“Jurnalul” lui Grigore Gafencu reprezinta cea mai interesanta lectura despre perioada premergatoare intrarii Romaniei in razboi impotriva Uniunii Sovietice. Gafencu (1892-1957) a fost un mare diplomat, ocupand si functia de ministru de externe intre 1938 si vara lui 1940. Ulterior, a mers, ca reprezentant al Romaniei, la ambasada noastra, la Moscova, unde a ramas pana la inceperea razboiului (22 iunie 1941). Pleaca apoi in Elvetia, unde se stabileste si unde finalizeaza doua lucrari fundamentale despre Al doilea razboi mondial.
In perioada in care am fost ministru de externe, s-au implinit 100 de ani de la nasterea lui si, de atunci, sala principala a ministerului a capatat numele sau.
“Jurnalul” (partea publicata pana acum) acopera perioada 1940-1943 (volumul I) si 1943-1944 (volumul II).
El a fost tiparit sub egida Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc, institut pe care l-am creat in ianuarie 2004, pentru a valorifica diverse documente apartinand unor personalitati romanesti din exil, documente care erau aruncate, distruse, adeseori pentru ca urmasii nu mai erau interesati de ele (sau nu existau). Aceste documente puteau clarifica anumite aspecte/episoade controversate ale perioadei inter-belice sau din timpul Razboiului rece.
In mod evident, dupa 2004, in mandatul lui Basescu, Institutul a fost “imbratisat” de un alt institut, ce se ocupa cu “crimele comunismului”, devenind o struto-camila – Institutul de investigare a crimelor comunismului si memoria exilului romanesc. Inca imi este neclara legatura dintre ele.
In postarea viitoare cateva dintre comentariile lui Gafencu despre discutiile sale cu sovieticii din perioada 1940-1941.
Buna ziua D-le Profesor, Inteleg ca aveti la dispozitie, doar volumele 1 si 2 ale jurnalului. Eu le am pe toate in format .pdf. Daca va intereseaza, vi le pot oferi! Cu urari de bine si vacanta placuta in continuare, prof. soc. (si bibliofil) Ion ÈTEFAN
[image: 2023-07-14_100810.jpg]
Adresa mea de email este acasa@adriannastase.ro
Multumesc
Bună ziua, domnule profesor. Sunt un cetățean din Republica Moldova, absolvent al facultății de istorie, actualmente deputat în Parlamentul de la Chișinău. Bănuiesc că „Jurnalul” ilustrului diplomat Grigore Gafencu conține date importante privind chestiunea Basarabiei și consider că studierea atentă a conținutului acestuia poate contribui la elaborarea și promovarea unei politici chibzuite privind prezentul și viitorul celor două state românești în contextul situației de securitate în Europa. Mulțumindu-Vă anticipat, Vă voi rămâne recunoscător dacă veți trimite volumele „Jurnalului” în format PDF și pe adresa mea electronică: mihail.druta1957@gmail.com
Sigur. Cu placere.
„Ultimele zile ale Europei“ ar fi interesantă
I-aţi chemat în ajutor pe englezi şi pe francezi. Vreţi să lupte ei pentru voi?“, l-a întrebat Göring. „Suntem hotărâţi să luptăm pentru independenţa noastră şi pentru frontierele noastre, domnule mareşal.“ „De cât timp eşti diplomat, domnule ministru?“ „De numai câteva luni. Dar am fost soldat 25 de ani“, i-a raspuns Gafencu. „Totuşi, trebuie să realizezi că această garanţie e inutilă. Când Germania promite ajutor militar îl dă, pentru că poate! Ascultă: dacă bolşevicii v-ar fi atacat frontierele, avionul meu ar fi fost acolo în câteva ore să vă protejeze. Dar Anglia nu vă poate ajuta. Din motive egoiste, încearcă să atragă ţările de partea ei când n-are nicio treabă. Apoi, când apare pericolul, le abandonează. Ajutorul promis de Anglia e absolut inoperativ. Te-ai întrebat, domnule ministru, prin ce canal ar ajunge la voi asistenţa britanică în caz de război?“
https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/grigore-gafencu-ministrul-roman-care-a-descifrat-2025842.html
https://www.iiccmer.ro/resurse/arhiva/manuscrisul-memoriile-lui-gafencu/
Volumele sunt pe site-ul IICCMER
Multumesc
Buna ziua,
Unde gasesc eu sa citesc aceste doua carti,daca stiti poate-mi spuneti si mie .Multumesc ,Cu stima
La editura Cetatea de scaun
Multumim pentru aducerea in discutie a acestui inaintas. Spre rusinea noastra a tuturor, nu cred ca exista inca o biografie serioasa a lui Gafencu, una demna sa apara si in Occident. Un om cultivat, seducator, care avea avantaje certe pentru politica damboviteana – conexiunea cu regele Carol al II-lea, sotia frantuzoaica, ziarul…
Personal, din Jurnal m-a frapat faptul ca, in plin razboi, el inca mai considera politica pactelor regionale drept o posibila solutie postbelica… nu am inteles de ce, avant in vedere destinul tragic al Micii Antante…
sala inca se numeste Gafencu, dar nu stim pentru cat timp. La cum merg lucrurile in ziua de azi, nu m-ar mira sa fie redenumita « jean monnet », « Angela Merkel » sau « George Bush Jr ». Felicitari pentru decizia de a nu va mai uita la stirile din Romania!
De cele mai multe ori contribuțiile dv mă fac să-mi fie ciuda de modul tâlhăresc in care ați fost tratat de pigmeii/rinocerii ce s-au cățărat la vârful puterii în Romania. Oare se va mai face bine tara asta atât de vitregită de unii de-ai săi în conivență cu externalități odioase? Nu prea avem în gena noastră culturală, noi românii, aprecierea valorilor noastre autentice contemporane și postume; se vede unde duce aceasta ingratitudine…
Moștenirea trecutului
Toți vor să fie un Gafencu
Și-i prind ideile-n agrafe,
Dar nu uităm de Cațavencu
Și facem gafe… după gafe.