Dragi colegi de blog,

Numarul total al accesarilor pe blogul nostru a depasit, astazi,  2.000.000.

In felul acesta, din 21 iunie si pana acum, numarul accesarilor a fost, in medie, 3000/zi.

Va multumesc tuturor si sper, ca si in viitor, subiectele de discutie pe blog vor atrage comentarii (pana acum 45.000) dar si persoane interesate de conversatiile noastre virtuale.

Mai exact, 1 501 576 accesari in total pana la acest moment. 

Numarul comentariilor a ajuns la 35 552.

Va multumesc pentru dovezile de interes si, uneori, de prietenie. As vrea sa stiti ca mi-as dori sa am mai mult timp pentru a va raspunde (in contradictoriu, eventual) sau pentru a completa posturile voastre.

Va rog sa ma sustineti, in continuare, cu idei si sugestii. 

Astept si solutii sau opinii pentru campania electorala din Prahova – de unde m-am intors in seara asta pentru a participa, in Bucuresti, la doua evenimente de familie ale unor persoane dragi noua.

Ovidiu, 

astazi, la ora 23, numarul  accesarilor era de 1.170.008 iar cel al comentariilor – 25.986.

Numarul posturilor mele este de 459.

Astazi blogul atinge un prag important: un milion de accesari. Stiti deja, audienta nu este imboldul primordial care ma determina sa folosesc acest mediu. Nu am obiective de presa tabloida – sa lansez subiecte scandaloase, ca sa atrag cat mai multa lume aici. Dimpotriva: am gandit blogul ca pe un mod de comunicare, ca pe un canal de transmitere (poate mai directa, mai spontana, mai putin formala) a ideilor mele si ca pe o forma de a primi reactii (la fel de directe, spontane si informale) din partea unor interlocutori de buna credinta. In pofida reticentei mele fata de cuantificarea succesului, pe care nu il masor in cifre, ci il regasesc in sentimentul real de comunicare pe care mi-l ofera blogul, acest milion de accesari ma bucura.
Voi incerca, in continuare,  sa fiu la inaltimea standardelor pe care le-am modelat impreuna – calitatea raspunsurilor m-a impresionat de multe ori, atentia la detalii si capacitatea de a elabora, de a construi a celor cu care dialoghez aici fiind remarcabile si ajutandu-ma de multe ori sa-mi dezvolt proiectele proprii. Pentru aceasta, va multumesc respectuos tuturor celor care imi sunteti alaturi in aceasta aventura si care,  mai disciplinat sau mai putin disciplinat, generati o dezbatere autentica de idei.
Calculand o medie brutala, care exclude salturile si egalizeaza intervalul existentei acestui blog, inteleg ca fiecare zi aduce peste 3000 de accesari. Multe sunt probabil rezultatul curiozitatii. Unele sunt, cu siguranta, in „interes de serviciu”. Dar majoritatea – imi place sa cred – se datoreaza impulsului comunicarii. Fapt pentru care, din nou, multumesc tuturor celor care ma „viziteaza” virtual si ii invit sa-si exprime punctele de vedere si, de ce nu, sa devina obisnuiti ai locului. Exista, pana acum, peste 22600 de comentarii. Cu cat numarul lor va creste, cu atat mica noastra societate democratica de pe blog va avea mai multe unghiuri in a se raporta la diverse subiecte.
Si fiindca tot am ajuns la subiecte… Am dorit ca acest blog sa fie un spatiu unde sa-mi pot exprima opiniile si ideile cu privire la toate aspectele importante ale vietii noastre. De la semnificatia summit-ului NATO pana la aducerea fast-food-ului in scoli. Pentru mine, subiectele relevante nu sunt acelea care apar pe prima pagina a ziarelor, ci acelea care afecteaza, in diverse grade, viata si viitorul oamenilor simpli dar si ale oamenilor complicati. Acesta este criteriul central in functie de care imi aleg subiectele, indiferent de relevanta lor mediatica sau de locul lor in dezbaterea politica. Ma intereseaza subiectele autentice, nu cele prefabricate sau superficiale.
Si tot la acest capitol, multi m-au acuzat ca, dupa preluarea functiei de presedinte al Consiliului National, am devenit mai rezervat sau mai diplomatic. Nu e autocenzura ( sau poate este), dar este in primul rand  responsabilitate.  Exista o granita fina intre transparenta si dezorientare. PSD se afla in fata unui test electoral, iar obiectivul sau central acum este regruparea, ralierea in jurul obiectivelor comune. Consensul ajuta acum mai mult decat discutia in contradictoriu. Noi trebuie sa redevenim o echipa. Asta nu inseamna ca spiritul meu critic e anesteziat. Cine ma cunoaste stie ca nu se poate baza niciodata pe asta…
Va multumesc din nou pentru timpul pe care mi-l acordati si pentru sentimentele de prietenie si de fidelitate pe care mi le transmiteti prin comentariile voastre, uneori poate prea „sincere”.