele mai sărace va liniști, cu siguranță, multe țări. Însă nu este suficient. Toți donatorii trebuie să acționeze în vederea anulării acestor datorii, inclusiv China. Țările cu venituri medii vor fi și ele afectate, așa cum apreciază numeroși lideri și economiști din America Latină. 

Solidaritatea în interiorul Europei

Dacă dorim să dăm un exemplu și să fim credibili, trebuie să arătăm popoarelor noastre că practicăm, în primul rând, la noi acasă solidaritatea pe care o cerem la nivel internațional. Statele europene au luat numeroase măsuri pentru a preveni prăbușirea economiilor lor. Au fost lansate planuri de relansare și acesta este un pas în direcția corectă. Dar suntem încă departe de a avea o abordare bazată pe solidaritate europeană. Și trebuie să evităm ca planurile naționale de relansare economică să afecteze piața unică. Dacă întreprinderile dintr-o țară beneficiază de un plan național de susținere mai robust decât cele ale concurenților lor, ele riscă să aibă, la finalul crizei, un avantaj decisiv și să se agraveze, astfel, dezechilibrele economice din interiorul pieței unice. Dezechilibrele Nord-Sud deja existente ar putea să se accentueze. Ceea ce nu va fi lipsit de consecințe în privința susținerii, de către popoare, a proiectului european. Pentru moment, este clar că măsurile fiscale adoptate de guverne pentru a ajuta producția sunt mult mai semnificative în Germania decât în Italia sau Spania.

COVID-19 a arătat una dintre slăbiciunile uniunii monetare: absența funcției de stabilizare bugetară pentru ansamblul zonei euro, ceea ce antrenează o supraîncărcare a politicii monetare în scopuri de stabilizare și o dozare necorespunzătoare a politicilor. Ori, dacă pandemia reprezintă un adevărat șoc asimetric în privința originii ei, acesta este și mai asimetric în ceea ce privește consecințele. Costurile enorme vor fi repartizate inegal, atât în plan social cât și în plan geografic.

Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană au reacționat rapid la această criză. În plan umanitar, Comisia a asigurat o coordonare remarcabilă care a permis repatrierea a 500.000 de cetățeni europeni care lucrau în afara Uniunii. În plan economic, Eurogroup a deschis noi linii de credit în cadrul Mecanismului european de stabilitate. Credite de care nimeni nu pare să aibă nevoie sau pe care nimeni nu pare să le dorească – Spania și Italia (aceasta din urmă într-un mod și mai clar) au declarat că nu au intenția să le utilizeze… Retrăim, astfel, aceleași dezbateri interguvernamentale privind modul de organizare a solidarității europene care au întârziat răspunsul la criza euro – o criză pentru care am plătit un preț uriaș din punct de vedere economic și social.

Retrăim aceeași confruntare între Nord și Sud. Și suntem din nou obligați să constatăm limitele solidarității europene: nu suntem încă o uniune politică, nici măcar una economică și monetară veritabilă, în ciuda progreselor incontestabile.

Pentru ca această solidaritate să devină efectivă, se vorbește mult despre un ”Plan Marshall”, o referință pozitivă pentru europeni. Însă, dincolo de faptul că nu mai putem spera în sosirea unui domn Marshall de pe celălalt mal al Atlanticului, acest plan era destinat reconstrucției unui continent complet distrus. Ori, astăzi, chiar dacă vom compara pandemia cu un război, vom constata că nu există o distrugere fizică a capitalului. După un cutremur, se reconstruiește infrastructura și se refac capacitățile de producție. Nu este cazul astăzi. Problema noastră este aceea de a ne concentra asupra rezolvării nevoilor imediate ale sistemelor de sănătate, de a furniza venituri acelora care nu mai pot lucra și de a acorda garanții și amânări de plăți întreprinderilor, pentru a evita falimentul sistemului de producție. Aceasta este urgența de astăzi.

Rezistența democrațiilor

Această criză va fi un test pentru sistemele democratice europene. Ca întotdeauna, crizele sunt cele care dezvăluie societății forța și slăbiciunile ei. Deja au apărut narative politice pentru a pregăti viitorul. Ele sunt de trei tipuri: populist, autoritarist (care se apropie de primul în multe privințe) și democratic.

Teoretic vorbind, narativul populist ar trebui să fie puternic afectat de criză, aceasta punând în evidență importanța raționalului, a expertizei, a cunoștințelor, valori pe care populiștii le batjocoresc sau le resping ca fiind asociate ”elitelor”. E dificil să continui să vorbești de post-adevăr când știi cum are loc infectarea oamenilor, ce grupuri sunt vulnerabile și ce măsuri preventive trebuie luate pentru a combate epidemia. Dar populiștii pot invoca responsabilitatea străinătății pentru propagarea virusului. De asemenea, pot arunca vina pe globalizare, țapul ispășitor de serviciu pentru toate problemele. În același raționament, pot anunța un control mai sever al frontierelor și pot profita de  această ocazie pentru a-și accentua ostilitatea față de imigrație. Populismul are o elasticitate extraordinară. El se adaptează oricărui context și își poate schimba ușor direcția căci scopul lui nu este acela de a distinge între adevăr și minciună. De altfel, într-un context dominat de anxietate și frică, populiștii se simt întotdeauna confortabil. Tentația de  a obține avantaje de pe urma acestei situații excepționale pentru a limita drepturile și libertățile este mare.

Am putea devia către un autoritarism digital, în direcția căruia anumite state s-au angajat deja foarte clar. Așa cum s-a întâmplat și după 11 septembrie 200, când lupta împotriva terorismului a adus cu sine un recul al libertăților individuale. Orwell este deja depășit…

Narativul autoritar este apropiat de narativul populist în sensul că și el caută simplificarea problemelor și reducerea lor la o explicație centrală. El consideră că doar regimurile autoritare și centralizate pot învinge epidemia, prin mobilizarea resurselor statului. Dar noi știm că acest lucru este fals. Știm că țările care au reușit cel mai bine să limiteze criza sunt statele democratice bine organizate.

Mai rămâne narativul democratic. Este cel mai dificil de construit, căci societățile democratice se bazează pe dubiu, pe interogație, pe deliberare și pe punerea sub semnul îndoielii. Sunt toți factori care împiedică o acțiune rapidă și eficientă, bazată pe o prezentare clară și incontestabilă. Însă, pe fond, în Europa, popoarele sunt acelea care vor evalua, la încheierea crizei, prestația fiecărui stat și a continentului, în general. În această privință, este extrem de important ca Uniunea Europeană să apară ca un actor care poate face diferența. Nu prin a se substitui statelor, ci pentru a le amplifica acțiunea, pentru a da un sens la ceea ce reprezintă provocarea fundamentală: protejarea modelului european. Acesta nu are nicio valoare în fața oamenilor dacă nu vom reuși să ajungem la un model solidar între statele noastre membre. Și, în această privință, mai avem multe de făcut.

Iată-ne, deci, din nou în fața unui moment existențial pentru Uniunea Europeană. Modul în care o gestionăm va afecta coeziunea societăților noastre, stabilitatea sistemelor noastre politice naționale și viitorul integrării europene. A sosit momentul să pansăm rănile crizelor precedente și nu să le adâncim. Pentru asta, instituțiile și politicile europene trebuie să fie capabile să ajungă la inima și mintea cetățenilor. Și, în această privință, mai sunt foarte multe de făcut. (aprilie 2020)”

PS. Josep Borrell este vicepreședinte al Comisiei Europene, Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politici de securitate. 

35 de gânduri despre “Josep Borell – „Lumea post-coronavirus este deja aici”

  1. Repet .

    Chian nu este „solutia” , cu ata mai putin „unica solutie” mondiala ptr bunuri de genul antibiotioce, medicamente , substante precursiare ale medicamentelor , manusi mecinale si alte din astea.

    Nu este solutia ptr ca :

    – este DEPARTE! 7.000-11.000 km . Prea departe chiar daca ai avioane C5 Galaxy ….

    – China este un rezervor de epidemii. Asta din cauza prea marii densotati a populatiei (nu numai umane dar si porcine sau galinacee care sustin si sobolonaimea), a igienei „tradtionale” si a unei bucatarii „exotice”. Si dupa cum se vede se prea poa ca furnizoru sa iabe „probleme” exact in plina epidemie!!!

    – China , ciclic, are parte de o serie de dezastre .. Mai un cutremur – v lista la https://en.wikipedia.org/wiki/1976_Tangshan_earthquake .. mai lunga decat o saptamana de post! , mai o inundatie , mai au si taifunuri .. care pot bloca o intreaga provincie …..

    Apreciază

    • Și încă ceva, din Ghiță, așa, de dragul echilibrului….
      Știi cu siguranță că NewYork-ul mustește de ,,sobolănime”, mai ales prin catacombele nesfârșite ale celebrului metrou. Nu cred că asta explică răspândirea virusului, făcând ca această metropolă să depășească, ea singură, China la numărul de coronadecese, dar m-aș putea gândi, dacă aș sta prea mult la televizorul doldora de aberații și speculații conspirationiste, mai ales la emisiunea lui Gâdea. Apropo, parcă Radu Tudor s-a transportat în corpul lui Gâdea, dar nu și viceversa…
      😏
      …Iar meniul chinezesc… miam miam…îl caut întotdeauna când merg la Roma, după ce am luat plasă
      într-un an cu o pizza din carton vopsit în zona turistică, aproape de Pantheon, la o masă unde m-a servit un ospătar român dubios.
      Da, în viitor, dacă voi putea călători, aș încerca o pizza napoletană originală, dacă o nimeresc pe una din străduțele întortocheate ale orașului Mafiei…
      (Z)

      Apreciază

  2. ,Restabilirea rolului strategic al statului va fi o prioritate post-criză. Dar acest efort nu va fi ușor de realizat în Europa, care este un mix între statele-națiune și piața unică. ,,
    …Nu va fi ușor în Europa (și nici dincolo de Ocean) în primul rând din considerente ideologice. Paradoxul constă în faptul că ideologia neoliberală nu este initiativa statelor, ci a mediului financiar și corporatist global.
    Globalismul european nu se poate limita la piata unică europeană, iar dacă i se impune să o facă, crește exponențial riscul imploziei.
    În același timp, domnul Borel este de-a dreptul utopic când vorbește de parteneriate strategice cu Africa (mai ales cu zona DEPOPULATĂ DE ELITE a Magrebului), pentru asigurarea securității sanitare a Europei.
    Timp de secole Europa și SUA au secătuit de resurse, umane și materiale, continentul negru, generând totodată (sau cautionând) războaie de tot felul care au produs foamete, analfabetism și nenumărate suferințe umane, greu de cuantificat și imaginat.
    Domnul Borel ar trebui să admită că problema fundamentală a civilizației occidentale și, în general, a tipului de dezvoltare asociat cu ideologia neoliberală, este că sistemele economice bazate pe producție de consum peste limitele unor nevoi reale, stimulente financiare injectate forțat în economie și, inevitabil, distrugerea ireversibilă a resurselor naturale, se află în pragul colapsului.
    Pur și simplu, indiferent cine și ce produce, nu mai putem continua așa.
    Domnul Borel ar fi trebuit să vorbească, după părerea mea, și despre paradoxul globalizării actuale, proces care nu a dus la armonie și consens international, ci dimpotrivă, la inechități, grade diferite de suveranism, repartizare disproporționată a resurselor între elite și cetățeni, sau între state și națiuni, chiar și în interiorul Uniunii Europene – devenită un instrument birocratic de gestiune și influență controlat de Germania & Co.
    Globalismul neoliberal, prin definiție hegemonic și dominator, a accentuat suspiciunea, neincrederea și mai ales competiția acerbă (desfășurată conform dictonului ,, scopul scuză mijloacele”), ceea ce a dus la o incredibilă risipă financiară și de resurse intelectuale/materiale pentru fabricarea de arme care pot distruge planeta de mai multe ori !
    Mii de miliarde care puteau preveni și rezolva multe crize, în loc să le creeze, direct sau indirect.
    În această ordine de idei rețin un singur ,,fir roșu” din expunerea distinsului analist și anume, necesitatea reabilitării Guvernanței Mondiale – prin resuscitarea organismelor consensuale ONU, OMS, …. și, nu în ultimul rând, organizațiilor implicate în protejarea climei și habitatelor naturale, evident pe baza respectării sine qua non a dreptului internațional.

    Apreciază

  3. Post-pandemia nu trebuie sa incurajeze stangismul internationalist si reluarea proiectului SUE

    Indiferent ca va fi de “stanga” sau de „dreapta”, leadershipul birocratiei de la Bruxelles va avea mereu o aceeasi grija: sa-si consolideze pozitiile centrale de putere, in cadrul UE. Inevitabil, aceasta pulsiune de putere o va pune intr-un conflict, mai soft sau mai hard, cu statele nationale membre. Discursul lui Josep Borell este coerent si are sens, dar el nu este neinfectat de virusul mai sus evocat. Cand vorbeste de populism si autoritarism, Borell ataca de fapt dreapta, iar cand proslaveste modelul “democratic”, o face laudativ la adresa stangii.

    Insa democratia transnationala este de fapt o inselatorie. Democratia este originara doar ca raportare la o natiune-stat. In afara acestei entitati concrete, democratia este denaturata. Cea mai apropiata de realitatea democratiei, responsabile si constiente de ea insasi, este dreapta. Ea reabiliteaza o idee facuta uitata, faptul ca democratia are nevoie de autoritate protectoare. Despre autoritatea publica trebuie sa vorbim ca despre autoritatea democratiei. Altfel, democratia apare ca ceva nevolnic, firav, neputincios, anarhic. Ultimul, e un anarhovirus mai distrugator pentru societatea umana decat coronavirusul. De aceea, in scop social autoprotectiv, autoritatea democratiei are nevoie de consistenta teoretica, care trebuie sa devina o preocupare discursiva.

    Ca o paranteza, atentatele opozitioniste vizand autoritatea democratiei din timpul starii de urgenta nu au facut deloc bine democratiei, din punct de vedere al protejarii sanitare a acesteia. Nici lalaielile obstructive in adoptarea legii starii de alerta. Revenind, nu m-as fi asteptat ca Josep Borell sa manifeste o dorinta explicita pentru “comunitarizarea” politicilor bugetare, monetare, fiscale etc, adica pentru reluarea proiectului Statelor Unite ale Europei (SUE). N-ar fi trebuit, recunosc, dar internationalismul pare sa fie o mostenire retard a stangismului, greu de scos din gena stangii, lucru pentru care va fi probabil nevoie de alte cateva generatii sau de incrucisari cu dreapta.

    Reinvierea acestui microb globalist, al SUE, va duce la imbolnavirea si apoi la moartea democratiei si a statelor-natiuni. Solidaritatea comunitara trebuie inteleasa pana la limita de la care ea intra in conflict cu interesul national. O alta idee discutabila este fetisizarea pietei unice, care este o alta fata a tiraniei pietei. A pretinde ca piata unica europeana ar reprezenta un fel de moaste sfinte carora statele natiuni membre ar trebui sa se inchine, eventual aceptand dijmuiri sau zeciuieli, mi se pare iar o pulsiune care duce, discret si pe termen mai scurt sau mai lung, catre centralizarea puterii comunitare in mainile celor care domina piata unica. Tocmai pentru ca inteleg limbajul diplomatic mai abscons, sunt mai explicit si mai fara inflorituri lingvistice.

    Cred ca nici criticismul disimulat cu care este tintita China nu este foarte okay. In fond, din punct de vedere economic, China a facut impotriva tiraniei globalismului ce nu au putut face nici Europa nici Rusia. Citeam in urma cu cateva zile un articol prin care un influent expert american spunea imperativ ca SUA și UE trebuie să se alieze pentru a face față Chinei. Tradus, folosind codurile de la Fulton (1946), acest lucru ar insemna nici mai mult nici mai putin decat o noua cortina geopolitica, un nou razboi rece, de aceasta data impotriva Chinei. Un fapt inadmisibil pentru noile relatii internationale. Dar indecenta propunere este si o tactica atlantista mizerabila, de a se folosi de vectorul in ascensiune europenist, pana la un punct de la care apoi sa se debaraseze, ca de o racheta de tractiune, decuplata dupa ce si-a facut treaba inscrierii pe orbita sau traiect a navei zburatoare prin cosmos, care de una singura nu ar fi fost in stare. Cam astea ar fi primele idei critice, la o citire rapida, s-ar putea sa revin dupa alte recitiri si reflectii.

    Apreciat de 3 persoane

    • De acord cu analiza lui fragmentarium privind SUE.
      În dezacord cu partea privind opoziția Chinei față de globalism.

      China însăși este o promotoare a globalismului agresiv. Suficiente sunt tentaculele din America de Sud, Africa și, cu voia dumneavoastră, Europa. Cel mai cunoscut exemplu este portul Tesalonic.
      Apoi, China a devenit al patrulea mare producător de petrol, nu din producția proprie, ci din achiziții și investiții în platforme petroliere, în extracții și rafinării peste tot în lume, mai ales în țări cu resurse petroliere dar incapabile să-și dezvolte o industrie națională.

      De unde bani? Din prostia americanilor care și-au mutat manufactura în China pentru a beneficia de mâna de lucru ieftină.

      Acum, datorită pandemiei, dar și politicilor economice ale lui Trump, se va încerca repatrierea industriilor americane care sunt dependente de China, dar și diversificarea surselor de producție prin mutarea în alte țări. India este, printre altele una dintre beneficiare.
      Perioada de tranziție este de cca. 5 ani.
      Nu știu pe ce picior are de gând să joace România. Are intenția să atragă companii americane, sau va continua, în mod inconștient și criminal, să-și exporte mase de oameni needucați și necalificați prin UE?

      Asta nu înseamnă pedepsirea Chinei, ci protejarea intereselor proprii americane.

      Apreciază

    • După al doilea război mondial, SUA s-au folosit tot timpul de vectorul atlantist.
      Practic, planul Marshall a avut, printre altele, și funcția de plan de ocupație pe termen lung.

      Apreciază

  4. O analiza bine articulata bazata pe realitate. Pacat ca in Romania avem la conducere in ultimii 15 ani doar impostori, parveniti si necalificati in posturi inalte

    Apreciază

  5. In SUA au murit din cauza COVID 83115 oameni(statistica de azi), dublu fata de numarul victimelor lor din razboiul din Vietnam!!! 20 milioane fara loc de munca doar in SUA!!
    Daca acest virus „ataca” bazele militare aliate, comandamentele militare ale NATO, pur si simplu infectind, spitalizind si omorind ofiteri, asta nu e o vulnerabiltate? Daca ataca Casa Alba, oameni de stat in statele aliate, asta nu e o vulnerabilitate? Pina si Rusia a fost serios afectata de virus cu 242000 infectati (2212 mii morti si in crestere). Oare Rusia o sa schimbe macazul? Cum se va pozitiona Rusia in ce pare a fi viitorul conflict economic de lunga durata SUA (+ aliati) vs. China?

    Apreciază

  6. Spune dl Borell:

    „prevenirea unei preluări a activităților noastre strategice de către actori externi Europei, ceea ce înseamnă ca aceste activități să fie clar identificate înainte;”

    Eu cred ca e nevoie in UE de o institutie noua de intelligence, pentru ca Interpol are mandat mult mai larg. In paralel e nevoie sa fie definite ce se intimpla cu acel intelligence produs de noua institutie, cine il consuma, cine ia hotariri la nivel strategic. UE are nevoie de echivalentul CSAT. Stiu ca seffi de stat/guvern au intilniri pe teme europene. Noile directii de securitate si implementarea lor ar putea fi o chestiune de intere unional.

    Apreciază

  7. Uniune politica a zonei euro? Viitorul tarilor ECE din UE nu suna bine!
    Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a sugerat, miercuri, aprofundarea integrarii zonei euro și chiar o “uniune politică” a acesteia. Aceasta noua viziune germana este urmarea verdictului Curtii Constituționale germane potrivit careia BCE și-a atins limitele mandatului. Ea este contradictorie, deoarece pe de o parte constitutionalismul german apara statul-natiune german, dar pe de alta parte politica germana pretinde tarilor membre ale zonei euro sa-si abandoneze statele-natiuni in favoarea unei uniuni politice. O uniune politica poate lua forma unei federatii, in care puterea centrului federal este mai mare ca a partilor federalizate, ori confederatii, in care raporturile de putere sunt inverse. Crearea unei uniuni politice este dramatizata ca “salvare a euro”. Este, in opinia mea, o supraestimare interesata, germana, a “supravietuirii” monedei unice. Euro a rezistat extrem de bine la criza financiara din 2008-2010, o criza specifica, a sistemului financiar global, iar alte crize de o asemenea magnitudine sunt putin probabile. Testul de rezistenta a fost trecut. Daca pandemia de coronavirus a fost o problema creata, pentru a obtine o reactie si a oferi, apoi, o solutie, se poate aprecia ex-ante ca o uniune politica, solicitata de Germania, va fi rezultatul unei manipulari, nicidecum al unei necesitati. Ramane de vazut daca statele-natiuni vest-europene vor accepta un jug federal, care le va atenua identitatea si le va modela in sensul dorit de natiunea modelatoare, care potrivit unei exprimari atlantiste despre sine insusi, s-ar dori o natiune “unica” si “indispensabila”. Nu cred ca inteligenta politica a tarilor vest-europene din zona euro au epuizat solutiile alternative la o “uniune politica”. Dar o uniune politica a zonei euro ar avea un impact fundamental, posibil chiar dezorganizational, asupra tarilor membre UE din afara zonei euro. Mai cu seama asupra tarilor din Europa Centrala si de Est. Ar putea fi vorba de o resetare a jocului geopolitc al integrarii europene, in formatul UE, si inceputul unui nou joc european, posibil extins, cu noi formule de integrare, posibil mai multe ca numar. Ceea ce in ipoteza unei uniuni politice a zonei euro va fi cert, va fi faptul ca tarile membre UE din Europa Centrala si de Est se vor trezi dintr-o data intr-un raport total asimetric, de relatii ale unor state-natiuni cu un suprastat, al unei federatii in cadrul UE. Viitorul tarilor ECE din UE nu suna bine! https://www.euractiv.ro/extern/merkel-sugereaza-o-aprofundare-a-integrarii-zonei-euro-si-chiar-o-uniune-politica-in-urma-disputei-legate-de-bce-19001?cfcc

    Apreciat de 1 persoană

  8. Reiau un fragment dintr-un răspuns postat (de mine) pe firul anterior:
    …Vestul, fiind afectat mai târziu, guvernanții spațiului euroatlantic au avut timp suficient să învețe din experiența țărilor asiatice (în primul rând a Chinei)
    Totuși, din motive ce ar ar trebui investigate ulterior, establishmentul occidental a ignorat avertismentele propriilor specialiști și nu a luat la timp măsurile de autoprotecție care se impuneau și care, se vedea și de pe Lună, s-au dovedit foarte eficiente acolo unde s-au aplicat rapid, ferm și bine organizat/coordonat de o administrații puternice și responsabile.
    În încercarea disperată de abate atenția de la propriile slăbiciuni, unii lideri, în frunte cu El Maximo, au trecut într-o ofensivă de recuperare a ,,onoarei nereperate” și a imaginii șifonate, prin pasarea vinei și responsabilităților în exterior. Ei speră ca ,,sub preș” incompetența lor penală să devină invizibilă.
    Slabe speranțe, iar dacă ar fi să apreciem pe cineva, acesta ar putea fi guvernul Suediei, pentru că și-a cerut scuze în fața națiunii.
    Iată adevărata democrație…. așa arată, domnule trexsr.
    Modelul suedez, încă viabil, bazat pe o mentalitate social democrată adânc înrădăcinată în mentalul colectiv al societății scandinave..

    Apreciat de 1 persoană

  9. Relocarea de care vorbește pompieristic liderul arogant și ignorant de la Casa Albă nu este o joacă de copii pe o tablă de șah (mai probabil table)…
    ,,…Adăugând alte costuri pe care compania (Apple n.r.) le-ar avea, inclusiv salarii mult mai mari pentru angajații din fabrici (mult peste cei 400 dolari pe lună pe care îi plătește în China), 2.000 de dolari pentru un iPhone 11 Pro produs în SUA ar putea fi un preț chiar la limită, cu un profit mult mai mic decât în prezent pentru Apple. Astfel, înclinăm spre 2.500 sau chiar 3.000 de dolari pentru modelul Pro de bază.

    China și alte țări din Asia au acum un sistem de distribuție și aprovizionare foarte bine pus la punct. Multe dintre fabrici sunt foarte apropiate, așa că componentele pot ajunge foarte repede la fabrica care asamblează produsele Apple. De altfel, fiecare componentă poate avea doi sau trei furnizori diferiți, ceea ce poate crea probleme pe partea de logistică la transporturi transoceanice. Pe lângă timpul mai mare de așteptare pentru aprovizionare, fabricile din SUA ar primi mai multe transporturi mici, la intervale mai lungi de timp. De asemenea, personalul ar trebui instruit, întrucât nu mai există o tradiție de a lucra în domeniul asamblării de electronice în SUA.

    Apple produce în jur de 200 de milioane de iPhone-uri în fiecare an, iar toate componentele din care este asamblat se produc în principal în Asia. Mutarea operațiunilor în America ar fi un proces scump, de durată și al cărui rezultat nu ar oferi un avantaj competitiv companiei. Ba dimpotrivă. Apple ar pierde din competitivitatea pe piață, fiind nevoită să ceară prețuri duble sau triple față de concurența care produce ieftin și repede în China. Ar crea câteva locuri de muncă pentru americani, însă aceiași angajați și concetățenii lor probabil că nu își vor mai permite să cumpere acele dispozitive pe care le produc.”

    Apreciat de 1 persoană

    • @ZeV, tare te frământă grija pentru bieții americani care nu mai știu să asambleze produse electronice.
      Vezi că Apple, căruia îi plângi de milă, tocmai a anunțat acum vreo două zile că-și mută producția din China în India în perioada de tranziție de 5 ani.
      Samsung, deja își face bagajele.
      Nu-i nimic, se ajută unii pe alții rușii cu chinezi cu know-how chinezesc (documentație furată de la americani) și mână de lucru rusească necalificată și ieftina.

      Apreciază

  10. Sunt „prea mic pentru un război atât de mare”, dar nici nu pot să înghit tot ce mi se oferă.
    Încet, încet – cu mare grijă – sunt lăsate să ajungă în presă informații ce devoalează adevărul despre covid 19. Informația de mai jos, chiar pune în lumină proastă pe toți șefii de state, în primul rând Marile Puteri, sau cu pretenții de Mare Putere.
    https://www.activenews.ro/externe/Studiu-al-unui-medic-legist-italian-care-arata-ca-virusul-Sars-Cov-2-circula-in-Italia-inca-din-octombrie-%E2%80%9ECifrele-deceselor-au-fost-inventate.-Mortii-de-COVID-19-se-numara-pe-degetele-de-la-o-mana-pentru-ca-virusul-nu-e-capabil-sa-ucida-161478
    Sigur, Trump s-a răstit la OMS și nu mai cotizează ! Normal că, imediat, „voci autorizate” au ieșit în presă și au demonstrat că de fapt USA are de pierdut…..bla – bla – bla .
    Dar, să nu fie cu supărare, mie mi-a venit în minte anul 1980 când un ziarist de la „Publicațiile române pentru străinătate”, domnul Radu Vasilescu (Vasiliu?), ne-a spus că, la acel moment, rușii făceau eforturi imense pentru ca USA să fie atrasă în tot felul de alte acțiuni care să-i întârzie momentul când își vor coborâ pe pămănt tehnologiile spațiale. Adică, rușii erau conștienți că schimbarea tehnologică va face diferența și chestia cu productivitatea muncii va fi complet devalorizată. Adică, mult mai clar, era de evitat o situație similară cu situația petrecută la Șantierul Naval Galați, prin anii ’50, când, în plin elan stahanovist, a fost trimisă o telegramă la un mare Șantier Naval din USA: „ Noi avem un tovarăș muncitor care bate N nituri pe oră, la voi câte nituri se bat?”. Răspunsul a fost foarte rapid: „Noi sudăm!”
    Cam așa simnt eu că se întâmplă și azi, numai că în alt stil – stoparea tuturor și apoi furtul startului!
    Când ai tiparnița de $ sigur că poți face și realiza planuri chiar grandioase, de miliarde de $!
    Dar tare-mi este că așa cum rușii n-au reușit, nici americanii nu vor face mare scofală, chiar dacă-și vor repatria producția, poate chiar vor retrage și utilaje importante care sunt unicat și dictează tactul liniei, dar ideea este că know-how –ul va rămâne !!!
    Durerea mea este România. După ce industria zisă „maldăr de fier vechi” am demolat-o (inclusiv flotele comerciale și de pescuit), după ce am fost forțați să vindem câteva „bijuterii” (Petrom sau Combinatul Sidelurgic de la Galați sau BCR sau Industria Cimentului), după ce am închis/desființat producție de vârf (Diamante industriale sau Apă Grea), după ce suntem șicanați să construim rețeaua de autostrăzi (fiind practic considerați tâmpițiI care trebuie să accepte protejarea urșilor dintr-o zonă din care aceștia au dispărut de 100 de ani, ca să nu mai vorbim de dezastrul ecologic pentru că un gândac, existent și în alte zone, nu poate traversa autostrada) – acum când ne-am oprit, ca mai peste tot în lune, aproape toată activitatea, acum când un tip deștept spunea că putem transforma criza economică într-o oportunitate pentru dezvoltare, TOCMAI ACUM NI SE SOLICITĂ SĂ EXPORTĂM FORȚĂ DE MUNCĂ !!!
    Dacă stau să rememorez constat că, după ce am scăpat de dezastrul guvernării CDR-iste, am avut o perioadă de avânt, cu un Guvern Năstase care a recuperat mult din decalajul față de Grupul de la Vișegrad, intrat deja în UE. Atât ne-a fost! S-au luat măsuri atât pentru discreditarea PSD, în general, dar și, mai ales, pentru scoaterea pe tușă a acelor membrii cunoscuți pentru priceperea și abnegația lor. Dezastrul l-au realizat însă prin infiltrarea lui dragnea, care a scos în față niște persoane pe care nu cred că ne vom putea baza vreodată.
    Ca nu cumva să apucăm prea curând stadiul „mintea românului, cea de pe urmă” sunt ținute în viață publicații și posturi TV ce toacă zilnic stânga românească, inclusiv sau mai ales pe cei care au ieșit deja din etapa de interdicție! Sunt avute în vedere toate posibilitățile de manipulare, inclusiv prin diasporeni de tipul „eu vreau la tine bine ‘tuți mama măti ”!

    P.S.1. Referitor la afirmațiile medicului din Bari – nu pot să nu remarc cele legate de comparația cu virusul HIV ! Sunt tare curios dacă produsul antidot covid 19, că vaccin nu va exista, va fi obținut și comercializat de aceleași personaje care s-au ocupat de HIV ?!?

    P.S.2. Se pare că Lukașenco „a moștenit” o cârtiță bine plasată !

    Apreciază

  11. Isi scriu listele negre pe hartie igienica: Cuba nationala, acuzata tendentios de catre SUA globaliste ca nu cooperează în domeniul contraterorismului

    Nimeni nu a mandatat SUA ca “lider mondial”, care este versiunea rasista postmoderna a globalismului biblic, autodesemnat ca “popor ales”. Globalismul este un risc de securitate pentru toate natiunile. El se infiltreaza pretutindeni, avand ca scop controlul informational.

    Toate statisticile internationale demonstreaza un “paradox”, care, prin prisma controlului informational infiltrat, nu este un paradox: oriunde sunt forte americane au loc atacuri teroriste! Reciproca, de non-terorism in tarile libere de globalism, este la fel de adevarata!

    Asa-zisa lupta “comuna” contra terorismului, atacurilor cibernetice, crimei organizate etc., implicand o prezenta globalista in structurile specifice ale natiunilor, nu e decat un mod de infiltare informationala si actionala, urmarind suprematia SUA prin subminarea tuturor.

    In acest sens, lista neagra a SUA cu tari care nu “coopereaza” informational sau in alte domenii care le intereseza, care sa le permita sa preia controlul asupra lor, trebuie sa fie privite de catre natiuni ca fiind scrise pe hartie igienica, cu o destinatie similara acesteia.

    Statele Unite au anunţat miercuri că au adăugat Cuba pe lista neagră a ţărilor despre care afirma că nu cooperează suficient în materie de combatere a terorismului. Motivul invocat e prezenţa în Cuba a negociatorilor grupării columbiene rebele ELN si refuzul Havanei de a discuta cu Bogota, unde se afla un guvern de idioti utili ai globalismului.

    SUA au facut din Columbia o sursa masiva de droguri, pe care le imprastie in toata lumea, si o baza globalista de influenta si presiune in regiune, cu atacuri teroriste asupra unor tari vecine (v. Venezuela). Havana a raspuns ca, dimpotriva, Cuba este „o victimă a terorismului”.

    „Există o lungă istorie a actelor teroriste comise de guvernul SUA împotriva Cubei şi de complicităţi ale autorităţilor americane cu persoane şi organizaţii care au pus la cale, au finanţat şi au săvârşit astfel de acte de pe teritoriul SUA”, a declarat pe Twitter Carlos F. de Cossio, responsabil pentru relaţiile cu SUA în cadrul ministerului cubanez de externe.

    Apreciat de 2 persoane

  12. N-i corect politic? S-a dus în Spam ?
    La postarea reproducerii interviului dat de Alexandru Athanasiu
    serbanfl spune:
    MAI 13, 2020 LA 12:42 PM
    Comentariul tău așteaptă moderare.
    Măcar dacă ar fi consecvenți ! Raul Șorban este cinstit în Israel PENTRU CĂ A AJUTAT EVREI SĂ FUGĂ DIN UNGARIA ÎN ROMÂNIA !
    De altfel chiar Elie Wiesel s-a manifestat incorect ! El a fost deportat DE ADMINISTRAȚIA UNGARĂ la Auschwitz, dar s-a leagat de faptul că acum teritoriul de unde a fost deportat este în România !
    Deși, dintre toate statele controlate de nemți în România a fost cea mai scăzută opresiune anti e4vreiască, România este cea mai acuzată.
    Și dacă tot ai adus vorba de evrei și de Ungaria, vreau să remarc faptul că, dată fiind situația concretă din Ungaria, evreii plecați de acolo au jucat roluri hotărâtoare în demararea activităților pentru producerea bambei atomice (Leo Szilard) și apoi a bombei cu hidrogen (Edward Teller )
    Dar dacă ne gândim de strădaniile extraordinare ale lui soros de a distruge România și românii, nu-i de mirare că apar aceste „lacune”.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Institutul Angus Reid din Canada a facut un studiu (poll) si se vede o scadere dramatica in increderea canadienilor fata de regimul din China, de la 58% in 2005 la 14% in 2020. In acelasi timp apare ca UE ste privit ca primul partener de schimburi economice dorit de canadieni (52%) si exista o crestere de 9% sprijin pentru mai mult comert cu SUA.

    http://angusreid.org/covid19-china/

    Apreciază

  14. Securitatea medicala: Grupurile farmaceutice ale natiunilor trebuie aparate de infiltrarile globaliste

    Securitatea medicala a populatiei unei tari face parte din securitatea sa nationala. In aceasta arie, aflata sub protectia legilor speciale, se inscrie si cercetarea stiintifica medicala si farmacologica. Originea obscura a pandemiei de coronavirus e un semnal de alarma mondiala: domeniul medico-farmaceutic e de maxim interes in razboaiele biologice secrete ale globalismului, care se foloseste de virusi ca de o arma invizibila si de nimicire in masa. O stratagema globalista de a urmari din interior eforturile natiunilor privind apararea epidemiologica si afla capacitatea acestora de raspuns imunologic si de contracarare, este infiltrarea in grupurile farmaceutice ale natiunilor, cu ajutorul banilor blestemati, ca investitii in cercetarea si productia de medicamente si vaccinuri. Un exemplu acut de infiltrare globalista, din aceasta pandemie inca neerdicata, este cel al grupului farmaceutic Sanofi (Franta), care este avansat in gasirea unui vaccin impotriva covid-19. Directorul general al grupului, Paul Hudson, a afirmat, miercuri, provocand stupoare, că Sanofi va servi „cu prioritate” SUA dacă va găsi un vaccin. Argument au fost banii blestemati, sub forma de investitii si vector de infiltrare si control. Hudson a explicat, într-un interviu pentru agenţia Bloomberg, ca guvernul american „are dreptul la cele mai mari precomenzi”, pentru că SUA „au investit pentru a încerca să-şi protejeze populaţia”. Reactia franceza a fost prompta si indreptatita. Secretarul de stat francez al economiei, Agnes Pannier-Runacher, a invederat, joi, ca ar fi inacceptabil ca grupul farmaceutic Sanofi să servească prioritar SUA dacă va găsi un vaccin împotriva COVID-19. Pozitia franceza e una de principiu, motiv pentru care ar trebui sa fie in atentia natiunilor, pentru a se interzice investitii straine in domeniul medico-farmaceutic, care este unul strategic national, ce trebuie pus sub protectia legilor si institutiilor de securitate si aparare.

    Apreciat de 1 persoană

  15. Naruirea planurilor de imbogatire de pe urma pandemiei: UE cere, probabil OMS va normativiza, accesul „universal” la vaccinul anticoronavirus

    O veste buna pentru umanitate a fost anuntata, joi, de Comisia Europeana, privind accesul „echitabil şi universal” la un vaccin împotriva coronavirusului. Ea vine ca un dus rece pentru speculatorii monopolisti, dupa anunţul laboratorului francez Sanofi că, probabil, vacinul sau va servi prioritar globalismul, respectiv Statele Unite.

    „Vaccinul împotriva covid-19 trebuie să fie o utilitate publică, iar accesul la el trebuie să fie echitabil şi universal’, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei, Stefan de Keersmaecker. „Pentru noi, este foarte important, deoarece virusul este un virus global, să lucrăm (pe această temă) la nivel mondial”, a insistat el.

    Sanofi a anunţat, miercuri, atragandu-si oprobriul european, că probabil va rezerva pentru SUA întâietatea asupra unui eventual vaccin anticoronavirus, pe motiv ca americanii au învestit în dezvoltarea sa. Joi, gigantul farmaceutic i-a provocat pe comunitari cu solutia că nu-si va distribui prioritar vaccinul catre SUA dacă UE se arată „la fel de eficientă” în finanţarea dezvoltării vaccinului.

    Aceasta cerinta a Sanofi este cu mult indeplinita de UE, comparativ cu SUA, in urma organizarii, la 4 mai, de catre Bruxelles, a unui teledon mondial pentru finanţarea cercetării şi dezvoltării unui vaccin împotriva noului coronavirus, când s-au strâns contribuţii fabuloase, de 7,4 miliarde de euro. Preşedintele francez Emmanuel Macron, a cărui ţară a contribuit cu 500 milioane de euro la operaţiunea de stranger de donatii, a insistat ca acest vaccin va trebui să fie „un bun public mondial”.

    SUA nu au participat la acest teledon. Ele au, probabil, un vaccin secret, inainte de declansarea pandemiei, dupa cum presupun multi analisti care le urmaresc in conexiune miscarile legate de pandemie si vaccin, pentru care asteapta doar cel mai propice moment, cu cel mai numeros numar de infectati, pentru a scoate un profit cat mai mare. In aceeasi clica de interese si de pregatire a pietei, se inscrie si Israel, unde ministrul apararii, un belicos care si-a facut din pozitie un buton mereu apasat pentru masinaria de ucis islamici, a testat asteptarile pietei, anuntand un apropiat vaccin, si unde ministru al sanatatii este un rabin rau famat. Daca propunerea europeana privind accesul universal la vaccinul anticoronavirus va fi normativizata de OMS, institutia ONU care are atributii de drept international in domeniul sanatatii globale, planurile globaliste de imbogatire de pe urma pandemiei se vor narui. Speculatorii, de genul lui Bill Gates, a carui lacomie a clampanit dorinta de vaccinare obligatorie a populatiei lumii, pentru a-si vinde vaccinul pe tot globul, vor inghiti in sec. Ei vor fi facuti muci si bagati sub pres.

    Apreciază

    • PS/NB: Intr-un gest profund omenesc de solidaritate cu populatia SUA, lasata prada coronavirusilor de catre Casa Alba, si de condamnare subtila a regimului trumpist, vaccinul anticoronavirus va trebui pus la dispozitia celor 20 de milioane de americani ramasi fara locuri de munca. Acesti americani, napastuiti deopotriva de epidemie si de trumpism, oricum nu au bani sa-si cumpere un vaccin. Pe de alta parte, accesul acestora la vaccinul universal, propus de UE, ii va scoate din ghearele speculatorilor globalisti, care sunt ca pe mosia lor in colonia SUA. Deh!, si-au pus guvern la Washington!

      Apreciază

  16. Popescule

    ca am scris idiotii de pe Potomac .

    De acord cu tine ca SUA ar face bine sa mai si produca pe teritoriul national. Si latceva decat soia, porumb si „derivate”.

    Insa nu ar putea face asta fara sa faca porpaganda de razboi?
    Ca asta este acum propaganda de razboi!!!

    China e di vina

    Nu draga vinovatii sunt pe Potomac, pe Wall Street, in universitile Ivy League si in zone guvernamntale!

    Bun, stiu, stiu sunt un „ignorant”, poa „prostit de comunism” , unu care nu a avut contact dioretc cu vestu si mai ales cu Uniunea Sovieica Ailata!!

    Asa e draga!!!

    Insa .. auzit de unu Lee Iaccoca ? „tatal” Mustangului .. salvatorul Chrysler … care in anii 90 tinea conferinte (trebuia sa platesti 100$ ca sa il asculti!) in care zicea (cu aprooximatie) „Noi vindem in Japonia grau, soia , porumb! Si importam televizoare, motociclete, autiturisme! Asta este un comert colonial ! vreti ca SUA sa fie din nou o colonie?”
    Si ? Imu v-a zis-o! Si? Ei si ce?

    Acum cateva luni SUA au avut un „mare succes” comercial cu China „China has committed to increasing its US imports by at least $200bn over 2017 levels, boosting purchases of agriculture by $32bn, manufacturing by $78bn, energy by $52bn and services by $38bn. (https://www.bbc.com/…siness-51114425 ) Adica ati ajunbs si .. a Chinei?
    Un amic de al meu americanofil pana la uitare de sine a comenta „pai asta e comert de tara de lumea a 3a!!” .

    Dar e si mai rau.. mult mai rau .. ia de aici : If Japan can … Why can’t we? was an American television episode broadcast by NBC News as part of the television show „NBC White Paper” on June 24, 1980, credited with beginning the Quality Revolution and introducing the methods of W. Edwards Deming to American managers that was produced by Clare Crawford-Mason[1] and reported on by Lloyd Dobyns. (https://en.wikipedia.org/wiki/If_Japan_Can…_Why_Can%27t_We%3F)

    Sau, ca „mi se pare care vorbesti engelza”, ia de aici :

    Filmu asdta am avut ocazia sa il vaz xde prin 1985 parca ….

    Intrebare – si ce ati facut 35 de ani?!
    Ca acum 30 de ani alti americani „descopereau” ca circuitul paficicului de vest devone ala maio banos din lume.. SI ? Si?
    Ati exporata indfustriile in China!

    SI acu cu vreti sa faceti ce? razboi ?!
    Si nu imi zi ca guvidu e rod al cercetarilor militare sau asa ceva.. sau late basneli din astea .
    Ca u mai tin mointe despre bomba nucleara a lu Sadam!
    Si culmea is-i aduce aminte si un VIP anglofon din ECHELON/l

    La 8 septembrie 2002, New York Times a publicat unul dintre cele mai importante articole de știință ale acestui secol. Povestea din prima pagină, furnizată de administrația Bush, a susținut că Saddam Hussein și-a intensificat căutarea armelor de distrugere în masă prin achiziționarea de componente cheie pentru o armă nucleară. În Marea Britanie, „dosarul dubios” al guvernului Blair a agravat eroarea. John Howard a procedat la fel în Australia. Problema era că pur și simplu nu era adevărat. Acestea erau povești exagerate concepute pentru a înmuia publicul pentru ceea ce va deveni un război dezastruos.
    Invazia Irakului în martie 2003 aruncă o umbră lungă. Sute de mii de oameni au fost uciși, mai întâi în invazie, apoi în haosul care a urmat, apoi în ascensiunea și căderea Statului Islamic. Acesta a întărit mâna Iranului atât în Irak, cât și în Siria. A contribuit la o ieșire masivă de refugiați din întreaga lume, un factor în renașterea extremei drepte în toată Europa. Și Washingtonul a petrecut aproape două decenii prins într-o dezordine făcută de mâna sa în Orientul Mijlociu, distrăgându-și mare parte din atenția sa de la ascensiunea regională și mondială a Chinei.
    Minciunile au fost raportate ca fapte. Scepticii credibili au fost minimalizați, ignorați sau atacați ca „pacificatori” nepatrioți. Emoția de a dezvălui o mare „știre” a depășit datoria fundamentală a presei de a împiedica înșelarea publicului. Jurnaliștii care au crezut că se deplasează până la o amenințare iminentă pentru securitate s-au dovedit că lucrează în schimb împotriva intereselor lor pe termen lung. Și în toate acestea, mass-media Murdoch conducea ,,turma” în întreaga anglosferă ca suporterii neobosiți pentru război – și îi demoniza pe cei, ca mine, care s-au opus.

    Fostul premier australian, Kevin Rudd,

    https://www.theguardian.com/media/2020/may/08/murdoch-media-china-coronavirus-conspiracy-trump-kevin-rudd

    Si adaug eu a dus si la criza din 2009 !!!

    Apreciat de 1 persoană

  17. Pentru ca se fac referiri multe la transport , transporturi mai sus si pentru ca noi avem marea ocazie a finantarii externe ( europene ) nerambursabile .
    Cine stie ce investitii sunt in infrastructura Moldovei romanesti astazi , cu santier in curs ?
    1 ) o pista de aterizare de 35 de milioane de euro la aeroportul Bacau
    2 ) centura rutiera Radauti , 12 milioane de euro
    3 ) centura rutiera Bacau , 150 milioane de euro
    4 ) un drum judetean in judetul Iasi , la Coarnele Caprei – 2 milioane de euro
    5 ) centura interioara a Galatiului , 30 de milioane de euro – proiect local , nu guvernamental , cu fonduri europene
    6 ) centura Barlad , ordin de incepere iminent , 11 milioane de euro
    Si cam atat – centura Tecuci este un santier abandonat
    Investitii feroviare , nesemnificative .
    MARI proiecte in curs , centura exterioara a Galatiului si drumul expres Galati – Braila , sunt la stadiul de evaluare a candidatilor .
    Se poate mai mult pentru o parte din tara care reprezinta 30 % din teritoriu si populatie , imi spuneti ?
    Ce e cu DN Botosani – Targu Frumos , 74 de km si 50 de milioane de euro , poarta spre exterior a Botosanilor , constructor numit in noiembrie 2019 si contract nesemnat nici astazi , ma intrebati ?
    Avem raspunsul unui distins deputat PNL de Botosani – constructorii sunt o asociatie de firme din care una , franceza , nu poate semna pentru ca epidemia impiedica delegatul lor sa vina in Romania .
    De procura , consulat , ambasada nu pare a fi auzit nimeni .
    Amuzanta este maniera de adresare a gentlemanului celor ce intreaba , deputatii PSD ( inutil de precizat , PSD a lansat proiectul blocat de la venirea PNL ) ” tovarasi PSD ! Nu ati facut NIMIC pentru acest drum ” samd – sordid , nu doar formula de adresare , pentru ca PSD l-a lansat …

    Apreciază

  18. Un lucru bun – semnarea azi a contractului modernizarii DN 29 Botosani – Stefanesti ( Prut ) , 43 de kilometri si 35 de milioane de euro valoare a lucrarilor .
    Oportunitati de dezvoltare pentru zona Prutului botosaneana .
    Deci sase mari programe in Moldova romaneasca de peste 30 milioane de euro fiecare .
    Astept mai ales centura Iasiului si un drum expres Iasi – Targu Frumos .

    Apreciază

  19. Mircea Popescu, nu fac altceva decât să gândesc cu mintea mea (atâta câtă este).
    Primul criteriu pe care mi l-am impus (confirmat de realitate sau de…lipsa de probe) este să resping din start palavrele tupeiste, agresive și incoerente ale păpușarului iresponsabil de la Casa Albă, datorită căruia mor în continuare americani nevinovați.
    Noroc că Fauci este în echipă trumpistă, altfel holograma conducătoare și-ar fi injectat singur dezinfectant in vene.
    Poate, bine făcea… (Z)

    Apreciază

  20. Mircea Popescu
    Apple are de mult timp investiții în India și Vietnam, nu doar în China.
    Deci, nu va muta nimic spectaculos, atâta timp cât are de câștigat.
    Chestia cu relocarea este o vorbă trumpistă în vânt, rostită în context de pandemie și…alegeri.
    Normal, șomerilor americani trebuie să li se dea speranțe, contează votul lor în toamna acestui an.
    (Z)

    Apreciază

  21. Fragmentarium
    Până la urmă România va trebui să aleagă (admițând ca va avea vreun cuvânt de spus și…admis):
    -Fie susține dreapta germanofilă care consideră statul român ca bun stat vasal, de mâna a doua;
    -Fie acceptă proiectul francez al SUE, care, vrând nevrând, va transforma România într-un fel de ,,stat sudist” american, totuși, cu drepturi egale în raport cu toți ceilalți
    ,,A treia cale” este viziunea multipolară, dar pentru asta, ar trebui clonat domnul Adrian Năstase în vreo câteva mii de exemplare, pregătite să preia în integrum administrația țării…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.