Aseara, a avut loc gala de deschidere a Festivalului George Enescu. Un eveniment de nivel european. Un eveniment consolidat de o lunga traditie. O bucurie pentru melomani dar nu numai pentru ei. Ieri, Sala Palatului a fost neincăpătoare. Concertul de ieri a inceput, ca de obicei, la deschiderea fiecărei editii,  cu Rapsodia lui George Enescu. Interpretată minunat de Orchestra Română de Tineret, sub bagheta unui tânăr dirijor estoniano-american, Kristjan Jarvi. A urmat un concert de vioara cu o recunoscuta violonista – Sarah Chang. Concertul pentru vioara al lui Sibelius a fost un exercitiu de virtuozitate.

In partea a doua, am ascultat o extraordinara „montare” a unei lucrări fabuloase – Carmina Burana, de Carl Orff. Corul Filarmonicii, solistii Jennifer O’Loughlin, Max Emanuel Cencic si Levente Molnar au incantat prin vibratia interpretării, prin bucuria de a fi impreuna pe scena, alaturi de o, deja, prestigioasa Orchestră de Tineret.

M-am bucurat să reintâlnesc, cu această ocazie, numerosi prieteni si cunoscuti.

PS Am aflat ca presedintele Johannis a fost huiduit la sosire. Nu cred că a fost un lucru bun. Pentru cei care doresc să se manifeste in acest fel, sunt si vor fi destule momente politice. Este stupid ca un eveniment pozitiv, la care s-a muncit mult si pentru care se cheltuiesc multi bani, sa fie umbrit in acest fel. Va trebui să invătăm să proiectăm in exterior imagini mai bune – nu doar cu romi, nu doar cu călăuze de imigranti. Chiar dacă suntem nemultumiti de unele lucruri ( si fac parte dintre nemultumiti). Părerea mea…

 

 

 

 

 

 

Europa a devenit un fel de Corabie a lui Noe pentru numerosi imigranti veniti din alte colturi ale planetei. In mod paradoxal, ideea americanilor de a duce democratia in tarile arabe a facut ca multi din locuitorii de acolo, mai ales dupa „primavara araba”, sa caute „democratia” in Europa si, mai ales, in Germania.  Probabil ca printre cei sositi se vor fi gasind si simpatizanti sau membri ai Statului Islamic. Ceea ce imi aduce aminte, intr-un fel, de modul in care chinezii au distrus imperiul mongol. Oricum, frustrarile ulterioare ale celor care vor simti pe pielea lor ostracizarea si discriminarea in Europa, vor duce, in viitor, la situatii explozive. S-ar putea ca „teatrul de operatiuni” sa se mute pe continent. Care este solutia? E greu de gasit. Cutia Pandorei a fost deschisa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prea putini il stiu pe Stefan Mitroi. Unii l-au citit in jurnale, l-au mai intalnit pe culoarele stangii politice sau pe la Uniunea Scriitorilor. Dincolo de figura lui cu zambet permanent, usor ironic, se ascunde un romantic ce-si pastreaza pentru el (si cartile sale) imagini nostalgice, adolescentine, nemultumit de ceea ce vede in jur.

Cartea lui recentă, „Jocuri de nenoroc”, publicată la Editura Rao, este un caleidoscop de imagini reale si de holograme incarcate de poezie.

„Era pe vremea cand berzele aduceau copiii pe la casele oamenilor.

Pluteam pe deasupra lumii, indemnat de barza care ma purta in cioc, să-mi aleg un loc pe pământ in care să-mi incep viata…

Născându-mă, eu am văzut lumina zilelor de până atunci. Doar asa am putut să vin pe lume nu bătrân, cum mă asteptam, ci copil”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Astazi, 26 august, Biserica Ortodoxa Romana ii pomeneste pe Sfintii mucenici Adrian si Natalia. Le urez toate cele bune celor care astazi isi sarbatoresc ziua numelui, in special colegilor de blog sau de facebook.

Vad in Sfantul Mucenic Adrian un model demn de urmat. Si nu pentru ca port numele sau. Putini sunt cei care au ales sa mearga pana la capat pe calea ce le-a fost sortita, sa accepte cele mai crunte suplicii si sa nu se abata de la drumul lor. Pana la urma, indiferent de religie sau confesiune, demnitatea si ‘coloana vertebrala’ sunt calitati pe care, ca om, le poti avea sau nu. Nu compar aici credinta cu staruinta.

Totusi, din astfel de fapte, noi, oamenii, ar trebui sa extragem seva propriilor actiuni.

In faptele sfintilor avem modele de dedicatie fata de o cauza, de fidelitate, de dragoste pana la urma fata de oameni. Aceste fapte nu trebuie privite doar prin lumina minunatiei lor, ci si ca proiectii ale unui model de comportament ideal. Asa ca, atunci cand citim despre aceste lucruri, ar trebui sa discernem spiritul de dincolo de litere.

Cu prietenie si toate urarile de bine.