Și cu rufele murdare în public… Privită din penitenciar, viața politică românească pare, în zilele acestea, locul unde au evadat diverse persoane ce au probleme cu nervii.
Luați, spre exemplu, declarațiile pe care le-a făcut Traian Băsescu, marți, la emisiunea lui Robert Turcescu:
- „Eu îi voi chema pe români să se apere în stradă…” a declarat Băsescu, referindu-se la aplicarea accizei la benzină și motorină. Prin „proteste” a adăugat Turcescu. Este oare o astfel de „chemare” compatibilă cu funcționarea statului de drept? România a făcut un efort îndelungat pentru a duce în anii ’90, dialogul „politic” din stradă în parlament. Oare Băsescu a rămas un nostalgic al mineriadelor? Și ce pot oare să creadă cancelariile occidentale – la care declarațiile sale ajung în 30 de minute – atunci când citesc un astfel de îndemn? Dorește cumva Băsescu să se facă asemănări între România și Ucraina? Nu vreau să reamintesc ce s-a întâmplat în 2004, când – după al doilea tur de scrutin la prezidențiale – suporterii lui Băsescu erau „pregătiți” să „iasă în stradă”, pe modelul de la Kiev, dacă s-ar fi anunțat victoria mea. Ceea ce, sigur, ar fi aruncat în aer semnarea acordului cu Uniunea Europeană.
- „…le spun eu: a fost lovitură de stat, fraților, în vara anului 2012…„. O întrebare de logică simplă – dacă a fost lovitură de stat, înseamnă că ea și-a produs efectul. Atunci, cum mai dă declarații Băsescu în calitate de președinte? A dat el lovitura de stat? Noroc că Turcescu i-a explicat că nu a fost lovitură de stat.
- Statul de drept presupune stabilitatea instituțiilor. Din câte îmi amintesc, și parlamentul este o instituție. Este chiar o putere a statului. Dar Băsescu descoperă „cu o majoritate de 80% în parlament, noi avem instabilitate politică„. Oare ce pot crede cancelariile occidentale – la care declarațiile lui Băsescu ajung în 30 de minute – atunci când citesc aceste cuvinte?
- Și guvernul este o instituție, fără îndoială. Parte a statului de drept. „Vreau ca BNR să părăsească imediat linia de a fi controlată de un guvern corupt„. Cum e posibil să vorbești în acești termeni despre guvernul țării în care ești președinte, în condițiile în care nu există o decizie a instanțelor în acest sens? Ce fel de credibilitate asiguri, în acest fel, acțiunii guvernamentale? Oare ce vor crede cancelariile străine – la care declarațiile sale ajung în 30 de minute – aflând astfel de lucruri?
- Dacă ar fi prim-ministru, spune Băsescu, „ar arde cămașa pe el” pentru finalizarea acordului cu Uniunea Europeană. Ceea ce nu explică Băsescu, este de ce „nu a ars cămașa pe el”, în perioada 2007 – 2011, când controla, în mare măsură, guvernul, și când gradul de absorbție a fondurilor europene era de sub 10%.
- Urmăriți și explicația lui Băsescu în legătură cu proiectul de transfer al STS la MAE „gândiți-vă că acest serviciu deține toate bazele de date ale Ministerului Sănătății, ale Ministerului Muncii. Păi ce liste cu CNP-uri scoți de-acolo dacă… Ar fi raiul lui Dragnea”. Două observații: Prima – USL conduce cele două ministere deci are deja acces la bazele de date respective. E-adevărat, PMP nu are un astfel de acces în acele ministere!! A doua – știe și Băsescu că STS-ul poate fi utilizat, dacă nu e controlat, și pentru alte operațiuni…
- Cum stau lucrurile cu Petromidia?
Petromidia, unde lucrau vreo 6.000 de persoane, trebuia să intre în faliment în 2004. Ea fusese privatizată cu Dinu Patriciu, în 2000, în perioada CDR, (PD – PNL – PNȚCD). Datoriile se acumulaseră, multe dintre ele „istorice”. Am preferat să transformăm, în 2004, datoriile în acțiuni ale statului. Dacă intra în faliment nu se mai obținea nici un leu. În plus, trebuia să facem plăți compensatorii pentru cei disponibilizați. Sigur, nu a fost în ordine că, după 2005, reprezentanții statului (majoritari) au acceptat transferul de acțiuni ale lui Patriciu către KazMunaiGaz. În final s-a ajuns la o tranzacție pe care nu o comentez. O întrebare se impune totuși: câștiga statul mai mult dacă Petromidia intra în faliment, în 2004, așa cum dorea Băsescu?
- Cred că unii „pacienți” de la Jilava sunt mândri de președintele lor. Faptul că Băsescu spune despre un alt om politic că este „un jeg moral” sunt convins că i-a crescut cota de popularitate în penitenciare. Dacă ar fi adăugat și „ce p… mea”, cum este obiceiul, sunt convins că unii dintre ei ar fi făcut toate eforturile pentru a ieși și ei în stradă și pentru a fi alături de președintele lor.
P.S. Robert Turcescu a spus, în emisiune, „vă aduceți aminte că și Năstase și-a pus, la un moment dat, cumnata la Tarom…?”, la care Băsescu a comentat ironic: „știu, știu… cunoștea aviație multă”. Întâmplător, cumnata mea a lucrat la Tarom vreo 30 de ani cred, de la terminarea facultății, urcând treaptă cu treaptă până la conducerea societății (și înapoi). C.V.-ul ei este edificator. Nu cred că știe „aviație” pentru că este economistă și, în consecință, în perioada în care a fost la conducere, a fost singura dată când Tarom a terminat pe profit. Ceea ce este cert este că nu se pricepe la nave și că nu a efectuat actele contabile ale flotei comerciale. Îmi aduc aminte însă că în perioada primului său mandat, a fost numită la conducerea Tarom – se spune – o fină a lui Băsescu, în vârstă de vreo 25 de ani.
Cind au iesit oamenii in strada sa-l dea jos pe Basescu a fost lovitura de stat!Cind vor iesi la indemnul??? lui Basescu??? va fi apararea si consolidarea democratiei si a statului de drept in cadrul actiunii promovate de Basescu??? de „reforma” a statului!Curat…murdar…mon cher!!
Cita dreptate! Mi-am permis (fara sa va cer permisiunea, si cer scuze) sa va propag pe pagina mea de facebook.
A nu se uita ca „iesirea in strada” e un vechi obicei de-al dementului national, atunci cand nu-i ies pasientele si e ultima lui solutie…Tineti minte ca la alegerile prezidentiale din 2004, atunci cand se profila inca o infrangere a lui, a amenintat de asemenea cu iesirea in strada, ceea ce denota ca avea si o echipa pregatita in acest sens ?
Deci atentie la alegerile prezidentiale din toamna-iarna asta ! Dementul ramane …dement.
De ce nu reactioneaza cancelariile occidentale la aceste ziceri? Ambasada americana a amutit? Daca acestea erau spuse de cineva din USL, cum a r fi reactionat? Pana acum nu am vazut vreo reactie; il mai tin in brate?
Cea mai bună dovadă că suntem frați de mamă și tată cu italienii e asemănarea până la identitate a vieții politice din Italia cu cea din România.
Din 2008 până acum au fost trei guverne. Bineînțeles că electoratul e nemulțumit de orice guvern, numai de el însuși e foarte mulțumit.
Singurul motiv pentru care îi invidiez pe italieni e președintele Giorgio Napolitano. E un tip superior din toate punctele de vedere și, dacă au existat oaze de stabilitate, aceasta i se datorează lui.
Berlusconi e mai activ ca oricând, așa condamnat pentru evaziune fiscală cum e.
A revigorat Forza Italia, susține, se opune, critică, propune, pune condiții…
Iată! Guvernul Enrico Letta a demisionat.
Urmează Matteo Renzi, 37 de ani, proaspătul șef al Partito Democratico (de stânga), primarul Florenței.
Cu totul altfel stau lucrurile în Țările Scandinave, Marea Britanie, Olanda…
Dar și electoratul e CU TOTUL ALTFEL…
Somnul ratiunii sigur naste monstri.
Sau daca nu-i naste, ii aduce din alte dimensiuni si universuri chiar la noi in ograda……
NLP (acronim pentru Neuro-Linguistic Programming) reprezintă o manieră de sintetizare între Ideologia gramaticală şi Ideologia fiziologică în America de astăzi. În România de de astăzi, am tratat ades tema aceasta, fie pe blogul domnului Adrian Năstase, fie pe blogul meu. Iată un exemplu : +Chiar şi psihanaliza se dezvoltă din Ideologia primară fundamentată pe metoda analitică atunci când aceasta este aplicată la senzaţii. Să introducem o dihotomie. Există „ideologia gramaticală” a lui Antoine Destutt de Tracy (în ideologia primară, gramatica se defineşte drept ştiinţa sistemelor de semne prin care se exprimă idei), precum şi „ideologia fiziologică” a medicului Cabanis. Amândouă se bazează de facto pe psihologia senzualist-asociaţionistă. Ideologia lui Destutt este focalizată pe senzaţiile „exterioare” corpului, iar Ideologia lui Cabanis este focalizată pe senzaţiile „interioare” corpului. Antoine Destutt de Tracy va fi aproape uitat (mai puţin metoda lui propusă pentru nation-building, iar la noi liberalul Dan Amedeo Lăzărescu descrie o discuţie purtată într-o celulă de închisoare comunistă cu un aristocrat intelectual de etnie maghiară, devenit cetăţean român, care îşi exprima invidia pentru calea aleasă în secolul XIX de romanticii români). Pe calea fiziologică indicată de Cabanis vor merge medici şi psihologi. De aici va rezulta, peste vreun veac, Psihanaliza lui Sigmund Freud. Articolul contrarian psihanalizei scris aici http://www.romanialibera.ro/cultura/oameni/freud-profet-sau-sarlatan-270259.html de GABRIELA LUPU m-a provocat la două comentarii: 1/ O consemnare din cartea lui Sigmund Freud, „Interpretarea visului”, şi anume : „Anna, Erdbeeren, Wilde Erdbeeren”, îl determina pe cineastul suedez Ingmar Bergman să realizeze celebrul film din anul 1957, Fragii sălbatici (Smultronstället). 2/Psihanalistul elveţian Carl Jung şi specialistul religiilor Mircea Eliade se cunoşteau, erau doi intelectuali europeni care se apreciau reciproc. S-a argumentat foarte bine documentat că opera lui Mircea Eliade încorporează conceptul de ‘arhetip’, înainte ca acesta să fi fost definit de Carl Jung. Dar Mircea Eliade aplica doar ideea lui Vasile Conta despre ‘legea fatală’. La ora actuală, arhetipurile sunt profund incorporate în psihologia abisală, de asemenea sunt intens folosite în Teoria Culturală.+ În America, aici http://www.nlpco.com/ se spune despre NLP că este ştiinţa modelării configuraţiilor repetabile (patterns) din comportamentul uman. Am mai spus, sintetizarea este operaţiune extrem de dificilă. În opinia mea, sintetizarea NLP este chiar şi eronată pe alocuri, în diverse grade, cu toate că elementele de plecare sunt corecte. Iată şi un exemplu imagistic de sintetizare NLP https://www.google.com/search?q=Neuro-linguistic+programming&client=firefox-a&hs=KZF&rls=org.mozilla:en-US:official&channel=np&tbm=isch&imgil=L0PDo5BpcIANCM%253A%253Bhttps%253A%252F%252Fencrypted-tbn3.gstatic.com%252Fimages%253Fq%253Dtbn%253AANd9GcSwDl6YmytdXsffol_EfbOOwuN2jsPUL_EP0K1bxD9KIZsGcxHfLw%253B1308%253B798%253BWyNWqgmT1azQtM%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fholisinc.com%25252Fwhat-is-neuro-linguistic-programming-nlp%25252F&source=iu&usg=__H7A1AIb2nlCacMsKIMXRtbWPaIU%3D&sa=X&ei=-zwAU96bBuWBywOzxoD4Bw&ved=0CEIQ9QEwAw&biw=1280&bih=931#facrc=_&imgrc=L0PDo5BpcIANCM%253A%3BWyNWqgmT1azQtM%3Bhttp%253A%252F%252Fholisinc.com%252Fwp-content%252Fuploads%252F2010%252F12%252FNLP-Head.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fholisinc.com%252Fwhat-is-neuro-linguistic-programming-nlp%252F%3B1308%3B798
Am ortografiat gresit numele a doi senatori liberali in postarea de acum doua zile ; de fapt , se numesc Bodea si Boeriu . Imi cer scuze pentru neglijenta .Mi se parea destul de jenant ceea ce mi s-a intamplat pana acum doua ore , cand am constatat ca nici colegul lor de partid , chemat la taifas in studioul unei televiziuni de stiri , nu auzise de ei .
la cat este de paranoia acest individ murdar ,are oare curajul sa iasa in strada ? a mai iesit unul in strada si a sfarsit urat ,el va sfarsi si mai urat ,Dar are tupeu decat la turcescu sa vorbeasca ,de ce nu vine intr-o emisiune serioasa sa faca apel la populatie sa iasa
Am intrebat google cand au condus vreodata socialistii Europa,iar google mi-a raspuns:NICIODATA! 🙂
In momentul in care Angela Markel a (re)castigat alegerile,s-a incheiat jocul.
Germania este cea mai mare putere economica a Europei si care ,pe deasupra,nu a cunoscut criza.Toate celelalte state europene,au in continuare problem foarte mari si ce sa vezi?…Germania le sprijina la greu.
Cine-si imagineaza ca atata timp cat CDU va conduce Grmania,socialistii europeni vor pupa puterea,ori e naiv,ori e naiv.
Alba-Neagra: USL sau USD?
USL nu mai are nimic din spiritul de alianta de altadata, este bantuita de razboi rece, de repozitionari adverse si ultimatumuri reciproce, fara precedent. In timp ce PNL a ales sa ramana singur, distrugand Alianta de Centru-Dreapta (ACD), care il lega de PC, PSD si-a transformat Alianta de Centru-Stanga (ACS), pe care o forma cu UNPR, intr-o formula mai larga, Uniunea Sociala Democrata (USD), care integreaza si PC.
Ce asteapta cele doua tabere din USL, care, ca doua armate, stau fata in fata, asteptand sa rupa protocolul aliantei? Probabil, doar un motiv convenabil, pentru ca, nu-i asa, ca si in cazul desfacerii unei aliante matrimoniale, sunt importante consecintele, ce vor zice ceilalti, in functie de care se va face si partajul, de imagine si electoral, pe caz. Ce ar mai putea sa o tina unita, cand USD si PNL sunt de pe acum adversare la europarlamentare, iar la prezidentiale este limpede ca se va intampla acelasi lucru, dupa cum a recunoscut Crin Antonescu?
Un prim raspuns, probabil grabit, ar fi „Nimic!”, dar unele detalii pot conduce catre alte directii. Probabilitatea ca Antonescu sa aiba solutii compensatorii la confruntarea riscurilor scaderii in raportul de forte si izolarii nu ar trebui ignorata. Ca opozitia il curteaza de mult, pentru asa-zisa reunificare a dreptei, este un fapt recunoscut public, ca Basescu este suspectat de un pact secret cu liderul liberal, pentru ruperea USL, nu este un lucru nou.
„Rebrenduirea” de la Cluj a FMP si innalbirea de zilele trecute a lui Basescu, de catre verdictul CNSAS pentru necolaborare cu Securitatea, pot fi interpretate si ca manevre prefinale, de dinaintea aruncarii zarurilor, care ar obliga pe toti la atitudini si comportamente transante. Aceasta ipoteza ar putea explica sirul precipitat si ciudat de presiuni pe care Antonescu il pune pe USL si USD, inclusiv prin ultimatumul care expira luni, de renuntare de catre premierul Ponta la actiunea de echilibrare a Guvernului, prin infiintarea unui post de vicepremier, corespunzator celei de-a patra forte politice din alianta de guvernare, PC.
Unii politicieni sau analisti ar putea fi tentati sa-i reproseze lui Antonescu ca a transformat in ochii publicului temerea de nesustinere la prezidentiale de catre PSD intr-o certitudine, ceea ce nu se face, slabiciunile politice nu se etaleaza. Nu ar fi insa cazul daca ar face parte dintr-o strategie, de obtinere a rocadei in USL, cum a anuntat de alfel si Basescu, cu Ponta la prezidentiale si cu Antonescu premier.
Strategia rocadei ar putea duce USL pana in 2016, un orizont de continuitate evocat si dorit de premierul Victor Ponta, insa Crin Antonescu nu este in postura de a pretinde un castig sigur pe o pierdere la fel de sigura. Consecinta perversa a acestei manevre ar fi ca ajungerea in fruntea Guvernului a sefului dreptei liberale ar oferi intregii drepte o pozitie de brand si de influenta total nemeritata, prin ocolirea si in dispretul electoratului, in primul rand, dar ar afecta la fel de grav si de nejustificat pozitiile electorale, parlamentare si guvernamentale legitime ale stangii. In prezent, USD detine majoritatea absoluta in plenul reunit si in Camera Deputatilor.
Alte doua elemente, pe care le-as numi de prestigiu, tradeaza o preocupare neobisnuita, ca timp si modalitati, de redobandire a puterii de catre cei care au pierdut-o, in urma cu doar un an si cateva luni, la un scor electoral zdrobitor, pentru o guvernare dezastruoasa. Primul s-ar numi Iohannis, celalalt, Schengen.
Nu este nicio indoiala ca scoaterea la incalzire de catre Crin Antonescu a prim-vicepresedintelui PNL si primar al Sibiului, Klaus Iohannis, pentru postul de vicepremier si ministru de Interne este un motiv abil si de prestigiu, care daca ar fi respins ar da apa la moara propagandei anti-PSD. In aceeasi cheie de prestigiu, abilitate si propaganda ar trebui decriptata si declaratia lui Basescu, la intalnirea de la Bruxelles cu Barroso, cand afirma: „Ar fi un bun lucru daca as putea face echipa cu un ministru de Interne care s-ar numi Iohannis.”
Motivatia crizei „guvernamentale”, cum califica si Basescu si Johannis blocarea restructurarii Guvernului, este puerila, neacceptarea de catre PNL a unui vicepremier de la PC, pe fondul unei vechi rivalitati dintre Basescu si Voiculescu. Pretextul este insa important pentru decopertarea relatiei de influenta pe care Cotroceniul o are asupra lui Crin Antonescu si, prin acesta, asupra USL.
Probabil ca aceleasi mesaje de consum extern, privind stadiul si strategia de „deblocare”, livrate vineri in capitala europeana, s-au numarat si printre cele ale convorbirii transatlantice de joi. Important ar fi insa de stiut ce se afla in spatele mesajelor oficiale, pentru ca este clar ca se lucreaza de zor la acreditarea ideilor de „criza” si „uzura.” De pilda, pe ce a mizat Elena Udrea cand a cerut ca PMP sa vina la guvernare la sfarsitul lui 2014 si ce l-a apucat pe Basescu sa scoata pe gura acea broasca raioasa la adresa statului de drept, in emisiunea lui Turcescu, de la B1 TV?
Daca, asa cum se aude pe surse, PNL va iesi de la guvernare, Antonescu si Iohannis vor purta intreaga raspundere, indifernt in seama cu va fi pusa decizia sau cum va fi manevrata. Va fi o confirmare ca a fost o criza pusa la cale din afara USL, ca cei doi lideri liberali si-au subordonat deciziile de partid unei vointe politice ostile aliantei, ei insisi devenind parte a acestei ostilitati, ceea ce va face rau in primul rand PNL (drama PDL este inca vie).
Un lucru mi se pare cert, o criza a USL nu va fi o criza politica in sens traditional, nu va fi o criza nationala. USD are sustinerile parlamentare si resursele politice si de negociere pentru a controla rapid orice criza guvernamentala. Singurul lucru care conteaza si care iese din planurile crizatorilor de serviciu este economia, care in 2013 a inregistrat o performanta de crestere extraordinara, de 3,5%, peste estimarile initiale, de 1,6%, si care, pe proiectiile Guvernului Ponta, va avea o crestere de 3% in 2014-2015. In plus, noi clarificari politice ar putea face sa avem un an electoral mai scurt.
Presa romana prezinta pe ansamblul ei un mesaj incorect: ca PNL este prizoniera PSD in aliata USL. Situatia este opusa, si greu de inteles. Ambele partide, PSD si PNL au impins constant imaginea unui fetis anti-Basescu, prezentind un scop comun: „indepartarea regimului Basescu”. Un scop pe care insa tot romanii l-au indeplinit, si nu USL, prin alegeri. „Regimul Basescu” e bine merci, si se pregateste sa cloceasca.
Paradoxal, PSD este cea care face cele mai mari compromisuri politice, erodind puternic imaginea de partid de stinga. Cum? In primul rind, acceptind cota unica de impozitare, ca sa multumeasca PNL. Practic, prin aceasta capitulare ideologica, se compromite idea de stinga, si anume, ca cei care au mai mult, trebuie sa contribuie mai mult pentru a forma un buget, care in final sa poata sa satisfaca cerintele de baza, COMUNE, ale unei societati: educatia, sanatatea si dezvoltarea economica solida. PSD a tradat acest deziderat national, si pe cale de consecinta, devine cauza a polarizarii societatii romanesti. Cred ca daca vreo organizatie independenta ar face un studiu despre saracia din Romania, s-ar constata ca ea este la fel sau mai mare decit in vremea „regimului Basescu”.
Viata politica din Romania se aseamana cu cea din SUA, unde doua grupari, ambele conservatoare in varii proportii, au devenit complet opace la interesele oamenilor de rind. Din pacate, nici in SUA, nici in Romania, nu exista lideri cu suficienta ambitie si perseverenta pentru a crea „a treia cale” politica.
Despre polarizare, in cifre: Romania pare sa aiba o crestere economica destul de mare anul acesta prognozata la 5.1%, insa consumul ramine slab. Datele economice arata clar ca veniturile angajatilor cresc modest in doar citeva ramuri economice, insa nu acopera nici macar cresterea inflatiei. In lipsa unei politici de redistributie echitabila a bogatiei nationale, de cresterea tortului economic din Romania se vor bucura tot cei care au destul, sa ii etichetam cei „1%”. Ce face domnul Ponta in timp de tortul creste? Aminteste despre necesitatea unei redistributii mai echitabile, pe baza conceptului de „solidaritate” cu care se mindreste stinga? Nu, el arata spre grafice:
„Întrebat de ce avansul economic de anul trecut nu s-a simţit în nivelul de trai, Ponta a spus: „Dacă priviţi la grafice, această creştere s-a simţit“.”
Asta e problema celor ajunsi la virf: nu mai vad decit grafice si statistici care le sunt prezentate, pe scurt, ca ei nu au timp sa analizeze sau sa confirme. Ma tem ca oamenilor le este indiferent de graficele de care vorbeste dl Ponta. Sunt satui de statistici si propaganda. Au avut pe deplin pe vremea lui Ceausescu, tot felul de grafice si statistici. Ei ar vrea ca dl Ponta sa vorbeasca concret despre cresterea calitatii vietii lor.
De dl. Antonescu nu am amintit pentru ca el, liberal fiind, este liber sa nu il intereseze acest subiect. Ca si multe altele care tin de echitate, egalitate si solidaritate. Mmmm, nu se pupa cu doctrina liberala a dormitului si nepasarii. De fapt, daca e sa insumam doctrina liberala ea cam asta spune: „sa lasam lucrurile sa curga fara sa intervenim”. Completare cu litere ilizibile la subsolul documentului programatic: „in timpul asta noi ne punem sacii in caruta”. Si nu numai liberalii!
http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/de-nu-simte-boomul-economic-buzunarele-romanilor-1_5300ed17c7b855ff5664b88a/index.html
[…] dar stiti ce se intampla? Stalin nu a explicat, nu detaliat ce insemna pentru el, spre exemplu, o persoana […]
Serbanfil @ Co.
Cit de greu este sa nu fi cinstit cu tine insuti atunci cint esti partinic!
Despre ce atacuri vorbesti dumneata , nu cumva este vorba de contra-atacuri sau hai sa le numim daca vreti atacuri din ambele parti, dar cu mari mizerii sustinute public de socrul Sarbu, Seful Marilor Proiecte si de dl. Dragnea?
Luminita A.
Nu este nevoie sa vocalizati acuzindu-va proprii parteneri, uite dl. Nastase va observat eforturile si va aplaudat enumerandu-va printre prietenii asa zisi colegi ai domniei sale, fapt care arata ca inca nu a inteles care-i treaba in relatia coleg , coleg amic,coleg prieten, si a actului colegial care decurge din aceasta stare!
V-as intreba si pe dumneavoastra , sincer, daca cunoasteti aceasta notiune, pe cine ati votat in 2004 pe Nastase sau pe Basescu?
Pe mine ma surprinde aceasta latura a omului partinic, chibitz, spectator la fotbal etc. ,intre pe arena ca un om normal si apoi se comporta ca un om asa de mic!
În atenţia domnului prim ministru Victor Ponta : “Laver sa voiture à domicile pollue les nappes phréatiques” (Reuters). Dar în raport cu această poluare individuală minimalistă, poluarea aquiferelor produsă de către firmele RMGC şi Chevron are, la scara României, dimensiuni astronomice, oricum catastrofale –direct şi indirect- pentru mediu, agricultură, turism, şi economie.
@ Doru Coarnă,
Da, dom-le. Şi când ne amintim cum curgea laptele şi mierea, când le avea statu’ şi ni le dădea moca, ba ne mai îndesa şi nişte bani în buzunare, că de, d-aia-i stat! 😯
PS. D-al nost’, carevasăzică!
New Dimensions of U.S. Foreign Policy Toward Russia
By George Friedman
Geopolitical Weekly, Tuesday, February 11, 2014 – 04:13
http://www.stratfor.com/weekly/new-dimensions-us-foreign-policy-toward-russia?utm_source=freelist-f&utm_medium=email&utm_campaign=20140211&utm_term=Gweekly&utm_content=readmore
The struggle for some of the most strategic territory in the world took an interesting twist this week. Last week we discussed what appeared to be a significant shift in German national strategy in which Berlin seemed to declare a new doctrine of increased assertiveness in the world — a shift that followed intense German interest in Ukraine. This week, U.S. Assistant Secretary of State Victoria Nuland, in a now-famous cellphone conversation, declared her strong contempt for the European Union and its weakness and counseled the U.S. ambassador to Ukraine to proceed quickly and without the Europeans to piece together a specific opposition coalition before the Russians saw what was happening and took action.
This is a new twist not because it makes clear that the United States is not the only country intercepting phone calls, but because it puts U.S. policy in Ukraine in a new light and forces us to reconsider U.S. strategy toward Russia and Germany. Nuland’s cellphone conversation is hardly definitive, but it is an additional indicator of American strategic thinking.
Recent U.S. Foreign Policy Shifts
U.S. foreign policy has evolved during the past few years. Previously, the United States was focused heavily on the Islamic world and, more important, tended to regard the use of force as an early option in the execution of U.S. policy rather than as a last resort. This was true not only in Afghanistan and Iraq but also in Africa and elsewhere. The strategy was successful when its goal was to destroy an enemy military force. It proved far more difficult to use in occupying countries and shaping their internal and foreign policies. Military force has intrinsic limits.
The alternative has been a shift to a balance-of-power strategy in which the United States relies on the natural schisms that exist in every region to block the emergence of regional hegemons and contain unrest and groups that could threaten U.S. interests.
The best example of the old policy is Libya, where the United States directly intervened with air power and special operations forces to unseat Moammar Gadhafi. Western efforts to replace him with a regime favorable to the United States and its allies have not succeeded. The new strategy can be seen in Syria, where rather than directly intervening the United States has stood back and allowed the warring factions to expend their energy on each other, preventing either side from diverting resources to activities that might challenge U.S. interests.
Behind this is a rift in U.S. foreign policy that has more to do with motivation than actual action. On one side, there are those who consciously support the Syria model for the United States as not necessarily the best moral option but the only practical option. On the other, there are those who argue on behalf of moral interventions, as we saw in Libya, and who see removing tyrants as an end in itself. Given the outcome in Libya, this faction is on the defensive; it must explain how an intervention will actually improve the moral situation. Since this faction also tended to oppose Iraq, it must show how an intervention will not degenerate into Iraq-type warfare. That is hard to do, so for all the rhetoric, the United States is by default falling into a balance-of-power model.
The Geopolitical Battle in Ukraine
Russia emerged as a problem for the United States after the Orange Revolution in 2004, when the United States, supporting anti-Russian factions in Ukraine, succeeded in crafting a relatively pro-Western, anti-Russian government. The Russians read this as U.S. intelligence operations designed to create an anti-Russian Ukraine that, as we have written, would directly challenge Russian strategic and economic interests. Moreover, Moscow saw the Orange Revolution (along with the Rose Revolution) as a dress rehearsal for something that could occur in Russia next. The Russian response was to use its own covert capabilities, in conjunction with economic pressure from natural gas cutoffs, to undermine Ukraine’s government and to use its war with Georgia as a striking reminder of the resurrection of Russian military capabilities. These moves, plus disappointment with Western aid, enabled a more pro-Russian government to emerge in Kiev, reducing the Russians’ fears and increasing their confidence. In time, Moscow became more effective and assertive in playing its cards right in the Middle East, giving rise to the current situations in Syria, Iran and elsewhere.
Washington had two options. One was to allow the balance of power to assert itself, in this case relying on the Europeans to contain the Russians. The other was to continue to follow the balance-of-power model but at a notch higher than pure passivity. As Nuland’s call shows, U.S. confidence in Europe’s will for and interest in blocking the Russians was low; hence a purely passive model would not work. The next step was the lowest possible level of involvement to contain the Russians and counter their moves in the Middle East. This meant a limited and not too covert support for anti-Russian, pro-European demonstrators — the re-creation of a pro-Western, anti-Russian government in Ukraine.
To a considerable degree, the U.S. talks with Iran also enable Washington to deny the Russians an Iranian card, although the Syrian theater still provides the Kremlin some room to maneuver.
The United States is not prepared to intervene in the former Soviet Union. Russia is not a global power, and its military has many weaknesses, but it is by far the strongest in the region and is able to project power in the former Soviet periphery, as the war with Georgia showed. At the moment, the U.S. military also has many weaknesses. Having fought for more than a decade in the core of the Islamic world, the U.S. military is highly focused on a way of war not relevant to the former Soviet Union, its alliance structure around the former Soviet Union is frayed and not supportive of war, and the inevitable post-war cutbacks that traditionally follow any war the United States fights are cutting into capabilities. A direct intervention, even were it contemplated (which it was not), is not an option. The only correlation of forces that matters is what exists at a given point in time in a given place. In that sense, the closer U.S. forces get to the Russian homeland, the greater the advantage the Russians have.
Instead, the United States did the same thing that it did prior to the Orange Revolution: back the type of intervention that both the human rights advocates and the balance-of-power advocates could support. Giving financial and psychological support to the demonstrators protesting Ukrainian President Viktor Yanukovich’s decision to reject a closer relationship with Europe, and later protesting the government’s attempt to suppress the demonstrations, preserved the possibility of regime change in Ukraine, with minimal exposure and risk to the United States.
Dissatisfaction with the German Approach
As we said last week, it appeared that it was the Germans who were particularly pressing the issue, and that they were the ones virtually controlling one of the leaders of the protests, Vitali Klitschko. The United States appeared to be taking a back seat to Germany. Indeed, Berlin’s statements indicating that it is prepared to take a more assertive role in the world appeared to be a historic shift in German foreign policy.
The statements were even more notable since, over the years, Germany appeared to have been moving closer to Russia on economic and strategic issues. Neither country was comfortable with U.S. aggressiveness in the Middle East and Southwest Asia. Both countries shared the need to create new economic relationships in the face of the European economic crisis and the need to contain the United States. Hence, the apparent German shift was startling.
Although Germany’s move should not be dismissed, its meaning was not as clear as it seemed. In her cellphone call, Nuland is clearly dismissing the Germans, Klitschko and all their efforts in Ukraine. This could mean that the strategy was too feeble for American tastes (Berlin cannot, after all, risk too big a confrontation with Moscow). Or it could mean that when the Germans said they were planning to be more assertive, their new boldness was meant to head off U.S. efforts. Looking at this week’s events, it is not clear what the Germans meant.
What is clear is that the United States was not satisfied with Germany and the European Union. Logically, this meant that the United States intended to be more aggressive than the Germans in supporting opponents of the regime. This is a touchy issue for human rights advocates, or should be. Yanukovich is the elected president of Ukraine, winner of an election that is generally agreed to have been honest — even though his constitutional amendments and subsequent parliamentary elections may not have been. He was acting within his authority in rejecting the deal with the European Union. If demonstrators can unseat an elected president because they disagree with his actions, they have set a precedent that undermines constitutionalism. Even if he was rough in suppressing the demonstrators, it does not nullify his election.
From a balance-of-power strategy, however, it makes great sense. A pro-Western, even ambiguous, Ukraine poses a profound strategic problem for Russia. It would be as if Texas became pro-Russian, and the Mississippi River system, oil production, the Midwest and the Southwest became vulnerable. The Russian ability to engage in Iran or Syria suddenly contracts. Moscow’s focus must be on Ukraine.
Using the demonstrations to create a massive problem for Russia does two things. It creates a real strategic challenge for the Russians and forces them on the defensive. Second, it reminds Russia that Washington has capabilities and options that make challenging the United States difficult. And it can be framed in a way that human rights advocates will applaud in spite of the constitutional issues, enemies of the Iranian talks will appreciate and Central Europeans from Poland to Romania will see as a sign of U.S. commitment to the region. The United States will re-emerge as an alternative to Germany and Russia. It is a brilliant stroke.
Its one weakness, if we can call it that, is that it is hard to see how it can work. Russia has significant economic leverage in Ukraine, it is not clear that pro-Western demonstrators are in the majority, and Russian covert capabilities in Ukraine outstrip American capabilities. The Federal Security Service and Foreign Intelligence Service have been collecting files on Ukrainians for a long time. We would expect that after the Olympics in Sochi, the Russians could play their trump cards.
On the other hand, even if the play fails, the United States will have demonstrated that it is back in the game and that the Russians should look around their periphery and wonder where the United States will act next. Putting someone in a defensive crouch does not require that the first punch work. It is enough for the opponent to understand that the next punch will come when he is least expecting it. The mere willingness of the United States to engage will change the expectations of Central Europe, cause tensions between the Central Europeans and the Germans and create an opening for the United States.
The Pressure on Russia
Of course, the question is whether and where the Russians will answer the Americans, or even if they will consider the U.S. actions significant at all. In a sense, Syria was Moscow’s move and this is the countermove. The Russians can choose to call the game. They have many reasons to. Their economy is under pressure. The Germans may not rally to the United States, but they will not break from it. And if the United States ups the ante in Central Europe, Russian inroads there will dissolve.
If the Russians are now an American problem, which they are, and if the United States is not going to revert to a direct intervention mode, which it cannot, then this strategy makes sense. At the very least it gives the Russians a problem and a sense of insecurity that can curb their actions elsewhere. At best it could create a regime that might not counterbalance Russia but could make pipelines and ports vulnerable — especially with U.S. help.
The public interception of Nuland’s phone call was not all that embarrassing. It showed the world that the United States, not Germany, is leading the way in Ukraine. And it showed the Russians that the Americans care so little, they will express it on an open cellphone line.
Nuland’s obscene dismissal of the European Union and treatment of Russia as a problem to deal with confirms a U.S. policy:
The United States is not going to war, but passivity is over.
@Adrian B!
Ai dreptate , trebuie conservat „filonul de aur pur” al evaziunii fiscale, acela pe care l-a cocolit guvernarea portocalie! este ” realitatea economica specifica” din aceasta tara. Ce bine a fost, este?! Ei, uite ca s-a ispravit, nu te speria, s-a ispravit intr-o oarecare masura.Urmeaza, dupa ce pleaca liberalii, o leaca de curatenie, si atunci, abia atunci, sa aveti bagajele facute….:) 🙂 mai dureaza, mai dureaza….:) 🙂
Stratfor confirmă:
Ucraina nu reprezintă pentru SUA decât o platformă de atac împotriva Rusiei
de Cristian Ulea
http://romanian.ruvr.ru/2014_02_17/Stratfor-confirma-Ucraina-nu-reprezinta-pentru-SUA-decat-o-platforma-de-atac-impotriva-Rusiei-3253/
Fondatorul şi preşedintele companiei Stratfor, alintată adesea ca fiind CIA-ul civil, dezvăluie cu o francheţe neobişnuită planurile strategice ale Statelor Unite, ale căror unic obiectiv şi obsesie sunt îngenuncherea Rusiei.
La scară geopolitică, subliniază George Friedman, criza ucraineană nu e decât o piesă într-un joc mult mai amplu.
Sub titlul „Noi dimensiuni ale politicii externe a Statelor Unite cu privire la Rusia”, binecunoscutul George Friedman, şeful suprem al STRATFOR – alternativa civilă la Agenţia Centrală de Informaţii, cum îi place să-şi recomande firma – a publicat marţi, 11 februarie a.c., o amplă analiză a cărei primă calitate e, fără îndoială, renunţarea la subterfugii stilistice inutile, la ceea ce românii numesc „perdeluţe”. Pe scurt, Statele Unite au atacat Rusia în trecut, o fac în prezent şi vor continua să o facă, dacă nu militar, pentru că nu şi-o permit, prin orice alte mijloace. Victimele colaterale, termen inventat tot de americani, pot fi în cadrul acestei obsesii geopolitice ţări întregi, partide, organizaţii, simpli militanţi ori luptători autentici pentru libertate, oricine şi orice le-ar sta în cale. Ucraina nu face excepţie, ba dimpotrivă, serveşte drept excelentă platformă pentru noi mârşăvii. Friedman nu numai că oferă confirmarea autenticităţii convorbirii telefonice dintre Victoria Nuland şi ambasadorul SUA la Kiev, dar, după ce constată că doamna Asistent a Secretarului de Stat, „şi-a manifestat dispreţul profund pentru Uniunea Europeană”,şi „l-a consiliat pe ambasadorul SUA în Ucraina să acţioneze rapid şi fără ajutorul europenilor pentru a pune laolaltă o coaliţie de opoziţie specifică, înainte ca ruşii să vadă ce se întâmplă şi să reacţioneze”, ne oferă şi sensul mai profund al acestor fraze, care sunt „un indiciu suplimentar al gândirii strategice americane”. Un indiciu asupra îndemnului la destabilizare, revoltă şi răsturnare violentă de regim, înlăturarea prin forţă şi şantaj a unui şef de stat ales democratic şi aruncarea unei întregi ţări în haos şi sărăcie. Cu un supliment de satisfacţie pentru Washington: punerea la punct a aspiraţiilor tot mai deranjante pentru americani ale Germaniei, care pare decisă să devină tot mai vizibilă pe scena internaţională, după cum a dovedit-o implicarea făţişă a Berlinului în criza ucraineană.
George Friedman consideră, pe bună dreptate, că politica externă americană a ultimelor decenii, în care forţa militară a jucat rolul esenţial, într-un soi de veşnic scenariu pe tema „prima dată tragi şi după aceea pui întrebări”, e falimentară. După ce au nenorocit teritorii uriaşe şi au trimis aiurea la moarte sute de mii, dacă nu milioane de oameni, începând cu Irakul şi sfârşind cu Libia şi Afganistanul, totul în numele libertăţii şi drepturilor umane fundamentale, americanii par să fi redescoperit oul lui Columb. Cum „intervenţiile morale, cum am văzut în Libia, şi eliminarea tiranilor ca un scop în sine” nu mai e credibilă, orice om de rând sesizând ipocrizia, autorul analizei crede că Washingtonul e obligat să recurgă la politica „echilibrului de forţe”, un soi de „încurcă-i drace”, cu SUA pe post de spectator. Nota bene: nu un spectator pasiv, pentru că dacă ar permite desfăşurarea şi încheierea pe baza forţelor reale ale combatanţilor a diverselor conflicte, interesele americane ar putea avea de suferit serios. Iată că, în premieră, Stratfor scrie negru pe alb că aşa numita mişcare eliberatoare populară care a pus capăt regimului Gaddafi prin uciderea sălbatică a acestuia, mişcare caleidoscopică ce a transformat astăzi Libia într-un stat fantomă, unde toată lumea se luptă cu toată lumea, nu era doar sprijinită aerian de aviaţia de luptă a SUA, dar beneficia şi de acţiunile la sol ale „forţelor speciale de operaţii”americane, faimoşii luptători JSOC, care împreună cu colegii lor britanici au reuşit să învingă la modul „strict secret” forţele guvernamentale, în timp ce „insurgenţii” trăgeau tone de cartuşe în aer, filmaţi de toate televiziunile occidentale, şi ţipând cât îi ţineau bojocii „Allahu Akhbar!”, ca să celebreze „eliberarea” de import.
În ceea ce priveşte „Bătălia geopolitică în Ucraina”, cum sună unul dintre subtitlurile analizei lui Friedman, lucrurile sunt limpezi. „Rusia a devenit o problemă pentru Statele Unite după Revoluţia Portocalie din 2004, când SUA, sprijinind fracţiunile anti-ruseşti din Ucraina, a reuşit să construiască un guvern relativ pro-occidental, anti-rusesc”. Fireşte că, aşa cum recunoaşte şi şeful Stratfor, Rusia a văzut în această operaţiune o ofensivă a serviciilor americane de informaţii, care doreau să creeze „o Ucraină anti-rusească ce ar fi putut provoca direct interesele strategice şi economice ale Rusiei”. Fireşte că Moscova a reacţionat, pentru că doar o ţară fără coloană vertebrală asistă indiferentă la atacarea intereselor ei. Şi, tot fireşte, Rusia a reuşit ceea ce planificatorii de peste ocean nu scontau să se întâmple: nu numai că şi-a revenit, dar a şi contraatacat inteligent, devenind jucătorul sine qua non în actuala ecuaţie de interes geopolitic din Orientul Mijlociu, mai ales în cazurile Siriei şi Iranului. Problema, se vede treaba, nu este că americanii duc lipsă de imaginaţie când îşi propun să dărâme ceva, ci că nu sunt capabili să înveţe din lecţiile istoriei. Faimoşii şi bine plătiţii sovietologi de la Washington nu fuseseră în stare, în 1991, să prevadă dezmembrarea URSS, care i-a lăsat cu gura căscată. De ce ar fi mai capabili „experţii în Rusia” să-şi dea seama acum că această ţară nu a murit şi nici nu are de gând să o facă, dar, mai ales, că Rusia de azi nu numai că a renunţat la comunism, dar a tras şi toate învăţămintele necesare? „Statele Unite nu sunt pregătite să intervină în fosta Uniune Sovietică” scrie Friedman. Corect, dar trebuia să precizeze: nici militar, nici ca mentalitate. Pentru că atâta timp cât Rusia va fi atacată cu mentalitatea războiului rece, oamenii vor reacţiona invers faţă de ceea ce speră atacatorii: adevărurile simple despre viaţa lor nu pot fi schimbate. Lozincile şi promisiunile nu ţin loc de pâine şi căldură în case. Acest tip de proces e în plină desfăşurare în Ucraina, unde tot mai mulţi cetăţeni se întreabă pentru ce „luptă” de fapt, în timp ce resping tot mai mult aventura europenistă sau neonazistă ce li se propune de diverşi aventurieri transformaţi de unii singuri sau de specialişti din occident în „politicieni, lideri ai opoziţiei”.
Pe acest fond, nedetaliat cum s-ar fi cuvenit, şeful Stratfor propune un nou subtitlu: „Nemulţumirea faţă de abordarea germană”, şi scrie: „se pare că nemţii sunt cei ce presează în mod particular situaţia, şi tot ei sunt cei ce controlează virtual unul din liderii protestelor, pe Vitali Kliciko. Statele Unite pare că au ocupat un loc în spatele Germaniei”. Un loc în spatele Berlinului nu este acceptabil pentru nici un oficial de la Washington, cu atât mai mult cu cât, la un moment dat, americanii îi bănuiau serios pe germani că „se apropiaseră de Rusia în anumite chestiuni economice şi strategice”. Iată de ce Victoria Nuland îi trimite cu totul la plimbare pe nemţi, pe Kliciko şi toate eforturile lor în Ucraina. Pur şi simplu, Germania nu mai prezintă încredere pentru SUA, care nu reuşeşte să îi descifreze politica externă. Şi, prin extensie, Uniunea Europeană, minus Marea Britanie, intră la aceeaşi categorie.
Spre cinstea domnului George Friedman, acesta insistă asupra unui adevăr irefutabil: Viktor Ianukovici este preşedintele ales legal şi democratic al Ucrainei. „El a acţionat în limitele autorităţii sale atunci când a respins acordul cu Uniunea Europeană. Dacă demonstranţii pot îndepărta din funcţie un preşedinte ales pentru că nu sunt de acord cu acţiunile lui, stabilesc un precedent care subminează constituţionalismul. Chiar dacă preşedintele a acţionat cu duritate în reprimarea protestelor, asta nu anulează legitimitatea alegerii sale”. Dar faptul nu îi împiedică pe americani să vrea să manipuleze demonstranţii ucraineni, să complice lucrurile, să aţâţe focul în Ucraina. „Utilizarea demonstranţilor pentru a crea o problemă masivă Rusiei face două lucruri. Creează o ameninţare strategică reală pentru ruşi şi îi obligă la defensivă. În al doilea rând, aminteşte Rusiei că Washingtonul are mijloace şi opţiuni care fac dificilă provocarea supremaţiei SUA. Iar această acţiune poate fi înfăţişată de o manieră care să fie aplaudată de apărătorii drepturilor omului, în ciuda problemelor constituţionale, de o manieră care va fi apreciată de inamicii convorbirilor diplomatice cu Iranul şi pe care central-europenii, de la Polonia la România, o vor vedea ca pe un semn al angajării SUA în regiune. Statele Unite vor reapărea ca o alternativă la Germania şi Rusia. E o lovitură de maestru.” Aici, cu trimitere la titlul prezentului text, latinii ar fi scris scurt şi cuprinzător: quod erat demonstrandum, Q.E.D.
Ar mai fi de semnalat, totuşi, respectând desfăşurarea analizei din Stratfor, ultimul subcapitol: „Presiune asupra Rusiei”. După ce aminteşte că socoteala de acasă a americanilor s-ar putea să nu corespundă cu cea din târg, pentru că nici ruşii şi nici nemţii nu vor sta cu mâinile în sân, George Friedman insistă asupra desfăşurării operaţiunii subversive în Ucraina. „Dacă ruşii sunt acum o problemă pentru americani, şi sunt, şi dacă Statele Unite nu vor reveni la metoda intervenţiei directe, ceea ce nu pot face, atunci această strategie are sens. Cu cel mai mic efect, va crea ruşilor o problemă şi un sentiment de insecuritate care le-ar afecta acţiunile în alte zone. În cel mai bun caz, ar putea crea un regim care, deşi nu ar reuşi să contrabalanseze Rusia, i-ar putea vulnerabiliza conductele de gaz şi porturile – mai ales cu ajutor din partea Statelor Unite”. Oricum am lua-o, operaţiunea preconizată de americani în Ucraina e planul unui atac direct împotriva Rusiei. Care nu va ezita să răspundă. După Olimpiadă există şanse mari să vedem evoluţii foarte interesante. Şi mai ales inteligente.
Notă:
Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului.
Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.
@ Carcotasu,
intr-adevar, inainte de ’89 noi aveam cel mai ieftin combustibil din Europa, asta-i cert. Singura problema era penuria aparuta cand Ceasca s-a apucat sa exporte tot ca sa plateasca datoria.
Dar adevarul e ca le-am dat pe nimic! Ma rog, cele pe care nu le-am distrus… Vedem acum si ne putem da palme, cat de mult lupta UE ca sa atraga Ucraina, iar noi, posesori de bogatii si de pozitie geostrategica la limita Europei, a trebuit sa dam anapoda chestiile alea… Interesul extinderii UE ar fi trebuit sa ne permita sa punem conditii benefice noua, nu sa tot platim si sa cedam… Si partea proasta e ca plata nu o fac cei care s-au pozitionat gresit in procesul de negociere si aderare, ci noi toti prin mentinerea unui nivel de trai la limita pauperitatii pt majoritatea populatiei… Ori, si asta-i cert!
@ FP,
pai e simplu, daca USL se rupe se va forma o alianta de dreapta contra uneia de stanga, va castiga dreapta pt ca va primi sprijin din toate partile! Evident, dupa prezidentiale se va desemna alt premier…
Daca USL nu se rupe, atunci balamucul continua si noi vom continua sa avem parte de circul declaratiilor curente. Evident, asta presupune intrarea oficiala a lui Ponta in lupta pt prezidentiale deoarece, daca iese Antonescu, vom avea alta desemnare in cateva luni… Deci daca USL se mentine, trebuie sa candideze Ponta, ceea ce inseamna ca USL se va rupe…
Deci, oricum dreapta castiga la toamna, oricum va exista alt premier, oricum Basescu gestioneaza situatia. Singura solutie ca lucrurile sa reuseasca stangii, este ca Ponta sa candideze, sa castige cu electoratul de stanga, si sa faca rost de un premier serios care sa aiba majoritate parlamentara. Asta nu e greu pt PSD, insa nu cred ca isi poate impune un castigator fara sprijinul general gestionat de Basescu. Ca sa reuseasca trebuie sa ne intoarcem la ipoteza blatului, si asta ar fi confirmarea, si totodata moartea democratieii in Romania.
Deci ori Ponta si Basescu blatuiesc, ori USD pierde tot, treptat… Basescu insa castiga in ambele situatii…
Luminita Arhire
Sincer sa fiu, nu inteleg modul superficial in care liberalii si sustinatorii lor de pe acest blog se raporteaza la actul de guvernare. Perceptia mea este ca liberalilor li se…..in…..de guvern, strategii, coerenta, viziune, predictibilitate, stabilitate, etc, probabil, sub presiunea enorma a PPE in perspectiva alegerilor europarlamentare, a caror miza, se pare ca este mult mai mare, in context european, in raport cu ceea ce percepem noi, romanii, din interiorul paharului cu apa. Nu uit ca liberalii cocheteaza de mult timp cu PPE, in detrimentul ALDE.
Altfel, nu are absolut nicio logica sa retragi de la Finante un vicepremier liberal al guvernului, un profesionist bine apreciat in cercurile financiare internationale, ca sa ce ? ..sa muti de la Sanatate un Nicolaescu care pana mai ieri sa batea cu pumnul in piept ca face reforma si se lupta cu morile de vant pana la capat ? Acum, abandoneaza ?
Sau, care este logica numirii unui ministru la Interne, dar pe care vrei sa-l promovezi in demnitatea neconstitutionala de vice premier, culmea, cu atributii la Finante ?(sic!)
Nu cred ca mai este nevoie sa argumentez iresponsabilitatea liberalilor si strategia lor evidenta de a se indeparta de guvern si de USL.
Cred ca li s-a spus de catre emisari ai Inaltelor Porti ca, oricum, presedinte va fi cineva dorit de PPE si de Washington, ORICE AR FACE POLITICIENII ROMANI, iar lor, liberalilor, li se va garanta ,,imunitatea” (dupa avalansa anterioara de dosare) si locuri suficient de caldute in diferite zone interne, sau externe, bine remunerate.
(Z)
De aceea s-a/s-au creat DNA si alte institutii de forta si, cu siguranta, unui candidat, sau proaspat ales neagreat, i se va atarna de coada un dosar, sau, se vor gasi ,,argumente” ca alegerile au fost fraudate si prin urmare, trebuie, musai, anulate. ORICE ESTE POSIBIL, IN ROMANIA LUI TRAIAN BASESCU.
Ma astept la orice, de la regimul disperat al lui Traian Basescu si papusarii lui din afara atat de interesati intr-o Romanie domestica pe veci.
Este trist, Luminita, dar daca poporul roman nu se calmeaza in totalitate si nu iese masiv la vot, chiar de la orele 06:00 am (nu ca in 2012 cand sute de tineri de la Costinesti au fost prinsi la 09:00 pm in afara sectiilor de votare). Indolenta si egoismul de a nu risipi timpul de weekend ne va costa mult timp, foarte mult timp, de acum incolo, pe noi si urmasii urmasilor nostril.
ps
Eu, daca as fi Victor Ponta, AS PROPUNE O FORMULA RESTRANSA DE GUVERN, FARA NICIUN VICE-PREMIER.
T-Rex,
Dumneata vorbesti de un fetis contrazicind, adevarul care a creat fenomenul . Despre ce pesoana este vorba , un personaj care a inselat prin minciuna, logoree, abuz fizic si moral o natiune,de un politician care si-a creat valuri de propagandisti platiti de pensionari si de cei mai defavorizati oameni care muncesc din greu pentru un salariu mizerabil?
Chiar asa de prost stati cu „rememberul” , sau chiar asa de dator ati ramas ,ca sa veniti cu oobraznicie nemasurata sa ne transmiteti texte basiste?
Pe dumneata cine te plateste Ex R-T?
Dumneata de care presa vorbesti de cea platita de Cotroceni sau de cea platita de Voiculescu@ Co , deocamdata in minoritate majora desi atacul securist din presa de Cotro domina acest sector informational dar in acelasi timp si infractional?
Fragmentarium……
In ciuda analizei pertinente nu aveti sclipirea desconspirarii abuzului PSDist din cadrul aliantei USL cum tot asa nici nu vedeti imposibilitatea reptragerii PNL din USL nici chiar cu riscul retragerii ministrilor PNL de la guvernare.
Oricum Antonescu si-a linistit si proprii colegi din PNL , avizi de acte colegiale ,lamurind faptul ca PNL nu va rupe in acest segment important de timp alianta dar isi va pastra optiunile de la guvernanre.
Sadicu pe dinafara coerentei in gandire,
Problemele sociale ale Europei se adancesc si indiferent de evenimentele nib Germania , socialismul mai populist dar si mai apropriat de someri,pensionari , muncitori sau functionari cu venituri subrazite de economia precara a Europei in mod sigur , vor gresii bine sau rau . inlaturind temporar pe aceia care au provocat criza, saracirea populatiei .
Cine crede ca altde Merkel @ co sunt alesi pe viata ori e prost ori este fortae prost!
@ZeV
Tu ai o mare problema:niciodata nu vorbesti in numele tau,erijandu-te
in reprezentantul ”maselor” care,zic eu,nu te-au delegat sa le reprezinti interesele in mediul virtual.
In loc de ”noi cei care am votat USL” correct ar fi,”eu care am votat USL”,imi doresc,x sau y.
Am observat ca in sondaje ,acel USL de 70% nu mai exista,si ma refer la sondajele pesedistului Marius Pieleanu.
De fapt,este evident pentru oricine ca USL nu mai exista nici in realitate sau daca mai exista,ar trebuii sa-si schimbe denumirea.Din USL in UTB,(uniunea turnul babilonului).
Cat despre ”poporul uselist”:o parte nu mai intelege nimic,alta parte se jura ca nu mai merge niciodata la vot,iar ce a mai ramas s-a impartit in ”doua cete” care-si dau in cap,(ma refer la penelisti si pesedisti).
Pe reltelele de socializare,bloguri,forumuri,etc. nu mai ai loc de ei.
Revin cu comentariul meu nepublicat , revizuit si cosmetizat ( forma , nu fond ), pt. a respecta normele intelectuale de limbaj !
Am eliminat formularea mitocaneasca, de genul ” bai papagalilor ” ,
cu formularea blanda si dragastoasa de ” mai draga intelectualilor „, si
in plus , in PS , mai adaug un comentariu legat de Olimpiada de la Soci .
DORMITI LINISTITI , USL-UL NU SE RUPE PT.CA :
1. CIOLANUL E MAI TARE CA DOCTRINA .
2. ACUM CAND AU O MAJORITATE DE PESTE 70% , SI SLUGILE LU’ BAS(S)ECU STERG CU EI PE JOS , SI-I HAITUIESC CU PUSCARIA , CU O RATA DE 2-3 PE SAPTAMANA , SUNT SIGUR CA NUMAI DACA TRAG FAINA PE NAS , SAU AU PERFUZII IN CAP , SA NU-SI DEA SEAMA CE-I ASTEAPTA , DUPA …….
COABITATI MAI DRAGA INTELECTUALILOR CU BAS(S)ECU !
INTRE VOI , TAIATI-VA GATURILE , INJUNGHIATI-VA PE LA SPATE !
NU DE-ASTA V-A VOTAT POPORUL , MAI DRAGA INTELECTUALILOR !
PS Daca trimeteam la Soci , echipa personala de CURLING a lu’ bas(s)ecu , luam cu siguranta toate 3 medalii , gold , silver si bronz .
@Vsile – postare februarie 17, 2014 la 7:40 am
Nu stiu daca sunteti fostul „Vasile ”si v-ati pierdut intre timp o litera din nume pe drum , sau sunteti un altul , mai nou , mai proaspat , mai insufletit ! Ca stil , pareti sa fiti una si aceeasi persoana – poate mai neglijent decat fostul „Vasile”, avandu-se in vedere ortografia distrugatoare ! Raspunsurile la nelinistile dumneavoastra existentiale cu privire la persoana mea se gasesc in arhiva blogului – cititi ! este propunerea mea , reluand indemnul bine-cunoscutului Marius Tuca . Cat despre pericolele care-l pasc pe domnul Adrian Nastase deoarece nu pricepe si pace sensul cuvantului „ COLEG ” , e salutar ca faceti dumneavoastra efortul de a-l lumina .
Nu stiu cine este „omul mic ”din postarea dumneavoastra , dar nici nu sunt curioasa sa aflu …
@blogideologic
Exista unele modele matematice care sugereaza ca „boala Facebook” ar avea o dinamica asemanatoare ca a unei epidemii. In consecintza, pana in 2017 Facebook-ul va pierde 80% din participantzi:
http://phys.org/news/2014-01-facebook-disease-math.html
Evident, Mark Zuckerberg dar si altii cum ar fi Ray Kurzweil sunt de alta parere:
http://phys.org/news/2014-01-facebook-isnt-dying-evolve.html
Eu sunt de parere ca avantajele socializarii pe o retea virtuala depasesc, cel putin deocamdata, dezavantajele, asa ca o forma sau alta de „Facebook” va contiunua sa existe chiar si daca efectele ei economice vor fi de genul celor pe care le preconizezi tu.
@Vsile februarie 17, 2014 la 7:26 am
Fiecare observă viața și se exprimă exact cât îl ajută greutatea de pe umeri.
Dar dacă n-au pe umeri nici o greutate sunt fericiți și-și dau în petic cu mult talent.
@blogideologic
Completare…
Problema pe care o vad eu in Facebook nu e doar natura economica, in sensul semnalat de tine, ci provine din faptul ca Facebook-ul actual standardizeaza si simplifica exagerat modurile de interactiune sociala. Efectele acestei standardizari/simplificari sunt multiple.
De ex. butonul de „like” din Facebook – are atatea conotatii, multe dintre care nu pot fi pur si simplu deduse din context, incat a ajuns sa schimbe insasi semnificatia cuvantului „like”. Dupa mine like-urile de pe Facebook inseamna pur si simplu „acest subiect a reusit sa imi atraga atentia”, indiferent daca in sens pozitiv sau negativ. Ceea ce duce la o bucla de reactie pozitiva in „attention economy”-ul in care ne aflam.
De asemenea, deoarece multe mesaje sunt promovate si devin mai vizibile in functie de numarul de like-uri se poate ajunge la un sistem de valori aberant care se va translata si in societate reala.
CE POATE FI MAI POTRIVIT PENTRU ACESTE ZILE? MAESTRE:MUZICA!
……………………………………………………………………………………………………………Buna tara, rea croiala
Mama ei de randuiala.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.
Vin ai nostri, pleaca ai nostri
Noi râmînem tot ca prosti.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.
Bat-o vina, bat-o strechea
Trage-aicea cu urechea.
Mai romane, om sarac
Iara ti-au venit de hac.
Ne promit marea cu sarea
Si conduc aiurea tara.
Opozanti si potentati
V-ati batut iar joc frati.
Buna tara, rea croiala
Mama ei de randuiala.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.
Vin ai nostri, pleaca ai nostri
Noi râmînem tot ca prosti.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.
Politrucii-si fac concedii
Pe la Cannes, Hawai, ca regii
Pensionarii, pedagogii
Au ajuns precum milogii.
Venetici fac pretul painii
Iar la cozi stam noi, romanii
Muncitorii n-au salarii,
Curvele pupa dolarii.
Buna tara, rea croiala
Mama ei de randuiala.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.
Vin ai nostri, pleaca ai nostri
Noi râmînem tot ca prosti.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.
Romania-i de vanzare
Cu uzini, crese, hotare.
Spagile au zornait,
Algoritmu-i multumit.
Dumnezeu dac-ar veni
Prim-ministru intr-o zi
L-am manji si i-am gasi
Cazier la SRI.
Buna tara, rea croiala
Mama ei de randuiala.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.
Vin ai nostri, pleaca ai nostri
Noi râmînem tot ca prosti.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la totï.
…tu-ti partidul si liberalismul tau mai Tradicene!!!
Cu ani in urma , in timpu guvernului Vacaroiu , mai strangand din buci, mai cumparand mai ieftin si chiar renuntand sa cumpar unele cestii am reusit cu chiu cu vai sa economisesc niste bani. Unele sume le-am folosit sa cumpar certificate SAFI – am 4 de tip C . Culmea cu 3 zile inaintea prabusirii valorilor SAFI am cumparat ultimul certificat – ptr 10 minute am fost tentat sa vand toate .. realizam un ce profit!- ca deh eram tampit si credeam in virtutile economisii si aveam sperante ca pe termen lung banii aia isi vor pastra valoarea .. ca dnii liberali care conduceau SAFI se pricep la afaceri si capitalism..
Prost am fost! Singurele afaceri la care se pricep acesti nestimati domni sunt alea de genul lichidare .. Sa falimenteze si sa vanda ce au cladit altii..
Naiv sa cred ca merita sa pastrez banii aia si sa mizez pe termen lung.
Prin 2008 am primit niste dividende – ceva cam ca la 50 de lei (pe nu stiu cati ani). In 2008 nu au dat dividente … samd
Acum am ajuns la fundul sacului si am cautat certificatele alea- erau “bine” puse ca deh! hartii de valoare!! Intreb la SAFI ce si cat.. si … am sa o senzatie cam naspa – intr-=un an 3,8 , in altu nitel mai mult … per total vreo 11 lei .
Intreb cat ar face certidicatele (gigacaloria e cam scumpa …) mi se zice ca am 18 titluir si ca titlul face 1,5 lei.
Adica total 27 de lei.
Adica 10 kile de cartofi… Cu 50.000 lei in 96 cumparam mult mai multi cartofi …mai mult de 10 kile!
Sta-v- ar in gat jigodii liberale!!
Dupa diplomatii securisti ai MAE , sa nu uitam o alta resursa umana de valoare a Romaniei : ierarhia ortodoxa .
Cazul adolescentei de familie buna bucuresteana , Iulia Ionescu , este tipic . Nenorocul clovnilor iresponsabili atei care se declara ” duhovnici ” in parohii bucurestene este ca nu era o necajita dintr-o comuna bacauana sau maramureseana , ci fiica unei familii cu cunostinte .
Dupa parohul Popescu de la Constanta , care ia femei batrane ” in grija ” , nu inainte de a le face pe victime sa semneze cedarea patrimoniului propriu in favoarea lui , alt caz revoltator .
Normal , Patriarhia nu gaseste nimic de criticat .
Va mirati ca singurul prelat care l-a vizitat pe domnul Adrian Nastase in perioada de persecutie este pana acum episcopul romano-catolic Robu ?
Din fericire , sunt in Romania si biserici adevarate .
Un „ecosistem” de industrii se bazează pe omogenitatea în inovaţii.
@ Luminita Arhire:
Nici eu nu-l înțeleg pe Antonescu, dar, s-ar părea că, deși Ponta a fost mai rezervat de-a lungul vremii, PSD a tăcut și-a făcut, adică a luat multe agenții la Secretariatul General al Guvernului, un minister și încă un minister, a luat de unul singur hotărârea cu ratele la bănci…de parcă ar vrea să guverneze numai el.
Aici e vorba de politici aplicate. PNL a renunțat măcar temporar la unele politici pentru a ajunge la un compromis.
Liberalii s-au froasat văzându-se dați la o parte pe șest de la masa deciziilor, și acum au izbucnit.
Din câte se vede privind înapoi, nicio alianță nu rezistă.
Hai, că în asta sunt stânga cu dreapta, dar în Alianța D.A. erau, chipurile, dreapta cu dreapta…
Ce să mai vorbim de Convenția Democratică care era destul de omogenă ideologic…
De aceea, cred că cea mai bună soluție ar fi două partide mari care să poată guverna fiecare singur.
E mare nevoie de stabilitate, de cicluri legislative și de guvernare de patru ani.
Orice politici s-ar aplica, ele trebuie să aibă timp să-și arate rezultatele.
În altă ordine de idei, doar tanti Oița din capu satului vrea să vadă în buzunare creșterea economică de 3,5% dintr-un singur an ( și tanti oițele din orașe, cu diplome sau fără…).
Ca să nu mai vorbim de tanti oițele care au o calificare de doi bani, dar vor bunăstare…
Taberele –ostile ! – stau fata in fata , se infrunta surd si incearca sa puncteze , pe cat se poate …
Dupa o lunga discutie , ieri , la Partidul Liberal , ochiul meu a prins iesirea din sala a celor chemati sa decida soarta nabadaioasei Aliante ; l-am recunoscut pe Tariceanu si pe inca vreo doi – in rest , o pleiada de “el lider maximo ”judeteni sau locali – capete aproape rase( primarul Timisoarei facea nota discordanta , cu pletele lui model eminescian , cand negre, cand albite pe la tample – depinde de imprejurare ) , cefe puternice , burtici peste care costumele incomode abia se incheie . Nici o deosebire intre liderii PSD din alte judete si municipii si liderii liberali ; de ce nu se inteleg , oare ? Aluatul din care sunt facuti pare acelasi . Noua vedeta a PNL-ului este domnul Bodea , care vrea cu tot dinadinsul sa iasa de la guvernare , daca nu accepta Ponta sa-l numeasca pe Iohannis la Interne ca sa coordoneze , in calitate de vicepremier, Finantele . A inteles cineva de ce au fost siliti ministrii liberali sa-si dea demisia ? Pana acum putine zile , agitatia si bosumflarea erau numai intre cele doua partide si intre cei doi lideri ; guvernarea , in schimb , era , pe bune dreptate , tinuta departe de scandal . Probabil ca nu a fost un lucru rau din moment ce – cel putin din punct de vedere statistic – guvernarea a dat niste rezultate ! Crin Antonescu spune insa nervos ca lui nu prea i-a placut ! Dar daca nu i-a placut Ministrul Sanatatii Eugen Nicolaescu de ce crede oare ca e mult mai competent Ministrul de Finante cu acelasi nume ? Sau poate ca nici Crin Antonescu nu crede , din moment ce lui Nicolaescu vrea sa i-I repartizeze tot pe omnipotentul supervizor , Iohannis !
Dar domnul Gerea , caruia nici prin cap nu-I trecea sa demisioneze , pana a aflat ca partidul i-a tras scaunul de fund , cu ce-a gresit ? Cu nimic , el neapucand macar sa ia pulsul ministerului in fruntea caruia fusese pus de acelasi partid , ca sa-l conduca si sa-l inalte pe noi culmi de performanta !
Atunci , nu cumva este o remaniere sub titlul “hai sa-i punem lui Ponta un sas in coasta , c-asa ne-am gandit noi ”?
Liberalii , prin purtatorii lor de cuvant , declara ca vor doar sa fie cum a fost la incheierea Protocolului Aliantei si nimic mai mult ; numai ca ar fi greu sa se mai intoarca acum in Gradina Edenului , ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat . Pentru ca, din pacate , s-au intamplat unele lucruri : mini-alianta ACD nu mai exista , si nu Daniel Constantin – care a incasat cam cat poate un om sa duca – a produs ruptura ( in fapt , problema lui Crin Antonescu , nici nu este cu Ministrul Agriculturii , pe care nu conteneste sa-l ingroape intr-un dispret suveran , ci cu Voiculescu , asa cum a si declarat ) ; Partiduletul Conservator i-a cedat lui Crin Antonescu sefia Senatului si lucrurile asa stau , indiferent cat vrea sa minimalizeze presedintele liberal acest punct din Protocol ; ambele partide mari din Alianta au hotarat sa mearga separat le europarlamentare ( cred ca liberalii s-au cam razgandit , in ultima vreme , cand au vazut sondajele de opinie , dar era tarziu ) .
Lucrurile nu sunt complicate , sunt mai curand caraghioase ; numai ca , din nefericire , s-au rostit cuvinte si , ca in “Anna Karenina ”, daca s-au rostit cuvinte , nu prea mai este mare lucru de facut .
Crin Antonescu, aventurierismul politic si lantul contradictiilor
Dupa reuniunea fara rezultat, de ieri, a USL, pe tema restructurarii Guvernului, conflictul dintre PNL si USD pare a mai ramane inghetat o vreme. Cred ca acest termen, de conflict, interpersonal, de orgolii, de influenta, cum vrem sa-i spunem, este mai sigur decat cel de “criza”, despre care Crin Antonescu spune ca e cand laie, cand balaie.
Joi, inainte de Valentine’s Day, Antonescu declara, intr-o interventie telefonica la B1 TV, ca “Nu-i nicio criza, Ponta are de raspuns luni daca doreste sa mai faca guvern cu PNL.” Luni, dupa ce, probabil, i s-au risipit sentimentele din ziua indragostitilor, a sustinut contrariul, ca “Victor Ponta trebuie sa ia o decizie mai repede, suntem intr-o criza de guvern.” Nu stim daca intre timp a primit vreun “biletel roz”, dar afirmatia de “criza” a devenit, intamplator sau nu, coincidenta cu a lui Traian Basescu.
Crin Antonescu si-a motivat respingerea unui nou post de vicepremier, care ar fi reparat o nedreptate facuta celui de-al treilea copresedinte al USL, Daniel Constantin, printr-un mandat de “fermitate”, primit din partea BPN al PNL, duminica seara. Este posibil sa fi fost un “vot coplesitor” al sedintei, cum spune Antonescu, numai ca acesta, indiferent cum a fost obtinut, contrasteaza puternic, prin inegalitarism, discriminare si elitism cu pozitia spre centru a dreptei liberale. Nu este corect ca un copresedinte al USL sa nu fie coegalul celorlalti doi copresedinti, ar fi, evident, un afront la adresa colegialitatii, spiritului de echipa si, in ultima instanta, aliantei insasi.
“Fermitatea”, cum si-a botezat batosenia, este opusul compromisului, despre care se spune ca este o arta a politicii. Mandatul de “fermitate” poate duce la ruperea USL, dar va crea probleme si pentru Crin Antonescu. Nu o fi Elena Udrea un oracol, dar s-ar putea sa fi anticipat bine cand a spus ca in urma despartirii de USL, PNL isi va schimba presedintele, pentru a se putea relationa credibil cu celelalte partide din familia dreptei, in primul rand cu PDL si PMP.
Acelasi mandat de “fermitate” intra in contradictie si cu “consensul foarte ferm de a continua USL”, de care ne-a asigurat Crin Antonescu, ceva este neclar in aceste improvizatii, cu atat mai mult cu cat seful PNL este cel care a izgonit PC-ul din ACD si l-a impins spre “asocierea”, cum o numeste sarcastic, dar in mod gratuit, cu PSD.
Prin ruperea USL, ingrijoratoare va fi nu soarta USD, ci a PNL, de care Basescu se declara scandalizat ca “are prea multi liberali de stanga”, cu “Tariceanu, Stroe, de stanga”, cu un Quintus care “s-ar fi pupat pe gura oricand cu Iliescu”. Aceasta inhibitie a lui Basescu, care este si a partidelor ori miscarilor de dreapta pe care le-a inspirat ori sunt mai distantate de centru, arata ca social-liberalismul este o realitate semnificativa, care adauga consistenta afirmatiei ca Romania este o tara de stanga.
In acest lant de contradictii, aventurierismul politic al lui Crin Antonescu este prins ca intr-o capcana, afirmatia sa ca “PNL este compact, nu se rupe” nu exprima nici pe de parte o certitudine, ci o neliniste. Si mai agitat este Basescu, care simte mai bine pulsul politic din social, aratatul muschilor cu chemarea romanilor in strada este cel putin hazardant pentru o tara cu un popor de stanga. Pentru a ne convinge, ramane sa vedem cat de “mare” va fi mitingul PMP, din 16 martie, anuntat de Elena Udrea, impotriva USL si a accizei de 7 centi (oare organizatorii au simtul ridicolului?!) la combustibil.
@sadicu!
Cine detine , sau distruge ( cum face de 24 de ani presa si diversi vanduti politici!) Parlamentul, acela are puterea.Sadicule, de ce te faci ca nu pricepi?! Treaba este gandita….cel mai bine au izbit cu uninominalul lui satana….eh, trece si asta, multe lectii sunt de asimilat.
In privinta Ucrainei, vad ca ai inteles totul….politic corect!Felicitari! Acuma, ai uitat sa-mi spui, si chiar eram interesat : tie care ti-e mai drag, boxerul sau cantareata?! Mie mi-a fost boxerul, dar cred , totusi , ca pumnii pe care i-a incasat , intr-o frumoasa cariera in ring, i-au cam cauzat…totusi, nu pot sa ma dau cu cantareata….:) 🙂 🙂 Mai este o chestie, ma mir de unde au adunat toate sandramalele alea cu care au facut baricade? Atata gunoi….intr-un oras european? Cred ca sunt de import, totusi, ca nu sunt deseuri alimentare…..:) 🙂
Sunt amuzante nerabdarea si lacomia cu care vestul salbatic si-a propus sa puna cat mai repede mana pe Ucraina.Din partea mea, sa le fie de bine, daca reusesc…..mde, ce-i de colo?!
@sadicu!
Hm, asa crezi tu, ca poporul USL nu mai stie ce sa vrea de la viata politica?! Mai, da’ prosti sunt toti, numai voi, portocaliii sunteti destepti si ne luminati….:) 🙂 🙂 Eu zic : dupa ultimele crize ale Crinului, poporul USL-ist stie mai bine ca oricand ce are de facut! 🙂 🙂 🙂
Ei, uite ca si eu si Titus Corlatean gindim in sincron referitor la cota unica. Titus se refera la un „moment oportun”. Sper sa vina mai repede decit mai tirziu. Si imi aminteste si mie concret ce a facut Guvernul referitor la restituirea banilor de pensii, salarii si alte masuri „reparatorii”. Corect! Insa vreau sa ii il informez pe Titus ca o categorie de pensionari furati pe vremea lui Boc inca nu si-au primit pensiile recalculate, desi actul normativ a aparut in Monitorul Oficial de ceva timp.
http://www.mediafax.ro/economic/corlatean-la-momentul-oportun-trebuie-sa-ne-gandim-la-cota-de-impozitare-progresiva-12101434
@Doru Coarna!
Ce viziune interesanta…uite la asta nu m-am gandit. Nu ai dreptate, dar e interesant ce conexiuni si ce deductii poate face un om atat de destept privind viermuiala politica….
@T-Rex,
sigur ca daca nu se va schimba contributivitatea, cresterile fine ale economiei nu vor fi simtite de omul obisnuit.Totusi, cei putini, o simt…e bine, macar sunt cativa care apreciaza.Curios, este ca tot aceia sunt cei care doresc sa dea la cap celui care le-a marit bunastarea……
CHRISTY WAMPOLE: “Lăudată fie lipsa de consideraţie!” (http://opinionator.blogs.nytimes.com/2014/02/16/in-praise-of-disregard/?_php=true&_type=blogs&hp&_r=0 ) “Realitatea şi vocile care clamează că ne prezintă realitatea nu-s acelaşi lucru. Şi chiar de-ar fi, datorită abundenţei de probleme redate în media, probleme care în principiu ne cer atenţia imediată, există un prag dincolo de care individul nu mai poate influenţa universul.” Mai departe, profesoara CHRISTY WAMPOLE recurge explicit la Ideologia fiziologică : “I feel it physiologically.” Şi la noi se zice frecvent despre “fluxurile de adrenalină.” Mamă, cât de aproape sîntem noi ideologiceşte de americani! Dar punctul forte din articol, imho, este referinţa la filosoful mistic Italian Lanza del Vasto ( http://en.wikipedia.org/wiki/Lanza_del_Vasto ) şi cartea sa “Principiile şi Preceptele întoarcerii la Evidenţă”.
@Fragmentarium Politic.
Am citit cu interes, ca de obicei postarea dvs.
Ca USD are mijloace sa depaseasca o criza guvernamentala….nu sunt foarte sigur.
Sa observam, obstinatia cu care antonescu il indeamna pe Ponta sa-si depuna mandatul. De ce? pentru ca nominalizarea unui PM va fi facuta de satana. Iar acesta , in traditia sa mizerabila, va desemna de exemplu pe…neamt.Cum vi se pare asta?
Socoteala asta este simpla si eficace la o prima citire…dar , nu ma tem, sunt sigur, ca va insemna terminarera pnl.Ei, nu -mi pare rau, pana la urma toate au un sfarsit, atunci cand nu mai sunt decat forma , fara fond.
Si fiindaca veni vorba, acest neamt, ma ingrozeste, mult mai tare decat transformarea reptiliana a antonescului. Cand il aud vorbind imi aduc aminte de cel mai dur profesor pe care l-am avut in liceu, acela de psihologie, si care ne explica, sa pricepem o data pentru totdeauna, ca vorbirea urmeaza intocmai gandirea. lentoarea vorbirii acestui primar ardelean, ma ingrijoreaza.
Cel mai amuzant mi se pare ca antonescu nu-i gaseste loc la min. de finante lui johanis, pentru ca nu are pregatire, dar este bun de viceprim pe probleme de finante si economie…cum draku vine asta ?.dar pentru interne , are pregatire, ma intreb? pana la urma , pentru ce are pregatire? Cred ca are pregatire de …ciomag..adica se pune in mana cui trebuie si se izbeste cu el..lent, apasat, hotarat…poate da rezultate. 🙂 🙂 🙂
Daca , insa, Ponta nu depune mandatul, liberalii se duc din guvern, se merge la Parlament si atunci, da este cum zici, se depaseste criza.Sa fim sanatosi, vom vedea lucruri interesante.
Eu ma bazez totusi pe bunul simt al unor liberali care vor gandi de doua ori daca partidul lor merita sa mai existe, sau nu.
Şi intrăm aici pe terenul inovaţiei disruptive/perturbatoare care ne anunţă, în principiu, alt tip de “ecosistem industrial”, ghilimelele sunt obligatorii : Cea mai cunoscută platformă pentru munca în nor (desigur că-i vorba de Cloud Computing) este “Turcul mecanic al firmei Amazon” http://en.wikipedia.org/wiki/Amazon_Mechanical_Turk
Stimate Domnule Prim Ministru,
Este de subliniat ca satana are chef de actiune.Pe masura ce termenul limita se apropie de el, ii creste adrenalina!
Chiar este de ras, cum cheama el poporul in strada sa apere…ceva, orice, dar sa fie pe starda.Ce ghinion a avut, poporul este cam refractar , n-are chef de scandal, poporul a votat, s-a terminat deocamdata.
Singurul meu regret este ca nu iese el in strada, macar asa, putin pe Magheru, fara spp, sa vedem are curaj?! 🙂 🙂 Atunci, sigur, se vor gasi, imediat oameni care sa-l insoteasca…..cat poate el de mult, spre frontiera…..:) 🙂 🙂
In rest, daca ar fi sa fac o asemanare, asa cred ca ar trebui sa arate vremurile dinaintea Apocalipsei…..
In incheiere, nu pot sa nu remarc : Ponta este prea inalt, prea rotofel, prea surazator , ca sa nu-i produca satanei crize repetate…daca mai punem la socoteala ca este si rautacios, cu graficele lui, cu discutiile lui despre realizarile guvernarii USL….grea viata la Cotroceni. 🙂 🙂 Cred ca da cu perna in spp isti pana turbeaza..d’aia se schimba asa des pernele cu puf de gasca la palat! 🙂 🙂
@Centru!
Da, Oprescu este un candidat valabil. Este un tip scolit, carismatic si…de stanga.Sa nu uitam, ca , in primul rand , este un om care a privit , adesea moartea in ochi, si a invins-o , de cele mai multe ori…nu e rau, asa-i?
Numai un tip inteligent se poate apleca in conversatie la nivelul omului obisnuit. Acuma , chestia cu plansul, cred ca era adevarata…..erau lacrimi de neputinta.L-au jucat in picioare ani de zile ong urile basiste , alea care au umplut tara de maidanezi , in scopul clar de a izola oamenii de a pune umarul la alienare.
Acuma, sa vedem, deocamdata, candidatul este antonescu…:) 🙂 desi toata lumea , adica noi, publicul, cautam un inlocuitor…..:) 🙂
Ar fi o tragedie sa scapam in noiembrie de draku si sa ne trezim in decembrie , cu tat’su!
@ Draghi
Mulţumesc pentru că aţi semnalat aici drept sursă o revistă de fizică.