Guest post – Marius Ghilezan

Pe coşul de la Bruxelles ies bani, nu fum, după conclavul de ieri

MARIUS GHILEZAN

„Ieri seară, târziu, după conclavul de tip chat al şefilor de stat din UE, Charles Michel, preşedintele Consiliului European, a anunţat numele “lui Papă cine poate,” bani mulţi pentru cine ştie să-i halească.

Îmi pun o parcelă de sparanghel în România. Să văd dacă am cu cine lucra

Dacă sparangheliştilor nu le-a venit leafa după două săptămâni de muncă, nici mie curierul nu mi-a adus, aşa cum era planificat, pachetul cu semininţe de sparanghel. Aşa că m-am aşezat nervos să urmăresc summit-ul de o o importanţă paracontinentală. De la aselinizarea lui Amstrong pe lună nu am mai avut aşa sufletul în gât, de emoţie.
Citând surse din camerele interioare ale reuniunii şefilor de stat Europeni, Reuters titra: s-a decis înfiinţarea unui fond de salvare europeană de 540 de miliarde de euro. Peste jumătate de triliard de Euro, îi ziceam lui Ion, într-o doară, Ion fiind gospodarul meu care vrea bani înainte, că “e criză”. “Ăstea câte bulioane sunt?”, m-a întrebat el, nu că ar şti să-i numere.
Cămaşa de salvare europeană e ca Raiul promis de cler. Am zis.

Parcă totul era prestabilit

Uitându-mă la feţele necovidite ale preşedinţilor, n-am avut senzaţia că s-a terminat un conclav, cu toate că ieşirile lor în décor au fost prestabilite cu fum negru.
Deci sunt bani, nu doar fumuri. Ion, al meu, ofta. “Nu sunt pentru noi,” a conchis cu gândul la bere.
În ţara exportatoare de sparanghel, lumea politică nu era ieri decât cu ochii pe sondaje şi pe demiterea lui Streinu-Cercel. Faţa zâmbitoare a premierului arăta o satisfacţie maximă.
Parlamentul a lucrat. S-au mai modificat, ici, pe colo, prin subţiorii esenţiali, câteva ordonanţe. Un fel de mutatul caprei podului în blocul altuia.

Nu e vreme de ciumă, de şobolani

Pe net, o serie antreprenori, dintr-un grup specializat, se plângeau că nu le-au intrat banii de la şomaj. Şi asta în timp ce “Fox News” se mira de unde a reuşit să strângă ministrul Vela atâta bănet din amenzi.
Până şi pisica de oftică şi-a abandonat doi pui în grădină. Simţea, probabil şi ea, că vin vremuri de panteră. De şobolani, aş zice.

Vela uimeşte presa mondială

85 de milioane de dolari, din amenzile pentru nerespectarea decretului prezidenţial, mai mult decât strânsura din impozitele pe profit, zic jurnaliştii străini, ocupaţi mai mult de recordul mondial realizat de guvernul Orban decât de fumul de la Bruxelles. O treime din banii pentru şomajul tehnic s-au acoperit. Tot românul plăteşte. Răsuflu uşurat. Sunt bani.
Dinspre Bruxelles transpar nervii sudiştilor. Nordicii n-au acceptat coronabonduri, adică crearea unor împrumuturi colective. Ungurul, ca deobicei, vărsa fum pe nări. Premierul spaniol zicea că fondul total nu i-ar ajunge nici lui. Oare cine se înfruptă din gogoaşă?

Vocile lumii:
Miniștrii de finanțe din statele europene au propus un plan cu mai multe măsuri totalizând 540 miliarde de euro disponibile imediat, plus posibilitatea înființării unui fond de relansare economică ulterioară, în valoare de mai multe sute de miliarde de euro, scrie Reuters.

 

„Suntem obligați de autoritățile germane să stăm 14 zile pe carantină fără mâncare fără bani şi dacă mergi până în orașul, care este la 4 km de noi să scoţi bani, rişti să iei amendă de 25 de mii de euro”, scrie pe facebook unul dintre sparanghelişti.
 
Fumul n-a venit de la Bruxelles. Doar de la Periş

Da, stai liniştit, Ioane! Am continuat. Banii europeni vin în 2021. Până atunci, apă plată cu lămâie sau bere la flacon. S-a dus ciuma roşie cu semiologica ei creşteri de venituri. Acum e ciuma galbenă pe rod. Culegi ce a-i semănat în toamnă. N-ai pus sparanghel, de pârleaz să-ţi fie.
Pe whatshapp mi-a coborât în liniştea serii anunţul: Austria deschide coridorul pentru îngrijitoresele de bătrâni. Măcar o parte dintre români vor fi salvaţi. Dinspre stăpânire, nimic nou. Doar restricţii, cum se impun. Duşmanul nevăzut nu are miros.

Guvernelor responsabile li se dau bani din avion, iar celor sărmane li se iau oamenii, ca zilieri

Ştirile veneau năvală, ca mana peste legume. Dinspre partea avută a continentului, zilierii români ţipau că vor să fie ascultaţi de preşedinte. Ziceau că s-au ţepuit. Li s-a promis 13,4 Euro pe oră, în schimb li s-a livrat promisiunea de 0,64 Euro per kil. S-au decis să plece. Dar unde? Nu există coridor de întoarcere. Dar n-au nici buletin. Acesta li se returnează, aşa cum a spus ieri argatul moşierului german, pe o înregistrare care circula liberă pe net ca viremia în staul, actele se dau înapoi doar după ce s-a achitat costul deplasării şi al barăcii. 300 de Euro, un fleac. Dar n-au primit banii că nu s-a împlinit luna. Orice încercare de fugă în oraş, la bancomat, ar fi o nebunie. Zicea aseară un român că amenda ar fi de 25.000 de Euro, nu de 2000 de lei ca la Vela. Nu tot ce zboară se mănâncă. Îmi ziceam şoptit.

În timpul ăsta guvernul Viktor Orban dă subvenţii fermierilor din Ardeal. Detalii aici.

Nu iese fum fără foc

Ţipa un televizor, dat pe nemţi.Fondul e un instrument crucial. Am urmărit fumul în zadar. N-a ieşit. Cum nici preşedintele meu n-a avut opinie. Nu despre nenorociţii de sparanghelişti, ci de dreapta şi creştina milostenie bruxelleză.
Aseară n-am înţeles dacă avem şi noi partea noastră din coliva europeană. Sudiştii au tras ceva. Că altfel, exituiau. Primii lor miniştri ştiu când să ţipe şi când să ameninţe. Al nostru e micuţa Dolly. Acolo stătea deobicei, unde o punea Frau Helga. Nu ştiţi cine e Helga? Şefa de cabinet a lui Merkel, un fel de jupână a casei.
Tot de salvare s-a vorbit aseară şi pe televiziunile româneşti.

Platfoma IMM INVEST e crăcuită

Pentru a mă edifica, nu a mă lămuri, cum stă planul de salvare, m-am repezit pe platforma IMM Invest. Blocată. Exista, totuşi, o scuză. Ministrul ne-a povestit cu o zi în urmă că prea se reped antreprenorii. 200 de cereri pe secundă. Nu e ca la restaurant, zice el, primul venit, primul servit. E tot o chestie de fum. Alb sau negru.
Guvernul Orban s-a pus la dispoziţie, zice-se cu 15 miliarde de euro. Asta pentru firmele româneşti. Numai că prin vocea finanţistului român şef, am aflat că doar 15.000 de firme sunt bancabile. Adică pot să depună 450.000 cereri de împrumuturi garantată de stat, că tot 15.000 participă la extragere. Ce se va întâmpla cu banii rămaşi? Iohannis, Orban şi mila. Nu vă gândiţi la Mila lui Patzakin.
M-am uitat pe geam şi n-am văzut fumul. Doar un iz de cadavre arse la Periş. Garda de mediu e în carantină.”

PS (AN) Sper sa nu interpretati gresit poza pe care am adaugat-o…

La multi ani, de Sf. Gheorghe!

Sunt multi romani care isi serbeaza astazi onomastica. Le spun tuturor  „La multi ani!”  Gheorghe, George, Georgiana. Dar si celor care sărbătoresc alături de ei. Sigur, mă gandesc, mai intâi, la prietenii mei de pe blog si de pe facebook.

Si pentru ca ne aflăm intr-o perioada destul de confuză, cu multe necunoscute in fata si cu multi ani de frustrare adunata in noi, avem cu totii nevoie de curajul si de puterea Sfantului Gheorghe in luptele pe care le ducem, fiecare dintre noi, impotriva balaurului care, acum, se numeste „covid-19”.

Nu cred ca exista o perioada mai potrivita sa vorbim despre curaj. Pana la urma, dincolo de masuri de politici publice, stari de urgenta, ordonante militare, lipsa sau prezenta curajului poate fi linia dintre succes si esec. Lipsa sau prezenta curajului la varf si in corpul societatii. Curajul este insa dat de speranta. Atunci cand nu mai este nicio speranta, moare orice traire. Esti dispus sa lupti, sa accepti riscurile atunci cand stii ca exista o sansa cat de mica sa biruiesti si, mai mult, ca victoria nu iti va deschide intrarea doar intr-un alt tunel fara de lumina.

 

Inapoi, la treabă!

Luati cu virusul, cu cine a inceput, cu sarbătorile de Paste, uităm poate că trebuie să ne pregătim pentru după-criză.

Germania, SUA, Polonia, Ungaria fură startul competitiei pentru reconstructia economică internă. Riscăm mărirea decalajelor fată de ceilalti dacă nu actionăm, cu prudentă – fără  indoială – dar pe baza unei strategii solide, pe termen lung. Apar sugestii, strigăte de alarmă, propuneri mai mult cu caracter financiar dar este nevoie de ingeniozitate, căutarea unor nișe economice noi, selectarea unor mari proiecte  de infrastructura care să fie initiate sau sustinute de stat.

Este evident ca imprumuturile externe ale statului vor deveni mai scumpe. Mă vor injura multi pentru sugestia pe care o voi face. Este evident că se  va contura o presiune tot mai mare pentru găsirea unui tap ispasitor in ceea ce priveste pierderile cauzate de pandemie. A inceput deja un joc international pentru victimizarea Chinei. Nu am datele necesare pentru a ma pronunta in aceasta chestiune  dar este clar că se va incerca o „indiguire” a Chinei si pentru a incetini sau bloca proiectul 2050. China are lichidităti monetare importante (unele decurgand si din blocarea unor secvente externe ale Drumului mătăsii). In aceste conditii, nu ar fi intelept să apelăm la imprumuturi din China pentru infrastructură (desigur nu in conditiile care au creat mari probleme in unele state africane sau balcanice)? Reamintesc, la inceputul anului 1990, singura tară care a acordat un imprumut revolving de 100 milioane dolari pentru plata cărbunelui si incălzirea in timpul iernii a fost China…

Poate sunt si alte căi. Un brain storming, la care să participe si persoane cu varsta de peste 65 de ani, ar fi poate util…

PS La Cornu, s-a terminat fanul pentru animale. Strangem ce a mai ramas. Va trebui să ne gandim cum pregătim fanul pentru iarna viitoare.

Modelul nord vietnamez

M-am gandit ca putem dezvolta sugestia ministrului Tataru referitoare la transferarea celor in varsta de peste 65 de ani in hoteluri, pentru a-i proteja de virus, eventual pana la sfarsitul anului. Acestea ar deveni astfel un fel de apart-hoteluri pentru a ajuta si industria hoteliera.

Pentru a fi protejati eficient de contactele cu ceilalti, ar fi util ca aceste persoane sa nici nu voteze in toamna. Astfel, si rezultatul votului ar fi mai echilibrat, tinand seama de preferintele lor, cunoscute, pentru un anumit partid. Iar pentru a nu fi contaminati, usile camerelor de la hoteluri ar trebui sa aiba cate o ferestruica, prin care sa le fie adusa mancarea.

In Hanoi, in urma cu cateva decenii, se spune ca persoanele in varsta erau scoase din oras ca sa nu strice imaginea capitalei. Nu stiu unde erau duse. Poate in niste camere de hotel, in afara oraselor.