Rares Bogdan fată in fată cu el insusi

Intrarea in politică este un test foarte dificil pentru multi. La un moment dat, Rares Bogdan – noua stea politică liberală – a sărit să-i ia apărarea candidatului Iohannis, intr-o chestiune legată de un articol al meu privitor la o istorie, din 2004, in care il acuzam pe Iohannis de ipocrizie. Argumentul lui Rares Bogdan a fost acela că nu am dreptate deoarece nu s-a finalizat autostrada Transilvania, rudele mele i-ar fi vorbit de rău pe Brătianu si Maniu, băietii mei nu lucrează la o multinatională si imi sugera să nu uit „să mai dau cate o pomană pentru sufletul Mătusii Tamara”. Argumente puternice, fără indoială, pentru inceputul său de carieră politică…

M-am gândit că emisiunea pe care a realizat-o cu mine, in urma cu sase ani, ii poate oferi unele răspunsuri despre mine dar si despre el…

DATA:  12-06-2013

JOCURI DE PUTERE –  REALITATEA TV  22:15

Moderator: RAREŞ BOGDAN

Invitat: ADRIAN NĂSTASE

 

Rareş Bogdan: Sărut mâna, doamnelor şi domnişoarelor! Bună seara, domnilor! Suntem aici, la „Jocuri de putere”, într-un cadru cu totul şi cu totul special. Sărut mâna, Andreea Creţulescu, colega mea mă saluta din studioul „Realitatea la raport”. Eu sunt acum într-un loc cu totul şi cu totul special, pe Şoseaua Kiseleff, celebra Şosea Kiseleff din Capitală. Nu sunt nici la sediul USL, nu sunt nici la sediul PSD, sunt într-o casă cu o istorie cu totul şi cu totul aparte, pentru că a aparţinut unui om care şi-a pus amprenta decisiv asupra istoriei României, asupra politicii externe a României. Suntem în casa Titulescu, în casa unde Nicolae Titulescu a trăit, acolo unde Nicolae Titulescu a gândit şi a pus practic în scenă marile proiecte ale României interbelice din punct de vedere al politicii externe. Avem un interlocutor cu totul special în această casă, pentru că aici din 1991 înfiinţează Fundaţia Nicolae Titulescu. Fundaţia Nicolae Titulescu condusă de un fost ministru de Externe al României, probabil unul dintre cei mai buni, un fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, un fost preşedinte de partid, un premier care şi-a pus amprenta decisiv asupra României şi de omul care a pierdut alegerile prezidenţiale sau i-au fost furate alegerile prezidenţiale, încă nu se ştie, doar istoria va rezolva asta, procurorii nu vor să o facă, la 200 de mii de voturi. La 216 mii de voturi în faţa lui Traian Băsescu. Pentru că în faţa mea, în faţa dumneavoastră, în această casă este preşedintele Fundaţiei Titulescu, Adrian Năstase. Bună seara, domnule Năstase!

Adrian Năstase: Bună seara! Bine aţi venit în această casă. Sunt convins că vom avea o discuţie interesantă despre trecut, despre prezent şi poate despre viitor.

Rareş Bogdan: Cu siguranţă. Vă mulţumesc foarte mult că ne-aţi primit aici. E un loc aparte. Sper ca ai mei colegi să poată să arate câteva imagini din acest loc extraordinar pe care bucureştenii şi românii îl cunosc din păcate mult prea puţin. Atunci când împreună cu dumneavoastră am luat decizia să realizăm această discuţie, această emisiune, ne-am gândit unde e cel mai potrivit loc şi ăsta e locul unde dumneavoastră munciţi practic în fiecare zi. Ajungeţi aici dimineaţa, e noul dumneavoastră loc de muncă.

Adrian Năstase: Da.

Rareş Bogdan: Şi de asta am considerat că românii trebuie să vă cunoască aici, la locul unde veniţi în fiecare zi. Şi să vorbim despre dumneavoastră în vârful puterii, atunci când România stătea în pixul dumneavoastră şi atunci când lumea se uita, uneori cu teamă, alteori cu admiraţie, dar se uita la dumneavoastră. Şi totul se mişca în România prin prisma dumneavoastră şi a Guvernului pe care îl conduceaţi. Apoi ceea ce a urmat, pentru că încercăm să facem o trecere prin istoria ultimilor 13 ani. Domnule Adrian Năstase, vreau să vă întreb foarte simplu, încep cu o întrebare, o curiozitate personală pe care o am de foarte mult timp şi cred că o au foarte mulţi români. Vreau să vă întreb

simplu, înainte de a începe o discuţie extrem de importantă pentru politica externă, pentru ce a însemnat ultimii ani din istoria României, pentru ce vor însemna, pentru ce înseamnă astăzi guvernarea, pentru ce înseamnă azi coabitarea şi reevaluarea. Ce sentimente nutriţi dumneavoastră faţă de principalul dumneavoastră adversar, Traian Băsescu?

Adrian Năstase: Aproape că am uitat unele dintre lucruri, sau am vrut să le uit. Pentru mine Traian Băsescu este ceea ce americanii numesc un lame duck. Este cineva care iese din joc, cineva care a făcut foarte mult rău, care nu a ştiut să construiască şi care într-un fel va dispărea şi din cărţile de istorie. Mulţi dintre români vor realiza sau poate au realizat deja că regimul Băsescu a însemnat un deceniu al anilor risipiţi, pierduţi, un capitol de istorie din păcate marcat de răzbunări, de incapacitatea de a privit mai departe. Aproape că nu mai contează felul în care îl văd eu. Eu de fiecare dată am ştiut să încep un nou capitol de viaţă, poate că destinul într-un fel m-a ajutat să fac lucrul acesta şi nu îmi pierd vremea gândindu-mă la oameni pe care într-un fel sau altul nu că îi detest, dar îi dispreţuiesc pentru multe dintre lucrurile pe care le-au făcut, având posibilitatea să facă lucruri bune, să construiască, să privească cu generozitate în jur şi să construiascăsolidaritate. Lucrurile astea nu s-au întâmplat. Dacă priviţi în jur şi ceea ce arătaţi la televizor în fiecare zi e o dovadă în acest sens, România a devenit un loc în care există foarte mult haos, cu toate încercările Guvernului de a pune ordine în ceea ce se întâmplă. Dar mai ales un loc al vendetelor personale, al infracţionalizăţii, al pierderii speranţei pentru foarte mulţi. Deci cred din acest punct de vedere, ca să închei cu un răspuns mai clar, pentru mine Traian Băsescu nu mai există.

Rareş Bogdan: Aţi fost victima unei vendete personale a cuiva? V-aţi simţit victima unei vendete personale?

Adrian Năstase: În mod clar, a fost o vendetă a lui Traian Băsescu şi el a anunţat-o. Chiar în 2004 el a spus lucrul ăsta foarte clar, în 2005 la început. Deci a fost foarte clar. După aceea mecanismul, sistemul cum îi spuneţi adeseori în emisiunile pe care le faceţi, şi-a făcut datoria şi a continuat în siajul unei poziţii, unei abordări prin care au crezut că pot să îi facă plăcere celui care era stăpânul serviciilor, al justiţiei, al procurorilor.

Rareş Bogdan: V-aţi simţit în această perioadă sau cu precădere în urmă cu 2-3 ani, sau în urmă cu un an de zile, v-aţi simţit părăsit de colegii pe care i-aţi promovat, pe care i-aţi ajutat, de oameni din PSD sau din alte zone din administraţie, din instituţii publice, pe care de-a lungul timpului sau cărora le-aţi dat o şansă în viaţă?

Adrian Năstase: Nu e vorba despre asta. Sigur că m-a deranjat ceea ce am considerat la un moment dat o lipsă de solidaritate. Mai ales prin faptul că condamnarea mea venea pentru o chestiune care ţinea de campania electorală parlamentară şi prezidenţială din 2004. Deci a spus Liviu Dragnea la un moment dat că eu am plătit pentru toţi. Nu ştiu dacă trebuia să plătească cineva sau dacă era cazul să plătească cineva sau erau lucruri pentru care trebuia plătit în zona noastră. Dar ceea ce mie mi se pare foarte important este faptul că în perioada în care eu recunosc că aşteptam un punct de vedere nu doar individual sau nu puncte de vedere individuale, reacţii individuale ale unor colegi şi am apreciat foarte mult lucrul ăsta. Ci mai mult o reacţie de solidaritate. I- am admirat pe cei din UDMR în câteva rânduri atunci când au fost nişte acţiuni mai dure şi pe care ei le-au considerat neloiale, incorecte, chiar în zona justiţiei, UDMR-ul ca partid, ca formaţiune politică, a avut curajul să spună acest lucru direct, fără să se teamă că cei de la Bruxelles, cei de la Washington, cei de la Beijing sau de nu ştiu unde ar putea

să le reproşeze acest lucru. Eu aşa am gândit politica şi unii m-au criticat spre exemplu pentru povestea aceea cu Bivolaru când am mers la Parchet, nu pentru a spune că Bivolaru era nevinovat, ci pentru a cere ca el să îşi vadă dosarul. Un an de zile el şi profesorul Neagu nu au putut să vadă dosarul.

Rareş Bogdan: Avocatul dânsului.

Adrian Năstase: Avocatul dânsului. Şi în urmarea acelei deplasări, poate că a fost nepotrivită, dar care avea un sens de solidaritate, nu neapărat cu el, ci o formă de a arăta că dreptul la apărare trebuie respectat. Eram în opoziţie, era perioada aceea din 1997- 1998, foarte dură împotriva noastră. Bivolaru era arătat în fiecare zi la televizor ca fiind un monstru economic. A şi fost condamnat şi a fost condamnat în perioada când eram prim-ministru. Dar el avea dreptul la apărare ca oricine altcineva. Acel gest de solidaritate a fost important pentru cei din partid, chiar dacă eu am pierdut în plan public pentru acel gest.

Rareş Bogdan: Vreau să începem puţin cu anul 2000 sau mai precis cu momentul în care în decembrie aţi fost nominalizat cumva surprinzător de Ion Iliescu, un reprezentant al vechiului aparat dacă doriţi, cel care şi-a pus amprenta asupra deceniului X pentru România. Dar dumneavoastră aţi fost nominalizat, aţi ajuns premier al României. Eraţi un om care vorbeaţi fluent 3 limbi străine, scriaţi, aveaţi relaţii externe excelente, veneaţi pe culoarul externelor, fuseseţi 4 ani şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, deci cu o reputaţie foarte bună, reprezentaţi noua generaţie. Şi după asta în 4 ani de zile, aş vrea să vorbim de acea parte a guvernării, ce s-a întâmplat bun în acea perioadă, care a fost relaţia externă a României, ce s-a punctat în acea perioadă? Sigur, şi negocierile la Uniunea Europeană şi ce a însemnata aderarea şi multe altele.

Adrian Năstase: Şi eliminarea vizelor.

Rareş Bogdan: Da. Dar şi faptul că dumneavoastră, după 4 ani de zile, aţi ajuns să fiţi considerat de o bună parte din media sau din opinia publică, ca un simbol al unui stat corupt, al unei corupţii. Ce s-a întâmplat? Aş vrea să vorbim de camarila care s-a născut în jurul lui Adrian Năstase, de anumiţi miniştri care au crescut, dar alţii care au dezamăgit. Dar după o foarte scurtă pauză publicitară. Am revenit aici la „Jocuri de putere”, nu în platoul consacrat, nu la studioul Realitatea TV, ci la Fundaţia Titulescu, într-o casă absolut specială, cu iz interbelic, aici unde Nicolae Titulescu, marele om politic Nicolae Titulescu, diplomatul Nicolae Titulescu, ministrul de Externe al României, şi-a trăit o bună parte din viaţă. Azi această casă în care a locuit Nicolae Titulescu găzduieşte Fundaţia Nicolae Titulescu a cărui preşedinte din 1991 este Adrian Năstase. Aici e locul unde Adrian Năstase vine zi de zi la muncă. E locul său de muncă de ceva timp. Şi stăm într-o discuţie în care încercăm să aflăm cât mai multe de la domnia sa. Am primit sutele de mesaje de la dumneavoastră, le primim în continuare, mesajele de pe Facebook, „Jocuri de putere cu Rareş Bogdan”, de pe adresa mea, de pe adresele şi mailurile Realitatea TV. Vă promitem că încercăm să aflăm cât mai multe şi să punem cât mai multe din problemele pe care dumneavoastră le-aţi ridicat şi din curiozităţile pe care le aveţi. Discutăm absolut orice şi nu vom ascunde nimic, vor fi adevăruri nespuse niciodată aici la „Jocuri de putere” în această seară. Continuăm discuţia. Domnule preşedinte, întrebarea mea, era o curiozitate a unui om care terminase de curând facultatea şi care urmărea cum se schimbă generaţia în istoria României. Iar anul 2000, decembrie, Ion Iliescu venea şi spunea: Adrian Năstase este premierul României. Şi urma o perioadă din istoria României. Pentru mine rămâne o necunoscută şi o curiozitate,

dar şi un fapt complet neînţeles. Cum un om cultivat, cum un om pe care îl preocupa şi îl preocupă arta, cartea veche, scrisul, pentru că tot ce vedeţi aici sunt cărţi scrise de Adrian Năstase. Asta apropo de procurorii…

Adrian Năstase: O parte din ele.

Rareş Bogdan: O parte bună din ele. Apropo de procurorii care se întrebau dacă cărţile scrise în ultimul an au fost scrise de dumneavoastră sau de altcineva, de parcă v-aţi fi ocupat cu zidăria.

Adrian Năstase: Se întrebau dacă au caracter ştiinţific.
Rareş Bogdan: Deci asta era marea problemă.
Adrian Năstase: Nu dacă erau scrise de mine.
Rareş Bogdan: Am înţeles. Pentru mine… spuneţi-mi şi mie cum sub un astfel de

om care făcea politica mare a Europei întâlnindu-se cu premieri, cu preşedinţi, la cel mai înalt nivel, s-a creat totuşi şi această imagine a corupţiei într-o ţară care nu a dus lipsă de corupţie în istoria ei? Ce s-a întâmplat? Unde aţi greşit?

Adrian Năstase: În 2000, la sfârşitul lui 2000, situaţia României era foarte complicată. Situaţia economică era foarte grea. Fusese o scădere de 10-12%, o situaţie chiar dificilă. Probabil vă aduceţi aminte sau în orice caz cifrele acestea sunt disponibile. Era foarte mult de făcut, erau enorm de multe proiecte. Nu vă aduceţi aminte poate imediat, dar puteţi să verificaţi, bulgarii obţinuseră eliminarea vizelor pentru a călători în Occident, România nu. A mai fost amânată încă un an şi a fost nevoie de un efort extraordinar în tot cursul anului 2001 şi de abia la începutul lui 2002 au fost eliminate vizele. Problemele economice erau foarte serioase, problemele sociale destul de dificile. Eu am considerat că datoria mea e să mă ocup de marile dosare ale economiei, ale relaţiilor externe, o recorelare cu zonele importante de politică şi eu am mers nu pe familii politice, eu cred că a fost bine. Spre exemplu în Franţa mă vedeam şi cu Lionel Jospin, dar şi cu Sarkozy. În Italia m-am văzut şi cu Berlusconi, dar şi cu Romani Prodi. Am încercat în permanenţă, la fel în Germania, la fel în Marea Britanie şi cred în continuare, într-o paranteză spun lucrul acesta, că pentru noi este esenţial să avem relaţii bune şi cu cei de la putere şi cu cei din opoziţie în ţările importante din Europa tocmai pentru că pentru noi este esenţial să asigurăm continuitatea intereselor noastre cu ţările respective, indiferent de cine este la putere. Şi nu voi ezita şi nu voi evita un răspuns la întrebare. Pentru că până la urmă şi eu m-am gândit la lucrurile acestea. Aş putea să spun că în condiţiile în care România devenise o piaţă interesantă pentru capitalul din străinătate, bătălia, concurenţa străină pe piaţa noastră a determinat numeroase zone de interes şi o competiţie inclusiv la nivelul unora dintre ambasade. Zona medicamentelor, ca să dau un singur exemplu. Eu am construit atunci un program naţional pentru SIDA. Era un program de medicamente gratuite. A fost foarte important de unde vin aceste medicamente, din ce ţară şi cu ce producător? Nu intru acum în detalii, dar unii dintre ambasadori erau interesaţi să câştige sau să aibă acces la acest program care era finanţat de Guvern anumite firme.

Rareş Bogdan: Adică făceau lobby pentru anumite firme?

Adrian Năstase: Sigur. În momentul în care nu au câştigat unele dintre firmele respective au transferat această nemulţumire către ambasade, ambasadele au început să comenteze, presa era în mod paradoxal, pentru că am fost acuzat că controlam presa şi aşa mai departe. În realitate banii de publicitate mergeau nu de la Guvern, ci de la regii autonome care erau în subordinea unor ministere unde erau banii respectivi. Şi atunci

ziarele respective, mă refer şi la „Evenimentul Zilei”, mă refer la „România liberă”, la „Ziua”, pe de o parte nu puteau să critice miniştrii, şefii ministerelor care dădeau banii respectivi, ca pentru a spune să îndemne oamenii să meargă la Aeroportul Otopeni de exemplu. Nu aveau în altă parte unde să meargă.

Rareş Bogdan: Aşa este. Sau controlorii de trafic aerian.

Adrian Năstase: Exact. Deci nu pun în discuţie. Era o formă de a sprijini anumite ziare. Este foarte clar lucrul ăsta, dar pentru că ziarele trebuiau să îşi menţină forma sau atitudinea de opoziţie, mă criticau pe mine.

Rareş Bogdan: Adică eraţi un paratrăsnet al tuturor nemulţumirilor şi erau scoşi din calcul miniştrii.

Adrian Năstase: Pe prima pagină eram eu criticat şi pe pagina a treia era publicitatea de la una dintre regiile Guvernului.

Rareş Bogdan: Din subordinea Ministerului Industriilor sau a Transporturilor.

Adrian Năstase: Whatever. Deci a fost o chestiune pe care într-un fel nu că mi- am asumat-o, am descoperit-o mai târziu, recunosc. În 2003 când i-am cerut lui Mihai Tănăsescu să îmi dea o situaţie cu banii care s-au dat la televiziuni şi la ziare, a început acea nebunie în care s-a spus că eu vreau să cenzurez, să închid ziare şi aşa mai departe. Pentru că cifrele respective şi ele sunt publicate în „Blog & Roll” în volumul 4 sau 5, sunt date statisticile de atunci cu banii care s-au dat la toate ziarele. Deci nu am încercat să omor ziarele, dar am vrut să înţeleg acest mecanism, pentru că în mod paradoxal eu eram ţintă, în timp ce banii de la Guvern, din ministere, regii ale statului, curgeau spre diferite zone de media. Pe de altă parte şi continui să vă răspund la întrebare, recunosc că am fost destul de neinspirat în alegerea unor oameni. În ceea ce priveşte miniştrii, trebuie să spun că şi acum cred că performanţa lor profesională a fost deosebită. Şi cred că a fost una dintre cele mai bune echipe guvernamentale, dacă nu cea mai bună. Nu vreau să comentez pentru fiecare în parte, probabil că fiecare dintre ei a avut şi puncte slabe, unele vulnerabilităţi, nu mă apuc eu acum să le discut. Dar recunosc şi trebuie să îmi spun lucrul ăsta şi mie şi poate şi public, nu am fost foarte inspirat cu unii dintre oamenii mai apropiaţi sau care s-au folosit de relaţia cu mine pentru a crea aparenţa unei autorităţi indirecte pentru a-şi rezolva diverse probleme şi din nou eu am plătit pentru zaţul, pentru nemulţumirea… Deci unii dintre ei nu mai erau desemnaţi cu numele lor, ci doar prin relaţia pe care o aveau cu mine.

Rareş Bogdan: Fiind apropiaţi de dumneavoastră, în Cabinet sau în altă…

Adrian Năstase: Exact. Aici cred că a fost o greşeală de a mea, nu am fost suficient de atent la aceste lucruri şi am plătit destul de dur pentru asta. Dar pe de altă parte îmi găsesc o justificare prin faptul că eu nu am lucrat în administraţie înainte de 1989, am lucrat în cercetare. După aceea am lucrat în Ministerul de Externe, deci am cunoscut mai curând diplomaţi. După aceea am lucrat în Camera Deputaţilor, în Parlament, am cunoscut un număr de oameni care erau tot în zona politică. În momentul în care am ajuns la Guvern am avut o anumită problemă în a identifica oameni care să fie şi din punct de vedere profesional valabili şi să aibă şi un caracter solid. Ei, neavând cunoştinţe cum s-a întâmplat cu alte persoane care ştiau, aveau relaţii Dan Nica: administraţie, în birocraţia guvernamentală încă dinainte de 1989, nu am reuşit întotdeauna să identific persoane pe care eu să le validez. Şi eram dependent de propuneri pe care mi le făceau alţii, aveam încredere în profesionalismul lor, dar din păcate mulţi

dintre ei pe care i-am adus chiar în structuri de conducere s-au dovedit a fi oportunişti sau au fost lipsiţi de caracter în relaţia cu mine. Sigur, altfel şi-au văzut de interesele lor.

Rareş Bogdan: Vreau să fac o scurtă enumerare a unor miniştri care acum îmi vin în minte şi pe care dumneavoastră i-aţi promovat şi i-aţi lansat practic în politică. Ilie Sârbu adus de la Timişoara, ministrul Agriculturii. Ioan Rus, ministru de Interne. Vasile Dâncu. Apoi Mircea Geoană, ministru de Externe, chiar dacă dânsul era cunoscut, fusese ambasador. Vasile Puşcaş. Dar de asemenea Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Mihai Tănăsescu. Cu siguranţă o bună parte dintre aceşti oameni…

Adrian Năstase: Dan Nica.

Rareş Bogdan: Sunt sau au fost cu siguranţă, sau cred eu ca analist, ca jurnalist, ca observator al scenei publice, mult mai bun decât miniştrii de care beneficiază azi în Cabinet Victor Ponta.

Adrian Năstase: Nu vreau să fac această comparaţie. Eu spun pur şi simplu că echipa cu care am lucrat a fost o echipă de oameni buni profesionişti şi care au realizat alături de mine lucruri importante. Şi s-a văzut lucrul acesta mai ales în negocierile cu Uniunea Europeană pentru că atunci am avut 31 de capitole, pe toată zona de economie şi nu numai. Şi a trebuit să negociem cu 25 de ţări membre ale Uniunii Europene. Şi vă daţi seama, dacă înmulţiţi 31 cu 25, să vedeţi câte dosare distincte a trebuit să rezolvăm. Şi unii aveau o problemă, trebuiau să îşi vândă şalupe pentru paza de coastă. Alţii aveau o problemă…

Rareş Bogdan: Fiecare avea un interes.

Adrian Năstase: Şi intrarea într-un club de obicei se face plătind o anumită taxă, care este simbolică sau este reală. Sunt… fie este vorba de achiul comunitar pe care îl dobândeşti ca să te îmbraci la fel cu cei care vin la club, să ai reglementări la fel cu ei, dar ei au făcut anumite eforturi înainte şi îţi spun şi ţie: trebuie să faci nişte eforturi care adeseori înseamnă pierderi pe termen scurt. Şi lucrul ăsta s-a întâmplat în mod categoric. Mă uit la unele dintre lucrurile care se discută azi şi îmi dau seama că ceea ce a lipsit pentru noi a fost pregătirea momentului de după aderare. Noi în 2007 după părerea mea nu am fost cu adevărat pregătiţi pentru a funcţiona în acest club.

Rareş Bogdan: De abia acum începem să…

Adrian Năstase: Şi de aceea dacă vă uitaţi la proiectele de preaderare, ele au fost mult mai bine gestionate, ele au fost realizate în procente mult mai mari decât fondurile care sunt acum, fondurile structurale. Şi din acest punct de vedere, ca să închei din nou cu o concluzie, cred că echipa a fost foarte bună, dar cred că eu am fost neinspirat în unele relaţii cu oameni mai apropiaţi şi am plătit pentru asta.

Rareş Bogdan: V-au dezamăgit oameni din echipă, oameni pe care i-aţi promovat, din oamenii care au ajuns chiar miniştri din echipa guvernamentală. De-a lungul anilor de după 2004.

Adrian Năstase: Da, dar am uitat deja lucrul ăsta.
Rareş Bogdan: I-aţi uitat pe toţi?
Adrian Năstase: Nu, am uitat faptul că am fost dezamăgit.
Rareş Bogdan: Dar au fost care v-au dezamăgit.
Adrian Năstase: Sigur.
Rareş Bogdan: Spuneţi-mi, aţi vorbit despre plăţi pe care România trebuia să le

facă, plăţi indirecte, interese ale unor state.

Adrian Năstase: În momentul în care la un moment dat s-a pus problema ca Serbia să intre în Uniunea Europeană, acordul de asociere, inevitabil şi la noi s-a discutat dacă să ne uităm mai atent la felul în care ei reglementează statutul minorităţii române sau vlahe. Deci lucrurile acestea sunt inerente. Când eşti prins la strâmtoare sau ai un interes major, trebuie să faci nişte compromisuri pe anumite chestiuni mai puţin importante.

Rareş Bogdan: Vreau să vă întreb dacă compromisurile acestea au însemnat şi vânzarea care vi s-a reproşat de-a lungul timpului şi continuă să vi se reproşeze, Petrom, BCR şi asocierea cu Bechtel. Dar după o foarte scurtă pauză publicitară. Continuăm discuţia de aici de la Fundaţia Nicolae Titulescu, din casa Nicolae Titulescu, alături de Adrian Năstase, invitatul la „Jocuri de putere” şi a dumneavoastră. Domnule preşedinte, am rămas datori telespectatorilor noştri cu un răspuns. A fost o plată vânzarea BCR, vânzarea Petrom, contractul cu Bechtel? Au fost plăţi făcute cuiva? Sau au fost vânzări în condiţii normale?

Adrian Năstase: În primul rând erau angajamente din anul 2000 şi dacă vă aduceţi aminte, eu am pus în mai multe rânduri pe blog la mine, ca să refrişez memoria unora care poate au uitat lucrul ăsta, în 2000 a existat un acord …, un memorandum în perioada guvernării Isărescu, semnat memorandumul respectiv de către Traian Băsescu, în care existau angajamente pentru privatizarea Petromului cu peste 50%, a sistemului bancar şi aşa mai departe. El poate fi revăzut, acest memorandum, care arată la nivelul anului 2000, când situaţia era extrem de complicată în economia şi în ţară în general. Iar din acest punct de vedere sigur că procedurile erau deja pornite, au trebuit continuate. Acum în ceea ce priveşte Petromul, poate că unii îşi aduc aminte, în perioada aceea marile companii petroliere, privatizarea trebuia să o faci, au existat câteva încercări în care Stolojan împreună cu alţi oameni de afaceri, cu câţiva oameni de afaceri dinRomânia au încercat privatizarea sau să realizeze, să privatizeze sau să preia Petromul.

Rareş Bogdan: Stolojan a încercat să preia Petromul?

Adrian Năstase: Împreună cu Tofan, împreună cu mai multe persoane. A existat un proiect care nu a fost dus până la capăt.

Rareş Bogdan: Şi era implicat şi Theodor Stolojan.

Adrian Năstase: Pe vremea când el lucra la firmă la Tofan. Nu vreau să discut lucrurile astea, au fost astfel de încercări. Din punctul meu de vedere astfel de soluţii nu puteau fi acceptate, trebuia căutată o firmă importantă, o companie importantă. Ruşii deja cumpăraseră prin Lukoil două dintre rafinării şi ideea mea a fost de a echilibra zona aceasta a petrolului, ştiind foarte bine că Petrom are importanţă deosebită pentru industria românească, pentru economie şi chiar pentru politica din România. Şi atunci am mers la Londra şi am discutat cu Toni Blair. British Petroleum ne-au spus foarte clar că ei nu sunt interesaţi pentru un motiv simplu, ei voiau în România doar să cumpere staţiile de distribuţie. Şi era evident, în perioada aceea ţările din Caucaz, din fosta Uniune Sovietică, puteau să exploateze petrolul aproape la suprafaţă. Ce rost avea după 100 de ani de exploatare a petrolului în România, de la americani, nemţi, ruşi şi aşa mai departe, să vină şi să facă foraje la 2000 de metri, la 3000 de metri şi aşa mai departe? Deci Petrom nu era un obiectiv extrem de interesant pentru British Petroleum şi nici pentru firmele din America. Şi nici din Europa. În aceste condiţii a apărut ideea realizării unei societăţi regionale cu OMV-ul şi cu firmele din zonă. Acum în ceea ce priveşte evaluările, preţul şi aşa mai departe, pentru că au existat scandaluri permanente, s-a format la un moment

dat o comisie de anchetă senatorială care a publicat un raport şi în care sunt prezentate cele 3 modalităţi prin care a fost calculat preţul pentru privatizarea Petromului şi se poate vedea de acolo că lucrurile au decurs în ordine din acest punct de vedere. Nu reiau concluziile de acolo. Din punctul meu de vedere faptul că Petromul nu a falimentat, avea la momentul privatizării o datorie de 10 mii de miliarde de lei.

Rareş Bogdan: Care a rămas sau aţi şters acea datorie?

Adrian Năstase: Datoria aceea nu mai ştiu dacă a fost ştearsă sau nu. În orice caz asta ar trebui să mă uit cu mai multă atenţie. Dar în orice caz în perioada aceea Petromul era o vacă de muls pentru tot felul de interese locale şi bătălia pentru a nu privatiza Petromul era şi din partea celor care făceau toate aceste jocuri în interiorul activităţilor de petrol. Şi dacă vă uitaţi… Sigur, e de discutat dacă preţul a fost foarte bun.

Rareş Bogdan: Dacă nu a fost prea mic, dacă redevenţele au fost cele corecte.

Adrian Năstase: Sunt două lucruri diferite şi imediat discut despre redevenţe. În orice caz, luaţi o listă a contributorilor la bugetul de stat. Veţi vedea că în ultimii 10 ani practic Petrom a avut… a plătit la bugetul statului taxe, impozite, accize cam 2-2,5 miliarde de euro în fiecare an. Înmulţiţi 2 miliarde să spunem cu 10 ani, înseamnă aproape 20 de miliarde taxe şi impozite plătite. 20-30 de mii de oameni care lucrează în continuare în zona aceasta. O mulţime de investiţii, cum sunt investiţiile inclusiv şi proiectul la Marea Neagră. Deci inclin să cred, privind aşa în urmă, că până la urmă nu a fost o afacere foarte rea. Sunt multe altele care s-au terminat rău. În ceea ce priveşte redevenţele, redevenţa a fost stabilită în anumite condiţii, poate bine, poate rău. Pot să accept că poate a fost o redevenţă mai mică, deşi specialiştii la un moment dat comparau, spuneau că lucrurile sunt oarecum în ordine. Dar practic anul acesta cei 10 ani… cei care spun că am vândut petrolul sunt ori proşti, ori neinformaţi. Pentru că este vorba… a fost vorba de o concesionare a rezervelor de petrol pe timp de 10 ani. Anul acesta se încheie acest acord de concesionare, cu redevenţa respectivă, mare sau mică.

Rareş Bogdan: Deci se renegociază în acest an.

Adrian Năstase: Nu, dar noi putem să facem altceva. Dacă suntem cu adevărat puternici şi cei care tot explică despre Petrom, Ilie Şerbănescu şi alţii care sunt mari specialişti în tema asta, poate formează o societate distinctă şi statul să le dea lor în exploatare petrolul. Pentru că, vă spun, m-am săturat să tot ascult pe cei care dau sfaturi şi explică. Deci se poate încheia anul ăsta acordul cu OMV-ul şi de anul viitor o firmă cu marii specialişti ai noştri în sfaturi în materie de petrol poate să se apuce să exploateze petrolul. Fără să mai plătim redevenţe, petrolul poporului. Deci vreau să vă spun că…

Rareş Bogdan: Se reproşează preţul. Se reproşează că preţul a fost prea mic. Adrian Năstase: Preţul a fost de 600 şi ceva de milioane de euro.
Rareş Bogdan: Şi se compară cu ceea ce a însemnat MOL la maghiari şi faptul

că nu s-a vândut?
Adrian Năstase: Sunt o mulţime de lucruri care s-au discutat. Poate că da, poate

că nu. Rugămintea mea, citiţi raportul şi comentaţi în una din dezbaterile acestea raportul comisiei senatoriale. Cele 3 metode prin care s-a calculat preţul. Au fost 650 de milioane preţul ca atare, plus un angajament de investiţii egal cu această sumă. În total aproximativ 1,3 miliarde. Puţin, mult? Uitaţi-vă pe aceste expertize, evaluări făcute de 3 firme mari internaţionale care au spus acelaşi lucru în mare măsură. Aşa încât cei care se apucă şi spun poveşti despre cât ar fi dat ei pentru Petrom, e un lucru care mă amuză foarte tare.

Rareş Bogdan: Dar la BCR, domnule preşedinte?

Adrian Năstase: La BCR era din nou o operaţiune care fusese începută şi avortată în perioada anterioară preluării Guvernului de către mine, era un angajament care trebuia respectat. Alternativa, dacă vă aduceţi aminte, ca şi la Banca Agricolă, era falimentarea sau închiderea băncii. Până la urmă această variantă a adus banii cu care Guvernul următor trebuia să facă un fond de solidaritate şi nu l-a mai făcut şi aşa mai departe. Sunt multe comentarii pe care am putea să le facem. După părerea mea au fost operaţiuni transparente, ele au mers şi prin Parlament, au putut să fie examinate de unii sau alţii. În momentul acela toată lumea vindea în Europa şi societăţi de petrol, şi societăţi siderurgice. Era…

Rareş Bogdan: Deci nu au fost plăţi pentru intrarea noastră sau pentru aderarea

noastră.Adrian Năstase: Au fost plăţi, dar ele într-un fel erau legate de parteneri din Europa. Austria încerca să îşi consolideze o anumită poziţie în zona Europei Centrale şi în Balcani. Uitaţi-vă la ce s-a întâmplat în Croaţia şi Slovenia şi felul în care a acţionat Austria acolo. Azi înţeleg că are loc, sau mâine, o reuniune a şefilor de stat din Europa Centrală, în care se discută inclusiv strategia Dunării. Atunci am discutat împreună cu premierul austriac lansarea unei strategii privind Dunărea. Toate aceste lucruri ţineau de nevoia de a construi în Europa Centrală o formulă mai largă care să facă faţă unor blocuri economice mai puternice. Şi asta era ideea de a ieşi dintr-o anumită zonă de lipsă de competiţie prin crearea unor blocuri mai largi. Era momentul în care încercam să construim inclusiv pentru România, pentru firmele româneşti, o anvergură regională. Practic lucrurile astea s-au distrus în ultimii 10 ani, niciuna dintre firmele româneşti nu a reuşit, sau foarte puţine, 2-3 poate, să devină firme cu impact regional şi cu filiere în zonă. Este, după părerea mea, una dintre consecinţele nocive ale lipsei de orizont şi de viziune în perioada regimului Băsescu. Ori ceea ce am încercat eu să fac a fost tocmai construirea unei formule mai largi pornind de la următoarea idee de care am mai vorbit cu un alt prilej. În lumea contemporană, în perioada asta de globalizare, este mult mai greu să vinzi decât să produci. Şi dădeam un exemplu cu faptul că înainte de 1989 România producea de toate, inclusiv avioane. Au fost construite 10 avioane, dar nu a fost vândut niciunul. Şi la fel, dacă vă uitaţi la fabrica de frigidere Arctic, în momentul în care s-au schimbat tehnologiile de frig…

Rareş Bogdan: A ieşit din piaţă practic.

Adrian Năstase: Era cât pe ce să iasă din piaţă şi de aceea a făcut un parteneriat cu o firmă din Turcia, pe urmă cu o investiţie din partea BERD-ului cred. Şi lucrurile au evoluat şi au reuşit să intre cu un marketing mai larg inclusiv pe piaţa externă.

Rareş Bogdan: Dar contractul cu Bechtel, de ce a fost negociere directă? Ce s-a întâmplat şi de ce credeţi că am ajuns la rezilierea contractului cu Bechtel, plătind 1,1 miliarde şi având 52 de kilometri de autostradă? Am participat ca jurnalist în momentul în care dumneavoastră împreună cu Ioan Rus, cu Vasile Dâncu şi Vasile Puşcaş, eraţi la Cluj şi puneaţi bazele.

Adrian Năstase: Şi cu Emil Boc.
Rareş Bogdan: Emil Boc. Puneaţi bazele autostrăzii Transilvania.
Adrian Năstase: Ludovic Orban a avut de curând un comentariu foarte interesant

şi el explica ce s-a întâmplat. A explicat că a existat un acord bilateral guvernamental privind realizarea acestui proiect. Pentru că din punctul meu de vedere era un proiect care avea şi o componentă politică, era unul dintre primele proiecte de investiţii americane şi

implicarea unei firme americane în România. Firma Bechtel era într-un fel şi un posibil partener al nostru în Irak în condiţiile în care noi aveam de preluat o datorie importantă din Irak şi aşa mai departe. Deci un calcul care era legal şi de politică, în mod evident, dar şi de economie.

Rareş Bogdan: Şi ce s-a întâmplat?

Adrian Năstase: Deci firma Bechtel nu era o firmă de apartament. Cea mai mare firmă… una din cele mai mari firme din America şi una din cele mai mari firme în materie de infrastructură. Sunt cei care au construit autostrada din Croaţia, autostrada din Albania, de curând au terminat-o, spre Kosovo. În 2003 am pornit această chestiune, în 2004 au început lucrările, în 2005 Traian Băsescu a dat ordin să fie reziliat contractul, pornind de la ideea că firma Bechtel a finanţat campania mea electorală sau în orice caz a dat comisioane miniştrilor din Guvernul pe care l-am condus. Au început cercetările astea, au început tot felul de procurori, poliţişti să caute. Timp de doi ani ministrul Dobre a oprit lucrările, timp în care toate echipamentele astea imense pe care cei de la Bechtel le aduseseră pe şantier, pentru ele trebuiau să plătească leasingul, ele erau luate în leasing. Şi la un moment dat s-au plictisit să facă lucrul ăsta şi le-au dus în altă parte. Dar ele au însemnat cheltuieli de 40-50 de milioane de dolari numai sub acest aspect. Aceşti doi ani au însemnat de fapt momentul în care proiectul a început să se dărâme. Şi acest lucru s-a întâmplat pentru că Traian Băsescu a intervenit şi i-a cerut lui Dobre aceste lucruri, ministrului de la Transporturi din perioada aceea, de la lucrările publice. După aceea a mai intervenit o chestiune care era importantă, apăruse după 2004, când creşterea economică era de 8,4%, era un moment de creştere şi de dezvoltare inclusiv în zona imobiliară. Preţul la ciment, la fier-beton a explodat, preţul terenurilor a crescut foarte mult, a apărut şi o anumită mafie în zona de la Cluj în ceea ce priveşte exproprierile de terenuri, s-a dezvoltat destul de puternic. Deci au crescut foarte mult aceste preţuri. De aici majorări extraordinare dincolo de acordul iniţial. Şi prin renegocierea pe care Dobre a pornit-o s-a schimbat şi proiectantul, partea română a preluat proiectul. De aici iar întârzieri în lucrări, pentru că trebuia omologată o nouă secţiune din proiect, constructorul trebuia să preia dosarul din nou, să facă recepţia şi aşa mai departe. Tot felul de nebunii pe care din păcate în regimul Băsescu… prin care în regimul Băsescu acest proiect a fost torpilat. El a fost sabotat din punct de vedere politic, ceea ce a fost după părerea mea o mare tâmpenie. Pentru că proiectul ăsta avea un sens din punctul de vedere al legăturii între portul Constanţa, portul de containere pentru transport până la Braşov, de la Bucureşti la Braşov trebuia făcută autostrada pe care o convenisem cu firma … şi de la Braşov la Borş această autostradă. Era legătura firească între Marea Neagră, între zona de răsărit şi zona occidentală. Sunt unii care doar vorbesc despre direcţia vest. Dar, sigur, dacă zbori cu elicopterul, cu avionul, poţi să mergi spre vest. Dar dacă vrei să mergi pe pământ ai nevoie de un drum. Ei, drumul ăsta trebuia să treacă prin Transilvania, scoteai din izolare zona secuimii, ceea ce din punct de vedere politic iar era important. De asemenea făceam o joncţiune la frontieră cu proiectul din Ungaria şi ungurii au făcut joncţiunea şi au realizat acest proiect. Noi nu am putut să îl facem pentru că Traian Băsescu a fost împotrivă, pentru că prietenul lui de la BEI, vicepreşedintele de acolo, primul invitat pe care l-a avut la Cotroceni după alegeri, în 2005, puteţi să vă uitaţi, în ianuarie 2005, pe site-ul de la Cotroceni. A fost primul invitat, acest prieten al lui cu care lucrase şi proiectele din Bucureşti de pe vremea când era primar. Ei, aceste lucruri împreună au dus la eşecul proiectului Bechtel şi eu consider că în mare măsură acest

lucru a însemnat o pierdere teribilă şi din punct de vedere politic. De aceea relaţiile economice, dacă vă uitaţi, între România şi Statele Unite, pe ultimii 10 ani, practic au stagnat, nu s-a întâmplat mare lucru.

Rareş Bogdan: Apropo de relaţiile cu Statele Unite şi de relaţiile cu Germania, aţi lansat duminică o carte: Adrian Năstase „Lumea, americanii şi noi”. Noi am prezentat-o, cei de la Realitatea TV. Eu în acest week-end în care am fost plecat din ţară am citit-o. Trebuie să recunosc că a fost foarte interesantă, primind-o înaintea lansării, de la dumneavoastră. Şi în această carte foarte interesantă dumneavoastră vorbiţi despre ambasadorii americani prezenţi la Bucureşti. Şi spuneaţi că din păcate în 23 de ani foarte mulţi sau prea mulţi dintre aceşti ambasadori au fost strict ambasadori politici, nu au fost diplomaţi, nu au fost oameni dedicaţi meseriei de ambasador, ci doar au primit această sinecură din partea unor politicieni republicani sau democraţi aflaţi la putere. Aş vrea să îmi spuneţi totuşi care sunt şi spuneaţi că cu o singură excepţie, sau două excepţii, puteaţi spune care au fost altceva pentru România. Care sunt acele excepţii? Care sunt ambasadorii dacă îi luăm în ordine? Care ar fi ambasadorii care pentru România au însemnat foarte mult? Ambasadorii americani.

Adrian Năstase: Nu vreau neapărat să fac comparaţii şi evaluări. Eu am făcut nişte constatări, Alfred Moses după părerea mea a fost un ambasador care a privit cu simpatie şi cu interes relaţia cu România. La polul celălalt… dar au mai fost şi alţii şi din cei 8 sau 10 ambasadori…

Rareş Bogdan: Am văzut, caracterizaţi practic relaţiile cu fiecare.

Adrian Năstase: Exact. Şi la polul celălalt Mark Gitenstein, care după părerea mea şi-a văzut propriile interese, de altfel aşa a ajuns şi la… tot prin activitatea de lobby- ist. Şi într-un fel mi se pare că intermezzo ăsta sau perioada cât a fost ambasador a fost un intermezzo în pregătirea ajungerii la Fondul Proprietatea. Deci… Eu am scris la un moment dat o scrisoare care este prezentată acolo, spunea că în primii 10 ani după revoluţie nu s-a întâmplat nimic în România. Şi eu i-am dat vreo 20-30 de exemple cu lucruri care chiar s-au întâmplat, inclusiv Constituţia din 1991 şi multe altele legate de schimbarea de putere din 1996. Multe exemple. Încercam să îi arăt unui personaj care a fost paraşutat în România în urma campaniei electorale şi pentru că a sprijinit într-un anumit fel o anumită zonă politică, să arăt cu câtă uşurinţă un astfel de personaj poate să trateze 10 ani din istoria unei ţări pe care nu o cunoaşte de altfel. Nici ţara şi nici istoria. Deci am dat aceste exemple tocmai pentru a arăta că adeseori în relaţiile cu americanii am avut de-a face fie cu oameni absolut extraordinari gen … care a fost ambasador în Iugoslavia şi pe urmă a fost secretar de stat, adjunct al secretarului de stat, cel care a înţeles perfect, a înţeles foarte bine zona Balcanilor. Sau oameni absolut ignoranţi în ceea ce priveşte acest domeniu. Eu am avut aici, cartea e foarte interesantă sper şi prin prisma faptului că în afară de discuţiile pe care eu le-am avut de-a lungul acestor 20 de ani cu lideri americani, dincolo de ceea ce cred eu acum, ce spun eu acum despre acele lucruri, există destul de multe cărţi de memorii ale unora dintre cei care au tratat relaţia cu România şi care sunt acum mulţi dintre ei profesori la mari universităţi americane. Şi care povestesc ce era în spatele mesajului pe care ei îl dădeau la un moment dat în relaţia cu România. Şi e foarte interesant de văzut mesajul public şi pe de altă parte ce era în spateleacestor lucruri. Felul în care Condoleezza Rice spre exemplu explică poziţia americană vizavi de România la încheierea războiului rece, sau felul în care Ben Scowcroft, cel care era consilierul de securitate naţională al lui George Bush prezintă felul în care România a

trecut de pe primul loc ca interes pe ultimul loc în perioada anilor 1980, în perioada Nicolae Ceauşescu.

Rareş Bogdan: Aş vrea înainte de a discuta şi despre politica Externă, despre ce se întâmplă în Turcia şi ce se întâmplă la Chişinău, în Moldova, dar şi despre axa sudică a NATO în ceea ce înseamnă Turcia, România, Polonia sau această latură estică, aş vrea să vorbim puţin şi despre politica internă şi despre ce s-a întâmplat în ultima perioadă în România, cu precădere în ultimele luni. Şi aş vrea să vă întreb foarte simplu, domnule preşedinte, dacă PSD câştiga procente, 5-6 procente în plus în 2004, foarte posibil, dacă PUR-ul de atunci, PC-ul de acum, nu ar fi plecat într-o soluţie imorală spusă atunci pentru Traian Băsescu, ar fi trecut în altă barcă, acceptaţi să lucraţi ca premier în 2004 în decembrie cu Traian Băsescu? Aţi fi lucrat cu Traian Băsescu?

Adrian Năstase: Îmi puneţi o întrebare dificilă, nu m-am gândit niciodată la lucrul ăsta.

Rareş Bogdan: Adică aţi fi coabitat cu Traian Băsescu?

Adrian Năstase: Încerc să mă gândesc acum la acest lucru şi încerc să îmi aduc aminte conversaţiile pe care le-am avut cu Traian Băsescu în noaptea alegerilor la al doilea tur de scrutin. El a crezut la un moment dat că a pierdut alegerile şi m-a sunat.

Rareş Bogdan: Pe la ce oră?

Adrian Năstase: Nu îmi aduc aminte ora, dar în orice caz cred că era 12-1 noaptea, ceva de genul ăsta, sau poate mai devreme. Cred că era mai devreme. Şi după aceea eu am… după ce s-a profilat cumva rezultatul, deşi ar fi multe de discutat aici, eu am dat în dimineaţa respectivă, am făcut un anunţ, cred foarte elegant, prin care l-am felicitat pe Băsescu pentru mandat şi aşa mai departe, considerând că la momentul respectiv România era într-o situaţie foarte specială. În ziua în care avuseseră loc alegerile Uniunea Europeană anunţase încheierea negocierilor cu România. Era un moment foarte delicat. Era şi perioada în care se schimba Comisia Europeană în urma alegerilor. Şi trecea de la o componenţă de stânga cu echipa condusă de Romano Prodi, la o formulă de dreapta condusă de Barroso. Şi apăreau deja primele tensiuni legate de România. Unii din zona de dreapta care nu acceptaseră politica de deschidere a lui Romano Prodi şi încurajarea pe care o primisem din partea lui. În aceste condiţii crearea unei tensiuni de genul celei care se derula. Deci eu încerc să vă repun în perioada aceea. Aduceţi-vă aminte că la Kiev se desfăşura Revoluţia Orange. Era o presiune foarte mare a dreptei europene şi o presiune americană în zonă. În aceste condiţii eu am gândit că după anunţul meu şi acceptarea faptului că Băsescu putea să fie preşedinte, el ca respecta rezultatul alegerilor parlamentare şi că practic noi vom forma Guvernul.

Rareş Bogdan: PSD-ul.

Adrian Năstase: PSD-ul împreună cu UDMR, împreună cu grupul pentru minorităţi şi cu PUR la vremea respectivă. Aveam înţelegerea făcută, stăteam în una dintre clădirile Guvernului şi aşteptam semnarea acestor documente, care nu s-a mai realizat pentru că Băsescu i-a şantajat pe cei din UDMR şi cei din PUR spunându-le: nu sunteţi de acord cu cel pe care vreau eu să îl pun prim-ministru? Nu e o problemă, votaţi împotrivă de două ori, ceea ce înseamnă că vom avea alegeri anticipate şi bineînţeles că oamenii ăştia care cheltuiseră, făcuseră eforturi şi aşa mai departe…

Rareş Bogdan: A ameninţat cu dizolvarea practic.

Adrian Năstase: Ăsta a fost şantajul pe care l-a făcut Băsescu şi prin care a obţinut sprijinul UDMR şi sprijinul PUR. Pentru că în mod normal noi trebuia să avem o coabitare atunci.

Rareş Bogdan: Deci vă pregăteaţi de coabitare.

Adrian Năstase: Exact. Coabitarea nu a mai avut loc atunci pentru că el a schimbat regulile. Şi iată, noi schimbăm acum Constituţie spunând nişte lucruri de bun simţ, în sensul că desemnarea candidatului de prim-ministru trebuie să se facă de către partidul care are cele mai multe mandate parlamentare. Atunci lucrul acesta practic nu a funcţionat. Noi aveam de fapt sau alianţa politică…

Rareş Bogdan: Aveaţi două mandate în plus.

Adrian Năstase: În mod normal ar fi trebuit să formăm Guvernul. Şi acum revin la întrebarea pe care mi-aţi pus-o. Dacă aş ţine seama de experienţa mea din ultimii 8 ani, evident că aş spune că nu aş fi acceptat niciodată astfel de formulă.

Rareş Bogdan: Deci formula coabitării cu Traian Băsescu.

Adrian Năstase: Formula coabitării. Dacă încerc să mă duc înapoi în timp la acel moment, poate că lucrul acesta nu ar fi fost imposibil, formal.

Rareş Bogdan: Nu îl cunoşteaţi pe Traian Băsescu atât de bine?

Adrian Năstase: Nu îl ştiam sub această formă. Şi mai este ceva, nici… era un moment în care trebuiau continuate eforturile legate de Uniunea Europeană. Noi trebuia să semnăm şi am semnat acordul de aderare în primăvara lui 2005, pentru a intra în 2007 în Uniune. Deci era o perioadă în care experienţa mea de prim-ministru putea să fie utilă pentru a continua acest efort de integrare, de pregătire de fapt a aderării şi ulterior de integrare. Dar, vă spun, e prima dată când încerc să evaluez o astfel de variantă.

Rareş Bogdan: Dar acum cum vi se pare că funcţionează coabitarea, domnule preşedinte? Mai ales privind ieri după-amiază, la 19 seara, Traian Băsescu a ieşit cumva intempestiv, ciudat, după 6 luni de zile în care a coabitat relativ cuminte, şi a aruncat un subiect foarte complicat pentru USL. Şi un subiect cu un caracter populist foarte puternic, reducerea numărului de parlamentari.

Adrian Năstase: Traian Băsescu dovedeşte că nu este capabil să respecte nicio înţelegere.

Rareş Bogdan: Practic în acest moment acordul de coabitare consideraţi că l-a rupt Traian Băsescu?

Adrian Năstase: Depinde de cele două părţi. Dacă consideră că el funcţionează mai departe sau nu. Dar vă explic o chestiune absolut minoră. În pactul de coabitare există o ultimă parte care vizează rezolvarea eventualelor dispute. Şi se stabileşte că în momentul în care ar apărea o astfel de dispută, iar chestiunea Constituţiei sau chestiunea referendumului evident că reprezenta un punct de divergenţă, ar fi trebuit formată o comisie cu reprezentanţi din partea preşedintelui şi din partea primului ministrul. Nu s-a întâmplat lucrul ăsta. A apărut o tensiune publică pe o chestiune extrem de delicată. În ceea ce priveşte referendumul, punctul meu de vedere e foarte simplu. Eu cred că este vorba de un referendum privat şi Guvernul are două soluţii destul de simple. Prima, dacă vrea să fie elegant, trimite o sesizare la comisia de la Veneţia pentru a întreba dacă se pot face două referendumuri pe aceeaşi temă? Doi, dacă vrea să fie mai puţin elegant, după referendum îi trimite nota de plată pentru acest referendum lui Traian Băsescu.

Rareş Bogdan: În jur de 20 de milioane de euro.

Adrian Năstase: Da. Deci de asta spune că e un referendum privat. Poate să îl facă şi a treia oară, şi a patra oară. Deci dacă are resursele financiare necesare lucrul ăsta e posibil.

Rareş Bogdan: Potrivit Constituţiei Guvernul trebuie să îl organizeze, dacă acest referendum va fi iniţiat în cele din urmă.

Adrian Năstase: Şi, sigur, Traian Băsescu poate că ar trebui să mai pună din când în când mâna pe carte şi am aici o lucrare, am adus-o, Constituţia României, comentariu pe articole. Şi unul dintre consilierii lui, Ştefan Deaconu, un bun specialist în drept constituţional, a plecat de la Cotroceni, dar el are un capitol despre referendum, despre Articolul 90 din Constituţie şi explică foarte clar că este vorba de un referendum consultativ. Singura instituţie care are atribuţii legislative este Parlamentul. Dar concluzia mi se pare mai interesantă. Referendumul este consultativ, astfel că rezultatul său nu obligă autorităţile statului la adoptarea unor decizii în concordanţă cu decizia poporului rezultată în urma referendumului. Iar acum o să vă spun şi părerea mea. De prima dată referendumul acesta pe aceste teme, pe unicameral, bicameral şi pe număr de parlamentari nu avea sens. Chestiunea cu numărul de parlamentari nu se rezolvă prin Constituţie, deşi există acum un amendament acceptat cu cei 300 de deputaţi.

Rareş Bogdan: Şi 100 în Camera reprezentanţilor regiunilor.

Adrian Năstase: Dacă o să citiţi cartea mea, „România europeană” din 2007, o să vedeţi că asta era soluţia pe care o propuneam eu în 2007. Dar revenind la această chestiune, chestiunea cu numărul de parlamentari nu ţinea de Constituţie şi nu ţine de Constituţie. S-ar putea la un moment dat să preluăm şi un nou teritoriu, Marea Neagră să spunem. Şi Marea Neagră să ne mai dea 5-10 parlamentari. Schimbăm Constituţia? Deci numărul parlamentarilor după părerea mea nu trebuie să figureze în Constituţie, ci în legea organică.

Rareş Bogdan: Legea organică foarte serioasă, care să nu mai permită un astfel de număr de parlamentari.

Adrian Năstase: Şi să închei cu cealaltă chestiune, cu unicameralul şi cu bicameral. Aceasta era o chestiune care ţinea de Constituţie. Ori aici după părerea mea Curtea Constituţională a greşit acceptând acest lucru. Pentru că nu poţi să faci unreferendum consultativ înainte de Constituţie şi pe urmă un referendum în legătură cu Constituţia pentru că s-ar putea să ajungi la o situaţie absolut aberantă. În referendumul consultativ să ai un anumit rezultat favorabil sistemului unicameral, dar în referendumul de la Constituţie să ai sistemul bicameral acceptat prin referendum. Şi atunci ce faci? Te duci la Naţiunile Unite, la Consiliul de Securitate să arbitreze între cele două referendumuri? Deci acest tip de referendum… intrăm în detalii mult prea mari. Noi nu avem nici referendum legislativ, dar acest tip de referendum consultativ pe probleme de interes naţional în mod normal nu trebuia să includă şi un referendum care are relevanţă în zona revizuirii Constituţiei.

Rareş Bogdan: Vom discuta şi despre revizuirea Constituţiei, dar şi despre proiectul cu 20 de regiuni pe care Adrian Năstase şi Guvernul său îl avea încă în 2004, deci despre regionalizare. Şi despre cum arăta o zi în puşcărie pentru Adrian Năstase?

Adrian Năstase: Să spunem penitenciar sau închisoare.

Rareş Bogdan: Penitenciar, ca să nu spunem puşcărie. Şi multe altele după o foarte scurtă pauză publicitară. Datorită mesajelor dumneavoastră, vă mulţumim pentru ele, foarte multe mesaje în această seară primite pe adresa emisiunii şi datorită

disponibilităţii domnului preşedinte Adrian Năstase rămânem şi după ora 12 puţin. Veţi urmări… Pentru că mai avem multe teme pe care nu le-am atins, dumneavoastră ne-aţi rugat pe realitatea.net, cel mai citit site din România. Au sărit deja de 1000 de mailuri cu întrebări pentru Adrian Năstase. Ar trebui să stăm până dimineaţă şi e puţin mai greu. Nu mai vorbesc eu, vă întreb în schimb foarte simplu, ce aţi simţit în momentul în care a fost nominalizată doamna Laura Codruţa Kovesi pentru DNA?

Adrian Năstase: Eu nu am considerat-o pe doamna Laura Codruţa Kovesi niciodată un mastermind, o persoană care concepe strategii în zona Parchetului.

Rareş Bogdan: Dar care le-a executat.

Adrian Năstase: Aşa am crezut şi cred în continuare că în perioada aceea unele dintre operaţiunile respective erau dictate, erau conduse politic. Îmi aduc aminte de cererea care a fost făcută la Parlament pentru o percheziţie la mine acasă. O poveste absolut aberantă. Nu mai ţineţi minte, dar trebuiau verificate termopanele de la blocul respectiv. Acum sigur că zâmbesc când îmi aduc aminte, dar a trebuit să fac toată operaţiunea aceea cu invitarea jurnaliştilor la mine acasă pentru a compensa cumva, pentru a arăta că nu ascund statui de aur şi nu ştiu ce alte poveşti, legendele care circulau atunci. Şi construite de altfel. Am considerat-o ca fiind un instrument într-o anumită politică. De aceea nu am avut şi nu am o chestiune personală. Sigur că subiectiv mi s-a părut sau nu aş fi putut să sprijin o astfel de candidatură dacă ar fi fost cazul, dar din punct de vedere politic am înţeles sau soluţia respectivă într-un pachet, pentru că tot e vorba de jocuri de şah sau aţi pornit de la şah şi jocuri de putere, avea sens soluţia respectivă, avea o anumită raţionalitate. Pentru a face o mişcare, pentru a nu accepta o formulă de blocaj. Deci din acest punct de vedere soluţia mi se pare interesantă. Sigur că unii ar putea să comenteze că nu a fost vorba şi nu e vorba doar de doamna Kovesi la DNA, ci este vorba de o regrupare, de o formulă care se construieşte acolo. Vom vedea până la urmă. În sfârşit, până la urmă nu mai e problema mea, sau nu este problema mea în definitiv. Vor vedea cei care au gândit jocul acesta strategic dacă vor fi şi pierderi colaterale sau nu. Oricum chestiunea de la Antena 3, am comentat-o la un moment dat, cu Sorin Alexandrescu şi cu arestarea lui.

Rareş Bogdan: Şi comisia judiciară apoi şi ce a urmat pentru anchetarea, propunerea CSM de anchetare a moderatorilor şi analiştilor.

Adrian Năstase: Bun, CSM e altceva, dar eu vorbesc acum de zona DNA. Toată povestea asta în mod evident, aşa cum anticipam, i-a creat toată chestiunea asta o anumită problemă lui Victor Ponta. Cred. Şi m-am bucurat că decizia, mandatul de arestarea preventivă de 29 de zile nu a fost acceptat sau a fost invalidat în instanţă. E un lucru important şi pentru un aspect pe care îl regăsim acum în amendamentele la Constituţie şi pentru o chestiune de principiu. În momentul în care intervine o arestare preventivă de 29 de zile, prezumţia de nevinovăţie aproape că nu mai funcţionează. Pentru că toate instanţele vor încerca să dea o condamnare care să acopere măcar această perioadă de restrângere a libertăţii, de arestare şi de lipsire de libertate pentru o lună de zile. Altfel, pe achitare, în acest caz ar apărea o chestiune de răspundere şi de despăgubiri, inclusiv o acţiune la CEDO. Deci cred în continuare că arestarea preventivă trebuie să funcţioneze numai în situaţii cu totul deosebite şi de asta spun că m-am bucurat că instanţa a invalidat această propunere venită din partea DNA-ului. Oricum eu cred că zona aceasta a justiţiei are nevoie de mai multe clarificări. Aşa cum am văzut, cei de la CSM nu doresc să fie… sunt împotriva acelei prevederi prin care orice persoană, deci inclusiv procurorii şi

judecătorii pot fi invitaţi la o comisie pentru o dezbatere, pentru o audiere în legătură cu anumite probleme. Cred că ei ar dori, cel puţin aşa rezultă din participarea de azi sau de ieri, azi-dimineaţă, au fost cei de la CSM, procurori şi judecători. Deci ei doresc să se ducă la Parlament numai când doresc ei, nu când sunt chemaţi. Înţeleg că acum au dorit să meargă pentru a discuta chestiunea revizuirii. Dar aici e o problemă mai complexă pe care din păcate, poate din lipsă de timp, poate din lipsă de curaj, colegii mei nu doresc să o examineze în profunzime. Eu cred că sistemul aşa cum funcţionează el acum, sistemul constituţional (…) Eu aş fi fost adeptul şi era una dintre propuneri, CSM-ul să se împartă în Consiliul Superior al Judecătorilor şi separat un Consiliu Superior al Procurorilor. Această formulă, această devălmăşie de judecători şi procurori după părerea mea nu face foarte bine. Procurorii în mod paradoxal întotdeauna au votat în bloc şi în mod ciudat cei care sunt promovaţi acum ca judecători la înalta curte, după o întreagă carieră în zona de Parchet, sunt procurori. După părerea mea nu înţeleg de ce nu sunt adăugaţi şi avocaţii cu acelaşi statut? Eu văd şi aici poate că ar fi trebuit să îl întrebăm pe Mark Gitenstein, să luăm nişte exemple de bune practici, cum este în Statele Unite? Dacă în Statele Unite procurorul general merge la Parlament atunci când e invitat? Să luăm un exemplu de bune practici din Statele Unite. Văd că nu mai spune nimeni nimic de lucrurile astea. Asta apropo de prevederea… Dar revenind la această chestiune, sigur, nu avem vreme acum să discutăm, dar sunt numeroase rapoarte, analize, unele dintre ele extrem de interesante. Iată un document de aproape 170 de pagini cu variante şi care a fost realizat la Ministerul Justiţiei într-un anumit moment, legat de variantele de revizuire a Constituţiei pe acest capitol. Este şi un specialist din Germania care a participat la această examinare. Eu am impresia că formula actuală e mai curând o formulă nu neapărat cosmetică, dar în orice caz care nu tratează în profunzime o problemă care este după experienţa mea din ultimii ani, justiţia datorită unor modificări care au intervenit în 1997 în care CSM-ul, rolul CSM-ului a fost modificat prin intervenţia ministrului Justiţiei, era domnul Stoica, apoi am revenit în 2004 la o formulă în care CSM-ul trebuia să facă propunerile respective şi după aceea în 2005 modificarea respectivă din partea doamnei care face obiectul în articol lacrimogen din „Le Monde”. Şi o să vă rog, eu nu citesc cu suficientă intonaţie, dar vă rog să citiţi măcar aşa, pentru plăcerea proprie, relatarea jurnalistului respectiv, nu ştiu cine este, probabil că Mirel Bran.

Rareş Bogdan: Probabil, el este corespondentul pentru România.

Adrian Năstase: Deci relatarea aceea absolut senzaţională cum în 2005 Monica Macovei era la Breaza, spăla vasele şi a sunat-o cineva, ea nu i-a dat atenţie, era un telefon cu număr necunoscut şi cineva îi spune: aici preşedintele, vrei să fii ministru? Nu vreau să vă răpesc plăcerea de a citi acest fragment care este absolut minunat. Dar cu aceste modificări, în mod evident CSM şi-a pierdut din autoritate. Eu cred că lucrurile puteau să fie regândite, reorganizate, sunt propuneri numeroase, dar ar fi fost nevoie de mai mult timp, de o dezbatere mai amplă şi probabil că nu s-a dorit acest lucru,obiectivele erau altele. Şi deşi sunt unele chestiuni…

Rareş Bogdan: Trebuie să luăm o scurtă pauză publicitară după care vorbim şi cu discuţia pe regionalizare şi cu doamna Motoc care va pleca la CEDO, s-ar putea ca la un moment dat să vă reprezinte, domnule Adrian Năstase.

Adrian Năstase: În momentul în care ajunge acolo se depersonalizează.

Rareş Bogdan: ŞI de asemenea o zi din penitenciar, chiar dacă e greu să vorbim despre asta. Românii vor să afle şi asta. Revenim după o scurtă pauză publicitară. Am

revenit la „Jocuri de putere” aici la Fundaţia Nicolae Titulescu, în casa lui Nicolae Titulescu, pe Şoseaua Kiseleff în Bucureşti, cu preşedintele fundaţiei, fostul premier Adrian Năstase. Domnule prim-ministru, preşedinte, aţi avut un proiect, 20 de regiuni pentru România, o regionalizare în anul 2004. De ce 20 de regiuni atunci? Credeţi în regionalizare? Credeţi în reorganizare administrativ-teritorială ca proiect al Guvernului Victor Ponta, al majorităţii USL? Vor reuşi să realizeze această reorganizare administrativ-teritorială care pare tot mai îndepărtată?

Adrian Năstase: Analiza privitoare la regionalizare a început în 2002, în perioada mandatului meu. A fost şi o reuniune internaţională la Sinaia sau la Snagov, nu mai ţin bine minte. După aceea în 2003 am creat o comisie specială, o comisie care să se ocupe de proiectul regionalizării. A fost adoptat atunci un memorandum şi au fost sugerate mai multe soluţii, dacă îmi aduc bine aminte cred că erau 3 soluţii. O primă soluţie mai puţin dureroasă, era aceea a păstrării judeţelor şi a celor 8 regiuni de dezvoltare, cu unele detalieri în plan legislativ, stabilire de competenţe şi aşa mai departe. O a doua variantă era aceea a păstrării judeţelor şi a creării a 12 sau 14 regiuni de dezvoltare. Şi a treia variantă care era cea mai complicată, dar interesantă sub un anumit aspect, era aceea de a înlocui cele 41 de judeţe cu 20 de regiuni. Pe ideea că populaţia de 20 de milioane de locuitori, dar era o chestiune mai curând geopolitică, pornind de la ideea că regiunile cu peste 1 milion de locuitori pot să aibă un acces mai facil la fondurile europene. Şi atunci era o împărţire care ar fi fost foarte dificil de realizat, o împărţire a judeţelor sau o combinare a lor, câte două eventual, pentru a se crea aceste 20 de entităţi geografice şi care să aibă acces direct la fonduri europene. Dar am spus atunci, nu facem decât să evaluăm aceste variante, urmând ca un punct de vedere să fie abordat după alegeri, deci aceasta era propunerea din memorandumul respectiv, comisia să lucreze în continuare, inclusiv prin dezbateri publice, inclusiv prin negocieri politice, astfel încât să se poată merge mai departe cu acest proiect. Din păcate, la fel ca şi în cazul Bechtel, Traian Băsescu şi Guvernul care a urmat, a oprit dezbaterea la momentul 2004, au blocat, au desfiinţat comisia respectivă şi au reluat intempestiv discuţia asta prin 2009-2010.

Rareş Bogdan: Da, 2010 cred.

Adrian Năstase: Practic din nou e un hiat de 6 ani în care această temă care începuse să fie discutată, care avea un anumit sens, a fost oprită. Şi a fost reluată într-un anumit moment, în…

Rareş Bogdan: Credeţi că vor reuşi acum guvernanţii USL să realizeze?

Adrian Năstase: Voiam să trec de la istorie la prezent. Teoria mea în politică este că nu trebuie să ai niciodată deschise mai mult de două fronturi. Şi în momentul de faţă cred că trebuie stabilite foarte clar priorităţile. În opinia mea testul politic al acestui an îl reprezintă Constituţia, revizuirea Constituţiei. Şi cred că nu ar trebui în această perioadă pus un accent foarte mare pe tema regionalizării.

Rareş Bogdan: Aţi lăsa-o pentru anul viitor?

Adrian Năstase: Eventual pentru sfârşitul anului, începutul anului viitor. Înţeleg urgenţa acestei chestiuni, pentru a intra pe noul buget european într-o formulă cât mai convenabilă, însă riscul este destul de mare de a se crea nemulţumiri care ar putea să afecteze şi votul la referendumul de revizuire al Constituţiei. Şi atunci cred că ar trebui văzută cu atenţie această chestiune şi, repet, stabilirea foarte clară a priorităţilor.

Rareş Bogdan: Dar credeţi va mai rezista USL încă un an şi jumătate sau încă 3 ani şi jumătate? Au apărut tensiuni, au apărut reproşuri venite din partea… azi chiar Ilie

Sârbu vorbea despre unii miniştri PNL, ieri Ioan Ghişe făcea reproşuri premierului Victor Ponta. Azi şi-a cerut scuze în scris premierului. Au apărut tensiuni de-a lungul timpului, vor mai fi tensiuni? Va rezista USL aşa cum e azi?

Adrian Năstase: Opinia mea în această chestiune este că ar fi necesară o reînnoire a jurămintelor între PSD şi PNL, între Victor Ponta şi Crin Antonescu. Este un moment extrem de important. Sigur că au apărut anumite fisuri, dar construcţia aceasta a USL-ului este singura care poate să asigure continuarea unor activităţi, unor programe şi o speranţă pentru politică din punctul de vedere al celor două partide, celor 3 partide, 4 partide, pentru perioada următoare. Şi aici este o chestiune foarte interesantă. Vedeţi că Guvernul Ponta într-un mod foarte inteligent a reuşit să panseze rănile, problemele existente în relaţiile externe. Şi după părerea mea între reuşitele acestor luni este şi reconectarea în zona de politică externă. În momentul de faţă Guvernul încearcă să se concentreze pe problematica economică. Traian Băsescu în mod evident şi-a dat seama de lucrul ăsta şi încearcă să blocheze, să torpileze acest efort. Şi atunci vine cu tot felul de şmecherii gen Duţă sau cum îl cheamă pe tipul ăsta de la Casa de Asigurări, povestea cu referendumul, pentru a deturna atenţia Guvernului spre scandalurile astea mici, spre incendiile astea mici pe care ar trebui să le stingă Guvernul. În aceste condiţii o reafirmare a solidităţii şi a solidarităţii între lideri, a solidităţii proiectului politic şi a solidarităţii între liderii alianţei reprezintă singura soluţie. De aceea am spus că ar fi utilă o reînnoire a jurămintelor. Trebuie să fie foarte clar şi public, dar şi în realitate, că nu există disensiuni, abordările legate de revizuirea Constituţiei, de proiectul alegeriloreuroparlamentare, de alegerile prezidenţiale, trebuie să fie clar asumate împreună de către USL.

Rareş Bogdan: Vorbeaţi de reconectarea la spaţiul extern. Premierul Victor Ponta a făcut o vizită în Polonia, în Slovacia şi una extrem de importantă în Germania. Cum se poate citi această reconectare, încercare de reconectarea la spaţiul german şi la ceea ce înseamnă forţa Germaniei? Dumneavoastră aţi avut cred că două vizite importante în perioada mandatului dumneavoastră. Atunci aţi avut întâlniri cu cancelarul Schroeder. Cum se poate citi această vizită a premierului?

Adrian Năstase: Eu cred că trebuie să înţelegem că este vorba de real politic. Este vorba şi pentru Germania şi pentru România. De altfel citeam mai devreme un fragment din cartea senzaţională a lui Nicolae Titulescu „Politica externă a României” scrisă în 1937 şi publicată de fundaţia noastră la începutul anilor 1990. Este un capitol despre Germania care e foarte interesant. „Relaţiile dintre România şi Germania sunt de importanţă vitală. Situaţia sa geografică i-a creat României doi factori politici de care trebuie să ţină seama: Rusia şi Germania.” De Rusia nu prea ţine seama deocamdată, dar o să mai vedem, cel puţin aşa cum am văzut eu că s-au întâmplat lucrurile la aniversarea zilei naţionale a Rusiei. „Conducătorii politicii noastre externe trebuie să împiedice situaţia în care naţiunea română ar deveni o ţintă pentru Germania sau Rusia. România trebuie să fie în egală măsură preocupată de prietenia cu Rusia, ca şi de cea cu Germania.” E o analiză foarte interesantă realizată în 1937 de Nicolae Titulescu. De aceea acum spunea, pentru Germania lucrurile sunt foarte simple. Le place sau nu le place, vor trebui să discute, să dialogheze cu Guvernul USL şi cu Victor Ponta pe termen scurt şi pe termen mediu. Germania e într-o perioadă preelectorală, apare o anumită germano-fobie în Europa legată şi de politica de austeritate impusă într-un plan mai larg. Din multe puncte de vedere capitalul german este prezent în România şi exercită o

presiune foarte mare asupra liderilor de la Berlin. Sunt aproape 20 de mii de societăţi comerciale germane înregistrate în România. Nivelul schimburilor economice e extraordinar, aproape 20 de miliarde de euro anual. Şi atunci oamenii ăştia spun liderilor politici: oameni buni, ce faceţi? Noi avem nevoie de un background inteligent, de un backing care să fie util, de un sprijin care să ne fie de folos în investiţiile noastre, în unele probleme pe care le avem, inclusiv returnarea unor datorii şi aşa mai departe. În aceste condiţii, deci doamna Merkel a făcut un lucru natural, pragmatic, a deschis uşa pentru o normalizare a relaţiilor care au fost relativ îngheţate în ultimele luni. Dar unii au încercat să judece conţinutul vizitei.

Rareş Bogdan: Durata.

Adrian Năstase: Nu, eu cred că e vorba de o semnificaţie strict politică, de o valenţă simbolică a acestei vizite. Este o întâlnire care permite un contact viitor pe chestiuni concrete. Eu cred că are o importanţă deosebită această întâlnire, de aceea şi pentru România, bineînţeles, relaţia cu Germania e importantă. Eu cred că Victor Ponta care pune foarte mare accent pe familia stângii europene şi pe rezultate îşi dă seama că s- ar putea ca în septembrie să existe nu un Guvern SPD, ci mai curând un Guvern de mare coaliţie şi deci în continuare … să fie un partener necesar, Angela Merkel unul dintre oamenii importanţi. Ori în toată această… în acest peisaj politic, vizita a venit absolut natural şi ea se înscrie într-un traseu pozitiv şi înţelept.

Rareş Bogdan: Domnule preşedinte, trecem la un alt capitol. Sigur că am sta în politica externă. Din păcate nu mai avem foarte mult timp. Cum arăta în urmă cu 6 luni de zile o zi din viaţa lui Adrian Năstase?

Adrian Năstase: În penitenciar?

Rareş Bogdan: În penitenciar. Era o diferenţă între luni şi sâmbătă sau duminică? Sau între joi şi vineri?

Adrian Năstase: Da, era o diferenţă destul de mare. Cum arăta o zi obişnuită? Zi neobişnuită, dar rutina. În general mă sculam noaptea la 3 sau la 4 şi aveam o lanternă din asta cu leduri, cu lumină albă, poveste pe care a găsit-o Andrei, cu magnet şi fixam de patul de deasupra lanterna asta şi îmi dădea o lumină la care puteam să citesc. Citeam o oră, o oră şi jumătate, mă culcam din nou, mă trezeam pe la 5 şi jumătate când începea să se audă muzica, erau nişte mari megafoane care difuzează, nu ştiu de ce, probabil au un contract, Magic FM, muzică de la ei. Şi ne trezeam cu toţii la 5 şi jumătate cu muzica de la Magic FM. Ştiu deja pe dinafară, sunt vreo 2-300 de melodii care se rulează una după alta. Melodiile unele splendide din Bodyguard pe care nu mai pot să le ascult pentru că

deja… Rareş Bogdan: Vă aduc aminte de alte…
Adrian Năstase: Nu numai, dar deja le-am auzit de prea multe ori. Şi pe urmă la

ora 7 era apelul, începeau să strige tot felul de tipi, cei de acolo: „Apelul, apelul!”. Toată lumea se pregătea pentru povestea asta. Şi după aceea începeam să citesc, să scriu. Ziua trecea foarte bine fragmentată, cu gustarea de la ora 10 şi jumătate – 11, cu masa de la 11 şi jumătate, cu perioadele în care mă uitam la televizor să aflu ce s-a mai întâmplat, după aceea eventual venea un avocat, o tânără avocată care m-a ajutat foarte mult şi căruia îi sunt extrem de îndatorat şi care a venit practic aproape în fiecare zi. Şi căreia îi dădeam ceea ce scriam acolo, aveam o masă, un scaun. Stăteam, citeam, scriam.

Rareş Bogdan: Scriaţi pe hârtie şi trimiteaţi pentru blog?

Adrian Năstase: Scriam pe hârtie. La un moment dat când erau tot aşa nişte idioţi care comentau poveştile astea, cum scriu eu pe calculator, cu internet şi nu ştiu mai ce. Şi lucrurile astea ajunseseră şi la DNA şi făceau tot felul de comentarii. La una dintre şedinţe la instanţă avocaţii mei au dus toate manuscrisele, deci toate textele scrise de mână. Eu le am şi acum acasă, tot ce a fost tipărit, tot ce a fost pe blog a fost scris de mine întâi pe hârtie şi Andrei şi încă un prieten au scris pe urmă pe calculator ceea ce le trimiteam eu. Asta însemna un efort zilnic, trebuia să corectez, uneori nu aveam foarteclar… nu ştiam să scriu, ortografia uneori nume nu im iera foarte clară, trebuia să dau să verifice anumite lucruri, le ceream uneori să aducă anumite cărţi pe care nu le aveam, descopeream unele documente. Deci sâmbăta şi duminica erau zilele cele mai complicate pentru că pe de o parte aşteptam vizita celor din familie. Aveam voie să vină doar doi membri de familie, în câteva rânduri am obţinut o aprobare să vină Dana împreună cu ambii băieţi. Mai era… Sigur, în fiecare săptămână ţineam nişte cursuri ori la biblioteca penitenciarului, pentru unii dintre cei care erau acolo în diferite secţii, sau într-o secţie unde erau cei care se drogaseră, fuseseră condamnaţi pentru droguri, pentru trafic de droguri şi aşa mai departe. Mulţi dintre ei tipi foarte interesanţi. Am vorbit despre tot ce se putea.

Rareş Bogdan: Cum aţi fost primit acolo?

Adrian Năstase: Voiam să spun foarte bine, dar nu vreau să exagerez. Sau în orice caz nu despre asta e vorba. Nu am avut niciun conflict cu nimeni.

Rareş Bogdan: Şi cum vi se adresau oamenii? Domnule preşedinte, domnule prim-ministru?

Adrian Năstase: Domnule preşedinte, domnule prim-ministru. Dacă fac un efort, îmi aduc aminte acum diverse întâlniri cu unii, cu alţii, nu pot să vorbesc despre nicio formă de lipsă de respect. Şi cred că mulţi dintre ei considerau o formă de nedreptate şi reacţia… Eu m-am gândit la un moment dat, atunci când am văzut că şi la vizitele pe care le făceam la întâlnirea cu avocaţii eram însoţit de 2 sau 4 mascaţi. Şi trebuia să trec prin nişte curţi interioare, uneori erau acolo unii dintre cei care executau pedepse mai mari, mai mici, în sfârşit. Le-am spus şi am avut dreptate şi l-am rugat pe comandantul penitenciarului să renunţe la chestiunea asta. Dar lor le era teamă de diverse blocări, că cineva poate să încerce un anumit lucru şi responsabilitatea ar fi fost a lor dacă se întâmpla ceva. Şi atunci erau într-o situaţie foarte delicată, dacă să acorde un sistem de protecţie suplimentar. La fel se întâmpla atunci când mergeam la instanţă şi aveau din nou o problemă, că nu ştiau cum reacţionează cei de pe stradă, cei din sală.

Rareş Bogdan: Domnule preşedinte, timpul emisiunii a expirat. O să mai venim aici la dumneavoastră, dar vă invităm şi în platourile Realitatea TV.

Adrian Năstase: Oricând, cu mare plăcere. De altfel sunt foarte multe dezbateri, azi va fi o dezbatere despre Nicolae Titulescu, iar miercurea viitoare o dezbatere foarte interesantă despre Kosovo.

Rareş Bogdan: Eu nu vreau să ieşim din această emisiune înainte de a vă spune că ca şi părinte şi ca om care am şi criticat epoca Adrian Năstase, am şi luat apărarea atunci când am crezut că a fost o nedreptate crasă a justiţiei, să vă spun un lucru. Sunt părinte, pentru mine şi foarte mulţi oameni, inclusiv jurnalişti, a fost o surpriză foarte plăcută educaţia pe care dumneavoastră şi soţia dumneavoastră, Dana Năstase, aţi acordat-o celor doi băieţi, Andrei şi Mihnea, care mie mi s-a părut din afară că au fost

extrem de apropiaţi în acea perioadă complicată pentru dumneavoastră. Pentru asta vă felicit sincer şi o fac în mod public, nu doar personal.

Adrian Năstase: Într-adevăr descoperirea a ceea ce însemna latent şi capacitatea de maturizare rapidă, reacţia inteligentă, capacitatea de a trece peste suferinţă şi de implicare în rezolvarea unor probleme practice extraordinare, pentru mine a fost o revelaţie în ceea ce îl priveşte pe Andrei. Iar în ceea ce îl priveşte pe Mihnea, faptul că el nu a sucombat aşa cum au făcut unii dintre copiii pe care îi ştiu atunci când părinţii au avut probleme. El a continuat să meargă la şcoală, a luat note extraordinare şi lucrul acesta m-a bucurat foarte mult.

Rareş Bogdan: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.
Adrian Năstase: Mulţumesc şi eu.
Rareş Bogdan: Aşteptăm următoarea emisiune, aşteptăm să vedem cum va arăta

viitorul pentru Adrian Năstase şi inclusiv viitorul politic. Sunteţi al doilea om din PSD ca şi cotă de încredere, imediat după premierul Victor Ponta.

Adrian Năstase: Să nu mai spuneţi lucrul ăsta public.

Rareş Bogdan: Nu l-am spus public, acum sunt doar vreo 2 milioane şi ceva de telespectatori, dacă nu mai bine. Vă mulţumesc dumneavoastră, distinşi telespectatori, de asemenea colegilor mei din echipa „Jocuri de putere”. Şi de asemenea vă spun că urmează ştirile, aflaţi ce s-a întâmplat în România în ultimul timp, ce a mai făcut Traian Băsescu, cum au mai reacţionat alţii şi cine urmează să fie la CNAS? Noi ne luăm rămas bun de aici de la Fundaţia Nicolae Titulescu. Numai bine!

(Prin Monitoring Media: Realitatea TV, Jocuri de putere, Ora 22:15)

20 de gânduri despre “Rares Bogdan fată in fată cu el insusi

  1. Draga dom Popescu ,

    cu toata simpatia si respectu revin asupra micii dicutii privotoare la diaspora …..

    Iau o nestire din Bacania Libertina , si scuze o mai tyrinchez sa intre

    Agenţiile de presă relatau ieri că Ericsson, compania de telecomunicaţii mobile, a convenit să plătească peste un miliard de dolari pentru închiderea unor investigații de corupție, inclusiv una legată de mituirea unor oficiali guvernamentali, a informat Departamentul de Justiție al SUA, conform Reuters.

    Ericcson, conform depeşelor de presă, ar fi mituit de-a lungul mai multor ani oficiali ai guvernelor din țări, precum China, Vietnam și Djibouti. Totalul plăților convenite de Ericsson includ o amendă penală de peste 520 milioane dolari, plus 540 milioane de dolari care vor trebui plătiți în contul Comisiei pentru valori mobiliare americane (SEC) într-o speță conexă

    Revenind la marea corupţie, ING, o corporaţie de top din Olanda, a preferat să plătească o amendă penală de aproape 800 de milioane de euro, pentru ca directorii să nu fie deferiţi justiţiei. Tot în acelaşi timp, surse guvernamentale româneşti, relatau că premierul ţării lalelelor, Mark Rutte, a venit să facă un pushing la guvern pentru o companie olandeză

    Anul trecut ING Bank Olanda şi-a recunoscut vinovăţia privind operaţiunile de criminalitate financiară (spălare de bani) derulate de clienţi ai băncii.

    Recunoasterea vinovăţiei a venit “la pachet” cu o amendă de 900 de milioane de dolari (775 de milioane de Euro) pe care banca a agreat să o plătească pentru ca procurorii olandezi, ajutaţi de cei americani, să nu continue urmărirea penală a băncii.

    Aceeaşi schemă a fost folosită şi în România de către companiile străine mulţi ani la rândul.

    Prima acţiune de corupţie de după ’90 a fost realizată printr-o schemă similară. Motorola a vândut prin intermediarii români echipamente de comunicaţii Armatei Române. Preţul acestora a fost de zece ori mai mare. Procurorii militari au inculpat zece persoane, printre care şi pe Victor Atanasie Stănculescu, fost minis­tru al apărării, iar prejudiciul stabilit în sarcina acestora se ridica la 6.172.509 dolari. Surprinzător, MApN şi BCR nu s-au constituit părţi civile în dosarul respectiv, nereclamând vreo pagubă.

    Cei zece inculpaţi au scăpăt însă de pedeapsă pentru simplul motiv că, după ani întregi de amânări a procesului penal, răspunderea pentru fapta lor s-a prescris.

    Curios este că, ani mai târziu, în 2007, într-un caz similar, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a achiziţionat aparate Motorola Tetrapack, pentru suma de 24 milioane de dolari, tot printr-o firmă intermediară, şi nu direct de la producătorul Motorola Israel Ltd., şi ca să vezi, minune, procurorii nu au mai întocmit niciun dosar penal. Responsabilii armetei poate că au dat tainul şi nu s-au mai făcut vinovaţi de către “justiţia independentă.”

    Fiindcă nu a vrut să predea Astra unui companii austriece, Dan Adamescu a făcut puşcărie. Şi a murit acolo. Un anumit prim ministru, interesat de tranzacţie, îi transmitea săptămânal mesaje prin intermediul televiziunilor: “există cineva care nu ştie să piardă.” Şi şi-a pierdut viaţa. Alături de el, DNA, conform calculelor jurnaliştilor specializaţi pe justiţie, au mai murit încă 14. Acel prim ministru vrea din 2024 să fie preşedinte.

    https://romanialibera.ro/opinii/anticoruptia-ca-forma-de-control-social-817053

    Mai adauga ca nu numai Astra … ci si in domenoiul petrolului.. Unu zis „Elefantu” a refuzat sa vanda RAFO Onesti . Dupa vreo 3 saptamani de „preventie” ELefantu a inteles si a cceptat sa vanda lui Calder A in spatele caruia se afla fondul PMG-Privatstiftung, condus de omul de afaceri rus Yakov Goldovsky. Nitel cam mafiot daca nu ma insel.

    Sau Dinu Paturiciu „fragezit” si el penal a vandut Petromidia …..

    Curat anticouptie!!

    Mai pbserv ca practica SUA este ea insasi cam .. cam imorala si ciorditoare . Adica companiile alea accepta sa plateasca pizzu iar miionanele, melerdele sunt platite cumva .. din banii altora nu ai celor care au incalcat legea (Broken line vorba lu Cash) ….

    Dar asta nu e tot .. mai am ! Mai AM!!!

    Difuzat la Saturday Night Live (SNL) de la postul National Broadcasting Company .

    Deci … diaspora ?!!? Roumania SCRAMB!

    Apreciază

  2. E … pocainta dupa moarte nu are nici un efect!!!

    trebuie accepatat ca unii trebuiesc „omorati” de mici .. de cand sunt minstri inainte sa apuce sa catindeze la functia suprema …
    Ah! Imi amintesc de niste stenograme aunor sedinte de guvern (A Nastase) aparute in presa ! Un ministru – parca dna Andronescu intreba dece este blocat dosatul Flota …. si de aici s-a tras concluzia ca AN dorea sa il beleasca pe ba’Securist…. SI incepu circu si paranghelia.. cand din iecon0omia textului se intelegea ca de fapt nutzu Portuiaru era de fapt protejat ….
    Apoo a umrat cestia cu „Nici nu stii cat de mic ” si .. si ……
    Scuze nu rasucesc cutitu in rana sau nu degeaba!

    Ca daca intra BaSSe … nu se mai alegea JON ……
    Da ma rog ati vrut sa fiti …? „eu nu procedez asa”. Ntz unii trebuiesc „omorati” de mici !!!
    Si cand multimea cere cap .. sa o refuzi insemana ca oferi capul propriu!

    A.. cat despre termopane… Imi aduc aminte de Cârcotaşu „Ce dracu ma? V-ati tampit toti? Termopane din China?!! Pai daca ai bani iti iei termopane germane din alea cu rama de lemn!!!”
    cadn avea dreptate apai avea 100.000%!

    Apreciază

  3. Chiar dacă nu-i ardelean din moși strămoși, individul nu-și va face de râs postura de ardelean pedant, încrezut și fără caracter pe care a ales să o adopte încă de la momentul în care „a uitat” că PNL s-a dus la lada de gunoi a istoriei!

    Apreciază

  4. Intrebari:

    S-a pus cumva problema de a alege intre o „revolutie portocalie” si Petrov prezident, in 2004 ?
    Si in 2014 , dar si acum, se anuntau multimi in noaptea alegerilor (pe la TV-uri) si de aceea intreb.Tactica e folosita uzual in tarile africane, din ce-am vazut, daca nu iese cine trebuie.

    Mai este valida optiunea cu 20 de regiuni la acest moment sau un proiect nou ar spune ca trebuiesc mai putine, mai ales in contextul depopularii ?

    Apreciază

  5. Stimate domnule Adrian Nastase,

    Ca ziarista, nu sunt, in principiu, de acord ca reprezentantii celei de-a patra puteri in stat sa sara, la un moment dat, de cealalta parte a baricadei, transformandu-se in politicieni. E un lucru care se practica, insa mie nu mi se pare ok.
    Ne-am cunoscut la Berlin, iar la Targul de carte de la Bucuresti din 2013, eu am lansat cartea mea despre diaspora, „Capsunarii”, pe cand Dv, lansati cartea „Lumea, americanii si noi”. Cu un an inainte, scriam articolul urmator: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-12602001-adrian-nastase-helmut-kohl-doi-fosti-prim-ministri-doua-tari-doua-verdicte-diferite.htm
    Pe atunci traiam in Germania, acum ne-am repatriat, cum se doreste din partea romanilor din strainatate, insa mai mult la modul declarativ si daca aduc bani cu ei. Dat fiind faptul ca romanii plecati peste granite incep sa devina din ce in ce mai importanti in viata politica si economica a tarii, as vrea sa va recomand cartile mele scrise din perspectiva unui emigrant si a unui repatriat. Sunt romane cu multe ancore in realitate, „Dezmostenitii” atingand „o durere” nationala si cele mai importante teme de presa ale ultimilor ani. Cartile pot fi vizionate si comandate aici. http://www.giftbooks.ro/search?orderby=position&orderway=desc&search_query=rockhoff&submit_search=

    Va multumesc pentru atentie

    Dani Rockhoff

    Apreciază

  6. Ma uimeste lipsa de interes in presa audio vizuala vis-a-vis de cazul Ucraina , in complexitatea sa.

    Pe luju.ro am citit un articol foarte interesant: „Dezvaluiri Colosale…” , iar ceea ce in articol este redat in dreptul lui Yuriy Lutsenko este pur si simplu inspaimantator si aminteste de anii ’50.
    Doamnr Fereste!

    Si astia imi arata la tv nu stiu ce spagi de 3 lei pe la vami.

    Contribuabilul american o fi stiind ce se intampla cu fondurile trimise ca ajutoare prin lume ?Nu-mi vine sa cred ce aflu.

    Apreciat de 1 persoană

  7. «Gura păcătosului adevăr grăieşte»

    Acuza că fiii lui Adrian Năstase nu lucrează la o multinaţională implică că dacă ar lucra şi s-ar gândi doar la interesele finanţei internaţionale, ar fi firesc ca întreaga familie, inclusiv tatăl lor, să fie de dreapta.

    Din spusele propagandistului PNL reiese deasemenea că – în conjunctura politică actuală – stânga este singura care poate avea grijă şi de interesele naţionale. Iar dacă ne amintim cum dreapta românească toarnă sistematic în străinătate şi cum se sprijină în permanenţă pe ajutorul străinătăţii, atunci se verifică realitatea pe care o reproduce fără să vrea mercenarul lui Iohannis.

    Apreciază

  8. Rares Bogdan: un tip spilcuit, de cand este in pdl-pnl este arogant, se crede centrul Pamantului, fara caracter, e posibil sa fie agatat sfori de care le trag unii si nu trebuie luat prea mult in seama.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.