Zilele acestea, in Grecia, am terminat de citit cartea Laviniei Betea, “Lucretiu Patrascanu. Moartea unui lider comunist”. Lectura si dezbaterea despre dialogul sau cu Stefan Andrei m-au facut curios sa citesc aceasta a patra editie a cartii sale despre anchetarea si condamnarea lui Patrascanu, publicata in 2018, la Curtea Veche.
Mi s-a parut extraordinar efortul autoarei de a consulta sute de volume din diverse arhive (doar cele din arhiva SRI cuprind peste sapte milioane de pagini!) pentru a intelege personalitatea lui Lucretiu Patrascanu, relatiile sale in cadrul partidului comunist, rolul sau in pregatirea Actului de la 23 august, pozitia sa, in calitate de ministru de justitie, in noul regim, legaturile cu Moscova.
Volumul este, de fapt, o radiografie a mecanismelor de putere, din partid si din noul regim politic de dupa 1944. Drama personala a lui Patrascanu se leaga de soarta a sute de alte personaje, care au avut un destin tragic in acei ani de preluare a puterii de catre comunisti. El a fost, insa, si co-autor al acelei constructii politice desi, in final, si victima a sa. Oarecum cinic, D.I. Suchianu, spunea – aflat fiind in inchisoare, in 1951 – “dintre cei nu stiu cate zeci de mii de detinuti ai Securitatii si ai SSI-ului nici unul nu-si merita soarta mai just decat dansul. A vrut comunism? Poftim comunism. Sa stie si el ce e aia”. Cred insa ca drama lui Patrascanu trebuie inteleasa in cadrul mai larg al definirii noilor zone de influenta in Europa de Est, procesul sau fiind controlat de la Moscova.
Istoria acelor ani este dramatica prin tradari, minciuni, uneltiri, umilinte, inchisori, tortura fizica si psihica. Nu exista personaje pozitive ci doar unele in oarecari nuante de gri. Cum apare Patrascanu in acest univers? Dincolo de anumite limite, eventual defecte, el isi apara convingerile si nu accepta regia prin care sa devina un tap ispasitor. In final, dupa ani de anchete, este condamnat la moarte si executat cu un glont in ceafa. Un intelectual ratacit in lumea proletariatului care cucerea, cu brutalitate, puterea, sub supravegherea sovietica.
O carte trista despre istoria noastra si despre ce suntem in stare sa ne facem noua insine.
Cu sau fara Patrascanu in Romania ar fi fost instaurat comunismul. Nici el si nici ceilalti lideri pusi de URSS sa conduca tara nu aveau optiunea de a se opune.
Revenind la subiect, avem o carte ce merita citita. Istoria noastra cuprinde, iata, inclusiv intelectuali comunisti. Sa citim si ulterior sa comentam.
M-at facut curios ,o sa o caut sa o citesc si eu ,Cu bine si concediu placut .
Merita…
Nu stiu daca profesorul Patrascanu si ministru, a fost un comunist convins, a fost insa un om prfund de stanga, un fin intelectual, un polivalent, un adevarat patriot, suveranist cum s-ar numi astazi. A platit scump pentru aceasta.
Ca si acum era epoca internationalismului, nu a patriotismului…