Recunoasterea presedintelui „interimar” din Venezuela.

„România il recunoaste pe presedintele interimar al Venezuelei, Juan Guaido” a anuntat vineri Administratia prezidentială.

Fără să iau apărarea regimului Maduro, mă intreb insă dacă acest gen de decizii nu va genera precedente periculoase. Asa cum s-a intâmplat cu recunoasterea statalitătii provinciei Kosovo (vezi apoi Crimeia, Abhazia, etc). Poate că, in viitor, Maduro ar putea recunoaste drept presedinte interimar al Frantei pe unul din liderii „vestelor galbene”. Nu vreau să continui cu astfel de ipoteze.

Recunoasterea este o institutie a dreptului international. Este vorba, in principal, de recunoasterea STATELOR. Ea are un caracter declarativ (in privinta existentei noului stat) si constitutiv (in privinta opozabilitătii acestei existente fata de statul care a făcut recunoasterea).  La finalul Războiului Rece, in conditiile destrămării URSS si Iugoslaviei, Uniunea Europeană a adoptat o Declaratie in 5 puncte asupra liniilor directoare privind recunoasterea noilor state din Europa de Est si  Uniunea Sovietică, adoptată la 16 decembrie 1991. In ceea ce priveste Kosovo, precizez că nu toate statele membre ale UE au recunoscut statalitatea acesteia. România, spre exemplu, a fost intre cele care nu au recunoscut.

Recunoasterea GUVERNELOR apare in situatia in care puterea intr-un stat este preluată de un guvern nou prin alte mijloace decât cele constitutionale sau când pe acelasi teritoriu de stat s-au format două guverne. Au existat mai multe doctrine ale recunoasterii guvernelor: Doctrina Jefferson(1792) – recunoaste orice guvern format in conformitate cu vointa poporului; Doctrina Tobar (1907) – refuza recunoasterea unui guvern ajuns la putere prin revolutie sau război civil până când tara nu este reorganizată in forme constitutionale in urma unor alegeri libere; Doctrina Estrada (1930) – nerecunoasterea noilor guverne ar reprezenta un amestec in treburile interne ale statelor  in cauză (niciun guvern nu are dreptul să se pronunte asupra legitimitătii altui guvern). Recunoasterea guvernelor este mai curând o practică diplomatică in America latină.

Recunoasterea MISCĂRILOR DE ELIBERARE NATIONALĂ se face prin recunoasterea organelor lor de conducere.

Recunoasterea INSURGENTILOR  vizează fie partea răsculată fie partea beligerantă intr-un război civil.

In ce situatie, dintre acestea, se află Venezuela? A fost poate o incercare de lovitură de stat dar care nu a reusit? Se poate vorbi de război civil si de insurgenti? Ce inseamnă presedinte INTERIMAR? A dispărut presedintele ales? A fugit in Rusia?  Nu este periculos ca cineva din afară să numească un alt presedinte decât cel ales?

In opinia mea, ar trebui făcut un efort la Consiliul de Securitate pentru o solutie consensuală de obligare a regimului Maduro să accepte alegeri anticipate, sub control international, care să decidă viitorul tării. Probabil insă că noul Război rece va face imposibilă o astfel de solutie si vom asista la un nou „conflict inghetat”, la fel ca in Ucraina.

PS Iată articolul din Constitutia Venezuelei  care stabileste  când  Presedintele Adunării nationale poate deveni presedinte interimar.

Article 233: The President of the Republic shall become perma- nently unavailable to serve by reason of any of the following events: death; resignation; removal from office by decision of the Supreme Tribunal of Justice; permanent physical or mental disability certified by a medical board designated by the Supreme Tribunal of Justice with the approval of the National Assembly; abandonment of his posi- tion, duly declared by the National Assembly; and recall by popular vote.

When an elected President becomes permanently unavailable to serve prior to his inauguration, a new election by universal suffrage and direct ballot shall be held within 30 consecutive days. Pending election and inauguration of the new President, the President of the National Assembly shall take charge of the Presidency of the Republic.

When the President of the Republic becomes permanently unavail- able to serve during the first four years of this constitutional term of office, a new election by universal suffrage and direct ballot shall be held within 30 consecutive days. Pending election and inauguration of the new President, the Executive Vice-President shall take charge of the Presidency of the Republic.

In the cases describes above, the new President shall complete the current constitutional term of office. If the President becomes perma- nently unavailable to serve during the last two years of his constitu- tional term of office, the Executive Vice-President shall take over the Presidency of the Republic until such term is completed.

Article 234: A President of the Republic who becomes temporari- ly unavailable to serve shall be replaced by the Executive Vice-

President for a period of up to 90 days, which may be extended by res- 83 olution of the National Assembly for an additional 90 days.

If the temporarily unavailability continues for more than 90 con- secutive days, the National Assembly shall have the power to decide by a majority vote of its members whether the unavailability to serve should be considered permanent.

Article 235: The absence of the President of the Republic from the territory of Venezuela requires authorization from the National Assembly or the Delegated Committee, when such absence continues for a period exceeding five consecutive days.

23 de gânduri despre “Recunoasterea presedintelui „interimar” din Venezuela.

  1. 1.In opinia mea recunoasterea s-a facut cu o motivatie simplista, dar si cu interes imediat si clientelar, bineinteles cu sigla Romaniei in spate sau pe frunte.Nu pare sa fi fost la ordin.
    Cred ca trebuia Referendum pentru asa ceva in Romania.Ala fusese ales presedinte prin vot.

    Tari importante din UE si Trump, impreuna, l-au recunoscut pe tipul aparut din tufisuri, si atunci in mod simplist s-a concluzionat ca e bine sa se faca, ca asa au decis si aia..Macron n-a mai avut retineri in legatura cu manifastarile foamei din Caracas, cum face cu ale lui.

    Probabil, daca Germania decide mutarea ambasadei la Ierusalim se va intampla acelasi lucru si din partea noastra in maximum doua saptamani.
    Conditia este ca pozitiile francilor si SUA sa fie congruente pe tema data.

    De ce se intampla asta?
    Asa fac statele fara politica externa proprie, este ceva specific statelor vasale.
    Presedintii Romaniei nu au inteles ca membritatea in aliante inseamna munca in echipa, colaborare si nu subordonare apriori.Obisnuinta de iobagie trebuie oprita cumva.

    Se putea astepta ca pentru numirile de ministu, luni intregi, pentru a „rumega” bine decizia?Da, bineinteles.

    Cand oameni politici slabi sau fizicieni sunt pusi sa faca politica externa de nivel inalt, in aliante, asta este si rezultatul.De aici si necesitatea unui filtru suplimentar pentru candidatii prezidentiali, studiile pe Drept International fiind probabil ceva obligatoriu, sau poate consilierii ar trebui alesi altfel.

    Dar oare Parlamentul Romaniei nu ar fi trebuit consultat ?

    Doamne fereste de vreun razboi, ca ne baga astia in oricare.Increderea mea este zero.

    Venezuela era o tara buna cand producea petrol conform cerintelor.Dar s-ar parea ca Maduro a scazut productia substantial in ultima perioada, iar asta contravine scaderii de pret pe baril cerute de administratia Trump.
    Cum Arabia nu poate fi bombardata si nu e nici Iran, s-au luat de ala micu’, poate creste si el productia pe oficial, sa mai scada barilu’.

    Precedentul e periculos si se poate aplica inclusiv noua.

    Cum ar fi sa fie aplicat pozitiv, si Tariceanu sa fie presedinte cu asemenea shortcut, toti banii aruncati pe campanii electorale, social-media si nervii de la TV ar fi risipiti.
    Sau sa fie votat unul care nu e pe placul astora, indiferent de partid.

    2.Un film romanesc interesant, facut in anii ’70, astazi pe TVR2, „Doctorul Poenaru” , cu Iordache si Rebengiuc.
    In sinteza, despre film, „Voteaza Gutza PNL”😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. Note critice de lectura: Violenta internationala, camuflata in “democratie”: The Rule of Violence

    In noua sa carte „Democracy. Stories from the Long Road to Freedom” (2017), profesoara de stiinte politice Condoleezza Rice, fosta secretar de stat si consiliera pentru securitate in “deceniul sangeros”, al razboaielor SUA duse de catre administratia George W Bush, nu-si depaseste limitele politico-genetice. Ea nu propune o viziune alternativa la istoria belicoasa printre ai carei protagonisti liderologici s-a numarat. Dimpotriva, Rice intareste agitprop recursul unilateral la violenta.
    Cartea este o apologie implicita a violentei internationale, promovate de SUA in virtutea unui misionarism autoatribuit, camuflate in pretentiile de “democratie” si “umanitarism”. Justificarea teoretica de catre autoare a utilizarii unilaterale a violentei in relatiile internationale este continuta in teza in care Rice afirma ca “suveranitatea nu oferă imunitate in ceea ce priveste represiunea (reprimarea)”. In aceasta teza riceana, care, intr-un alt format, este o reluare obsesiva a ideilor conflictualiste huntingtoniene, ambele productii hranind subcultura violentei si existentialismul establishmentar american, aflam o falsa legitimare a violentei, care de facto este o declasare a democratiei. Prin sustinerea subtextuala a violentei internationale, Condoleezza Rice teoretizeaza scopul suprematist de clan al celor catorva persoane si familii “suprapuse”, care isi dicteaza tragic si consumptiv vointa de putere asupra milioanelor de americani si a miliardelor de oameni ai lumii.
    Pentru specialistii in simbolistica politica, un indiciu de continut vine inca inainte de a deschide cartea. Despre poza de pe coperta care infatiseaza coloane in mars cu steaguri, analizele istorice comparative pot confirma ca este un simbol care s-a bucurat de o larga circulatie instigativa in afisul politic si in literatura politica de sorginte fascista si comunista, din perioada premergatoare cuceririi puterii. Intr-un fel, prin obiectivele rasiale, nu de putine ori degenerate in rasism, ridicate la rang de politica tribala (v. si administratia succesoare a afroamericanului Barack Obama), Condoleezza Rice stimuleaza reflectiile politice intr-o directie nedorita, dar inevitabila. Naivitatea sau ignoranta ex cathedra este intodeauna uimitoare. Pune oare ea la indoiala democratia proiectului fondator al Americii? Induce Rice o contradictie intre acel originar si fondator “We the People (…)”, din Constitutia Statelor Unite, cu afirmatia sa despre “Long Road to Freedom”? Unde se ascund speculatia si manipularea in scop politic? Violenta internationala pe care a servit-o Rice in functiile detinute la Casa Alba aminteste de “Black Panther”, un film din 2018, cu supereroi africani. Insa cel putin doua observatii de bun simt sunt ca America nu este Africa si ca africanii nu-si cauta drepturile de mostenire in tarile si neamurile lor de origine. Pe aceasta baza s-ar putea oare conchide ca agitpropul discursiv si ilustrativ al lui Rice este invaziv? Nimeni nu ar avea nimic de zis daca ar vedea-o pe Condoleezza Rice ca activista pentru drepturi civile in fruntea unor africani din Africa. Insa in America e diferit. Intrebarea “Face democratia pasi inapoi?” este oportuna, izvorand din realitate, dar raspunsurile sunt omisive si deconcertante. Condoleezza Rice are o intelegere personala a democratiei, pe care nu o vede ca o chestiune concreta si particulara a fiecarui popor din fiecare tara, ci ca pe ceva abstract si general care ar trebui administrat international de catre SUA. Rice unilateralizeaza suveranitatea SUA, in timp ce pe cea a altor tari este gata sa o relativizeze sau sa o desfiinteze. Substitutia pe care actuala profesoara de la Universitatea Stanford o doreste si o ideologizeaza nu este greu de dedus: de la democratia si legitimitatea lui “Rule of the People” si ordinea si stabilitatea sa prin “Rule of Law” la nedemocratica, ilegala, imorala si anarhica “Rule of Violence”. Impotriva unei astfel de degradari unilaterale si inacceptabile a democratiei si dreptului exista o singura cale de atac: Violenta internationala nu trebuie sa aiba imunitate.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Sigur ca in Venezuela este o incercare de lovitura de stat, adica rasturnarea puterii legitim alese. Maduro e intr- o situatie asemanatoare cu a lui Ceausescu, cind acesta era contestat si din exterior si din interior (sub alte forme). E de discutat insa cit de legitima era alegerea lui Ceausescu intr-o tara in care nu existau alegeri libere si in care el era singurul candidat perpetuu. Cel putin in Venezuela au fost mai multi candidati de la mai multe partide. Si Saddam a fost prezentat ca un dictator infiorator care isi oprima poporul si chiar alte popoare (invazia din Kuweit), si atunci a fost nevoie sa se inventeze ca avea arme ascunse care nu erau legale, ca sa existe pretext pentru invazia militara. Nu am auzit ca Maduro ar avea arme chimice sau nucleare, deci nu cred ca se pregateste invazia militara acolo.

    Constat insa ca atunci cind statele devin foarte slabe, si nu mai au sustinere suficienta din interior si exterior, ele devin prada usoara pe plan international, in sensul ca exista forte externe interesate de schimbarea interna de regim prin solutii ilegale, sau fara acoperire dpdv al dreptului international, asa cum a demonstrat dl. Nastase, ca expert in drept international. E o practica de cind lumea, cine sustine pe cine si de ce. Totusi, daca vorbim de o ordine mondiala, principiile si normele pe care se bazeaza ea ar trebui respectate, altfel avem de a face cu o dezordine mondiala (cam asa pare in perioada asta istorica).

    Apreciat de 1 persoană

    • Maduro enerveaza prin petrol si migranti, si cred ca migrantii ajunsi in Mexic au pus capac.

      Sadam a fost prins/impins intr-o capcana, din care nu avea cum sa iasa.
      Scandalul Kashogi este opera acelorasi probabil, dar in contextul conflictului de putere din SUA a primat altceva.
      Eu consider ca uzual astia(marile puteri cu servicii care urmaresc interesele proprii ale statului cu adevarat) lucreaza la doua capete, cu o componenta oficiala, publica si una neoficiala(afaceri, culte religioase, ONG-uri), dar care vin din aceeasi tulpina.
      Se aplica si rusilor, a se vedea oligrohii rezultati din fosti agenti, care au impanzit UK, Franta, Ucraina si probabil si SUA.

      Intotdeauna sunt in ambele parti ca factori de influenta, asa zis aflate in opozitie, si urmaresc un singur scop, castigul in bani si influenta.
      In paranteza fie spus, de fapt, „007-Quantum of Solace” pare sa fie mai mult decat un simplu film, descrie chiar o reteta.

      Sadam a fost impins sa intre in Kuweit, nu de propriile dorinte, ci pentru a exista motivatia interventiei de dupa.Partidul lui Sadam , Baas cred ca-i zicea, era socialist, si asta era o problema.Debasificarea din Irak a dus practic la haosul pe care-l vedem azi in zona, eliminarea cu orice pret a socialistilor a distrus administratia si statul.Am vazut recent si cum s-a creat componenta emotionala din Kuweit in mass-media pentru a exista acceptul in publicul de acasa, sa se intre in ei..

      Motivatia este necesitatea schimbarii si upgrade-ului continuu(stabilitatea nu este utila daca strugurii nu pot fi culesi), instaurarea democratiei si protectia drepturilor omului, asta la nivel public, resursele fiind de fapt premiul, jack-potul, scopul.
      In alta paranteza, Coreea de Nord nu detine nicio resursa, in afara mainii de lucru, care poate fi mai ieftina ca-n China, de aici si apropierea magica.
      Daca dictatorul respectiv prinde cheag si nu colaboreaza, vine componenta economica de sanctiuni, care genereaza foame si totul decurge natural din acel moment.

      Dar in cazul Maduro nu este ca-n lagarele de dinainte de ’89 ( Romania era un lagar pentru majoritatea cetatenilor, in ultimii 10 ani de regim, daca facem o analiza obiectiva, sa nu uitam si de „cantinele” aflate in constructie), astia trec granitele si merg pe jos si bat la portile sudice ale SUA, si asta e o problema.
      Cred ca o sa fie chiar interventie militara , bineinteles rusii vor fi acolo sa faca un ban😀, de partea opresatilor.

      2.In legatura cu scutul cred ca politica romaneasca trebuie sa fie unitara, trebuie sa-l avem si chiar sa-l dezvoltam, ne ofera un plus in zona.Suntem in NATO si trebuie sa ramanem cat o exista.Si poate ne mai apucam sa dezvoltam si ceva armata, ca am ajuns cam rau, avioane foarte putine, forte mecanizate probabil la fel.Cine eploateaza gazul off-sure apara apele teritoriale.
      Rusia si Turcia au mii de avioane si tancuri.

      Apreciază

  4. Americanii si aliatii europeni incalca orice norma de drept international si de bun simt in dorinta lor de a destabiliza unele regimuri si a pune mana pe noi resurse . Se pare ca modul de operare al acestora in cucerirea de noi tari ( cumpararea unor politicieni , tradatori , lovituri de stat , indatorarea tarilor , etc. ) a inceput sa dea rateuri si acestia si-au pierdut rabdarea si logica !
    Acest asa zis presedinte interimar este de fapt o marioneta a americanilor ( un fel de Malin Bot ! )pregatita probabil prin laboratoarele CiA iar ceea ce se intampla este o regie jenanta .
    Bineinteles ca rusii si chinezii vor proceda identic cand vor avea ocazia s-o faca si se vor prevala de ” episodul Venezuela ” .

    Oricum , cred ca Maduro se va tine tare el beneficiind inca de suportul populatiei si de ajutorul direct al rusilor si chinezilor care au interese mari de afaceri acolo . Nu cred ca se va intampla in Venezuela ceea ce s-a intamplat in Ucraina .
    Americanii au mai ratat o lovitura de stat in 2002 cand cativa generali l-au arestat pe Hugo Chavez dupa care populatia l-a eliberat .
    Venezuela va fi urmatorul loc unde noua alianta antiamericana ( Rusia , China , Turcia , Iran ) le va zadarnici acestora planurile de expansiune .

    https://www.almasdarnews.com/article/venezuelan-armed-forces-sent-to-guard-blocked-colombia-border-bridge-video/

    Mai jos un documentar exceptional care a circulat doar pe internet cu lovitura de stat din Venezuela din 2002

    Apreciat de 1 persoană

  5. SUA consideră că prezenţa Chinei şi a Rusiei în Venezuela reprezintă o ameninţare pentru America . Corect ar fi ca şi prezenţa SUA în Ucraina, Polonia, dar mai ales în România , la Deveselu să fie considerată la fel. Ca să nu mai vorbim de bazele care ameninţă direct şi China !
    Adrian năstase rămâne acelaşi fin observator , excelent dezlegător al tainelor politicii mondiale şi mai ales un critic obiectiv de ale cărui opinii ar trebui să ţină seama mulţi politicieni, dar mai ales cei de care depinde din păcate acum soarta României !

    Apreciază

  6. Romania va continua sa fie, alaturi de Republica Moldova intr-o regiune instabila, aproape de Ucraina, unde se intretaie interesele Vestului cu ale Rusiei. Rusia spera ca in final va cistiga in Ucraina, si doresc sa continue cu sprijinul Donbasului, deci vad in continuare o cale conflictual-militara a rezolvarii conflictului. Rusia vede Ucraina ca fiind in ograda ei, si nicidecum ca un stat suveran.
    Deocamdata, la Kiev nu sunt demonstratii pro-rusesti, si populatia pare ca doreste cu NATO si UE. Cu cit Ucraina va fi mai aproape de NATO si UE, cu atit Rusia va deveni mai agitata. Deocamdata, ei sunt fericiti ca il au pe Dodon si Partidul Comunist in Moldova favoriti pentru alegerile viitoare. Daca aceste forte pro-rusesti cistiga si Parlamentul, ve fi mult mai complicat pentru Romania, dar si pentru Ucraina pro-occidentala.
    Pentru SUA are sens sa investeasca in Romania, militar si economic. Transformarea Romaniei intr-un fel de Coreea de Sud are sens si pentru americani, dar mai ales pentru romani. E un proiect insa care cere timp. Citeodata timpul e impotriva ta, aplicabil si rusilor.

    Apreciază

    • Si totusi sa ne imaginam si sa facem o paralela.

      Ce sanse are un viitor presedinte in Romania, sa si ramana presedinte dupa alegere, daca nu este FAPTIC pro-Israel/SUA/NATO si anti-Iran/Rusia, avand in vedere membritatea NATO (ce presupune scutul anti-racheta si participare cu trupe, inclusiv in viitorul teatru de lupta Iran) si contextul general din Orientul Mijlociu.

      Donald Trump este un presedinte hotarat, ce are in fata 6 ani de combat pe scena politica internationala, unde produce deja schimbari, si este un om cu niste idei clare in legatura cu Iran, China si Israel, stie bine ce vrea.Noi suntem pe de alta parte membri in NATO si trebuie sa ramanem.

      Toata lumea la TV-uri vorbeste despre candidati la presedintie, dar nu pune in context.
      Presedintele nu e primar, si nu trebuie sa fie „cool”, ci trebuie sa fie un om inteligent si priceput, poate mai mult ca oricand.

      Este posibil ca viitorul presedinte al Romaniei, nepotrivit fiind, sa aibe sansa unica sa fie un Maduro, daca nu stie deloc politica externa si nu pricepe ce se intampla pe scena internationala.

      Viitorul presedinte, in contextul schimbarilor ce vor urma la nivel international, si vor fi, ar putea distruge Romania ca stat sau din contra, ar putea sa ridice statul pe un piedestal al statelor care conteaza.
      Chiar si acum, in contextul Brexit si presedintiei consiliului, putem incerca sa impacam capra si varza si sa castigam prestigiu, ca stat, in paranteza fie spus, prin salvarea Europei de la un posibil crah economic, creat de interese externe Europei.

      Dupa pedeapsa aplicata partidelor, respectiv cererea de taiere din finantare de la buget, ma indoiesc de faptul ca KWI mai are sanse la al doilea mandat.
      Pe partea asa zis dreapta cred ca Ciolosh a cam ramas singur.

      Daca nu cumva PNTcd se decide sa apara cu niste liste la europarlamentare si un candidat de dreapta, conservator veritabil, la presedintie, ma tem ca Romania ar putea ajunge sa aibe un presedinte fara anvergura necesara supravietuirii statului in sine, indiferent cat de potrivit ar fi cel supranumit de atanga.
      Odata „madurizata” Romania ar ramane ingenuncheata multi ani.

      Romania a mai avut „sansa” sa fie nepregatita si inaintea WWI si inaintea WWII, suntem mereu surprinsi de realitati, si mereu nepregatiti, chiar si cand totul se desfasoara in fata noastra sau langa noi, la trei pasi, la o aruncatura de racheta.

      Apreciază

  7. Rusii ai fost de acord cu compromisul germano-francez despre Nord Stream 2 care ameninta sa deraieze serios”trenul” minat de cei cu viteza 1 in UE. Pentru ei Nord Stream 2 este practic o pushculitza de bani de care ei au nevoie si pentru cursa inarmarii ce a inceput cu SUA si China.

    Problema unitatii UE in ce priveste politca energetica (ce s-ar fi vrut comuna, se lucreaza la o directiva cu artificii) ramine una a dezbinarii, cu statele est europene ce considera Germania ca lucrind impotriva intereselor UE, prin aceasta alianta cu Rusia, care ar da permite in final mainii lungi a Kremlimului sa intre pe sub falnicele Arce de Triumf europene.

    Romania, cu rezervele sale de gaz din Marea Neagra ramine un actor important in acest joc. Depinde de ea, si de partenerii ei cum poate fructifica acest gaz in beneficiu national, si cum poate participa la asigurarea unui echilibru intre colosii energetici regionali (OMV, Gazprom). Nu am vazut Franta interesata de gazul din Marea Neagra. Olandezii de la Shell poate prea ocupati in Canada? Dar englezii de la BP? Cine va extrage totusi gazul romanesc din Marea Neagra?

    https://www.dw.com/ro/nord-stream-2-compromis-de-ultim-moment/a-47438457

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.