Scrisoarea lui Florin Abraham către Liviu Dragnea

Pe coperta cărtii pe care o vedeti in imagine, puteti descoperi numele lui Florin Abraham. Cartea lui – cea mai interesantă si mai echilibrată analiză a evolutiilor politice, sociale si economice din România, de după al Doilea Razboi Mondial – a fost publicată in 2016, la Editura  Bloomsbury, in mari centre universitare – Londra, Oxford, New York, Sydney, New Delhi. Florin Abraham este, in acest moment, unul dintre (putinii) cei mai valorosi ideologi ai stângii moderne din România. Evident, intr-o perioadă tranzactionistă, acesta este un defect. Florin Abraham este, cu adevărat, un intelectual. Asta se pare că este chiar o greseală. Si, in plus, nu isi alege foarte bine nici prietenii.

De aici incepeti să cititi scrisoarea deschisă pe care i-a adresat-o lui Liviu Dragnea:

Bucureşti,  29 martie 2018

“Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut” (Lord Acton, 1834-1902).

Domnule Liviu Dragnea,

Vă adresez acest mesaj public, al cărui subiect este desemnarea membrilor Colegiului Consiliului Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S), deoarece în ultimele zile am primit numeroase, neaşteptate şi uimite întrebări în legătură cu acest subiect, astfel încât el trebuie clarificat în mod transparent. Mă adresez Dvs. deoarece sunteţi factorul de decizie real în această chestiune. Precizez pentru opinia publică faptul că, fiind un istoric cu recunoaştere internaţională, am dorit continuarea activităţii în C.N.S.A.S. prin desemnarea de către Primul-Ministru, pe criterii strict profesionale, nu în baza algoritmului politic. Dovada faptului că Dvs. aţi fost factorul de decizie se află în faptul că persoana desemnată de d-na Prim-Ministru Viorica Dăncilă în Colegiul C.N.S.A.S. nu i-a adresat acesteia o solicitare de nominalizare, ci a dorit să fie desemnat de către Partidul Social Democrat, iar despre situaţia creată a aflat din presă.

Să discutăm public despre instituţiile publice. Desemnarea de către partidele politice a unor reprezentanţi în instituţiile publice nu este o chestiune care priveşte doar viaţa internă a unui partid, ci este de maxim interes public, deoarece respectivele instituţii trebuie să servească binele general, nu un interes partizan. În democraţiile aşezate, procedeele de selecţie sunt transparente, nu sunt rodul unor decizii unilaterale luate cu voce scăzută în cotloanele vreunui sediu de partid. Opinia publică trebuie să cunoască situaţia de la Partidul Social Democrat. Foştilor membri ai Colegiului C.N.S.A.S. nu le-a fost evaluată activitatea profesională, nu au fost invitați/solicitați pentru discuţii despre funcţionarea instituţiei şi cum ar putea fi ea îmbunătăţită și, nu în ultimul rând, nu au fost oficial informați în legătură cu procesul de nominalizare și desemnare a noului Colegiu C.N.S.A.S., ceea ce a și dus la o situația de a avea o instituție publică a Statului Român fără conducere legal desemnată timp de 3 zile. În forurile de conducere colegială ale PSD nu s-au discutat criteriile de desemnare a membrilor şi cu atât mai puţin o listă de persoane. Secretomania a dominat întreaga acţiune, iar rezultatul a fost aflat, de majoritatea persoanelor, din presă.

Nu am primit o motivare asupra criteriilor de alegere a persoanelor. Le-a fost comunicat însă altor persoane, uimite de faptul că, în condiţiile în care am desfăşurat o intensă activitate în C.N.S.A.S., nu mă regăsesc în rândul persoanelor desemnate pentru continuarea activităţii, că sunt „apropiat de Adrian Năstase”. În faţa unei asemenea motivaţii trebuie spuse două lucruri esenţiale. Primul, că acest mod de gândire era specific totalitarismului comunist timpuriu, când persoanele erau epurate pentru că „nu aveau un dosar bun”. Al doilea, că domnului Adrian Năstase trebuie să-i fie recunoscute meritele istorice pentru România, între care aderarea României la NATO şi finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Ca atare, a fi „apropiat” de dl. Năstase nu este un motiv de ruşine, dimpotrivă.

Competenţă, nu obedienţă. De ce modul în care aţi procedat este dubios şi ridică serioase semne de întrebare asupra activităţii imparţiale a instituţiei? Sunt deja membri ai Colegiului C.N.S.A.S. trei categorii de persoane: (i) cei care nu au nicio legătură dovedită cu apărarea drepturilor omului sau cu științele politice, respectiv istorie, cele care tratează problematica de strictă specialitate a regimurilor totalitare; (ii) un critic acerb al PSD, care a fost preluat de partid, deşi pentru acesta social-democraţii sunt „ciuma roşie”; (iii) o persoană care este acuzată pentru încălcarea legislației privind drepturile omului. În acest ultim caz, cred că ar trebui să explicaţi public raţiunile unei asemenea alegeri: o persoană care, cu toată prezumpţia de nevinovăţie, în condiţiile în care este învinuită de infracţiuni contra umanităţii, cu greu poate avea legitimitatea de a da verdicte în legătură cu încălcarea drepturilor omului de către alte persoane.

Vechiul Colegiu al C.N.S.A.S. a lucrat cu responsabilitate, din moment ce peste 90% din acţiunile în instanţă introduse împotriva lucrătorilor şi colaboratorilor Securităţii au fost câştigate definitiv. Este legitimă întrebarea dacă evidenta deprofesionalizare a Colegiului C.N.S.A.S., respectiv menţinerea unor persoane asupra cărora din rândul societăţii au fost exprimate fireşti îngrijorări este întâmplătoare sau este intenţionată? Prin cumulul acestor factori nu există riscul de a transforma deciziile Colegiului C.N.S.A.S. într-o veritabilă „ruletă rusească”, în care doar din întâmplare ar fi date decizii corecte, putând prevala voturile partizane: de „albire” pentru „ai noştri” şi de „a-i înfunda pe ai lor”?

Democraţie, nu autocraţie. În calitate de specialist al istoriei regimurilor totalitare remarc cu îngrijorare apariţia unor transformări politice specifice tranziţiei spre autocraţie. Nu s-a ajuns încă acolo, dar acţiunile Dvs., dle Dragnea, acolo par a duce. Partidul de guvernământ nu este condus în mod real de organele sale statutare, ci prin voinţa discreţionară a Liderului. Chiar şi decizii de mică importanţă nu sunt luate până nu se primeşte „aprobarea lu` Şefu `ăl mare”. În pofida obligaţiilor constituţionale, Primul-Ministru nu are o capacitate reală de decizie, fiind, în fapt, o simplă inferfaţă publică a Dvs. Grupurile parlamentare ale coaliţiei de guvernământ sunt lipsite de vitalitate şi autonomie, ele fiind o banală maşină de vot necesară aplicării unor decizii unipersonale, cu toate că în rândurile acestora se află persoane remarcabile.

Sunt tot mai numeroase argumentele care indică faptul că aşa-zisa luptă împotriva „statului paralel” este doar un instrument care să asigure, poate, pentru început, tranzacţionarea libertăţii personale, și ulterior, crearea pârghiilor pentru controlul activităţilor de cercetare penală. Dacă lupta împotriva abuzurilor comise de reprezentanţi ai sistemului judiciar ar fi fost autentică, ar fi fost luate de mult timp deciziile necesare de reformă a legislaţiei penale. Exista capacitatea instituţională şi sprijinul opiniei publice pentru a lua aceste decizii necesare. Nu a fost transpusă în legislaţia naţională nici măcar Directiva europeană privind consolidarea prezumpției de nevinovăţie, deşi termenul expiră peste trei zile. Numeroasele comisii speciale din Parlament oferă doar materia primă pentru nesfârşite show-uri de televiziune; se creează percepţia unor confruntări reale, însă, în realitate, nu se schimbă nimic esenţial pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului. Abuzurile continuă deoarece autorii acestora au înţeles care par a fi mizele reale ale „luptei împotriva statului paralel”: tranzacţionarea unor cauze personale, nu abolirea Sistemului.

Situaţia recentă de la C.N.S.A.S. trebuie privită într-un context mai larg, ca parte a unui plan abil, aparent inofensiv, de preluare sub control direct a tot mai multor instituţii publice, prin impunerea în fruntea lor a unor persoane a căror principală recomandare este obedienţa. Situaţia de la Curtea de Conturi este paradigmatică şi apar tot mai multe semne că acelaşi model se doreşte a fi aplicat la Banca Naţională a României şi, probabil, la serviciile de informaţii.

Concentrarea unei uriaşe puteri în mâinile unei singure persoane s-a dovedit întotdeauna a fi nocivă pentru societate. Drogul puterii a creat, de-a lungul vremii, uriaşe suferinţe şi nenumărate victime, iar persoane care păreau democrate s-au transformat în lideri odioşi. De aceea, atrag atenţia asupra pericolului ca din pseudo-lupta împotriva „statului paralel” să nu ne trezim cu o autocraţie populistă, la fel de abuzivă şi imorală.

În final, le propun concetăţenilor noştri să mediteze la cuvintele pastorului Friedrich Niemöller (1892-1984):

„Când naziștii au venit după comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când au venit după evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit după sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să-i ia pe catolici, nu m-am împotrivit deoarece eram protestant. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”

După cum i-am spus doamnei Prim-Ministru la finalul întrevederii în care mi-am prezentat candidatura, nu este o tragedie dacă eu nu am să fiu desemnat în Colegiul C.N.S.A.S., era însă vital să fie desemnate persoane de calitate. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, nu pot păstra tăcerea, deoarece romanii spuneau „Cine tace, consimte!”

Cu respectul la care ne îndreptățesc faptele noastre,

Dr. Florin Abraham, Istoric

Membru al Colegiului C.N.S.A.S (martie 2012-martie 2018)

 

C

24 de gânduri despre “Scrisoarea lui Florin Abraham către Liviu Dragnea

  1. Fereastra OVERTON sau cum manipulează societatea activiștii imoralității, pentru a impune absurdul ca firesc
    Manipularea pentru toți sau Fereastra Overton !

    Mai întâi un banc despre homosexualitate:
    Un bătrân, abia ținându-se pe picioare, vine grăbit la serviciul de pașapoarte.
    – Vreau pașaport în regim de urgență, ca să plec cât mai repede din țară.
    – Păi, n-aveți nevoie de pașaport în Europa.
    – Europa e prea aproape… Vreau să mă duc la capătul lumii.
    – Da’ de ce?
    – Nu sunt de acord cu politica față de homosexuali!
    – Cum așa?
    – Pe vremea lui Antonescu îi împușcau, Gheorghiu-Dej îi închidea la pușcărie, Ceaușescu îi băga la balamuc. Acum, după revoluție, i-au lăsat în pace și le-au dat drepturi.
    – Așa, și?
    – Mi-e teamă să nu devină OBLIGATORIU…

    Bancul conține un adevăr și poate are și un substrat teoretic.
    Celebrul regizor și actor rus Nikita Mihalkov, a prezentat în emisiunea sa, Besogon TV, teoria Ferestrei Overton, considerată prototipul tehnologiei manipulării opiniei publice:
    „V-am promis să vă prezint tehnologia folosită pentru a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce, în mod normal, este Imposibil să poată accepta. Tehnologia „sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inoculat. Din păcate… se poate. Se numește Fereastra Overton.
    Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (Mackinac Center for Public Policy), a formulat această teorie, care i-a primit numele postum, după ce a murit în urma unei catastrofe aviatice.
    În conformitate cu Fereasta Overton, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită „fereastră de oportunități”. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de Neconceput, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de Politică Curentă, care este deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege.
    Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă…

    Pe scurt, „Fereastra OVERTON” reprezintă o fereastră de oportunități pentru cei care vor ca într-o societate să transforme o IDEE/PROBLEMĂ de neacceptat într-o lege normală!

    De fapt, „Fereastra OVERTON” este foarte folosită de către cei aflați la putere și funcționează în ambele sensuri: de la IMPOSIBIL la LEGE, dar și de la LEGE la IMPOSIBIL!

    Metoda de manipulare numită generic „Fereastra OVERTON” se poate desfășura și într-un interval scurt de timp!

    În concluzie, „Fereastra OVERTON” ne arată că o IDEE/PROBLEMĂ imposibil de acceptat într-o societate poate deveni LEGE personalizată dacă se urmează anumiți pași – șase la număr – într-un complex uriaș de manipulare. Și invers: de la LEGE la IMPOSIBIL!

    .
    Ca să nu vă bulversăm, o să dăm explicații doar pentru direcția “de la IMPOSIBIL la LEGE”!

    Așadar, în timpul manipulării, lupa societății va fi luată de pe zona IMPOSIBILĂ și va fi focusată, pas cu pas, pe cele 6 etape, până ce se va ajunge în punctul culminant: emiterea unei LEGI personalizată!

    Practic, dacă la început TOATĂ lumea era CONVINSĂ că IDEEA/PROBLEMA este IMPOSIBIL de ACCEPTAT/REZOLVAT, după ce se vor efectua cei 6 pași, majoritatea va accepta ca fiind o situație NORMALĂ și emiterea unei legi – o oportunitate politică firească.
    Această TRANSFORMARE radicală de CONVINGERE a populației prin MANIPULARE că ce a fost considerat inițial IMPOSIBIL este de fapt ceva NORMAL, poate fi demantelată de Teoria „Fereastra OVERTON” care a… generat-o!

    ATENȚIE! „Fereastra OVERTON” se mișcă precum peștele în apă într-o societate mămăligă, fără idealuri, unde separarea clară dintre bine și rău nu e… clară. România este o astfel de societate!

    Schema generală a „Fereastrei OVERTON”: De la IMPOSIBIL la LEGE!

    Iată, pe scurt, cum se traduce literar Schema „Fereastra OVERTON”:

    Pasul 1. – Într-un moment de OPORTUNITATE politică se reîncălzește o ciorbă, adică i se prezintă opiniei publice o IDEE/PROBLEMA ce este cunoscută în societate ca fiind IMPOSIBILĂ, de NEACCEPTAT;
    Pasul 2. – Se dezbate IDEEA/PROBLEMA de către specialiștii în domeniu ca fiind o soluție RADICALĂ, nu de neconceput, așa cum este cunoscută în societate;
    Pasul 3. – Se arată că IDEEA/PROBLEMA poate fi ACCEPTABILĂ și poate funcționa în anumite circumstanțe;
    Pasul 4. – Se mută „Fereastra OVERTON” în zona RAȚIONALĂ, pas în care media începe să joace un rol foarte important în manipularea populației;
    Pasul 5. – Se prezintă IDEEA/PROBLEMA ca fiind deja POPULARĂ, răspândită în societate – media și lobbyști fac tot jocul;
    Pasul 6. – Se mută „Fereastra OVERTON” în zona legalizării problemei ca fiind o oportunitate politică – adică politicienii promulgă o LEGE! Manipularea și-a atins scopul!
    ATENȚIE! La nevoie, dacă se observă o rezistență din partea opiniei publice, sunt scoase la lumină sondaje de opinie mincinoase. De asemenea, ne sunt prezentate cu titlul exhaustiv grafice, statistici și exemple – uneori din alte țări – care arată doar partea avantajoasă pentru IDEE a adevărului de pe teren!

    „Fereastra OVERTON” funcționează în ambele sensuri: de la IMPOSIBIL la LEGE, dar și de la LEGE la IMPOSIBIL.

    Manipulare în 6 pași prin tehnica „Fereastrei OVERTON” nu este una la îndemâna oricui. Iar demantelarea ei este extrem de costisitoare și greu de destructurat. De ce? Pentru că gradul de indulgență și de necunoaștere al populației este foarte mare. Nepermis de mare în România.
    Evident că NU este o spălare pe creier și nici nu este un proces din seria Teoria Conspirației. NU!

    Este mai mult: este subtil, este greu de observat și, pe cale de consecință, greu de contracarat într-o societate în care răul se confundă cu binele.

    Iar când populația înțelege ce a permis, este prea târziu: IMPOSIBILUL a devenit POSIBIL printr-o lege personalizată!

    Cetățeanul simplu este ușor de manipulat, din cauză că asupra necesității legalizării ideii sau rezolvării problemei se pronunță specialiști în domeniu.

    Omul de rând nu are de unde să știe că specialiștii au fost cointeresați – prin mijloace financiare, prin funcții sau alte beneficii pe care procurorii le încadrează la “foloase necuvenite”!

    A dat mură-n gură domnul Profesor, a confirmat domnul Consultant, ne-a explicat Specialistul, a punctat esențial domnul Doctor Docent, a parafat domnul Academician etc. etc. etc. Ce e, plebe, de neînțeles?!?

    În acestă situație, cine ești tu, cetățean obișnuit, să NU fii de acord cu punctul de vedere exprimat academic de mințile luminate?

    Tu, cetățene plătitor de taxe și impozite, ai următoarele obligații: să iei notă și să respecți legea!

    Să abordăm ceva cu totul de neînchipuit.
    Să ne imaginăm, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca unii pe alții. Destul de dur, nu?
    Este evident că în prezent, în 2018, nu e posibilă desfășurarea unei propagande pro-canibalism, deoarece societatea ar exploda. Asta înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la stadiul de oportunitate ZERO a ferestrei.
    Acum vom simula modul în care ideea de NECONCEPUT va fi implementată, trecând prin toate etapele ferestrei de oportunități.
    Astfel, subiectul va deveni nu doar acceptabil, ci chiar obligatoriu.
    Tema canibalismului este încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta acest subiect în presă sau într-o companie decentă e indezirabil. Ca atare, prima mișcare a FERESTREI OVERTON e mutarea subiectului canibalism din domeniul de NECONCEPUT în cel RADICAL.
    Ne bucurăm de libertatea de exprimare, nu-i așa? Avem democrație… De ce să nu vorbim despre canibalism?! Oamenii de știință, în principiu, au dreptul să vorbească despre orice – pentru ei nu există subiecte interzise, ei trebuie să studieze toate temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci putem organiza un simpozion etnologic cu tema «Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia». Vom aborda istoria subiectului, îl vom introduce în circuitul științific și vom obține opinii autorizate despre canibalism.
    Putem, deci, discuta despre canibalism și rămâne, în același timp, în limitele respectabilității științifice.
    FEREASTRA OVERTON s-a mutat. A fost deja determinată revizuirea pozițiilor, asigurând astfel trecerea de la atitudinea intransigentă, de respingere, a societății, la o atitudine mai pozitivă.
    Concomitent cu discuția pseudo-științifică, TREBUIE să apară undeva «Societatea Canibalilor Radicali». Chiar dacă vor fi prezenți doar pe internet, «Canibalii Radicali» vor fi observați și menționați de toată mass-media relevantă.
    Rezultatul primei mișcări a FERESTREI OVERTON:
    – tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu-ul a fost „desacralizat”, a fost distrus caracterul univoc al problemei și s-au creat „tonuri de gri”.
    Următorul pas al FERESTREI OVERTON mută tema canibalismului din domeniul RADICALîn cel POSIBIL. În acest stadiu continuăm să cităm „oamenii de știință”. Nu ne putem permite respingerea cunoștințelor despre canibalism… Oricine ar refuza să discute această temă, ar trebui înfierat ca fiind bigot și ipocrit.
    Condamnând bigotismul, trebuie să găsim un nume elegant canibalismului.
    Nu mai există canibalism! Acum se numește, de exemplu, „antropofagie”. Dar termenul în cauză va fi, curând, înlocuit din nou, considerând această definiție drept jignitoare. Scopul inventării noilor denumiri e devierea problemei de la esența ei, ruperea formei de conținut, privarea adversarilor ideologici de cuvânt. Canibalismul se transformă în „antropofagie” și apoi în „antropofilie”, la fel cum un criminal își schimbă numele și pașapoartele.
    În paralel cu jocul numelor, are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic, contemporan sau pur și simplu inventat, dar cel mai important – legitimant.
    Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, este de a scoate mâncarea cărnii de om de sub incidența penalului. Eventual, prin găsirea unui exemplu în istorie. După ce a fost găsit precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta FEREASTRA OVERTON din spațiul POSIBIL în domeniul RAȚIONAL.
    „Dorința de a mânca carne de om e înscrisă în genele omului și e, deci, naturală”
    „Uneori, să mănânci un om e necesar, există circumstanțe determinante”
    „Există oameni care doresc să fie mâncați”
    „Antropofilii au fost provocați”
    „Gustul fructului oprit e mereu dulce”
    „Omul are libertatea de a-și rezolva singur problemele”
    „Nu ascundeți informațiile, astfel ca fiecare să poată decide dacă e antropofag sau antropofil”
    „Are antropofilia aspecte negative? Există vreo dovadă?”
    ș.a.m.d.
    (Observați cum decurge procesul și suprapuneți-l peste evenimentele pe care le-ați trăit în ultimii 30, 20 sau 10 ani…)
    În conștiința comunității se creează în mod artificial „câmpul de luptă” pentru această problemă.
    Acum se trece de la RAȚIONAL la POPULAR.
    În scopul popularizării temei canibalismului, ea trebuie să fie susținută de mesaje populare, „asezonată” cu personalități istorice și mitologice, și dacă e posibil, cu personalități media contemporane. Antropofilia pătrunde masiv la știri și în talk-show-uri. Oamenii sunt mâncați în filme de largă distribuție, în versurile cântecelor și în clipuri video.
    Una din tehnicile folosite se numește „Uită-te în jur”:
    – „n-ați știut că unul dintre cei mai cunoscuți compozitori e …antropofil???”
    – „unul dintre cei mai celebri scenariști polonezi a fost toată viața antropofil, a fost chiar cercetat pentru asta. Unde e democrația?”
    – „câți au zăcut prin balamucuri?”
    – „câte milioane au fost deportați și li s-a retras cetățenia?”
    – „ce părere aveți despre clipul „Eat me baby” al lui Lady Gaga?”
    Tema aflată în prelucrare se aduce în top și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-media, show-business și politică.
    Pentru justificarea subiectului, suporterii legalizării uzează de imaginea umanizată a criminalilor, creându-le o aparență pozitivă, prin intermediul argumentelor care bagatelizează faptele lor criminale.
    De exemplu:
    – „doar sunt oameni care creează… ce dacă au mâncat?”
    – „ei își iubesc sincer victimele – mănâncă, deci iubește”
    – „antropofilii sunt victime ei înșiși – viața i-a obligat, așa au fost educați”
    – etc., etc.
    Asta, pe de altă parte, e „sarea și piperul” manipulatorilor din talk-show-uri:
    – „Vă vom povesti despre o tragică poveste de dragoste – el voia s-o mănânce, iar ea dorea doar să fie mâncată. Cine suntem noi, să-i judecăm? Poate că asta e adevărata dragoste. Cine vă credeți, ca să vă opuneți iubirii?”
    Începe să vă „sune” cunoscut?
    Trecerea la etapa a cincea se face atunci când tema s-a „încins” și se poate muta din categoria POPULARĂ în cea a POLITICII CURENTE.
    Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby, aflate în preajma puterii, se consolidează și ies din umbră. Sunt publicate sondaje care, chipurile, confirmă marele procentaj al susținătorilor legalizării canibalismului. În conștiința publică se introduce o nouă dogmă – „interdicția interzicerii canibalismului”. E un simbol al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii tabu-urilor, interzicerea prevenirii și corecțiilor abaterilor dăunătoare pentru societate.
    În timpul acestei ultime etape, societatea e deja „zdrobită”.
    Se adoptă legi care schimbă (distrug) normele existenței umane. Tema se „rostogolește” inevitabil către școli și grădinițe. Asta înseamnă că următoarele generații vor crește lipsite complet de șanse de supraviețuire.
    Așa s-a întâmplat și cu legalizarea pederastiei – acum „ei” pretind să fie numiți GAY.
    Acum, sub ochii noștri, Europa încearcă legalizarea incestului și a eutanasierii copiilor.
    FEREASTRA de oportunități descrisă de OVERTON se „mișcă” mai ușor într-o societate tolerantă. Într-o astfel de societate fără idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău.
    – Vreți să vorbiți despre faptul că mama dumneavoastră e o târâtură?
    – Vreți să publicați un articol despre asta?
    – Să cântați un cântec?
    – Să demonstrați, la urma urmei, că a fi târâtură e normal și chiar necesar?
    E exact tehnologia descrisă mai sus și se sprijină pe libertinaj.
    Dacă nu există tabu-uri, nu există nimic sacru.
    Există așa-numita libertate de exprimare, transformată în libertatea de dezumanizare. Sub ochii noștri se elimină ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere. Acum, calea e deschisă.
    Crezi că nu vei reuși să schimbi nimic de unul singur? Ai perfectă dreptate. Singur, omul nu poate nimic…
    Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. OMUL e capabil să găsească o soluție oricărei probleme. Și ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reuși oamenii uniți de o idee comună.
    Uită-te în jur…”.

    De fapt, Overton a observat un fenomen simplu:
    În orice domeniu, la un moment dat, într-o societate se poate discuta un subiect sau o idee cu limite exterioare într-un spațiu îngrădit. Tema sau ideea e acceptată de societate ca atare doar într-un cerc restrâns, care se va putea constitui sau nu într-o „ferestră de oportunități” (fereastra Overton).
    Spre exemplu, în urmă cu 50 de ani existența extratereștrilor era de neconceput. Fereastra Overton era în stadiul de inacceptabil. Au apărut apoi nenumărate imagini și filme cu „OZN-uri” și „ființe extraterestre” care au dus existența lor la stadiul de acceptabil. În ultimii ani, extratereștrii au fost puternic „umanizați”, devenind din inamicii ciudați din ceruri prietenii de pe alte planete. Acum ei nu mai vor să distrugă Pământul, ci să ajute civilizația umană în progresul său. Ba chiar este posibil să fi avut deja o contribuție esențială în acest sens în istorie. Filmele și documentarele au făcut deja posibilă existența lor, ducând tema în stadiul de popular, rațional. În viitorul apropiat este posibil să fie pregătite politici speciale pentru întâlnirea și conlucrarea cu extratereștrii.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Sper ca dl. Nastase sa imi de un drept la replica, pentru ca se leaga si de subiectul discutat:

    Mircea Popescu spune:
    MARTIE 29, 2018 LA 9:44 AM

    „Zău? Ce știți despre acțiunile lui Geoge Simion de care spuneți că nici n-ați auzit? Când cunoști un subiect atunci devii credibil. Dar omul fricos stă pe margine și critică. Orice și pe oricine.
    Și găsește mii de pretexte ca să stea ascuns și să adopte filozofia cățelului care hămăie din spatele gardului, cu coada între picioare considerându-se apărătorul aprig și înțelept al adevărurilor unice ale celui care l-a îndoctrinat.”

    Desigur, un alt mesaj de unire, de iubire intre confrati romani, de deschidere la dialog al dlui Popescu, si CMR. Atita suparare emanati incit banuiesc ca am spus si un simbure de adevar.

    Dle Popescu, regret daca l-am suparat pe prietenul dvs Dl. Simion, chiar imi cer scuze. Dar nu imi cer scuze pentru faptul ca am afirmat ca mesajul este, punctual este maniheist. Domnia sa, daca e persoana publica si are de facut comentarii publice, poate sa sufere si efectele comunicarii sale, daca pare defectuoasa. Ii recomand sa isi calibreze mai bine mesajele, si dumnealui si dvs.

    Re, ca as sta „ascuns”, dvs stiti foarte bine cine sunt, cu prenume si nume, asa cum si dl. Nastase stie. Deci nu mi-e „frica” de dvs., un mare dulau pe linga mine. Stii cum e, pina si catzeii mici stiu sa mushte.

    Dvs. cind nu stiti sau nu vreti sa raspundeti la intrebari, hap cu barda, trosc la oase, baga-l la rece! Ce atita dialog…Ori sunteti habarnist, ori nu vreti sa raspundeti la intrebari critice pentru ca unirea sa se infaptuiasca, ori nu va intereseaza cu adevarat unirea, ci doar urmariti un vis personal cu ochii deschisi, ori…mai adaugati dvs.

    Din punctul meu de vedere nu stiti sa va adresati publicului pentru a avansa spre tinta propusa, si credeti ca daca politicieni ca Dragnea, Barna sau Orban se alatura, e din inima. E mai ales din interes electoral, pentru ca presimt ca pierd voturi acasa in Romania. Nu au nici ei solutii pentru unire, si macane, e adevarat, nu ca mine, ci prin Parlament, sau in afara lui. Nu au ei solutii pentru Romania, si atunci fraierii musca usor din sloganurile unioniste, dar fara acoperire practica.

    Cine m-a „indoctrinat”? Nimeni si toti, viata. Am avut onoarea sa ii fiu student dlui Nastase si altor oameni care au IQ sus, si le place sa gindeasca cu capul lor, dar fara sa le ia cineva mintile. Nici macar idea de unire.

    Cu respect, nu sunt de acord cu dvs. si grupul dvs in ce priveste modul in care serviti idealul unirii. De unde stau eu ii faceti un defavor, pentru ca marketingul primitiv pe care il abordati denota ultra-nationalism, exclusivism, intoleranta si xenofobie. Fascism e prea mult spus, dar incet-incet acolo va indreptati daca nu va masurati pasii mai bine.

    Am fost foarte deschis fata de dvs aici pe blog, chiar am crezut la un moment dat ca pot ajuta, sau putem colabora. Mi-e teama ca dvs nu sunteti omul dialogului, deci c’est ne pas possible.

    Apreciază

    • @trexsr: ”Din punctul meu de vedere nu stiti sa va adresati publicului pentru a avansa spre tinta propusa, si credeti ca daca politicieni ca Dragnea, Barna sau Orban se alatura, e din inima.”

      Se alătură din cauza imensei presiuni a mișcării unioniste care, astăzi, este condusă de tânăra generație: George Simion, Ion Leașcenco, Anatol Ursu sau Vlad Bilețchi.
      Tineri care se mișcă în direcția necesară, nu numai dorită. Tineri care mișcă sute de mii de oameni
      Deci, aruncând cu ouă clocite în liderii mișcării, se aruncă în idealul național.
      Dar politicienii sunt cei care au în mână stiloul semnării Unirii, iar Parlamentul este cel care poate decide.

      Atunci când nu cunoașteți, este mai bine să nu încercați să distrugeți.

      Cât despre absența din Parlament a celui care reprezintă funcția prezidențială, părerea mea, exprimată în ”Incompatibilitate” (http://mipopescu.wordpress.com) este:

      ”Când Instituția Prezidențială sfidează și desconsideră Instituția Poporului, atunci singură se autodeclară incompatibilă.”

      Și ceva care nu va place anti-monarhiștilor:

      ”Câtă deosebire între Președintele Dezbinator de astăzi și Regele Întregitor de ieri.”

      Apreciază

      • @Mircea Popescu:

        „Deci, aruncând cu ouă clocite în liderii mișcării, se aruncă în idealul național.”

        Era o vorba in comunism: „Dai in mine, dai in fabrici si uzine ! ”

        Sunteti icoane pe sticla, sunteti deja sfintii martirizari ai Idealului National, si de aia nu puteti fi criticati? Trebuie musai sa va divinizam? Asa se intimpla in SUA, in lumea libera si democrata?

        Doamne Dumnezeule….

        Apreciază

  3. Cred ca dl. Nastase a avut un puntc valid cind a spus ca povestea cu spionul are legatura cu Brexitul, si o incercare de reintoarcere in UE a UK:

    „Former Prime Minister Tony Blair has said it is not too late to stop Brexit, as the UK reaches one year to go until it leaves the European Union. He said the „sensible” option was to „take a final decision” once the terms of the deal have been set out. Mr Blair also spoke about immigration and digital identity cards.”

    In ce priveste relatiile tarilor UE fata de Rusia, ele au ramas pragmatice, si cele „grele” se pozitioneaza cit mai bine pentru a fi pregatite sa ia bucata cea mai mare din tortul rusesc atunci cind se vor schimba circumstantele. Faptul ca Germania, Franta preseaza pentru o grabire a procesului dela Minsk arata un anumit grad de nerabdare pentru ca sa se normaliza relatiile cu Rusia.

    http://www.bbc.co.uk/programmes/p062pqxy

    Apreciat de 1 persoană

  4. „Viața nu-i frumoasă, nici urâtă, nici frumoasă ci originală” (Italo Svevo)
    Astă seară, la A3, în emisiunea lui Gâdea, generalui P.Abraham s-a exprimat: „Dacă nu exista Dragnea – trebuia inventat sau cumpărat!”
    L-AU CUMPĂRAT ȘI P’ĂSTA!!!

    Apreciază

  5. Mesaj pentru d-l Florin Abraham…..

    D-le Abraham,
    Nu contest valoarea dvs ca istoric si nici IQ ul dvs, dar dupa ce am citit mesajul dvs, desi nu-l suport pe Dragnea, m-am bucurat ca nu mai aveti posibilitatea de a studia arhivele CNSAS.
    Stiti de ce? Pentru ca trebuie neaparat sa abandonati o perioada munca intre patru pereti si sa iesiti afara pentru a cunoaste realitatile din societate.
    Citesc fraza dvs care ma sperie si care imi creaa senzatia ca niciodata nu va fi adevarata justitie in Romania, ci un simulacru.
    „Dacă lupta împotriva abuzurilor comise de reprezentanţi ai sistemului judiciar ar fi fost autentică, ar fi fost luate de mult timp deciziile necesare de reformă a legislaţiei penale. Exista capacitatea instituţională şi sprijinul opiniei publice pentru a lua aceste decizii necesare”.
    Ca om de afaceri, am constatat inca din 1992, cum o judecatoare corupta cu o haina de blana poate sa-mi anuleze dreptul de decizie cand eu am avut 60% din partile sociale.
    Tot ca om de afaceri, in 1996, pentru ca am concediat soferul care a facut o cursa clandestina cu busteni pentru un procuror, am fost trimis in judecata cu dosar penal pentru „incalcarea legislatiei privind protectia muncii(o saptamana a durat intocmirea dosarului fara sa fiu chemat pentru cercetari). In 1997, o judecatoare de la Judecatoria Suceava, a refuzat primirea reprezentantei firmei pentru o confiscare abuziva de cherestea destinata exportului(avea de construit o casa politistul care a intocmit PV). In 2007 – 2013, mamei mele i-au fost distruse anexe de la casa, iar paratul a primit NUP de la procurori, desi prin sentina civila in proces a fost favorabila mamei.
    Intre 2013-2015, alte doua procese, unul civil si altul penal, au fost solutionate dupa afirmatiile cetateanului grec cu mult inainte de aparitia cazurilor: „Stau in Romania de 7 ani, si cunosc foarte bine ce se intampla in justitia romana, nu o sa castigi nimic” (la inceputul s-a laudat ca „are pe cineva sus de tot la IGP”).
    Acum intrebarea d-le Floroin Abraham: Nu vi-e rusine sa afirmati ca ” Exista capacitatea instituţională şi sprijinul opiniei publice pentru a lua aceste decizii necesare” ?
    Dar de demonstratiile pentru a nu modifica legile justitiei si initia raspunderea magistratilor ati auzit, ati vazut ceva?
    Credeti-ma, sunteti sub orice critica si ma bucur nespus de mult ca nu veti mai profesa la CNSAS.
    Aveti o sansa istorica sa cunoasteti realitatile crunte din Romania(desi ma indoiesc ca o veti face) si sa scapati de o serioasa doza de dogmatism.

    Apreciat de 2 persoane

    • Demonstrațiile nu au fost pentru a NU modifica legile justiției, ele au fost pentru a nu le modifica ”atât noaptea cât și ziua ca hoții”. Pentru a nu fi și mai proaste decât sunt acum.
      Dacă reformarea legislației penale nu este soluția, atunci care ar fi?! Dacă alianța de la putere are o majoritate lejeră în Parlament, dacă majoritatea organizațiilor magistraților doresc reformarea legislației, de ce nu ar exista capacitatea instituțională?
      În plus, eu, adică opinia publică care a ieșit în stradă, doresc același lucru. Dar vreau transparență, legiuitori pregătiți, patronaj internațional tocmai pentru a detensiona situația actuală.
      S-a spus de către Iordache că nu se vrea punctul de vedere al Comisiei de la Veneția pentru că ar ajunge prea târziu, ăhăă, prin martie… suntem acum în aprilie. După cum se vede, timp destul.
      Există un raport faţă de Legile Justiţiei adoptate recent întocmit de Grupul de State Împotriva Corupţiei (GRECO), organism al Consiliului Europei. Raportul este singura evaluare externă, imparţială şi profesionistă asupra acestor legi. Stă în sertar la minister, deoarece domnul Tudorel nu vrea să deranjeze coaliția de la guvernare, pe Însuși Dragnea.
      Încă o dată: înțeleg că te consideri o victimă a Justiției, cum vezi rezolvându-se problema altfel decât prin reformă legislativă?

      Apreciază

      • Ei, da! Când au fost făcute modificări la Codul Penal, într-o noapte, de Mrs. Plum, unde erau protestatarii? Ne luați de proști, stimate cavaler?. Sau, într-un an, conștiința civică a românașului s-a dezvoltat cât nu a evoluat într-un secol?. Nu confundați Legile Justiției cu Codurile!. Modificarea Legilor Justiției s-a realizat într-o perioadă de vreo 6 luni. Și la urma urmei, sunt legile justiției, deci strada nu are ce părere să-și dea, că nu privește pe stradă cum sunt promovați în funcție judecătorii, procurorii, dacă li se asigură locuință și post mortem etc. etc. Mai bine strada ar protesta pentru garantarea drepturilor și libertățile cetățenilor acestei țări, care sunt încălcate prin abuzurile celor care trebuie să înfăptuiască justiția!. Văd că strada a amuțit și nu protestează împotriva abuzurilor celor de la DNA Ploiești. Acolo nu e corupție?. Șantajul nu este o formă de corupție? . Este din punct de vedere sociologic, pentru că prin șantaj, se obține în mod injust un folos nepatrimonial. Din punct de vedere juridic, șantajul este o infracțiune care face parte din grupul infracțiunilor contra libertății persoanei.

        Apreciat de 1 persoană

      • N-are rost să-l mai bănuiţi pe muschetar, adică pe cel ce face deliciul muştelor, de obiectivitate politică ! Un tip care a ajuns pe drumuri, după ce s-a închis hardughia de la marginea drumului politic ce venea de la Băsescu şi mergea spre Johannis, mai bine zis după ce a rămas pe drumuri, ba a mai ieşit şi în stradă , alături de celebrii #rezistenţi, pentru a apăra… doar ei şi Soroş ştiu ce şi cui folosea, s-a oploşit pe acest blog, de unde duce mai departe lupta pentru un blid de linte, turnând în capul nostru câte-o strachină de zoaie necomestibile rămase de la tainul zilnic pe care-l primeşte în schimbul serviciilor aduse !
        P.S.
        A mai folosi aici expresii de teapa celor cu „noaptea ca hoţii”, după ce alde Macovei şi Prună au făcut-o ziua, ca cele de pe centură, mi se pare descalificant şi jignitor, chiar pentru cei mai năuci dintre propagandişti ! :mrgreen:

        Apreciază

  6. Trebuie să revin. Am citit postarea dumneavoastră, după ce am închis televizorul la finalul exprimării generalului P.A.. A naibi coincidență, cum bine spunea cel mai plin de umor dintre scriitorii români!
    Acum, relaxat, vreau să fac o propunere pentru „Fraza Zilei” .
    „Florin Abraham este, cu adevărat, un intelectual. Asta se pare că este chiar o greseală. Si, in plus, nu isi alege foarte bine nici prietenii.” Adrian Năstase
    (citez din textul scrisorii domnului Fl.Abraham „….nu mă regăsesc în rândul persoanelor desemnate pentru continuarea activităţii, că sunt „apropiat de Adrian Năstase”.)

    Apreciază

  7. Urmaresc cu interes, era sa zic „cu nesatz”, vorba Fratelui Roman Popescu, emisiunea lui Soloviov, in care a avut ca invitata pe o doamna, directoare in MAE al Rusiei, Zaharova. Conform doamnei, Rusia a cerut sa fie parte a procesului de investigatie a celebrului caz din UK, si a dorit sa colaboreze cu UK, mai mult, sa se mearga pe calea UN re. solutionarea problemelor re. incidente cu arme chimice. UK a refuzat, a refuzat sa prezinte orice fel de probe, si nu a dorit sa coopereze cu Rusia. Rusia considera ca asta e o problema internationala, doreste sa coopereze in aceasta investigatie, dar UK spune „Niet!”. De ce? De ce aceasta reactie internationala pe baza unor presupuneri? De ce acum?

    Imi cer scuze domnului Popescu ca imi pun intrebari, ceea ce automat ma baga in cutia cu eticheta „dusman al poporului” roman. Astept sa mi se prelevee probe de singe la Otopeni, sa vad cit la suta mai sunt roman, dupa ce am indraznit cu tupeu de „agent a lui Putin” sa imi pun intrebari.

    Mai adaug doar ca sunt voci in Rusia, parlamentari, care vorbesc de un iminent conflict militar cu Vestul. Eu zic sa mutam tancurile pe Nistru, dar repede pina nu se raceshte treaba cu unirea….

    Apreciază

  8. „Când naziștii au venit după comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când au venit după evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit după sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să-i ia pe catolici, nu m-am împotrivit deoarece eram protestant. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”

    Înțeleg că domnul Abraham se încadrează la ”Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.” Pentru că dumnealui tăcuse până în acel moment, tocmai pentru că avea postul de la C.N.S.A.S. și nu vroia să supere Factorul de decizie.
    Dar, cum am spus, semnez și scrisoarea asta, ultima, că tot semnez scrisori de când au venit prima oară după comuniști….

    Mișto e că și Dragnea cu Teldrumul lui atenționează la fel: ” Când procurorii au venit după Udrea, n-am scos o vorbă. Nu eram pedelist. Când au venit după Ghiță, nu m-am revoltat. Nu eram afacerist. (…).Și ca să nu vină după mine, subordonez tot: justiție, guvern, instituții ale statului. Să mă apere toți.”

    Apreciază

  9. texsr

    Felicitari pentru obiectivitatea tot mai evidenta a comentariilor dvs. Este, intr-o oarecare masura, si ,,meritul” colegului don Popescu care are darul sa-i scoata pe toti din sarite cu basismul lui din ce in ce mai agresiv, pe masura ce scenariul penibil al Marii Britanii cu otravirea capata un iz atat de toxic, ca se impune, musai, purtarea unei masti de protectie pe creier. (Z)

    Apreciază

  10. d’Artagnan
    ,,….cum vezi rezolvându-se problema altfel decât prin reformă legislativă?”

    Cu totii, ce de pe aici, suntem perfect de acord cu tine. Bine ar fi sa subscrie si partidele de opozitie.
    …Ce treaba are Comisia de la Venetia ? Il avem pe domnul Toader ca FACE PARTE din aceasta sublima Comisie. In plus, atributiile acestui organism CONSULTATIV vizeaza in principal ajustarile constitutionale din tarile membre.
    ps
    Madam Pruna a consultat Comisia, in 2016, atunci cand a modificat, prin hotarare de guvern, Codurile penale ? Nici macar nu le-a pus de acord cu deciziile CCR.
    Deci, muschetare, ridica flore…, pardon, nivelul intelectual, nu vreau sa ma fac de ras ca te sustin.

    Apreciază

    • Amice…
      Cred că ar trebui să vezi CE anume a modificat madam Prună în 2016… este o diferență URIAȘĂ între cele două chestiuni:
      ” Modificarile operate de guvernul tehnocrat au vizat aspecte necontroversate ale Codului Penal si Codului de procedura penala care au fost discutate in prealabil in comisiile juridice ale Parlamentului, multe fiind deja adoptate de Senat, si care puneau in acord legislatia cu decizii ale Curtii Constitutionale. Aceasta dupa intarzieri considerabile, unele chiar de doi ani, cauzate exclusiv de inactiunea parlamentara.
      In plus, modificarile operate au survenit cererilor magistratilor și au avut toate avizele legale, inclusiv avizul Consiliului Superior al Magistraturii, si nu au starnit controverse in magistratura iar textul proiectului a fost supus dezbaterii publice peste 10 luni, atat la sediul Ministerului Justitiei, cat si in dezbateri organizate in mari centre universitare, într-un mod de lucru deschis.”
      Apoi, în guvernul tehnocrat nimeni nu avea interesul să modifice legile pentru a-și apăra propria piele. Că de aia e tehnocrat, să stea o mică perioadă de timp până se impune un guvern politic.
      Toate chestiunile de mai sus nu se regăsesc în transformările de substanță, adânci, pe care le dorește coaliția de la guvernare.

      Domnul Tudorel este unul dintre mulții experți independenți, NU ESTE Comisia de la Veneția. În schimb ESTE voința Lui Dragnea.
      Dar asta în fond nici nu mai contează. Ceea ce insinuezi este o logică de genul: un polițist nu poate fura, pentru că e polițist. Punct.
      Dar nici măcar asta nu contează…domnule, dacă unul zice că e albă, altul zice că e neagră, de ce nu se pun de comun acord să întrebe pe un al treilea, imparțial, să liniștească spiritele?!
      Nu se vrea, OK, o să ajungem să ne ciomăgim pe unde ne prindem. și-o să murim fiecare cu dreptatea lui în mână.
      P.S. Ce-ar fi să faci un efort și să nu-mi mai scoți ochii că mă susții? E de mirare cum am rezistat vreo 10 ani pe bloguri dușmănoase fără susținerea ta.
      Reține, nici măcar n-am scos spada din teacă…

      Apreciază

  11. Abraham uita ca de fapt au venit de ani de zile dupa Dragnea… Dragnea este un cxorupt ptr ca a urmait sa realizeze „venituri necuvenite” su8b forma biturilor la referendumul de demititere a Basescului …
    ABraham se pare ca nu vazu marea transformare a lu ala .. nepotu de Gizela ..orban soferu iadului. Care cand i se zice sari sare „ca vea schimbare” adica sa nu „ontre” desi la el e clar ca a solicitat banii aia. Nu e vorba de deductie logica. Acum cva i-a suierat glontu pe la ureche – adica s-a retinut ca nu a cerut banii in calitate de puratz de partid , sepriat bine omu face ce i se zice…

    Pa la fel si Abraham face ham ham la ordin …

    Apreciază

  12. Sincer ?! Aceeasi batalie de partid, indiferent de partid sau orientare, de 28 de ani, pentru ocuparea unor posturi in ministere, agentii sau consilii. In mare parte piesa este aceeasi insa, punerea in scena si actorii sunt altii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.