Zilele trecute, am amintit, pe blog, de Rilke si de ingerii sai. Astazi, am cautat si am recitit „Ingerul pazitor”, antologia de poezii ale lui Rilke, in traducerea Ioanei Parvulescu ( Humanitas, 2007 ).
Pentru cei care nu se uita sambata seara la televizor, voi reaminti una dintre superbele sale poezii ( ma insel sau Aya a mai vorbit despre ea?)
” ( Ce te faci, Doamne, daca-ti mor? )
Ce te faci, Doamne, daca-ti mor ?
Daca ma sparg ? ( iti sunt urcior ).
Daca ma curm ? ( iti sunt izvor ).
Iti sunt vesmant si croitor,
cand nu mai sunt esti fara rost.
N-o sa mai ai, dupa ce mor,
cald bun-venit si adapost.
Pierzi, ostenit, de pe picior,
moale sanda care ti-am fost.
Mantia-ti mare nu te mai tine.
Privirea ta, ce-al meu obraz, oricand
o strange cald ca intr-un cuib plapand,
veni-va dupa mine cautand
si pe-nserat se va lasa-n zbor frant
la sanul pietrelor straine.
Ce te faci, Doamne ? Ma-nspaimant.”
Nu stiu de ce am simtit nevoia sa-l recitesc pe Rilke ( cam aroganta poezia lui, nu-i asa ?) Cred ca mi-am adus aminte de lecturile din tinerete si am realizat ca atunci nu prea intelegeam lucrurile pe care le citeam.
frumos!
Arogantă rău!
Eu unul nu pricep nimic! Poate peste 30 de ani…
La o a treia lectură, parcă se luminează ceva… Divinitatea ar avea nevoie de Om, în cazul nostru de AN… Păi nu spuneam eu că Adrian Năstase este de esenţă divină? 🙂
Acum, lăsând ironiile la o parte, chestia asta este tipică pentru viziunea ebraică a divinităţii – un Dumnezeu care suferă… care are nevoie de Om, în contrast cu viziunea elină, mult mai transcedentalistă, a unui Dumnezeu mai distant, mai „arogant” 😉
E adevarat ca in tinerete nu intelegem tot ceea ce citim…Din lipsa experientelor pe propria piele…Totusi, undeva, ele se acumuleaza iar rezultatele se vad mai tarziu,ca la dvs as spune, atunci cand folositi, in mod cu totul special,uneori ” criminal”, ironia ! Ati folosit, privitor la aceasta poezie a lui Rilke, un cuvant drag „prietenilor”dvs. si anume :”aroganta” . Daca nu sunt eu in greseala poate acceptati pe cel te autoironie…
PS
Jocurile prea putin olimpice din PSD sunt de neinteles…Chiar ati lipsit de la „proba” privitoare la alegerea canditatului pentru Bucuresti ? Nu va ascund simpatia mea pt. Dr Oprescu si prin urmare nici dezamagirea…Va doresc sa aveti multa energie !
Domnule Adrian Nastase,
Va ofer si traducerea Mariei Banus:
Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor?
Daca ma sfarm? (iti sunt urcior).
Daca ma stric? (si bautura-ti sint).
Sint mestesugul tau si-al tau vesmant,
Cu mine rostul tau dispare.
In urma mea nu mai ai casa-n care
sa te intampine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ti picioare cade
sandala de velur, mangaietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.
Privirea ta spre care se ridica
obrazu-mi cald precum o perna mica,
va rataci-ndelunga vreme dupa mine –
si-n asfintit de soare sa va-ntinde
in poala rece-a pietrelor straine.
Ce-ai sa te faci Doamne? Mi-e frica.
Domnule Nastase, ce cautam noi prin politica?
Raspunsul il da tot Rilke:
S-a tuns majestatea sa:
Acum coroana larga-i atarna
si-i indoia urechile putin,
in care, uneori, cu mult venin
mai patrundea si larma tare
a celor care n-aveau de mancare.
Se incalzise regele de tot
si sta rezemat intr-un cot,
greoi si morocanos.
Domn nu se mai simtea;
stapanul din el era gaunos,
iar favorita era rea.
(traducere Maria-Magdalena Popa)
@
Adrian Nastase
Nu e aroganta. De ce spui asa (sau te va fi sfiind adevarul?)?
E tulburatoarea alegorie a daruirii totale de sine si a grijii celui care iubeste pentru cel iubit („iti mor”!).
Stii bine ca nu cel care iubeste e epicentrul propriului univers interior.
Da, eu am vorbit despre Rilke (si nu ma uit sambata la televizor).
Iata superba poezie daruita de tine tuturor SI in talmacirea
Mariei Banus :
Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor?
Daca ma sfarm? (iti sunt ulcior)
Daca ma stric? (si bautura-ti sunt)
Sunt mestesugul tau si-al tau vesmant,
cu mine rostul tau dispare.
In urma mea nu mai ai casa-n care
sa te intampine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ti picioare cade
sandala de velur, mangaietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.
privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o perna mica
va rataci-ndelunga vreme dupa mine-
şi-n asfintit de soare se va-ntinde
in poala rece-a pietrelor straine.
Ce-ai sa te faci, Doamne? Mi-e frica.
P.S.
Intr-adevar, traducerea Ioanei Parvulescu e rascolitoare.
Asa il „simt” si eu pe Rilke, aici.
E mult mai aproape de sufletul meu decat cea a Mariei Banus, pe care o stiam demult.
apropo de ingeri si de aripile lor, ati vazut ca logoul NATO pentru Summitul de la Bucuresti de anul acesta a fost furat de la (belo)rusi?
iata dovada: http://www.imagoo.nu/made-in-advertising/#logo-summit-nato-bucuresti-2008-inspirat-dintr-o-lucrare-realizata-in-belarus
cum comentati?
Poezia lui Rilke nu exprima arogamta. Dimpotriva.
„Strigat-am catre tine, Doamne, toata ziua, intins-am mainile catre tine.
Oare, mortilor vei face minuni?
Sau cei morti se vor scula si te vor lauda pe tine?
Oare, va spune cineva in mormant mila ta si adevarul tau in locul pierzarii?” Ps (87,10-12)
Psalmistul cere indurare, nu pentru altceva, macar sa-l poata slavi pe Dumnezeu
„Ce folos ai de sangele meu de ma cobori in stricaciune? Oare te va lauda pe tine tarana, sau va vesti adevarul tau?” Ps (29,9)
„Ca nu este intru moarte cel ce te lauda pe tine. Si in iad cine te va lauda?” Ps(6,5)
La Rilke sentimentul predominant nu este teama ci dragostea. S-a daruit intr-atat incat are sentimentul ca murind l-ar lipsi pe Domnul de dragostea sa.
Va scriu toate astea nu pentru ca nu le stiti, ci putin surescitat de prea frumoasa poezie a lui Rilke.
Numerotarea psalmilor este ea ortodoxa.
„
Va ofer si eu cateva versuri dintr-o poezie de Rainer Maria Rilke („Erinnerung”) in traducerea lui Lucian Blaga :
„Si iarasi astepti, astepti ceva ce pare menit
Viata sa ti-o mareasca la infinit
…Si stii dintr-o data : aceasta a fost tot
Si te ridici si-n fata vezi spaima,
Figura si taina
Unor ani care au trecut”
Sau alta („Final”) in traducerea Mariei Banus :
„Moartea e mare
Ai ei suntem
si gura ni-e razatoare
Atunci cand viata ne-o credeam in toi,
moartea cuteaza sa planga
adanc in noi”
Frumoasa poezie, multi o „inteleg”, „pa’ persoana fizica” dar putin o percep!
Frumoasa poezie (n-am avut ocazia, spre rusinea mea, sa o citesc pe Rilke pana acum… poate cand mai incaruntesc si eu),
Am fost cam ocupat zilele astea si n-am mai urmarit ce s-a intamplat in tara. Am ajuns in weekend „acas” si vad ca s-a desemnat in sfarsit canditatul din partea psd la primaria capitalei. Ce facurati oameni buni, v-a luat Dumnezeu mintile (cum zice romanul)? Ce ati avut cu saracul om?Vine Pastele si n-aveti miel de sacrificat? Or se teme Geana atat de tare de scaunul lui incat l-a evitat pe Oprescu cat a putut si l-a bagat la inaintare pe Diaconescu (poate ma insel in privinta afirmatiei cu toate ca ma cam indoiesc). Ar fi interesat de stiut cum de s-a ajuns la „concluzia” asta si ce anume a avut de castigat vanghelie (pe care l-am vazut destul de pornit in cursa)…Si cand te gandesti ca psd avea avea ceva sanse sa castige bucurestiul… curat murdar coane fanica.
Acelasi inger
tulbura tacerea
Acelasi inger, tulbura tacerea
Sfasietor, cu trambita-i de fluturi,
In curti interioare, unde-ti scuturi
Pernele moi si parul stors ca mierea.
Si oriflama-i zbuciumata-n vantul
Fin ondulat si-n darn, al nimanui:
Mai palpaie aureola lui
De aur inc-o clipa pe pamantul
Pe care-l paraseste, trist si frel;
Vai, nu mai are ce sa ocroteasca
de cand ti-s scosi albi, sanii in crenel
Si fesele cu rotunjimea lor cereasca
Sunt laudati prin piete de Piticul
Ce ti-a trezit in zori de zi buricul.
Este o poezioara a lui Emil Brumaru din „Romania literara” de saptamana asta.
Nici nu ma gandesc ca s-ar compara cu poezia lui Rilke. Dar rimeaza cu tatonarea de catre d-l Nastase a lumii ingerilor.
Eu cred ca suntem in perioada de tranzitie si in relatiile omului cu lumea si in poezie. De la materialismul dialectic spre Dumnezeu nu se poate ajunge direct. Ingerii sunt mai abordabili.
Vadim Tudor spunea cui vrei si cui nu vrei ca vrea sa scrie o teza de doctorat „Ingerii in Biblie” O traducere proasta din Rilke aparea chiar pe prima pagina a „Romaniei Mari”. O poezie cu ingeri la rubrica „Animale in literatura universala” (!?) Desigur nu va vine sa credeti.
Vadim s-a laudat dar Andrei Plesu a si scris cartea cunoscuta. Imi amintesc ca si Maica Alexandra (printesa Ileana) a scris o carte despre ingeri.
La Moscova, d-l Nastase, daca ar fi avut timp, ar fi putut trece pe la Tretiakov si sa se mai priveasca minunatul tablou al lui Rubliov „Troita” acei minunati trei ingeri.
Desigur putea vedea si o „Bunavestire” a lui Botticelli.
Tulburator… Dumnezeu exista in mine si prin mine pentru ca eu cred in el…
Aici originalul in germana:
http://rainer-maria-rilke.de/05a036waswirstdutun.html
Eu as fi tradus ultima propozitie mai degraba cu „imi fac griji” decat cu „ma inspaimant”. Imi fac griji pentru Dumnezeu. Pentru Dumnezeul meu, cel din mine. Cred ca asta e mai degraba sensul lui „bangen” care armonizeaza cel mai bine cu restul poeziei.
Sunday message for AN:
http://www.youtube.com/watch?v=hkbdP7sq0w8
Best regards! Enjoy!
Dumnezeu vorbeşte fiecaruia numai inainte de a-l face,
atunci se duce cu el tacand in afara din noapte.
Dar cuvintele, inainte ca fiecare sa incapa,
aceste noroase cuvinte, sunt:
Trimis afara de simturile tale,
du-te pana la marginea dorului tau;
da-Mi vestmant.
In dosul lucrurilor sa cresti ca un foc,
ca umbrele lor, intinse,
sa Ma acopere mereu întreg.
Lasa sa ti se intample orice: frumusete si spaima.
Trebuie numai sa mergi: nici un sentiment nu este cel mai indepartat.
Nu te lasa despartit de Mine.
Aproape este tara
pe care ei o numesc viata.
Ai s-o recunosti
dupa gravitatea ei.
Da-Mi mana.
(Rilke)
If
If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don’t deal in lies,
Or being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise:
If you can dream – and not make dreams your master;
If you can think – and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build ‘em up with worn-out tools;
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: „Hold on!”
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings – nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run –
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And – which is more – you’ll be a Man, my son!
Rudyard Kipling
Am găsit o poezie semnată Rainer Maria Rilke cu un strop de Eugen Jebeleanu, care îmi sună în ureche constrângeri pravoslavnice de icose foarte ruseşti.
Dintr-o copilărie
Amurg – tezaur – în odaie-nchis,
în care sta copilul cufundat.
Şi mama cînd uşor intra, ca-n vis
în scrin o sticlă tremura ciudat.
Simţea cum de odaie-a fost trădată
şi-şi săruta copilul: Eşti aici?…
Apoi priveau speriaţi înspre clavir,
căci ea cînta un lied cîteodată
care-n copil adînc se oglindea.
Sta amuţit. Ochi mari îşi rătăcea
pe mîna ei ce, plină de inele,
precum ar fi trecut omături grele
pe clapele albe trecea.
Dr. C
Fiind d-ta intr-o stare lirica te-ai gasit cu celebra IF
Este poezia pe care o detest.
Stii d-ta ce scrie pe mormantul fiului lui Kipling?
„If any question why we died! Tell then, because aurs fhaters lied.”
Cred ca stii de ce.
Pandesc sa vina dimineata cu acoperisuri din aur.
Dincolo de ele se intrupeaza padurea tesandu-si frunzele din nori.
La celalalt capat (sa mai fie de mers?) se asterne, tulburatoare, marea, intruchipata din lacrimi de inselator chihlimbar serpuindu-si culoarea in malachit.
Intre aparenta si esenta nu se mai lasa umbra: a ratacit-o calda iluzie a clipei
Imi las cingatoarea sa cada pe jgheabul din calea trecatorului.
O va lua?
Imi va lasa, la schimb, calda iluzie a clipei care va rataci umbra dintre aparenta si esenta pentru ca, pandind dimineata, acoperisurile sa fie din aur, padurea sa se intrupeze tesandu-si frunzele din nori iar marea sa mi se astearna – chemata!- la picioare intruchipata din lacrimi de inselator chihlimbar serpuindu-si culoare in malachit?
(sa mai fie de mers?)
să mai fie de mers!
http://www.trilulilu.ro/my_kiddo/b53f76b127d03f
Mi-au starnit un fior de adanca melancolie poemele lui Rilke.Multumesc.Am avut anumite ecouri de lectura din Rilke…
Si pentru ca acum cand vai ! iata, frunzele se duc in pamant imi iau ingaduinta sa transcriu aici un poem naiv ,sfios;
Anotimp
Ma uit cum cade vara din copaci,
Ca nu e nime-acolo sus s-o tiie.
Si petiolul verii se subtiie,
O soapta si se frange .Taci!
No, bine că face şi domnul Năstase ceva util… Îi provoacă pe cititorii săi – care nu-s deloc mai inteligenţi – să îl citească pe Rilke… Unii încă mai credeau că e o EA…