Recent incheiatele alegeri parlamentare din Hexagon au consemnat o victorie categorica a Partidului Socialist, care completeaza alegerea in cea mai inalta functie in stat a lui Francois Hollande, la inceputul lunii mai. Conform previziunilor curente, socialistii vor obtine intre 313 si 315 mandate in Adunarea Nationala, o majoritate confortabila in perspectiva implementarii programului de sustinere a cresterii economice, in valoare de 120 de miliarde de euro, anuntat anterior de catre presedintele Hollande. In opozitie, alegerile au consemnat rezultate extrem de slabe pentru principalul partid de centru-dreapta, UMP, care ar putea obtine numai 214 mandate (cu 90 mai putine decat acum cinci ani).
Presa internationala a incercat sa explice scorul extrem de redus obtinut de catre centru-dreapta in recentul incheiat scrutin. Cred ca, dincolo de complexitatea inerenta a cauzelor victoriei stangii, cateva elemente au contat decisiv in aceste alegeri. In primul rand, este evident ca dreptei i-a lipsit un lider. In ciuda numeroaselor critici care i s-au adus, Nicolas Sarkozy este tipul de politician capabil sa ofere o conducere eficienta, conducere care i-a lipsit foarte mult UMP-ului in ultimele luni.
In al doilea rand, pe fondul acestei probleme marcante a leadership-ului, a contat foarte mult lipsa de consistenta a politicienilor UMP fata de ascensiunea puternica a Frontului National. In timp ce socialistii, prin vocea presedintei Martine Aubry, s-au aratat dispusi sa isi retraga candidatii plasati pe locul al treilea in urma primului tur de scrutin pentru a sustine reprezentantii UMP mai bine plasati si a bloca accederea in parlament a extremei drepte, UMP a avut un discurs si o politica inconsistenta fata de Frontul National. Pozitia oficiala a partidului a fost de a nu retrage niciun candidat si de a nu sprijini niciun partid in turul secund. In cursul campaniei insa, pozitii precum a fostului ministru Nadine Morano, care a sustinut ca UMP si Frontul National impartasesc anumite valori, nu au fost singulare.
Nu in ultimul rand, cred ca propunerile presedintelui Francois Hollande de sustinere a unui vast program de reluare a cresterii economice au jucat un rol important in mobilizarea electorala. In conditiile in care politicile de austeritate si-au dovedit limitele naturale, electoratul francez a girat practic propunerile economice alternative. Victoria completa a stangii in alegerile parlamentare si prezidentiale, precum si majoritatea detinuta in Senat, ofera un mandat mai mult decat clar in favoarea modificarii polticilor economice curente.
se incearca scoaterea din joc, pe cai murdare, a premierului…de ce tace PSD!
de acord, vezi asocierea cu disputa basescu – arafat si spectacolul artistilor romani de la Ambasada Canadei.
[…] link: Franta – consistenta democratica si imperativul cresterii economice This entry was posted in Uncategorized and tagged a-dreptei-i-a, a-lipsit-foarte, a-primului-tur, […]
Reculul dreptei franceze nu tine numai de abordarea eronata a mesajului electoral. Dreapta este sanctionata pt lipsa de solutii, pt decizii inconsistente precum demararea unei interventii militare in perioada de criza economica si pt lipsa unei perspective economice rezonabile.
Este drept ca aceasta dreapta a ramas fara posibilitatea de expansiune pe alte piete, s-a incercat procurarea de piata prin razboi dar s-a dovedit un fiasco, Sar nu-i Bonaparte… Dreapta nu poate marca decat in expansiune economica. Daca lucrurile se mentin sau treneaza, Dreapta cade, intra in disolutie, iar datorita crizei, asta s-a intamplat. Personal il gasesc vinovat pe Sar pt lipsa de viziune, si se pare ca francezii au gandit la fel.
Singura solutie este ceea ce propune Hollande, ceea ce spus cu alte cuvinte inseamna o rotire in interior a capitalului disponibil. Sa nu uitam ca si marii bogatani si-au miscat banutii spre Elvetia odata cu criza, precum cei greci, nu au vrut sa-i roteasca in interior investind si acceptand si profituri mai mici.
Din punctul asta de vedere, firmele americane merg pe zero, una pt ca altfel acum nu se poate, si doi pt ca astfel raman in piata! Daca firma strabate criza ramanand in piata, ce vrei dovada mai buna de portofoliu si de patrimoniu? Dar aia nu sunt adeptii raptului precum europenii, o fac si ei dar elegant, cu bataie lunga si motive temeinice. Daca eu as gasi acum petrol nu ar sari pe mine, dar ar sari sigur daca arabii salta pretul. Europenii insa mi l-ar lua pe nimic, acum. Stim…
Concluzia este ca francezii infirma votul la dreapta si inima la stanga, acum au aflat ca inima se hraneste si ea, cu ceea ce trece prin stomac. Asa-i cu dragostea la vreme de criza…
@ Adrian Năstase
Creșterea economică nu apare prin decizie politică („propunerile presedintelui Francois Hollande de sustinere a unui vast program de reluare a cresterii economice”).
Îmi pare extrem de rău că nu sunt de acord cu optimismul dumneavoastră, dar cred că Franța este următoarea Spanie. Iar prăbușirea ei va marca finalul actualei Uniuni Europene, învățată să trăiască din deficite.
Grecia a fost doar încălzirea. Spania ne va arăta ce înseamnă o criză adevărată. Și va târî după ea alte câteva țări.
Austeritate a fost la noi pe vremea lui Ceaușescu, care măcar are meritul de a ne fi lăsat fără datorii. Ce se întâmplă acum în Europa e dezmăț financiar. Însă puteți să fiți sigur că va veni și nota de plată.
@Porthos
Scrii Creșterea economică nu apare prin decizie politică.
Da’ prin ce? Si apoi explica raspunsul pe care vrei sa mi-l in cazul Chinei, tara cu cea mai mare crestere economica din ultima decada.
@ Porthos spune : “Creșterea economică nu apare prin decizie politică”
“Creșterea economică” ţine de politica macroeconomică. Iar politica macroeconomică se încadrează în noţiunea generală de guvernabilitate. Ţi-am mai zis că habar n-ai de macroeconomie ! Cât despre microeconomie, ce să mai vorbim? De ani buni îţi cer să prezinţi schematic, fără detalii de identificare, modelul economic al întreprinderii tale, pe care pretindeai că ai creat-o, şi pe care ziceai că o conduci. Aştept şi acum. Bine, sînt realist. Ştiu că pretenţia ta era doar pretext pentru acoperirea muncii din servicii. Care îţi permite ţie şi familiei un trai îndestulător şi mersul prin restaurante cu multe stele.
@
Porthos
Daca stanga a castigat in Franta (subliniez, in Franta!), Europa e salvata.
Las analiza (si demonstratia) pentru o data viitoare.
P.S.
Cu luni in urma, le scriam furioasa pritenilor din Franta, intreband:
„Que fait la gauche francaise? Elle dort? Si elle ne se reveille pas, nous sommes tous foutus en Europe”.
Initial mi s-a raspuns cu ceva caree putea fi asociat unei „sarade”.
„Non, elle ne dort pas”- si mi-a fost trimis un link catre Melanchon. In primul moment, m-am infuriat- apoi am analizat cu atentie personajul.
„Transfug” (eu as zice, aparent!) de la PS, a pus bazele unei forte politice care, formal, se situeaza la stanga socialistilor. Dar, discursul lui Meanchon este la dreapta PS- si real purtator al unor valori umaniste!
Miscarea este absolut geniala (Melanchon a reusit sa stranga 14% din sufragiile francezilor la prezidentiale- ceea ce, chiar si in cel mai negru dintre scenarii putea salva castigarea scrutinului de catre Hollande).
Repet, miscarea este geniala- dar trebuie sa fii francez ca sa o poti face.
Quand les francais sont bien, alors ils sont tres bine!
@
Porthos
Corect:
„Lorsque les francais sont bien, alors ils sont tres bien!”
@
Marx
Ai dreptate.
De aceea, dupa cum, poate, ai vazut, am trecut la actiune.
Actioneaza si tu, individual, aparandu-l pe Ponta. Trebuie sa facem noi zid in jurul lui- dupa cum vezi, nu trebuie asteptat nimic de la PSD (nu iti imaginezi, sper, ca trimiterea la scenariul din 2001-2004 si la Mirel Bran au vizat doar semnalarea similitudinilor actiilor – in 2001- 2004, actiile anti- Nastase erau „transpartinice”, ca si acum cele care il au ca tinta pe Ponta).
@
Engels
Actiunea anti- Ponta este transpartinica. Sigur ca Basescu a fost varf de lance- si, fara indoiala, a fost foarte multumit cu acest rol.
Schimba ce e de schimbat, coroboreaza cu prezentul si pune concluziile:
In 2004, Adrian Nastase a castigat prezidentialele- dar victoria i-a fost „oferita” lui Basescu. Iti mai spun doar ca, in acea noapte infernala (12/13 decembrie 2004) „unii- altii” de la PSD au iesit public si l-au „recunoscut” pe Basescu invingator inainte de terminarea numararii voturilor. Mai sunt si alte „amanunte”. Ti-as putea spune ce s-a petrecut intre cele doua tururi de scrutin- cine de la PSD s-a intalnit cu „cine” din alte „segmente politice”, ce verigi (individuale) ale serviciilor au fost folosite, ce s-a „negociat”.
Teza de doctorat a lui Victor Ponta a avut o tema extrem de relevanta – Curtea Penala Internationala – fiind conceputa chiar in perioada in care aceasta institutie s-a infiintat. De altfel, Victor Ponta a participat la discutiile privind infiintarea CPI, in 1999, la New York, ca reprezentant al Romaniei, din partea Ministerului Public, in cadrul Comisiei pregatitoare privind redactarea regulilor de procedura si a definitiilor infractiunilor. Semnarea documentului constitutiv al CPI, in 1999, a fost urmata de ratificarea sa de catre Romania, in 2002. Era deci o institutie noua care trebuia explicata, inclusiv pentru juristi. Prin urmare, Victor Ponta era mai mult decat potrivit si indreptatit sa-si aleaga si sa trateze acest subiect. Cei care activeaza in invatamant, in domeniul juridic, stiu foarte bine ca in descrirea unor institutii apar adesea formulari seci, descriptive care, asemenea formulelor matematice, nu pot fi schimbate. A specula acest lucru si a fabrica un astfel de subiect este de o josnicie fara margini!