„Caldura mare, mon cher”

FullSizeRender copy 3Caldura mare, in perioada asta, in politica romaneasca. Jocul de societate practicat este mica intelegere despre cum sa fie dati jos colegi, parteneri sau adversari. In intalniri interregionale, sau transpartinice, invocandu-se acordul ocult, venit ‘de sus”, se comploteaza, se fac si se desfac aliante, se tradeaza, se fac competitii despre cine ii iubeste cel mai mult pe americani. Romanii au dovedit ca pot sa iasa in strada, cand este cazul. Cazul a fost cand a venit la Bucuresti Robby Wiliams. Au iesit in strada 75000 de oameni. Cand este vorba de chestiuni mai marunte, cum ar fi fraudarea rezultatelor la un referendum, solutia este sa scrii pe facebook, cu un nickname. Remarc, din nou, actualitatea lui Caragiale. Este un lucru important ca intrarea in Uniunea Europeana nu ne-a afectat fibra nationala. Am recitit, cu emotie, schita sa, cautand sa pun nume din actualitatea ultimilor zile, personajelor de acolo. Va propun sa incercati si voi!

„Termometrul spune la umbră 33° Celsius… Subt arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit se apropie de uşa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată… nimic; de două, de trei… iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică… În sfârşit, un fecior vine să deschidă. În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate. Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară. Domnul: Dumneata spune-i c-am venit eu. Feciorul: Nu pot, domnule. Domnul: De ce? Feciorul: E încuiată odaia. Domnul: Bate-i, să deschidă. Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. Domnul: Care va să zică, a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat. Domnul: Amice, eşti… idiot! Feciorul: Ba nu, domnule. Domnul: Zici că nu-i acasă. Feciorul: Ba-i acasă, domnule. Domnul: Apoi, nu ziseşi c-a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat. Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da’ n-a plecat la ţară, a ieşit aşa. Domnul: Unde? Feciorul: În oraş. Domnul: Unde!? Feciorul: În Bucureşti. Domnul: Atunci să-i spui c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă pe dv.? Domnul: Ce-ţi pasă? Feciorul: Ca să-i spui. Domnul: Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, dacă nu ţi-am spus ce să-i spui? Stăi, întâi să-ţi spui; nu te repezi… Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat… Feciorul: Cine? Domnul: Eu. Feciorul: Numele dv.? Domnul: Destul atâta! mă cunoaşte dumnealui… suntem prieteni… Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ai înţeles? Feciorul: Am înţeles. Domnul: A!… Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit. Feciorul: Unde? Domnul: Ştie dumnealui… Da’ să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea. Feciorul: Prea bine. Domnul: Ai înţeles? Feciorul: Am înţeles. Domnul: A!… şi dacă vede pe amicul nostru… Feciorul: Care amic? Domnul: Ştie dumnealui!… să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiincă am vorbit cu persoana… Nu uita! Feciorul: Se poate să uit? Domnul: …şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorba!… poate că s-ar fi putut… Ţine minte! Feciorul: Ţiu, domnule… Domnul: … deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvuna tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiincă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le ştie dumnealui… Aşa să-i spui. Feciorul: Bine, domnule. Domnul pleacă… Feciorul dă să-nchiză… Domnul se-ntoarce. Domnul: A!… ştii ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui… La câte vine d. Costică seara la masă? Feciorul: Care d. Costică? Domnul: Stăpânu-tău. Feciorul: Care stăpân, domnule? Domnul: Al tău… d. Costică. Feciorul: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e propitar… Domnul: Ei! şi dacă-i propitar? Feciorul: Îl cheamă d. Popescu. Domnul: Şi mai cum? Feciorul: Cum, mai cum ? Domnul: Fireşte… Popescu, propitar… bine… şi mai cum? Feciorul: Nu pot să ştiu. Domnul: Nu-l cheamă Costică Popescu? Feciorul: Nu. Domnul: Nu se poate. Feciorul: Ba da, domnule. Domnul: Apoi vezi? Feciorul: Ce să văz? Domnul: Îl cheamă Costică? Feciorul: Ba, Mitică. Domnul: Mitică?… peste poate!… Ce stradă e aici? Feciorul: Numărul 11 bis… Domnul: Nu e vorba de 11 bis. Feciorul: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal. Domnul: N-are-a face 13… Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta? Feciorul: Strada Pacienţii… Domnul: Strada Pacienţii?… imposibil! Feciorul: Nu, domnule, e strada Pacienţii. Domnul: Atunci, nu e asta. Feciorul: Ba-i asta. Domnul: Nu. Feciorul: Ba da. Domnul: Eu caut din contra strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu. Feciorul: Aşa? Domnul: Aşa. Feciorul: Atunci, nu e aici. Domnul: Foarte bine. Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte. Domnul: Haide, birjar! Birjarul: Nu slobod… este muştiriu, mo roc… Domnul: Care muştiriu? Birjarul: Nu ştii la mine, mo roc… Domnul: De unde l-ai luat? Birjarul: Ghe acolo, mo roc. Domnul: Apoi, nu sunt eu? Birjarul: Ie! la domnu este, mo roc. Domnul suie… Birjarul trage bice… Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului. Domnul: Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii? Birjarul: Ala nu ştii, mo roc. O babă trece. Domnul opreşte birja. Domnul: Mă rog, jupâneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii? Baba: Asta e, măiculiţă. Domnul: Ei, aş!… Teribil de ramolită!… Mână-nainte, birjar ! Birja porneşte. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde. Domnul: Tânărule, ce stradă e asta? Băiatul: Strada Pacienţii… Domnul: Eşti un prost!… înainte, birjar! Birja merge încă o bucată bună… Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi mai răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte. Domnul: Sergent! Sergentul: Ordonaţi! Domnul: Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii? Sergentul: Chiar asta e. Domnul: Imposibil. Sergentul: Da, domnule, asta e. Domnul: …la d. Popescu, numărul 11 bis… Sergentul: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză… Domnul: A!… Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar!”

33 de gânduri despre “„Caldura mare, mon cher”

  1. Schita lui Caragiale seamana 1 la 1 cu discutia de aseara de la Realitatea TV dintre japita de Rares Bogdan si Generalul de 4* Oprea ( zis si Generalul Alexandrion de 4* sau Generalul Recycle Bin ) si deasemenea cu discutia de la B1TV dintre japita Octavian Andronic si semiintelectualul George Maior .

    Adica , cei doi securisti care l-au sfatuit si de la care a luat lumina Victor Ponta … Rudele lui . Acesti Tociu si Palade ai politicii romanesti 🙂

    Ascultandu-i ( atat cat am rezistat ) pe cei doi securisti ordinari , am avut o reconfirmare a faptului de cat de jos a ajuns tara asta ! Pe mana cui a ajuns …
    Daca acesti doi imbecili au ajuns sa aiba functii de conducere in statul roman inseamna ca suntem chiar o natie de rahat si ne meritam soarta . Iar Victor Ponta isi merita si el din plin tot ceea ce i se intampla pentru ca a promovat astfel de nulitati .

    Sincer , cred ca stupizii astia doi nu aduna impreuna un IQ de 50 si reprezinta ei insisi un grav atentat la siguranta nationala din cauza prostiei lor . De mult timp nu am mai vazut doi functionari de rang inalt atat de stupizi si de caraghiosi si care sa-mi lase o impresie atat de dezagreabila , ca acesti doi securisti . Iar unul dintre ei ( George Maior ) cred ca are si grave probleme cu alcoolul deoarece ii jucau ochii in cap ca la pacanele si parca tot vroia sa-si muste urechea .

    Sa nu se mai mire nimeni ca o tara condusa de astfel de retardati ( Ponta , Oprea , Basescu , Kovesi , MRU , Blaga , Iohannis , Maior , etc. ) arata ca o sectie de politie , ca o nava in deriva sau ca o unitate militara .

    Apreciază

  2. Inca o postare plina de haz, probabil de necaz ca nu evoluam. Nu evoluam prea repede. Homo sapiens are sub-specii. Dar, decit sa ne agitam ca grecii, care au luptat ca la Termopile cu capitalistii bampiri, au ales un partid de extrema stinga (asa umbla vorba-n tirg, desi extrema stinga e comunista, ceea ce Syriza nu pare a fi), au gargarisit infinit in piete, au demonstrat intens, au implementat democratia populara, si-au tras referendum, ca sa ce? In final, au fost pocniti cu un „pachet” de masuri de austeritate si mai odios decit ce le impusesera cind s-au rasculat initial. Cui prodest?

    Eu va las, plec in vacanta…pi curind!

    Apreciază

  3. Subtila ironie la adresa guvernantilor de azi si perfecta asemanare cu personajele din schita marelui scriitor ma face sa cred ca am ajuns rau, rau de tot! Umorul sensibil al domniei voastre ma tine lucida nu numai pe mine dar si pe cei care va indragesc! Avem nevoie de revenirea in politica a lui adrian Nastase dar………numai daca veti dori asta.Suntem milioane care va iubim si apreciem ceea ce ati facut! Mai ganditi-va…..

    Apreciază

  4. Pai nu-i asta politica mioritica? Sapa sau esti sapat, atata stiu atata fac! V-a impresionat vreun politician roman? Pe mine unul, nu!, nici pe departe…Ceea ce-i diferentiaza este capacitatea de a se preta la ticalosii de tot felul, unii sunt facuti pt asa ceva iar altii se forteaza, insa si acestia inregistreaza bune rezultate… Omul simplu si sanatos la cap nu poate fi ticalos, daca totusi ticaloseste din greseala, isi pierde somnul, nu-l lasa constiinta in pace, insa politicianul doar asa isi gaseste linistea si pacea interioara, el considera ca oamenii sunt de doua feluri iar el apartine, desigur, lupilor si nu oilor… De unde-i vine aceasta abordare asupra vietii? Din succesele facile obtinute cu sprijin ocult si/sau oneros, pt ca asta functioneaza la turatie maxima in Romania, numai asta!

    Evident, astfel de oameni sunt indeobste destructivi, cum altfel? Si oricat de mult as fi contrazis, halul in care a ajuns tara sustine teoria asta.

    Dl Ponta trebuia sa stie ca numai in basme imparatul se stinge linistit in patul sau si lasa imparatia urmasului, in realitate toti liderii au soarta lui Cezar si li se joaca negresit pe mormant, si asta de mii de ani permanent…A te retrage atunci cand morala ti-o cere, daca ti-o cere, este singurul ajutor ce-l poti primi de la viata prin tine insuti, pt a dribla sfarsitul tragic, iar daca nu ti-o cere nu poti decat sa-l astepti pe Brutusul tau, sau pe Iuda daca te crezi sfant…

    Deci nu caldura sau jocul acela de societate cu mica intelegere il vor termina pe Ponta, ci destinul implacabil al oricarui lider!
    Personal ma asteptam ca politicienii sa invete ceva din istoria milenara a societatii omenesti, dar probabil ca lectura, documentarea, sunt mai dificile pt ei decat comiterea de ticalosii…

    Morala aia crestina contine intre cele zece, pe nu minti si nu fura, daca o incalci sfarsesti agonizand prin studiouri de televiziune prietene… iar daca nu o incalci, tot asa, tot acolo esuezi… Deci, merita? Sigur, depinde cum privesti contul…

    Apreciază

  5. Ma numesc Klaustrofob Versus Ciolanis, sunt profesor de fizica si stiu ca, din cauza caldurii excesive, codurile fiscale se supraincalzesc. Din acest motiv am retrimis la parlament codul lui „mon cher” cu recomandare de a adauga niste cuburi de gheata. Daca nu are gheata suficienta ii recomand sa ia de la Basescu, conform principiului fizic binecunoscut „Ia de la Basescu”. Are asta o gheata foarte alunecoasa!

    Apreciază

  6. Cred că în nicio ţară din lume nu se vorbeşte mai mult decât la noi despre lege, legalitate, Constituţie şi tot ce ţine de justiţie, prin aceasta din urmă înţelegându-se doar D.N.A. Experienţa arată că numai ea este mai presus de lege, de Parlament, de Guvern, de oricine şi de orice, doar D.N.A. nu plăteşte pentru greşeli şi nu dă nimănui socoteală.
    Cei ce cunosc ori au trăit perioada de după război, a instalării şi a practicilor comunismului primitiv, vor spune ca şi mine, că am ajuns să retrăim cam tot ce ne-a fost dat să detestăm atunci, dar cu o şi mai mare greaţă. Bolnavilor de gargară pe marginea legilor, ar fi momentul să le amintim de Articolul 3 din Constituţia Republicii Socialiste România din 1986, în care se stipulează, pentru a elimina orice dubiu, că: „În Republica Socialistă România forţa politică conducătoare este Partidul Comunist Român.“ Dacă prin absurd s-ar acorda teoria cu practica şi s-ar înlocui, să zicem, procuratura cu Partidul Comunist, nu s-ar mira nimeni, cum nu s-a mirat nimeni când partide întregi au trecut peste noapte de la stânga la dreapta fără ca vreun membru, fie şi din greşeală, să se opună sau chiar să observe schimbarea. Şi, cum lesne se înţelege, toate se fac în numele interersului naţional, al imaginii României sau chiar al prestigiului României în Europa şi în lume, sintagme care, atât cât va dăinui biologic actuala clasă politică, ar trebui interzise, adică ferite de ridicolul în care au fost coborâte de casta prostimii cu ştaif. Oare mai avem o ţară a noastră? Nu cumva suntem chiriaşii unui mall în faţa căruia se joacă demult o piesă tâmpită prin care ni se administrează subliminal altă istorie, alte valori şi credinţe încât am ajuns să nu mai ştim cine suntem. Oamenii s-au resemnat atât de mult cu falsurile şi abuzurile de orice fel, încât a spune adevărul, a arăta cu degetul hoţia, impostura şi mârlănia au devenit acte de curaj. Iar a avea curaj este un pericol pentru o putere ai cărei piloni de susţinere au devenit frica, delaţiunea şi ignoranţa. Cineva, mai stăpân pe sine şi mai detaşat de metodele enoriaşilor lui Stalin, şi-a amintit de o glumă veche pe care, actualizând-o, vom spune că este despre procurori; voi încerca să o transcriu în aşa fel încât să nu lezez obrazele subţiri ale patriei. Se zice că un cetăţean fugea odată mâncând pământul, înspăimântat de o echipă specializată în a tăia o anumită glandă masculină supranumerară. Un cunoscut, văzându-l, îl întreabă ce are de fuge atât de disperat, dar aflând care era motivul fricii acestuia izbucneşte în râs: „Fugi degeaba, doar ştii că la tine nu-i cazul, ai şi tu două ca oricare alt bărbat!“ „Da, ai dreptate, atâta doar că ăştia mai întâi le taie şi abia pe urmă le numără!“ Aşa şi la noi, în ultima vreme: Beciul Domnesc a devenit un loc în care se face numărătoarea după tăiere. Privită din spaţiul respectiv şi prin lentilele procurorilor, ţara însăşi este un „grup infracţional organizat“, deşi, dacă inversăm termenii, cred că n-am fi atât de departe de adevăr. Procurorii şi-au dovedit eficienţa în lupta politică. Alt stăpân, aceleaşi metode. Ei înclină balanţa în Parlament, în Guvernul României, în viaţa socială. Puterea lor destructivă este uriaşă. Ei îi pot da şi îi vor da preşedintelui nu numai „guvernul său“, ci şi ţara sa, adică, mai pe româneşte, moşia sa. Oricum, din Beciul Domnesc nimeni nu iese nepătat şi nimeni nu-şi mai poate continua cariera. Sigur, mulţi şi-au meritat şederea pe acolo, dar peste ei şi peste milioanele furate s-a aşternut liniştea, căci fără acele hoţii, unele funcţii, chiar cele mai înalte, n-ar fi fost posibile. Inscripţia de la intrarea în „Infernul“ lui Dante ar fi destul de potrivită pentru rezervaţia pomenită, deşi „Infernul“ lui Băsescu şi al lui Iohannis merită o alta, cu specific naţional, care să ne oblige pe toţi să ne amintim de anii în care ne-am dovedit laşi, incapabili să ne merităm libertatea dobândită de alţii cu mult prea mult sânge. Câteva luni crezusem că domnul Klaus Iohannis s-a rătăcit pe drumul cel bun, dar s-a grăbit să nu ne lase prea mult timp pentru iluzii şi a optat pentru drumul cel mai bătut cu putinţă, al înaintaşului său, care i-a lăsat moştenire o echipă de oameni rodată, ascultătoare, dar cu vechi şi justificat abonament la Beciul Domnesc. Dacă aceştia au folosit bani necuraţi pentru a-i câştiga victoria în alegeri a lui Băsescu, au devenit ei cinstiţi şi curaţi în campania pentru alegerea actualului preşedinte? Cunoscători ai tuturor dedesubturilor, oameni cu o înaltă calificare la acest capitol, mai pot fi ei acuzaţi fără riscul de a zgudui tot lanţul de relaţii? După ce vor rezolva cu PSD-ul şi cu guvernul „nelegitim“, cum spune doamna Gorghiu şi papagalii ei, procurorii vor găsi alte priorităţi: poate că unii nu sunt destul de blonzi sau de înalţi, de exemplu, poate că planul de arestări al „Europei civilizate“ va fi îndeplinit. Fără îndoială, există şi explicaţii logice ale cedării şi laşităţii generale în faţa ţuţărilor dictatorilor băştinaşi. Pe vremea Răposatului, orice ordin tâmpit, orice absurditate se justifica arătând cu degetul în sus: „Ãla“ şi „Aia“. Acum se bate cu degetul pe umăr, iar cei mai îndrăzneţi, „cunoscătorii“ „ştiu“ că voturile se numără în altă parte, că membrii unui obscur sinod diplomatic dau firmanele, iar haraciul este, de mai bine de un sfert de veac, ţara. Această ţară foarte bogată odinioară, care a rămas fără industrie, fără agricultură, fără bogăţiile subsolului şi fără forţa de muncă. Un mall cât hotarele ei, dar cu mulţi săraci, mai ales cu duhul, şi cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supuşi umili şi credincioşi celor mai puternici decât ei şi al căror dispreţ nu-i supără, dimpotrivă. Pentru mulţi acesta este şi o ciudată sursă de energie şi încredere. Ei au certitudinea că există atâta timp cât simt acest sentiment. Să dispreţuiască, dar atunci să mă dispreţuiască pe mine! Felul în care am pierdut toate cele mai înainte pomenite ar ocupa un loc de seamă în orice istorie a lichelismului naţional, dar şi a prostiei. Asediul brutal, imediat după ultimul război, dar şi după Revoluţie asupra valorilor naţionale şi a tradiţiilor ar ocupa un loc de cinste chiar şi într-o Istorie universală a prostiei. Măcelărirea cailor odată cu apariţia primelor tractoare este un alt exemplu, luat la întâmplare. Numirea în funcţii de răspundere a ignoranţilor şi taraţilor. „Spune-mi cum îi recunoşti/ Dintre proşti pe cei mai proşti“? se întreba Arghezi. Astăzi, după nişte zeci de ani, am ajuns să fim din nou raiul diletanţilor, activiştilor, învârtiţilor şi veleitarilor care au infestat, incredibil de repede, apele curate ale Revoluţiei şi, fireşte, libertatea a îmbrăcat foarte repede uniforma lor. Explicaţii? Nu ştim să apăram ceva ce, până nu demult, n-am avut niciodată. Moise şi-a ţinut poporul în pustie până au murit toţi cei care au fost robi în Egipt. La noi, cei ce au fost robi în comunism nu mai au importanţă, dar ne înspăimântă urmaşii lor pentru care libertatea nu are nici un înţeles. Trăiesc într-un spaţiu fără valori, fără istorie, fără credinţă şi cu dispreţ pentru cultură şi educaţie. Altfel, europeni, anticomunişti şi vegetarieni care nu concep viaţa fără seminţe de cânepă. Vorbesc mai mult decât înţeleg şi, în comunicarea scrisă, pe facebook, desigur, folosesc pe î din i şi iubind diaspora pe care n-o cunosc îşi manifestă preţuirea pentru preşedinte. Alţii, din alte spaţii geografice şi spirituale merg în direcţia arătată de propria lor istorie şi civilizaţie, indiferent de dificultăţile de orice fel sau de sirenele care încearcă să-i atragă spre zări neaşteptate. Noi mergem pe drumul cel bun abia după ce le-am încercat pe toate celelalte. Mai există, ceea ce s-ar putea numi, povara libertăţii. Fromm dovedeşte că, pe lângă dorinţa înnăscută de libertate, există şi o dorinţă instinctivă de supunere. La autorităţi, la un conducător puternic, la diverse legi interioare ce
    ţin de convingeri, reguli cu care indivizii s-au născut etc. Poate fi la mijloc forţa energiei lor vitale sau o slăbiciune şi o neputinţă fundamentală, ba chiar şi conştiinţa insignifianţei. Fromm a găsit în Fraţii Karamazov de Dostoievski un foarte convingător exemplu de incapacitate de a suporta libertatea: „… nu are o nevoie mai arzătoare decât aceea de a găsi pe cineva căruia să-i poată ceda cât mai repede posibil acel dar al libertăţii cu care el, nenorocitul, s-a născut“. Tot într-un anumit tip de slăbiciune trebuie remarcată şi pulsiunea sadică, adică plăcerea de a provoca celuilalt sau celorlalţi durere. Cei interesaţi de viaţa politică înţeleg foarte bine această nevoie atât de manifestă. Învingătorul nu se mulţumeşte să aibă totul, ci are nevoie şi de suferinţa celor învinşi. La Beciul Domnesc stau nu numai hoţi şi învârtiţi, ci şi adversari, unii nevinovaţi. Alţii, terorizaţi de aceeaşi sete de sânge, îşi aşteaptă rândul la exterminare politică. Ţine aceasta de componenta sadică a învingătorului, despre care vorbeam, sau de un calcul rece, economic? Mai există vreun român bogat care să conteze în vreun top cât de cât serios? Dacă eşti bun pentru ţară, şi nu pentru dirijorii din umbră, există procurori pentru orice evadare din rând şi câte o cucoană care să te anunţe că eşti nelegitim. Dar la fel de trist, cel puţin la fel de trist, existã şi o mulţime care nu ţine seama de ceea ce a primit, ce distanţe şi pierderi s-au recuperat, ci de ceea ce n-a primit încă. Motiv să se simtă mai confortabil în… corul robilor.
    Autor: Augustin Buzura

    Revista Cultura NR. 524 din 09-07-2015

    Apreciază

  7. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-20307828-valeriu-zgonea-psd-sprijinit-actuala-conducere-parchetelor-oare-partid-sangerat-cel-mai-mult.htm

    Stimate domn Zgonea , n-ati sprijinit nicio conducere a parchetelor ! Ati sprijinit niste calai si niste tirani care au profitat de lasitatea , frica si prostia unora ca dumneavoastra . Si care v-au calcat apoi in picioare razand …

    Chiar credeti ca intereseaza pe cineva ca sunteti naiv ?

    Apreciază

  8. Da, este caldura mare in cocina. Cat despre cei 75000 care „au iesit in strada” ieri, la Robby Williams, tare ma tem ca ei fac parte din tabara celor care au boicotat referendumul. Majoritatea celor care au votat DA la referendum nu-si pot permite un bilet la un astfel de concert si n-au iesit in strada dupa referendum din cauza amenintarilor si a intimidarilor, a presiunilor exercitate asupra lor de sefii/ patronii lor basisti.

    Apreciază

  9. Claude Karnooh este un sociolog francez , interesat de Romania din 1973 , vorbeste romana , a calatorit si trait in toata Romania , cu parerile lui , cu conditionarea lui ideologica franceza cripto-marxista si anti – capitalista .
    Am dat peste articolele lui .
    Acid !
    Prezidentialele din 2014 : ” valsul clovnilor s-a incheiat . Intre un Schwartzenegger de provincie si o copie a lui Mickey Mouse , cel mai sexy a castigat ” .
    Mai jos : ” in Romania avem un discurs al urii tinut de asa zisi intelectuali . Unii le spun fascisti , dar nu sunt , pentru ca sunt indiferenti la retrocedarile scandaloase in favoarea aristocratiei maghiare in Transilvania – palatul Banffyi – ura lor se revarsa impotriva pensionarilor , a taranilor batrani fara venituri , a bugetarilor . Cei ce il tin sunt niste parveniti ai comunismului sau fiii unor nomenklaturisti comunisti . Toti , dar toti acesti asa zisi intelectuali , traiesc la urma urmei de pe seama banilor publici care alimenteaza Fundatii , reviste si ONG -uri sau edituri unde sunt angajati ” .
    Mai departe : ” nu exista nici o dezbatere publica , nici un schimb de idei in Romania . Cei ce pretind ca le fac repeta fraze stupide invatate pe de rost ” .
    Si mai departe : ” patrimoniul rural de mare valoare din Maramures si Oas este in ruina , distrus de asa zisele renovari – mariri – modificari facute de proprietarii lor , oameni inculti , cu ajutorul tacerii administratiei si autoritatilor , inecate intr-o coruptie inimaginabila si care inchid ochii . Singurele reabilitari care respecta patrimoniul sunt ale Fundatiei Printului Charles si ale fundatiilor maghiare ” .
    Ce spune Karnooh mai departe ?
    Romania este o ” colonie a SUA si Bruxelles ” ; chestiunile de strategie sunt rezultatul actiunii State Departement iar Bruxelles este jandarmul care aplica directivele ”
    ” 4 milioane de romani lucreaza in Occident , 90 % ca muncitori necalificati , agenti de intretinere , ingrijitori de batrani – efectele sunt dezastruoase , mai mult de jumatate din populatia unor sate a emigrat – copiii au ramas cu bunicii batrani sau unchii si dezvolta comportamente patologice , de la agresivitate extrema la depresie si sinucidere ” .

    Apreciază

  10. Pe aşa căldură, aşa bancuri….

    Cica acum in Parlament, in loc de prezent, se striga nevinovat.
    ––––

    Ponta este familist convins si are 3 copii: Andrei, Irina si teza de doctorat.
    ––––

    ––––
    Fie ca viata ta sa fie asa de frumoasa, imbelsugata si interesanta cum o prezinti pe Facebook!
    ––––

    Ionii pozitivi sunt cei care au dat de baut de ziua lor, iar cei negativi sunt cei care n-au dat.
    ––––
    Cum se saluta pensionarii?
    – Buna Corega!

    ––––

    Vand karte de gramatik. Eu meam faqt treab-a cu ia

    Ce inseamna casatoria: sa ai trafic nelimitat la internet, dar sa se deschida doar un site.
    –––-

    La benzinarie:
    – Un gol la portofel, va rog!
    ––––

    Barbatul care nu are noroc la femei, nu stie ce noroc are!
    ––––
    Mosul si baba adorau sa se joace de v-ati ascunselea. Dimineata, baba ascundea tuica, daca pana seara mosul n-o gasea, venea randul babei sa se ascunda.

    Cand si-a luat Mercedesul ala scump, cu cutie automata, Patriarhul Daniel a mers pe principiul “Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n viteza.”
    ––––
    Sa multumesti pe toata lumea e imposibil, dar sa-i enervezi pe toti e floare la ureche.
    ––––

    Cele două mandate a lui Băsescu fac inutila prezenta apocalipsei in Romania.
    ––––
    La automobilele chinezesti, toate piesele de schimb sunt originale.

    – Si daca nu mi se deschide parasuta principala si nici cea de rezerva, cat timp voi zbura pana la pamant?
    – Tot restul vietii!
    ––––

    ––––
    Daca nu injuri cand conduci, inseamna ca nu esti atent la drum.
    ––––
    Claustrofobia inseamna teama de spatiile inchise. De exemplu, te duci la magazin dupa bere si ti-e frica sa nu fie inchis.
    ––––
    Anunt intr-o institutie: ”In caz de incediu, parasiti cladirea inainte de a comenta despre asta pe Facebook!”
    ––––
    Ajutorul extern trebuie inteles ca un transfer de bani de la oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace.(Douglas Casey)
    –––-

    ––––
    Cand a venit la mine amantul, a vazut tot blocul. Iar cand au intrat hotii, toti dormeau!
    ––––
    – Iubitule, am slabit 2 kg!
    – Te-ai demachiat?
    –––-
    Am dus-o pe sotia mea astazi la Planetariu. A fost socata sa afle ca nu ea e centrul universului.
    –––-
    Nevasta-mea a vazut azi o farfurie zburatoare. Ea este acum la spital, sa-i puna cateva copci, iar eu sunt arestat pentru violenta domestica.
    –––-
    Sotia mea este medium: intotdeauna stie cand ma intorc mai devreme acasa de la serviciu. Pe masa gasesc vin, mancare, iar fereastra e deschisa. Aeriseste!
    ––––
    Daca o femeie semnalizeaza stanga, nu inseamna ca va vira neaparat la dreapta. Ea poate merge si inainte.
    –––-

    Sânii sunt dovada clara ca si barbatii se pot concentra la doua lucruri in acelasi timp.
    ––––
    Daca beau alcool, sunt alcoolic.
    Daca beau Fanta, sunt fantastic?
    ––––
    – Dragul meu, poti vorbi?
    – Draga mea, sunt in roaming, ma costa mult (e scump)…
    – Ok, atunci asculta…
    ––––
    N-o mai las pe nevasta-mea la volan. Conduce atat de prost ca astazi GPS-ul a inceput sa spuna “Tatal nostru”!
    ––––
    Ochiul vanat micsoreaza campul vizual, dar creste experienta!
    ––––
    ‎-
    Cand m-am nascut am fost atat de surprins incat n-am vorbit un an si jumatate.
    –––-
    I: Este adevarat ca extraterestrii sunt anti-Basescu?
    R: Cei cu antene, da.

    Apreciază

  11. […] „Caldura mare, in perioada asta, in politica romaneasca. Jocul de societate practicat este mica intelegere despre cum sa fie dati jos colegi, parteneri sau adversari. In intalniri interregionale, sau transpartinice, invocandu-se acordul ocult, venit ‘de sus”, se comploteaza, se fac si se desfac aliante, se tradeaza, se fac competitii despre cine ii iubeste cel mai mult pe americani. Romanii au dovedit ca pot sa iasa in strada, cand este cazul. Cazul a fost cand a venit la Bucuresti Robby Wiliams. Au iesit in strada 75000 de oameni. Cand este vorba de chestiuni mai marunte, cum ar fi fraudarea rezultatelor la un referendum, solutia este sa scrii pe facebook, cu un nickname. Remarc, din nou, actualitatea lui Caragiale. Este un lucru important ca intrarea in Uniunea Europeana nu ne-a afectat fibra nationala”, scrie Năstase pe blog. […]

    Apreciază

  12. Asa este, domnule Nastase, de la caldura pare ca lumea politica este in calduri (politice, desigur). Sigur, unii cauta sa stea la caldurica, alti unii la caldura si exista si categoria, majoritara, a politicienilor aflati in agitatie moleculara adica in fierbere. Am inteles, asa cred, ceea ce doriti sa ziceti despre Robbie Williams, cantaretul despre care nu m-ar mira sa aflu ca e si ‘cantaret’.Totusi, un exercitiu de imaginatie ne-ar putea creiona imaginea unui Williams incercand sa se dea in spectacol dupa mai multi ani de fiinta in preocuparile a macar trei servicii secrete din sapte sau opt existente, a unei retele jurnalistice, de dimensiuni aproape nationale, ioncristoiesti, danandronicesti, mihaimarianesti, a unei retele compuse din 6-7 posturi de televiziune nationale care sa-l injure in timpul dintre doua publicitati, a unei sumedenii de onguri dintr-o societare civila ai carei membri nu pot calatori toti odata cu avionul fiindca acesta nu ar putea decola sub greutatea epoletilor bine pititi, in preocuparile DNA procuraturii si magistraturii, nu in ultimul rand al altor cantareti scosi din pulpane dubioase si propagati prin colportaj – si inca si inca? Va asigur ca un bine prelucrat informational Robbie Willimas nu ar strange cei 75000 de spectatori entuziasti ci doar 200 de protestatari, mereu aceiasi, care apar in strada de cate ori anumiti politicieni au ceva de zis. Insa modelul de comportament al societatii romanesti poate fi mai bine prezentat nu pe cazul Nastase fiindca am putea fi banuiti de parti pris (iar, in particular, anumiti cetateni comentatori si-ar putea nota in fisele lor inclinatia mea mai noua de a ma pune bine cu dvs) ci, hai sa luam ceva mai neutral relativ la noi si anume cetateanul intemnitat Dan Voiculescu (si grupul asociat). Cu cateva zile in urma, au fost acceptate institutional unele afirmatii voiculesciene – si sub presiunea incriminarii procurorului Eva – in formula acceptarii unor erori ale procurorului (desigur, prescrise) in procesul voiculescian. Nu ai nevoie de prea multa logica pentru a deduce ca aceasta afirmatie institutionala este echivalenta cu aceea ca procesul ‘solutiei imorale’ a fost o farsa (nu o eroare!) judiciara; deoarece erori ale procurorului inseamna erori in probe, in administrarea lor ori in acuzatii, iar mai departe ca judecatorii fie nu au fost capabili sa observe erorile, fie au condamnat pe baza simplelor afirmatii ale acuzarii, ceea ce, in opinia mea, se mai intamplase. Iar opinia mea este aceea ca afirmatiile institutionale privind erorile in cazul Voiculescu au fost facute public intentionat, pentru a vedea efectele. Care efecte le vedem cu usurinta: o nepasare cetateneasca chiar mai mare decat in cazul Rarinca, la adresa unui om bine si indelungat porcait (pe drept sau pe nedrept), pe caile mai sus mentionate. Insa lipsa de reactie cea mai frapanta a venit din partea fostilor sai tovarasi politici, pe care Voiculescu i-a facut oameni si pentru binele carora s-a facut ‘solutie imorala’. Chiar si angajatii sai au reactionat mai putin vehement si, mai ales, mai putin concluziv ca de obicei. Iar o farsa judiciara practic recunoscuta, nici nu are sens sa insist, indiferent daca erorile procurorului s-au prescris sau nu, poate conduce, intr-un stat de drept, doar la anularea imediata a sentintei si la reabilitarea si despagubirea condamnatilor. Ei, as!
    Va sugerez sa va pregatiti pentru memoriile lui Basescu, care vor inchide un capitol important in politica romaneasca, peste care se va lasa un capac metalic si cu lacat, de sub care vor putea fi scoase doar informatii bine filtrate. Nu stiu in ce masura memoriile vor fi scrise chiar de Basescu, din moment ce acesta a aruncat, preventiv, afirmatia ca ar sti gramatica; probabil ca in scriere va evita mai mult ca perfectul.
    Cred ca fiecare cetatean ( de la pruncul din leagan pana la omul carunt) este acum fisat si tratat la nivelul importantei cu care este creditat. In cazul meu, a existat o oarecare agitatie din partea unor cetateni atunci cand am inceput sa utilizez un nick schimbator, pana ce au primit de la mine lamurirea ca e vorba de aceeasi Marie cu mai multe palarii. Aceasta este importanta mea, trebuie sa accept realitatea. Tot asa cum trebuie sa accept si pe aceea ca, pe Facebook (unde, sa stiti domnule Nastase, imi folosesc identitatea reala, fiindca nick-ul de fapt, tot nu foloseste la nimic), ‘prieteni’ de acolo imi distribuie cu obstinatie scriiturile unor politicieni de slaba factura dar pe care ii banuiesc a fi din agentura – si nu distribuie scriiturile mele, carora le-au gasit si o clasificare care nu angajeaza la nimic, afirmand ca sunt ‘inedite’; trebuie sa accept si realitatea aceasta. Domnule Nastase va readuc in memorie vechea zicala ca in politica o iei de la capat in fiecare zi. Suntem in dimineata unei zile noi: si dumneavoastra si eu. Si altii.

    Apreciază

  13. Am auzit aseara una gogonata rau de tot. Domnule Nastase a „aprobat” Ponta angajarea lui Baconschi la Ministerul de Externe ? Daca a facut asta poate sa se duca unde a intarcat mutu iapa fiindca nu o sa-si mai bata joc mult de noi. Va ajunge mai rau ca Antonescu !

    Apreciază

  14. Sunt foarte interesat să asist la: „… se fac competitii despre cine ii iubeste cel mai mult pe americani.”
    Plătesc triplu pentru un loc în rândul întâi!

    P.S. Dacă arbitrează macoveasca – renunț la spectacol, c-o știu părtinitoare.

    Apreciază

  15. Cred ca Conul Iancu ar fi tare mandru de punerea schitei in pagina – iar dv, ca de obicei, pac cu ea la razboiu’, caci in afara unui registru ironic si pamfletar, alte mijloace de expresie ar putea deveni daunatoare. Cred ca ati putea mobiliza usor mai multi simpatizanti decat cei 70 000 ai englezului; asta pentru repararea nedreptatii ce vi s-a facut si pentru a le face in necaz stiti dv cui, stimati cititori.

    Apreciază

  16. In completare la ce a scris Buzura

    azi in contributors România la răscruce. De ce relaţiile cu SUA sunt complicate şi cu Germania indiferente George Scarlat Inca unu ce catia să se simtă mai confortabil în… corul robilor si adept al zicalei sluga proasta cauta stapan afurisit!!!

    Apreciază

  17. @centru spune:” 4 milioane de romani lucreaza in Occident , 90 % ca muncitori necalificati , agenti de intretinere , ingrijitori de batrani – efectele sunt dezastruoase , mai mult de jumatate din populatia unor sate a emigrat – copiii au ramas cu bunicii batrani sau unchii si dezvolta comportamente patologice , de la agresivitate extrema la depresie si sinucidere ” Cinic poţi să fii ! N-ai vrut tu să fie aşa? Şi acum proslăveşti „revoluţia”!

    Apreciază

  18. @ Centru spune : +O diferenta exista intre Vechiul Regat al lui Carol I si Romania din 2015 – primul nu era condus de Siguranta – Securitate+
    Carol I a primit o ţară la cheie. O ţară deja perfect acordată în cheia ideologică a naţionalismului românesc. Este adevărat că s-a adaptat imediat şi a colaborat extrem de fructuos la cezarismul plebiscitar. Siguranţa, zici ? Este adevărat că a făcut montajul de la Tămădău. Dar i-a informat pe agenţii de la Intelligence Service (şi aceia au fost de acord). Numai aşa putea putea să vină în vizită la Bucureşti ambasadorul britanic la Moscova, pentru a-l sprijini şi asista pe Andrei Ianuarievici Vîşinski în acţiune. Securitatea, zici ? Vax Albina! Erau forţe oculte mai mari care trasau linia ultimă în România !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s