Democratia colonială

Definitia democratiei porneste de la ideea că puterea apartine poporului. Nu e clar insă cărui popor. Unii consideră că puterea trebuie să apartină poporului din tara respectivă. Gresit. De multe ori puterea de a decide lideri, institutii, coordonatele „statului de drept” apartine liderilor altor popoare.

Asa a apărut ceea ce eu numesc „democratie colonială”.

Cu alte cuvinte, reprezentantii altor tări „ne indeamnă”, fiind „ingrijorati”, cum să legiferăm, cum să ne conducem, cum să ne organizăm sistemul judiciar, cum să exploatăm gazele de sist, cum să ne folosim resursele naturale, cum să ne folosim Fondul Proprietatea, cum să ne crestem copiii. Cum să arate democratia la noi. In numele unor valori „europene” sau „atlantice”. In realitate, in numele unei noi ideologii, globaliste sau a unor interese care nu au nicio legătură cu tratatele Uniunii Europene sau cu prevederile parteneriatelor strategice. Sau cu traditiile noastre.

In ceea ce priveste „sfaturile” pe care ni le dau americanii, la inceput ele erau transmise de vicepresedinte (Biden), apoi de un adjunct al secretarului de stat (Nuland), apoi de ambasadori (Gitenstein, Klemm, Zukerman). Acum, ele se transmit la nivel de adjunct de ambasador. Probabil pentru că importanta colonială a României a scăzut.

Interesant este faptul că singurele reactii, in România, au fost doar din partea unor judecători. Liderii politici nu au reactionat la aceste incălcări flagrante ale suveranitătii. Ceea ce arată că in România, alături de LGBTQ, mai există o altă minoritate – a celor emasculati. In Imperiul Otoman, din care si noi am facut parte, si eunucii aveau rolul lor!

21 de gânduri despre “Democratia colonială

  1. UN VIITOR AGENT ELECTORAL PENTRU PESEDEU

    Și cum stăteam eu așa, parcă-parcă mi s-a făcut dor să aflu ce mai face și ce mai gândește domnul Liiceanu Gabriel. Nu mi-a părut rău că mi-a trecut prin cap așa o trăsnaie. Căci domnul Liiceanu tocmai a produs un text antologic, un text-fluviu despre ultima sa grandioasă dezamăgire…

    Este ușor de remarcat că, în general, domnul Liiceanu este un personaj dezamăgit. Pe dânsul cineva mereu l-a înșelat, profitând de credulitatea sa vecină cu… cu… ei, hai să rămânem la termenul „credulitate” și să nu zicem cu ce seamănă… și a durat mult de tot până când onorabilul nostru naiv și-a dat seama cum au profitat niște nemernici de el!
    Întâi a fost Traian Băsescu… acesta a înfipt în inima generoasă a filosofului o întorsătură de discurs care l-a lăsat cu gura căscată, de-a trebuit ca după aceea Liiceanu Gabriel să-și țină necontenit falca sprijinită-n două degete… Știți poza lui celebră… ei, de la surpriza aia i se trage! Cu lacrimi în ochi, elevatul nostru personaj a scris un editorial de dor și jale, care a umezit pagina virtuală a REVISTEI 22:

    „Când alegi un om politic sau când îl susții în mod public, nu înseamnă nici că te căsătorești cu el, nici că îți devine «prieten». Neajunsul alegerilor moderne ține de faptul că în societățile cifrelor mari nu știm în mâinile cui ne punem soarta. Nimeni nu-ți garantează că nu vei deveni, odată ajuns la cârmă cel pe care l-ai ales, victima cabotinismului lui. Oricum vei alege o mască. Și vei afla prea târziu că te-ai înșelat.(…) Cel care în noiembrie 2006 citise în Parlament discursul de condamnare al comunismului fără să se lase intimidat de huiduielile huliganilor lui Vadim Tudor, cel care trecuse prin două destituiri înfruntând singur chipurile schimonosite de ură ale celor 322 de parlamentari, cel care declarase că între fratele lui și justiție alege justiția poate fi regăsit astăzi alături de cele mai sinistre figuri din peisajul nostru politic, contestând cot la cot cu ei DNA-ul și deplângând distrugerea de către justiție a «marilor oameni de afaceri români»…” ( SCARA FERMECATĂ A LUI TRAIAN BĂSESCU, 1 octombrie 2016, REVISTA 22)

    Dureros, nu? Dăcât că aceea nu avea să fie singura lovitură… căci următorii care l-au dezamăgit au fost colegii de la GRUPUL DE DIALOG SOCIAL. Această dezamăgire s-a „lăsat” cu 11 pagini de tânguiri și reproșuri dar și cu o acuitate a văzului ceva de speriat, căci brusc Liiceanu a observat tot ce nu observase de niște ani buni:
    „Așa se face că, încet-încet, am reușit să coborâm politețea la nivel de imoralitate. Căci din politețe și colegialitate am închis ochii când unii dintre noi își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării.” (1 octombrie 2019, scrisoare către GRUPUL DE DIALOG SOCIAL, brusc ticăloșit…)

    O altă lovitură necruțătoare în credulitatea sa exemplară a primit-o tot la acea vreme de la Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii în Guvernul Cioloș, membru marcant al USR, partidul pe care îmbufnatul nostru filosof l-a susținut cu trup și suflet (sau ce-o fi acela…):
    „Despre membrul-marcant-Vlad-Alexandrescu s-ar putea scrie un eseu. Sau un roman despre un Dinu Păturică al vremilor noastre. (Vă mai amintiți cum îl introduce Filimon în scenă? «… avea un nas cam ridicat în sus, ce-i indica ambiția și mândria grosolană».) Ceva îmi spune, pornind de la felul în care se poartă (pus pe harțag, zâzanii și obrăznicii), că de la el se va trage destrămarea Grupului. El, și complezența iresponsabilă a câtorva dintre noi, întrețin aprins focul dihoniei.” (1 octombrie 2019, scrisoare către GRUPUL DE DIALOG SOCIAL, infestat de Păturici și Păturice…)

    Necazurile s-au ținut lanț și în timpul campaniei electorale din 2019, deoarece Liiceanu Gabriel ținea cu Barna și nu putea accepta ca acesta să fie tras de urechi în public. A fost perioada când s-a despărțit „la perdeluță” de Teodor Paleologu, care dorea și dânsul, ca omu’, să ajungă președinte în România, de aceea nu avea cum să-l pupe-n cur pe rivalul Dan Barna, alesul lui Gabriel. Dezamăgirea aceea cruntă a născut următoarele:
    ”Cum ajunge în fața unui microfon, Paleologu îl beștelește pe Barna. De ce o face? Ce îl mână oare în luptă? L-am auzit recent pe liderul USR la o emisiune TV afirmând că «Paleologu nu-și mai aparține». Nu a dat detalii (…) Dacă «Paleologu nu-și mai aparține», atunci cui aparține el? Domnul Barna nu ne-a spus. Singurul răspuns care-mi vine în minte este: unei penibile vanități de copil răzgâiat. În fond, infantilismului lui. (…) Numai că, la capătul acestei comedii, tânărul acesta îmbolnăvit de sine însuși și amețit de fervoarea jocului în care s-a pomenit figurant, ar putea să realizeze ce rău i-a făcut României, netezindu-i, cu cele câteva viitoare procente ale sale, drumul către turul al doilea inomabilei Dăncilă.” (Gabriel Liiceanu, 03 noiembrie 2019, CONTRIBUTORS. ro)
    În sfârșit, plin de cicatrice, maturizat de nesfârșitele lovituri ale vieții, Gabriel Liiceanu a dat glas ultimei sale dureri: nici Iohannis nu este ce-ar fi vrut el să fie. Și acesta i-a înșelat nesfârșita bună-credință:

    „Orice promisiune e un cuvânt dat. Iar pe omul politic, ca pe orice om care promite, nu prea ai încotro, trebuie să-l crezi pe cuvânt, chiar dacă te-ai ars de-atâtea ori. Te-ai ars, și totuși speri. Continui cu disperare să speri. Sau nu mai speri și-ți iei lumea în cap. Slăbiciunea promisiunii e că oferă ca garanție a ținerii ei doar onoarea promițătorului. Deși știu toate astea, continui să iau vorbele celorlalţi în serios şi să aștept și să mă chinui trăind o vreme în orizontul lor de promisiune şi de minciună la pândă. Știu și, cu toate astea, sunt uşor de înşelat. Încep prin a-i crede pe toţi «pe cuvânt». Așa cum l-am crezut -și de aceea l-am ales- pe Klaus Iohannis ca președinte când și-a făcut campania anunțând ca program prezidențial «România educată». Dându-și cuvântul că va educa România, președintele țării și-a pus iscălitura pe contractul nevăzut făcut cu poporul lui. Neținută, promisiunea aceasta e cea mai plină de consecințe nefaste, pentru că ne distruge tuturor celor care am crezut în ea ultimele resurse de speranță…” („ROMÂNIA EDUCATĂ”? SAU „ROMÂNIA FURATĂ”?, Gabriel Liiceanu, CONTRIBUTORS. ro, 21 iunie 2021)

    Hei, domnu’ Liiceanu… domnu’ filosof… ce observăm noi din cele de mai sus? Păi, observăm că așa-zisa „dreaptă” românească v-a îngropat speranțele de mai bine și v-a rănit impardonabil cu caracterul ei urât și cu obiceiul de a nu-și ține promisiunile. Dar nu fiți trist! Căci există remedii! Votați, domnule, cu așa-zisa „stângă”! Votați Ciolacu! Votați Dâncu! Votați Stănescu! Vă asigur că veți avea parte de o satisfacție intelectuală garantată și, cu acest prilej, vă și răzbunați pe ticăloșii ăia care v-au frânt inima!
    Dacă sunteți tare, deveniți agent electoral pentru PESEDEU!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Excelente, lucide, adevarate si (meritat) acide – ca sa nu spun amare… – constatari. Cine, cu capul pe umeri fiind, n-ar putea sa subscrie? Cu regret, dar subscrierea este, in acest caz, cat se poate de naturala.
    Va rog, domnule presedinte al FET (apropo, sincere felicitari pentru organizarea comemorarii lui N. Titulescu, de la Brasov!), sa-mi permiteti introducerea in ecuatie a unui bemol: noi, adica Tarile Romane medievale, nu am facut parte, propriu-zis, din Imperiul Otoman. De influentat, da, am fost influentati – si inca pe multiple planuti – de otomani. Dar, nefiind cuceriti cu sabia de catre marea putere a timpului de la Stambul, n-am fost inclusi, juridic si administrativ (ca alte state crestine, bunaoara acelea din Peninsula Balcanica), in imperiu, acea putere suzerana care ne-a recunoscut (prin asa-zisele „capitulatii”) statutul de teritorii autonome, obligate la tribut si multe alte conditionari economice specifice raporturilor de vasalitate care, atunci, erau norma in relatiile internationale (desigur, cu specificitati) atat in vestul Europei, cat si in partile noastre. Sunt convins ca dvs. cunoasteti mult mai profund aceste chestiuni istorice.
    Inca o data, salut chintesenta micro-eseului dvs. Antologic!

    Apreciază

  3. Totul depinde de demnitatea fiecărei țări. Dacă, în contextul noii forme de democrație, statul, de bunăvoie și nesilit de nimeni, vrea să fie neocolonie și dacă poporul acelei țări nu știe să-și aleagă conducătorii, atunci așa să fie!
    ,, Te doare memoria!” ar fi spus mătușa mea, dacă ar fi trăit și dacă ar fi fost obligată ca să predea masturbatul, la preșcolari. Ea care îi făcea onaniști pe toți cei cu o figură de tâmp. Probabil, mai marii Lumii doresc popoare de onaniști cu mutre de tâmpi. Trăind într-o veșnică plăcere, oamenii nu mai simt că le este foame, nu le mai pasă că nu au bani, că trăiesc în mizerie etc.! Vive la liberte!

    Apreciază

  4. Și ce propuneți? Constatările nu sunt suficiente! Vrem măsuri care să ne scoată din această situație! Vrem sa contracaram aceste aberații ! Ce soluții ar exista? De ce poporul doarme? Despre suferința unor semeni de- ai dumneavoastră aveți cunoștință de cauză? Ce se poate face pentru ei, pentru oprirea acestei nedreptăți?

    Apreciază

    • Cestia este mai complicata ….
      Ia sa va citez Vrem măsuri care să ne scoată din această situație! Vrem sa contracaram aceste aberații ! De ce poporul doarme?

      Acea intrebare finala imi arata ca dvoastra nu va considerati „popor roman” ci altceva ..
      Asa ca .. ce mai vreti ?!!

      Vedeti dvoastra ca sa zic asa exusta o „mistica” intre popor si .. ei da! cei care conduc!
      Este un „contract” nescris :poprul trmeaza pe cel … asculta de dorintele sale!
      Cat timp Seful este pe aciasi lungime de unda cu poporul …. este urmatcu orice pret! Chuarchila promis sangte ,m sange, sange si sudoare unui popor carer asta cerea : VICTORIA.
      Si a fots demis fiidca asta era contractul – pana ce obtinem victoria ! (de fpoat Churchil era detestat de laburisti. cinisderat spargator de greva, frreactinar si mai rau. Dar era singurul care dorea sa invinga pe nazisti ….

      Acum nitel oeste 2000 de ani unu care pretindea ca in familia lui maiesatea zeilor se uneste cu sacralitatea regilor era serul partidului popular …. urmasul rafinat al regilor si al zeitei Venus nu se sfia sa virbeasca, sa dea mana cu plebeii . El era vocea lor..

      La noi?
      „voi boiboru inept” si „noi intelctualii aia europenizati” … suntei venetici in propria tara!

      A ca o ilustrare :

      A da. Contractu nescris are valoare de sange .
      Ghita Bizonu’
      roman care doreste sa greseasca alaturi de popor decat sa aiba dreptate contra lui!

      Apreciază

  5. L-am văzut, aseară, pe Ciolacu, dezbălăzat, ca de obicei, spunând că a reușit să convingă niște parlamentari de la minorități și de la liberali să voteze căderea Guvernului și speră ca Orban să se trezească. De ce s-a grăbit să facă publică această informație? Ca liberalii să ia măsuri? Nu l-am auzit să fi spus, la moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă, că s-ar putea să fie niște trădători printre parlamentarii pesediști care să voteze căderea propriului Guvern. Îi știa prea bine, cine sunt! Un nemernic! De asemenea, când Ciuvică a apreciat activitatea lui Daia, același Ciolacu a tăcut mâlc! Să-i fie rușine, că Daia, C.Dan, Dăncilă nu au fost pe listele PSD-ului și să nu mai spună că nu el a hotărât cine să fie pe liste! De asemenea, să-i fie rușine pentru ceea ce i-a făcut lui Teodorovici. Să nu creadă că PSD a crescut în sondaje datorită reformei sale și a marii sale strategii politice. PSD a crescut în sondaje datorită faptului că actualii fac abuzuri și hoții, că nu le pasă de oameni și că alegătorii ,,cu scaun la cap” au criterii de comparație cu guvernările pesediste!

    Apreciază

  6. ‘Democratia nu-i pentru catzei’ ar spune Orwell in vizionara lui ferma a animalelor. Daca LGBTQ… reprezinta doar o minoritate, ma tem ca tagma emasculatilor nu mai face fata cererilor de inscriere de noi membri. Cand liderii politici proeminenti sunt coordonati de servicii/macar de-ar fi doar indigene, nu ne mai mira linistea asurzitoare a clasei politice dela noi la asemenea ingerinte insultatoare; cat despre decaderea in importanta a Romaniei in arhitectura Departamentului de Stat, opinez ca dela o vreme portarul ambasadei cumuleaza si functia de audiere a politicienilor romani ce se caciulesc pe la poarta/mai noi se numeste multi-tasking.

    Apreciază

  7. Pe scurt, doua sub-puncte:

    1. Nu se intimpla doar in Romania. Perceptia e mai acuta despre Romania, pentru ca Romania nu se opune cind e cazul acestor forte. E o vorba buna englezeasca: „I do it because I can”. Bine, vorba e a mea, dar asta e esenta. Cind exista actiune si nu exista reactiune, se misca unele lucruri in locuri surprinzatoare pentru lenesi. Fizica are reguli si efecte care se aplica sau se resimt si in relatiile intre state.

    2. Daca in Romania se fac simtiti acesti Komisari pe rit nou, in Canada se joaca unii cu lupa, soarele si furnicile, noi fiind furnicile carora ne ard spinarile. Cel putin in Romania nu exista neo-marxism!!! Sa fiti fericiti ca nu treceti din nou prin ideologii fortate in mod nedemocratic. Cum poti sa spui ca tu ai libertate de exprimare, cind scoti cuvinte din uz, si fortezi cetatenii sa abordeze subiecte doar asa cum se cere de la Partid? Cum poti sa spui ca ai libertate de exprimare cind TOATE canalele tale media, la TV, te spala in cap cu acelasi limbaj? Cum poti sa ai democratie cind critica si gandirea logica nu este incurajata, ba dion contra? Cum poti sa spui ca ai un stat, cind tu ii distrugi istoria si inventi una noua? Ce model esti tu pentru lume cind distrugi o religie, cea fost dominanta, crestina, si promovezi vizibil si disproportionat Islamul? Ce stat de drept poti tu afirma ca ai, cind tu de fapt esti stat care promoveaza apropae exclusiv drepturile pozitive, ale minoritatilor, uitind total de majoritate?
    Cind e campanie electorala de obicei stim care e programul partidelor. Dupa ce vin la putere, surprize multe. Democratia e pentru extraterestri; ei au puterea!

    Nu demult, scriam aici de conceptul IT „master/slave” si ma intrebam cind va fi scos, pentru ca nu e „politically correct”? Deja s-a intimplat:

    „In July 2020, MySQL announced that it would replace „master/slave” with „source/replica” in future releases.”

    Apreciază

  8. […] Interesant este faptul că singurele reactii, in România, au fost doar din partea unor judecători. Liderii politici nu au reactionat la aceste incălcări flagrante ale suveranitătii. Ceea ce arată că in România, alături de LGBTQ, mai există o altă minoritate – a celor emasculati. In Imperiul Otoman, din care si noi am facut parte, si eunucii aveau rolul lor!”, a scris fostul premier, pe blogul său. […]

    Apreciază

  9. Cand am vazut poza gandul m-a dus catre numaratul oualor (ceea ce n-ar fi rau in ziua de azi), iar in privinta democratiei de care o fi ea, numai de bine, intr-o lume de pederasti si transgeni.

    Apreciază

  10. 80 de ani de la moartea lui N. Titulescu

    Nicolae Titulescu a fost un mare patriot român şi o personalitate excepţională a diplomaţiei mondiale din perioada interbelică. Justeţea concepţiilor sale, a viziunii sale politice pe care a promovat-o de la tribuna Ligii Naţiunilor, şi anume impunerea unei legislaţii internaţionale împotriva agresorilor, şi-a dovedit viabilitatea după cel de-al Doilea Război Mondial prin fondarea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi este acceptată în prezent ca singura formă legitimă a relaţiilor internaţionale.

    Desigur, Liga Naţiunilor prefigura Organizaţia Naţiunilor Unite; dar dacă prima s-a dovedit ineficientă deoarece putea vota doar sancţiuni împotriva agresorilor, cea de a doua are şi instrumentul necesar pentru a impune nu numai sancţiuni internaţionale ci şi intervenţie militară : Consiliul de Securitate, format din puterile învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial (Franţa, Marea Britanie, Rusia, Statele-Unite), plus China, o mare putere demografică.

    Consiliul de Securitate este organul care polarizează forţa ONU. Şi atât timp cât marile puteri îşi armonizează interesele, le promovează prin Consiliul de Securitate, indiferent de opinia celorlalte state. În lipsa înţelegerii dintre membrii Consiliului de Securitate, acţiunea ONU este paralizată (la fel cum era şi cea a Ligii Naţiunilor, mult mai democratică deoarece toate naţiunile erau egale între ele), iar supraputerile îşi urmăresc cele mai importante ţinte politico-militare în afara cadrului ONU.

    Înlocuirea forţei prin domnia legii reprezintă aşadar o utopie – şi acest lucru i s-a reproşat lui Titulescu – deoarece deţinătorii puterii nu vor renunţa niciodată să îşi exercite forţa direct sau indirect ; lipsa conflagraţiilor majore din ultimele trei sferturi de veac – cu excepţia micilor războaie locale – este cauzată nu de vreo etică juridică ci de echilibrul terorii provocat de existenţa armelor de distrugere în masă deţinute de supraputerile actuale.

    Cu toate acestea, idealul pentru care a militat Nicolae Titulescu, acela al realizării unei justiţii internaţionale, egală şi imparţială, care să asigure pacea mondială reprezintă mai mult decât oricând acum – în epoca mondializării – o speranţă şi un ideal al popoarelor lumii.

    «Şi chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Şi chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.»

    Apreciază

  11. Inseamna ca toti liderii nostri sunt niste tradatori? Am tot incercat sa cosmetizez cuvantul dar tot nu reusesc.Probabil sunt toti santajabili si de aceea situatia de astazi nu prea este datatoare de speranta. Posibil ca acesta sa fie criteriul de baza pentru a urca in functii publice.
    Unde este ”luminita de la capatul tunelului”?

    Apreciază

  12. ,,Importanta colonială a României” nu a scazut ci suntem la un alt nivel numai. Fiind deja de notorietate a cui ,,colonie” suntem, sigur ca-si permite pana si ultimul ,,coboy” sa „ne indeamne” sa facem ce trebuie. Dvs. fiind mai experimentat, sunt convins c-ati observat ca mesajul nu e adresat ,,conducatorilor”, care primesc deja de o buna bucata de vreme,,indemnurile” (calea de urmat) prin alte mijloace si nu prin interviuri la tvr, ci ,,prostimii”, ca sa li se inradacineze si mai tare statutul de ,,colonist”. Prin 2016 am avut un ,,conducator” care, intr-o alta regie, ii raspundea unui ,,localnic” care l-a facut ,,sluga americanilor” zicand “decât a rușilor, tot e mai bine așa”. Daca continuam sa consideram ,,evenimente” de genul ultimului de la tvr ,,incălcare flagranta a suveranitătii” atunci inseamna ca ne facem ca nu simtim ,,statutul de colonie” amagindu-ne cu ,,fictiva democratie” care palpaie si asta din ce in ce mai incet. Haideti sa nu ne aratam ouale in cazul situatiilor mai putin importante ci sa ne luptam ca macar viitorii nostri reprezentanti sa considere ,,indemnurile” doar niste sugestii si nu calea de urmat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.