Astazi am acordat un interviu pentru Lumea Justitiei. Interviul il puteti citi aici.

Nu cred ca sunt singurul care a ascultat cu preocupare declaratiile facute in week-end de catre presedintele FMI, Christine Lagarde, in ceea ce priveste situatia din Grecia. Sunt de acord cu ministrul francez pentru drepturile femeilor, Najat Vallaut-Belkacem, ca declaratiile doamnei Lagarde au fost deplasate si cred ca si Jean-Luc Melenchon, reprezentantul extremei stangi, are dreptate atunci cand ii cere demisia. La fel de legitime sunt declaratiile lui Evangelos Venizelos, presedintele socialistilor eleni, care a acuzat-o pe Lagarde de realizarea unor generalizari nepermise.

Cu toate acestea, cred ca problema declaratiilor este una mult mai grava decat lasa sa se intrevada scuzele tardive pe Facebook ale presedintelui FMI.  Aceasta problema este cea a invinovatirii „statistice” ca scuza pantru propria lipsa de responsabilitate. Putem admite ca decizii guvernamentale au fost eronate si ca evaziunea fiscala, nepermis de mare intr-un stat al UE, a condus la situatia extrem de grava cu care se confrunta Grecia. Nu pot intelege insa  cum, in timp ce aproape cinci milioane de contribuabili eleni retraiesc cat se poate de real secvente din perioada Marii Crize si sunt supusi unor privatiuni in fata carora nu poti decat sa ai compasiune, ei sunt de fapt facuti responsabili pentru situatia in care se afla si sunt amenintati ca trebuie sa plateasca mai mult si sa sacrifice mai mult pentru „viitorul” propriilor copii.

Imi este la fel de greu sa inteleg, din declaratiile presedintelui FMI, ce ar trebui sa faca Grecia, in conditiile in care este evident ca singurul rezultat al austeritatii este continua scadere a standardelor de viata, cresterea somajului si scaderea economica masiva. Din cate se pare, deduc ca este nevoie de si mai multa (daca nu chiar de cat mai multa…) austeritate.

Mai mult, comparatia cu Africa Subsahariana pe care o face presedintele FMI este mistificatoare. Copiii din Niger nu indura efectele unei alte austeritati din cauza ca tot Grecia a inghitit sau a cheltuit iresponsabil resursele ce trebuiau sa le revina. Dimpotriva, o mare responsabilitate pentru subdezvoltarea din Lumea a Treia revine si organizatiilor internationale. Ce inteleg insa din comparatie seamana cu un indemn deopotriva arogant si chiar rasist – fiti multumiti ca traiti in Europa si nu in Africa! O comparatie apropiata pildei prezidentiale a bugetarului gras si a privatului slab!

O scrisoare ce nu va ajunge niciodata la destinatar.

Timp de opt ani, v-ati impus propria cultura – a urii, a inselaciunii si a calomniei. Prin retorica voastra, plina de incrancenare si de minciuni, ati demonizat pe oricine nu a fost obedient fata de proiectul vostru de indoctrinare, fie ca a fost prieten din propriul partid, sau adversar legitim din afara lui.

Potrivit strategiei voastre de isterie si de minciuni premeditate, faptele au devenit nerelevante, iar acuzatiile voastre s-au transformat, instantaneu, in decizii de condamnare publica  a celor care nu vi s-au alaturat sau nu vi s-au supus.

Ati impus un incalificabil “mod de operare” – in ce priveste construirea de dosare -, prin falsificarea dovezilor, santajarea martorilor si inducerea in eroare a instantelor si a altor institutii ale statului, a caror misiune era tocmai aceea de a proteja cetatenii de manifestari abuzive.

Ati transformat DNA, dintr-o institutie importanta a statului, cu misiunea de a lupta impotriva coruptiei si a proteja interesul public, intr-un instrument politic partizan, destinat hartuirii adversarilor politici din afara partidului propriu si a membrilor propriului partid – cei care nu se conformau deciziilor voastre.

Ati abuzat, in mod sistematic, de puterea si influenta mass-media, inundand-o cu minciuni si calomnii, destinate infierarii publice a celor care nu faceau parte din grupul vostru de putere sau din clientela voastra.

Ati mintit in tribunale si in public, in Romania si in afara ei, dar niciodata nu ati fost in stare sa dovediti vreo afirmatie sau sa prezentati dovezi convingatoare.

Imi este foarte clar, nu cautati “infaptuirea justitiei”. Dimpotriva, obstructionati justitia si ati provocat mai multe daune sistemului nostru judiciar decat oricine altcineva inaintea voastra.

De fapt, nu ati luptat si nu luptati impotriva coruptiei, ci o generati continuu.

Din obsesia voastra de a va apara privilegiile cu orice pret si din frica pe care o aveti fata de democratie, ati uitat sa mai dati un sens guvernarii, ati creat haos si blazare in tara, oamenii si-au pierdut increderea in viitor si in forta solidaritatii. Ati pus semnul egalitatii intre interesul national si interesul de gasca. Ati incercat, si inca mai incercati, sa controlati tara prin frica si prin intimidare.

Ati fost mai ocupati sa-i persecutati pe cei cu gandire libera din jurul vostru, decat sa lucrati pentru tara, sa o dezvoltati, sa imbunatatiti viata cetatenilor ei.

Ati mers atat de departe incat sa mintiti, sistematic, prietenii Romaniei din afara granitelor ei. Ati indus in eroare ambasadorii straini de la Bucuresti, ati mintit prietenii nostri de la Bruxelles si ati inselat fundatiile internationale, reusind, in acest fel, sa va bateti joc de tara noastra si de poporul ei.

Desi stiu ca aceasta scrisoare nu va ajunge niciodata la mintea si la inima voastra, eu totusi va spun: DESTUL! Opriti-va, inainte ca raul pe care l-ati facut si il faceti sa devina ireversibil.

Poate ca nu veti intelege inca ceea ce va scriu acum. Cu timpul, veti intelege, poate…

Ma consolez cu gandul ca poporul roman intelege si ca faptele strategiei voastre de minciuni si calomnii sunt scoase, in sfarsit, la lumina.

                                                                                           Adrian Nastase