A murit Dinu C. Giurescu

A murit Dinu C. Giurescu, distins cărturar si patriot. O mare personalitate academică, o voce inconfundabilă in disputele tranzitiei românesti. Curajul opiniilor sale a marcat generatii si a moralizat elitele intelectuale.

La 16 martie 2016, atunci cand Fundatia Europeană Titulescu a implinit un sfert de secol de existentă, membrii Consiliului Fundatiei l-au desemnat membru de onoare. Mesajul său a fost emotionant. Asa cum au fost toate discursurile sale publice. Asa cum au fost indemnurile sale pline de intelepciune.

Condoleante familiei.

Dumnezeu să-l odihnească!

16 gânduri despre “A murit Dinu C. Giurescu

  1. Dumnezeu sa-i dea viata vesnica si fericita. Ce pacat ca multi nu l-au ascultat. E greu sa se mai nasca unu ca Dumnealui sau ca tatal Domniei sale. Ce nume frumos: Dinu Constantin Giurescu. Suna ca o melodie cereasca. Sigur, Sufletul Dumnealui, are un loc fericit, pe taramul fericirii, dupa o lunga suferinta. Domnul sa-l odihneasca!

    Apreciază

  2. Drum bun in eternitate lui Dinu C. Giurescu! In eternitatea memoriei oamenilor si in eternitatea lumii de dincolo. A fost un bun patriot si un bun roman. Ne vor lipsi omenia si eruditia unei mari personalitati. RIP! Ganduri de compasiune si solidaritate familiei.

    Apreciază

  3. Riscurile recroirii inadecvate a legilor sigurantei nationale: Politizarea SRI prin demilitarizare si transformarea MI in “moasa comunala”

    Apropiata perspectiva de innoire a legilor sigurantei nationale pare sa fi retrezit patimi politice dormitande privind posibilitatea de crestere a clientelizarii acestora prin recroire. Noul in sine nu este niciodata o garantie, doar sensul este cel care face diferenta intre intarire si subrezire. Daca suntem de acord ca detinerea informatiei inseamna putere, iar absenta ei slabiciune, este de la sine inteles ca doar o structura unitara ca organizare si cuprinzatoare ca abilitare va face ca un serviciu national de informatii interne sa fie puternic si eficient. Pe aceasta tema, senatorul Traian Basescu, presedintele PMP, a exprimat, marti, la TVR 1, cateva opinii corecte, dupa parerea mea, cum ar fi corelatia dintre nivelul de finantare si capacitatea de performanta in activitatea serviciilor secrete si interzicerea zonei de afaceri private pentru angajatii acestor servicii. Cel putin ultima problema eu asa am inteles-o, pe palierul individual-privat. Pe cel institutional este o alta chestiune, de potentiala autofinantare. Pe acest subiect, nu trebuie sa iesim din uzualitati generale sau sa inventam reguli noi. Altceva din declaratiile lui Basescu mi se par ca ies din filosofia “intarire prin innoire”. Demilitarizarea serviciilor secrete si externalizarea postei militare si brigazii antitero, propuse de Basescu, au, in mod categoric, un iz de filosofie indezirabila, de “subrezire prin innoire”, opusa celei dezirabile, amintite. “Au de făcut (n.r. – parlamentarii) un lucru fundamental: demilitarizarea serviciilor secrete (…)”, a sustinut Basescu. “Serviciile secrete fac nişte servicii care nu sunt ale lor. Pentru ce face poştă militară SRI-ul? Pentru ce este brigada antitero la SRI, în loc să fie la Ministerul de Interne? Ei să dea informaţii şi brigada antitero să acţioneze de la Ministerul de Interne”, a afirmat fostul presedinte al Romaniei. Demilitarizarea serviciilor secrete are avea mai multe consecinte debilitante. Ierarhia, responsabilitatea, onoarea, disciplina scl nu vor mai fi sub autoritatea legii militare. Apolitismul va iesi si el de sub incidenta regulii de fier a interdictiei militare. Intrarea in civilie, comercializarea politica sau alte pacate lumesti nu sunt lucruri pe care, ca cetateni, ni le dorim la un serviciu secret. Nimic nu se compara cu sentimentul ca siguranta cetateanului si a comunitatii se afla in mainile unor fii ai patriei. De ce sa facem din MI un fel de moasa comunala, care sa faca de toate, cand si asa are destule pe cap? Posta militara este o functie teribil de importanta, nu vreau sa adjectivez, dar ea implica securitatea informatiilor, care este vitala. Iar brigada antitero… Chiar brigazii antitero vrem sa-i stricam locul, care este cel mai potrivit unde se afla, marind decalajul intre informatie si reactie?! Tranzitul informatiei antiteroriste de la SRI la MI consuma timp, este intarzietor, intr-o lupta in care fiecare clipa conteaza. Cand, in urma cu nu prea multa vreme, CIA a anuntat ca-si formeaza forte militare proprii de reactie antiterorista in teatrele militare din Orientul Mijlociu, cu motivatia de a avea mai multa independenta, mobilitate si eficienta in lupta antiterorista, am inteles ca diferenta intre CIA si Pentagon nu mai este intre militarizare si demilitarizare, ci ca ea tine de proportile si natura militarizarii.

    Apreciază

    • Brigada Antitero a fost distrusa de ,,militaru”. CIA doreste propria forta militara pentru ca are probleme cu armata. Generalii americani nu vor razboi. Pentru CIA e necesar. Asa isi justifica activitatea. s.a.m.d…

      Apreciază

  4. Domnul acad.Dinu C. Giurescu a fost un mare istoric, un mare roman si un mare patriot. La emisiunile cu domnia sa eram,pur si simplu,ochi si urechi.Dumnezeu sa-l odihneasca!Miroslav

    Apreciază

  5. Iesirea din zodia “Doua Romanii”: Modificarea Constitutiei si sistemul semiparlamentar. Echilibrarea prin dezechilibrarea puterilor executive

    Sistemul politic semiprezidential din Romania ofera o realitate deloc imbucuratoare. Partajarea puterii executive intre presedinte si guvern a dus in ultimele aproape doua decenii la situatii de necoabitare, care au divizat Romania politica. Castigarea alegerilor prezidentiale si legislative de catre culori politice diferite au facut ca una din Romanii sa sustina presedintele, cealalta Romanie guvernul. Aceste rezultate electorale au pus in necoabitare cele doua ramuri ale puterii executive, fapt anormal pentru mersul inainte. Necoabitarea executiva dintre stanga si dreapta, indiferent de pozitia executiva pe care fiecare o ocupa, presedintie sau guvern, se reflecta in fragilitatea stabilitatii politice si proiectelor pe termen. Pentru a construi insa durabil este nevoie de o forta politica unitara si puternica. Apoi vin celelalte. Chinezii, care au batut toate recordurile de crestere si de salt inainte, au solutia inteligenta de impletire a fortei monopartidismului cu forta pluralismului economic Rezultatul? Profitul capitalismului chinez il surclaseaza pe cel al capitalistilor-capitalisti! Probabil ca expresia daca nu ai un chinez sa-l cumperi va lua locul in deceniile urmatoare celor consacrate in sute de ani.

    Dar si Romania are o posibilitate, printr-o modificare constitutionala corespunzatoare, ca, pastrandu-si multipartidismul, sa aiba o forta politica si executiva puternica. Noi vorbim de separatia si echilibrul puterilor, in sensul lui Montesquieu. Dar nicaieri nu scrie si democratia nu conditioneaza ca acolo unde exista doua ramuri ale puterii executive acestea sa fie in echilibru. Sistemul politic american este prezidentialism pur, in care presedintele este si sef al guvernului. Sistemul politic francez este semiprezidential, cu defalcarea pe doua ramuri executive, presedinte si premier, cu o partajare relativ in echilibru. Dupa el mergem si noi. Sistemul politic italian este parlamentar, presedintele fiind ales de catre parlament. Dar exista si sistemul semiparlamentar, care nu e in echivalenta semantica cu cel semiprezidential, cum am fi tentati sa credem. Specificul acestui caz rezida in dezechilibrul functional al celor doua ramuri executive, in favoarea guvernului. Exemplul cel mai elocvent este al Germaniei, unde cancelarul are toata sau aproape toata puterea executiva. Presedintelui, care nu este ales de populatie, ci de un for electiv (Adunarea Federala), ii sunt rezervate rolul de reprezentare si alte cateva atributii (promulgare legi, numire-destituire cancelar in urma unui vot parlamentar si la fel ministrii la propunerea cancelarului, gratieri).

    Am enumerat tipurile democratice de sisteme politice, bazate pe multipartidism, pentru a avea o imagine asupra functionalitatii acestora, de functionalitate aproape egala sau comparabila, dar si pentru a sesiza ca particularitatile sunt liber alese, in raport de conditiile din fiecare tara occidentala. Nu cred ca Romania poate sa mearga la nesfarsit cu aceasta harmalaie si obstructie intre stanga si dreapta, cu efect de “un pas inainte, doi pasi inapoi”. La ce ii folosesc presedintelui Iohannis atributele functiei de coordonare a politicii externe si de securitate si subordonare a structurilor de forta – care inseamna cam jumatate din puterea executiva, de contrabalansare a celeilalte jumatati detinute de guvern -, cand nu are majoritate parlamentara? Mi se pare mult mai productiva detinerea cvasitotala a puterii de catre guvern, reabilitand propozitia potrivit careia “guvernul guverneaza”. Cred ca am putea lua exemplul german, cu nuanta ca presedintele sa fie ales de populatie, din ratiuni de stabilitate a exercitiului prezidential, de prevenire a folosirii politicianiste a majoritatii parlamentare impotriva sefului statului (exceptand situatiile clasice, care au fundamentarea necesara). Ceea ce se intampla acum, golirea functiei prezidentiale de continuturi guvernamentale, mi se pare o oportunitate si o sansa pentru sistemul semiparlamentar si stabilitate functionala, in acceptiunea de “echilibrare prin dezechilibrare” a puterilor executive. Cred ca prin ducerea la guvern a coordonarii politicii externe si de securitate, impreuna cu institutiile pendinte, si pastrarea pentru presedinte a functiei de reprezentare, dupa model german, ar face din seful statului un adevarat pater constitutional, fara apartenenta partidista, deci impartial. Daca functia de moderator a fost compromisa, sper ca cea de reprezentare si neutralitate politica chiar va functiona. Desigur, o varianta de evitare a politicianismului necoabitarii ramane in continuare posibilitatea de a renunta la decalarea alegerilor prezidentiale si parlamentare. Dar cred ca mandatul prezidential trebuie sa fie mai mare decat cel parlamentar, din aceleasi motive, de sanse si stabilitate.

    Apreciază

  6. Nu înțeleg de ce judecătoarea Ștef de la Sălaj a trimis memoriul ei la guvern. Prezintă faptele și cere instrucțiuni pentru situația în care justițiabilii se vor burzului pe motiv de portocoale. Ce vrea? Să-i dea prim-ministrul sau ministrul Justiției indicații?
    Astea sunt elementele unui autodenunț. Ea, ca magistrat, nu știe că sunt fapte penale? că trebuie aduse la cunoștința Parchetului?
    Înclin să cred că e adevărat ce scrie ea acolo, fiindcă dă nume de magistrați, polițiști și SRI-iști. Dacă nu e adevărat, e nebună.
    Scrisele ei concordă cu spusele iubitului meu general Dumbravă (generale, I love you!), ele întăresc zisele generalissimului (propun să fie avansat mareșal pentru dezvăluirea porcăriilor instaurate din 2004 încoace, porcării ascunse sub pseudonimul stat de drept) și agravează situația Justiției Române. Părerea mea e că toate hotărârile judecătorești din penal se află sub semnul întrebării, iar justițiabilii trebuie să ceară rejudecarea cauzelor și să facă plângeri penale la adresa celor care au participat la aceste ilegalități grave.
    Pe măsură ce se vor confirma acuzațiile, voi aduna și sintetiza datele, și voi trimite memorii la ambasadele gureșe, la Bruxelles, lui Trump și lui Macron, cu dreptul oricărui cetățean de a se adresa acestor entități.

    Apreciază

  7. Înțeleg că judecătoarea Maria Ștef a afirmat că nu ea a scris și trimis memoriul, ci altcineva care i-a folosit numele.
    Din două, una: ori așa e, ori a fost chemată și i s-a amintit că are copii de crescut.
    A mai fost una din CSM care găsise nereguli la DNA și, după o întrevedere cu șefii și cu controlata, s-a răzgândit.
    – Ia, zi, dragă! Nu-i așa că ți s-a părut?
    – Da, da. Dacă mă gândesc mai bine, da.

    Apreciază

  8. Imi aduc aminte ca, atunci cind a murit Neagu Djuvara, erau unii pe-aici care va trageau de mineca, pentru ca n-ati scris nimic despre asta. Ceva imi spune ca, daca nu ati fi scris nimic nici despre moartea marelui istoric Dinu C. Giurescu, nu s-ar fi sesizat. Pentru ca… nu avea opinii politice „corecte”. De altfel, pina acum, aceste persoane sensibile nu si-au exprimat regretul in ce priveste disparitia marelui om.

    Dinu C. Giurescu, Razvan Theodorescu, Octavian Paler, Andrei Marga… – acestia au fost (sint) adevaratii intelectuali ai acestei tari, intelectualii de neinlocuit. Nu pupincuristii (imi cer scuze, dar nu exista alt cuvint) de genul Liiceanu, Patapievici, Plesu, Cartarescu (niste scribalai fara opera, pe care nu-i citeste nimeni nici acum, cit sint in viata, si care, in mod sigur, nu vor ramine in istoria literaturii romane nici macar la capitolul „Autori minori”) sau niste pseudoistorici impostori, ca Djuvara.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.