Despre migratie

Adaug si documentul de background pentru dezbaterea care a avut loc ieri, la Fundatie,  pe tema migratiei:

„În Europa, când migrația scade, naționalismul crește”[1]

Geografie

Migranții care sosesc în Europa pot fi încadrați în două categorii: cei care fug de război (deseori din Orientul Mijlociu) și cei economici, care fug de condiții economice precare (deseori din Africa). Pentru refugiații din Orientul Mijlociu și Asia de sud, Bulgaria și Grecia sunt două puncte de intrare majore. De aici, ei folosesc trei rute (care au drept destinație Austria și Germania), prin Balcani, pentru a se deplasa în restul Europei. Deși Balcanii sunt o regiune predominant muntoasă, ei nu reprezintă un obstacol natural pentru a limita fluxul migrator, migranții folosind, în mod frecvent, căile ferate și drumurile, cel puțin pentru o parte a călătoriei lor.

Majoritatea celor care folosesc aceste rute sunt cai care fug din calea războiului din Siria și Irak. Migranții economici sosesc din Africa și utilizează Italia și Spania drept puncte de intrare.

Ridicarea de ziduri

Deoarece Uniunea Europeană este o zonă a liberei circulații, frontierele sale externe slab apărate o fac vulnerabilă. UE nu a fost capabilă să gestioneze securitatea externă ca un bloc iar interesele naționale au împiedicat stabilirea unor politici de securitate comune.

Lipsa unei politici externe comune face și mai dificilă, pentru Uniunea Europeană, oprirea fluxului migrației ilegale. Frontex a fost creată în octombrie 2016 pentru a ameliora securitatea frontierelor externe ale UE. Inițial, misiunea sa principală era de a facilita coordonarea dintre structurile de frontieră ale statelor membre. În mai 2018, Comisia Europeană a propus crearea unui organism format din 10.000 de agenți care să securizeze frontierele externe ale spațiului Schengen. În plus, a propus o creștere de 35 de miliarde de euro (aproape de trei ori mai mult decât bugetul actual) pentru perioada 2021 – 2027, pentru protecția frontierelor externe și gestionarea migrației. Această propunere va fi, cel mai probabil, diminuată și inclusă în opțiunile de tip opt-outdupă negocieri, așa cum se întâmplă cu mai toate politicile UE.

În interiorul spațiului Schengen, s-au instituit controale temporare la frontieră, în încercarea de a monitoriza și stopa fluxurile de migranți. Franța a introdus încă din 2015 aceste controale, după atacurile teroriste din Paris. Germania face verificări la granița cu Austria din septembrie 2015 și, în septembrie 2017, a introdus controale sistematice la zborurile care vin din Grecia, pentru prevenirea intrărilor ilegale. Guvernul austriac a instituit controale la toate punctele de frontieră din septembrie 2015 însă, mai târziu, le-a limitat doar la cele de la granița cu Ungaria și Slovenia. Toate aceste controale urmează să fie reevaluate în această lună însă cu siguranță ele vor fi prelungite. Danemarca a introdus controalele în ianuarie 2016 la toate punctele terestre și maritime către Germania. Guvernul suedez a procedat la fel, în noiembrie 2016, pentru toate porturile sudice și vestice, precum și pentru Podul Oresund, care face legătura cu Danemarca. Norvegia (deși nu este stat membru UE dar face parte din spațiul Schengen) a introdus, în 2015, verificări la rutele de feribot spre Danemarca, Germania și Suedia și a întărit controlul la frontiera cu Suedia. În Ungaria, guvernul a cheltuit mai mult de 1 miliard de euro pentru întărirea graniței, încă de la începutul crizei. Aceasta presupune ridicarea de garduri la granița cu Serbia și Croația. Pe același tipar, au fost ridicate garduri între Slovenia și Croația. Chiar și Macedonia, un stat care nu este în spațiul Schengen, a ridicat bariere de-a lungul graniței cu Grecia. Conform legislației UE, competența de a reintroduce controale la frontieră aparține statelor membre, nu Comisiei. Aceasta din urmă poate doar formula opinii privind necesitatea și proporționalitatea acestor măsuri. În 2016, UE a recunoscut oficial necesitatea controalelor la frontieră.

Externalizarea problemei

Fluxul migrator nu a scăzut ca urmare a găsirii unei soluții la criză, ci pentru că Europa a reușit să externalizeze problema către Turcia și Libia.

În 2016, UE a semnat un acord cu Turcia care prevede ca persoanele care sosesc ilegal în insulele grecești prin Marea Egee, inclusiv solicitanții de azil, să fie returnate în Turcia. Aceasta din urmă a fost de acord să amelioreze condițiile pentru refugiați și s-a convenit ca Turcia să folosească forțele de securitate pentru a intercepta migranții și a împiedica ambarcațiunile să plece de pe coastele turcești. În schimb, UE a acceptat câteva condiții. Prima este aceea că blocul european va acorda asistență în valoare de 6 miliarde de euro Turciei, în două tranșe, pentru chestiunea refugiaților. UE va reloca refugiații sirieni din Turcia – pentru fiecare migrant ilegal returnat Turciei, un refugiat legal va fi relocat. De asemenea, UE a fost de acord să accepte Turcia în spațiul Schengen până în iunie 2016 dacă aceasta din urmă va îndeplini 72 de condiții privind securitatea frontierelor și drepturile omului. În sfârșit, UE a acceptat reluarea negocierilor privind aderarea Turciei la Uniune.

Însă aceste angajamente nu au fost îndeplinite. În iunie 2016, Comisia Europeană a anunțat că Turcia nu a pus în practică cele 72 de condiții și că liberalizarea vizelor se amână pe o perioadă nedeterminată. În replică, purtătorul de cuvânt al președinției turce a declarat, într-o conferință de presă la Ankara, că Turcia și-a respectat angajamentele în totalitate și că a înaintat Bruxelles-ului un plan în vederea liberalizării vizelor. Până în prezent, nu există niciun răspuns. În martie 2018, ministrul turc pentru afaceri europene a criticat UE pentru că nu a transferat integral prima tranșă de ajutor, în valoare de 3 miliarde de euro. Mai mult, nici promisiunea de a relua negocierile în vederea aderării nu a produs rezultate tangibile.

De cealaltă parte, UE a cules beneficiile acordului. Numărul refugiaților sosiți pe coastele insulelor grecești a scăzut dramatic. Un raport a Comisiei Europene arată că acest lucru s-a diminuat cu 97%. Deși numărul celor care sosesc îl depășește pe cel al persoanelor returnate, planul de acțiune și-a îndeplinit scopul principal – acela de a limita unul dintre cele mai mari fluxuri migratoare către Europa din toată istoria Uniunii.

O decizie a celei mai înalte Curți administrative a Greciei, Consiliul de Stat, a statuat în aprilie că refugiaților și migranților care sosesc cu ambarcațiuni, din Turcia, în insulele grecești trebuie să li se permită să ajungă pe continent, în loc să fie închiși în tabere (care, și ele, sunt supra-aglomerate). Decizia se aplică în cazul noilor veniți, nu al celor deja staționați în campusuri. Dacă ea va fi pusă în aplicare, numărul migranților care ajung pe coastele grecești va sări din nou în aer și, după ce aceștia vor fi pus piciorul pe continent, ei vor încerca să meargă mai departe, către Europa centrală. Astfel, deși fluxul migrator a fost îndiguit, vulnerabilitatea rămâne.

Numărul migranților care sosesc în Italia din Africa de Nord a fost și el limitat, de această dată prin cooperarea cu Libia. În 2017, aproape 70% din migranți au sosit în Italia, pe mare. Eforturile acestei țări de a reduce fluxul migrator au avut un impact semnificativ asupra numărului total al migranților pe continentul european. UE nu a încheiat un acord similar celui cu Turcia și în cazul Libiei, din câteva motive. În primul rând, în Libia există trei guverne care se luptă unul cu celălalt și numeroase miliții de clan care nu dau socoteală nimănui. Prin urmare, nu există o autoritate centrală care ar putea pune în practică un acord. În al doilea rând, acordul Turcia – UE etichetează Turcia drept o țară sigură pentru refugiați. dată fiind situația internă actuală a Libiei, acest lucru este imposibil  Așa că Italia a fost lăsată pe cont propriu să soluționeze chestiunea migranților. Aceasta din urmă, a apelat direct la Libia, o fostă colonie și un vechi aliat. În timpul lui Gaddafi, Libia a încheiat un acord cu Italia în vederea limitării migrației. Însă, când a izbucnit războiul civil iar Italia s-a poziționat de partea rebelilor, Gaddafi a amenințat că va permite accesul migranților în Europa. Ceea ce s-a și întâmplat după căderea regimului și moartea sa, când traficanții au profitat de dezorganizarea și ineficiența trupelor de protecție a frontierei.

 

În 2017, Italia a luat măsuri pentru a schimba această situație. În aprilie, ministrul de interne italian a mediat un acord de pace între grupările tribale care controlau traficul din Algeria, Ciad și Nigeria. Garda de coastă italiană a instruit garda de coastă libiană și a trimis ajutoare pentru a repara ambarcațiunile acesteia din urmă. Mai mult, Italia a forțat grupurile de sprijin care acordau ajutor migranților, să opereze departe de coastele libiene. Ideea a fost că, dacă migranții știau că ajutorul nu este la îndemână, puțini dintre ei și-ar mai fi asumat riscul unei traversări a Mării Mediterane.

Însă cel mai mare succes al ministrului italian de interne a fost încheierea unui acord cu milițiile de clan de la est de Tripoli, ceea ce a stopat traficul pe mare către Italia. Guvernul italian a negat orice plată directă către milițiile libiene. În schimb, a spus că ajutorul a fost direcționat către guvernul din Tripoli susținut de ONU, constând inclusiv în vehicule, ambarcațiuni și salarii ale milițiilor de la est de Sabratha, cel mai mare punct de plecare al migranților.

Strategia italiană s-a dovedit eficientă. Fluxul migrator a scăzut cu 50% între iunie și iulie 2017 (luna în care acordul a fost încheiat) și rămâne la un nivel minim. Însă, înțelegerea cu grupările rebele rămâne fragilă. Totul depinde de cumpărarea susținerii milițiilor care au avantaj la masa negocierilor.

Europa divizată

Poate că fluxul de migranți a scăzut, dar efectele crizei n-au dispărut. Chestiunea migranților a divizat statele europene atât intern, cât și între ele, iar numărul mare al persoanelor care au ajuns pe continent a dat apă la moară partidelor populiste. Ele împărtășesc o temă comună: respingerea sistemului actual, atât la nivel cât și la nivelul UE. Această viziune anti-sistem își are originile în criza economică de după 2008 și în programele de austeritate impuse zonei euro la presiunea leadership-ului de la Berlin. Deseori populiștii denunță politicile economice ca fiind contrare intereselor naționale, ele fiind impuse oricum de către niște elite care servesc alte interese. Majoritatea partidelor populiste adoptă o retorică similară și în cazul politicilor privind imigrația, în special a încercării Bruxelles-ului de a stabili cote de refugiați care ar urma să fie preluați de statele membre.

Îngrijorările privind migranții musulmani au devenit o temă cheie a dezbaterilor din cadrul alegerilor naționale. Principalul punct de nemulțumire îl reprezintă numărul celor care ar urma să fie preluați și dacă mecanismele propuse de Bruxelles sunt potrivite. La alegerile prezidențiale din Franța, din 2016, Frontul Naționals-a confruntat cu partidul lui Macon, En Marche, care a avut o poziție mai tolerantă în privința migrației însă a susținut controalele. În alegerile din Germania, Angela Merkel și Martin Schulz au declarat amândoi că musulmanii sunt parte a Germaniei. Merkel și-a apărat politica ”ușilor deschise” din 2015, care a divizat nu doar partidul său, dar și cel Social-Democrat. În alegerile din Ungaria, un punct major al campaniei primului ministru Viktor Orban a fost acela că, în caz că nu va fi ales, Ungaria va fi invadată de refugiați. În alegerile din Italia, din 2018, fostul premier Silvio Berlusconi a calificat migranții ilegali care sosesc în Italia ca fiind ”o bombă cu ceas gata să explodeze”, pledând în favoarea deportărilor în masă. Celălalt membru al coaliției, Liga Nordului, a fost de acord cu această poziție, declarând că migrația trebuie controlată; Mișcarea Cinque Stelle– care a obținut cele mai multe voturi – a criticat aspru modul în care Buuxelles-ul a gestionat fluxul migrator.

Principalul impact geopolitic al crizei migranților a fost slăbirea UE prin diviziuni interne. Ele se văd, vorbind la modul general, între est și vest. Această diviziune este strâns legată de formațiunile politice care sunt la putere în statele membre. Populiștii anti-imigrație au avut succes în Europa de est, în țări precum Polonia și Ungaria. Ca o consecință, problema imigrației a devenit și mai importantă în politica internă, căci permite partidelor mobilizarea maselor. Aceste partide critică vehement politicile imigraționiste soft ale Europei occidentale și cele concepute la Bruxelles pentru a împărți povara relocării migranților în UE. În esență, dezbaterea privind imigrația a adus în prim plan întrebări legate de principiile esențiale și viitorul Uniunii. Partidele anti-imigrație au o prezență mai mare în țările post-sovietice decât în statele occidentale din două motive. În primul rând, există o experiență istorică diferită. După cel de-al Doilea Război Mondial, Europa occidentală a primit un număr semnificativ de migranți ne-creștini de origini multietnice, în special din fostele colonii. Franța, de exemplu, a văzut un influx de algerieni care fugeau de războiul civil din 1954 – 1962. În Marea Britanie, imigranții au sosit din sub-continentul indian și din Caraibe. În general, începând cu 1960, majoritatea migranților din Europa occidentală au venit din afara continentului, inclusiv ca muncitori. Germania a semnat tratate cu Turcia (în 1961), Tunisia (1965) și Maroc (1965).

De cealaltă parte, țările post-sovietice, din punct de vedere istoric, au avut puțini migranți de etnii, religii și culturi diverse. deși este adevărat că non-europenii au mers în Uniunea Sovietică la studii, ei au fost într-un număr mult mai mic decât cei veniți în Europa occidentală. Iar când blocul sovietic s-a prăbușit, nu au existat valuri mari de migranți non-europeni către Europa de est. Faptul că această regiune a avut o interacțiune mult mai redusă cu migranții de etnii și culturi diferite face mult mai ușor ca liderii populiști să considere migranții non-europeni drept o amenințare la adresa națiunilor lor.

Un al doilea motiv pentru care partidele anti-imigrație sunt mult mai prezente în Europa post-sovietică este acela că partidele resping, de obicei, valorile social liberale prevalente în statele occidentale și susțin valorile creștine. De la căderea oficială a blocului sovietic ateist, creștinismul a revenit ca un pilon al identității naționale. Prin urmare, retorica populistă despre amenințarea migranților musulmani a câștigat tot mai multă susținere în această parte a Europei decât în statele occidentale, care tind să aibă un caracter mai secular. Aceste diferențe istorice întăresc diviziunea est-vest în privința politicii imigraționiste.

Cea mai controversată măsură propusă de Bruxelles a fost cea a cotelor. Un plane de relocare pentru 160.000 de solicitanți de azil a fost lansată în 2015 pentru a atenua presiunea asupra Greciei și Italiei, principalele porți de intrare pentru migranți. Scopul a fost acela de a partaja povara între statele membre pe baza mărimii și gradului de bunăstare din fiecare țară. România, Republica Cehă, Slovacia și Ungaria au votat împotriva cotelor obligatorii, însă fără niciun rezultat. Oricum, programul a fost încheiat în septembrie 2017, după transferul a mai puțin de 28.000 de refugiați. În aceeași lună, Slovacia și Ungaria au dat în judecată UE pentru această politică a cotelor însă Curtea Europeană de Justiție a decis împotriva lor. Așa că, o dată cotele deja alocate, Republica Cehă a acceptat doar 12 din cei 2.000 de azilanți pe care ar fi trebuit să-i preia, în timp ce Ungaria și Polonia nu au acceptat niciunul. În decembrie 2017, Comisia Europeană a lansat o procedură legală împotriva Poloniei, Ungarei și Republicii Cehe la CEJ pentru refuzul de accepta cotele de refugiați. Însă guvernele acestor țări riscă doar o amendă.

În acest moment, conform reglementărilor Acordului UE de la Dublin, un refugiat sau un migrant trebuie să se înregistreze în prima țară în care ajunge și nu poate solicita azil în altă țară timp de șase luni. Este un sistem care îi împiedică pe migranți să aplice pentru azil în mai multe țări UE simultan. Bulgaria a propus extinderea acestei perioade la 10 ani. Această propunere are susținerea Berlinului dar este aspru criticată de Italia și Grecia. Alții au propus încurajarea cotelor voluntare din țări care sunt mai afectate. Ele ar urma să fie încurajate prin alocări financiare iar cotele obligatorii ar urma să fie reintroduse dacă numărul migranților ar exploda din nou. Proiectul de buget 2012 – 2027 propune condiționarea fondurilor de coeziune de noi condiții care includ și acceptarea refugiaților. Prin această nouă condiție, Bruxelles-ul încearcă să penalizeze statele membre care nu acceptă migranți și să le răsplătească pe cele care o fac. Ca și în cazul majorităților politicilor sale, UE poate finanța acest tip de comportament însă, în cele din urmă, nu poate forța voința statelor membre.

Fluxul migrator s-a redus însă diviziunile dintre state pe care el le-a scos la suprafață nu. Ruptura est-vest continuă să se adâncească. Numai în 2015, au sosit în Europa peste 1 milion de migranți. Deși s-au luat măsuri la nivel național în vederea integrării migranților, populiștii vor continua să folosească această temă și în viitor pentru a câștiga susținere prin portretizarea lor drept o amenințare la adresa națiunii. Cei mai mulți dintre migranți vin din regiuni instabile iar acordurile cu Libia și Turcia rămân fragile. Prin urmare, Europa s-ar putea confrunta cu un nou val imigraționist în anii care vin iar UE este mai puțin pregătită decât a fost în 2015.

 

Activitatea Fundaţiei Europene Titulescu poate fi urmărită pe site-ul nostru (www.titulescu.eu), pe Facebook (www.facebook.com/FundatiaEuropeanaTitulescu), pe Twitter (twitter.com/FTitulescu) și pe LinkedIn (Fundatia Europeana Titulescu).

 

[1]Sursa: https://geopoliticalfutures.com/europe-migration-falls-nationalism-rises/

3 - 14.05.2019 - Dezbatere.JPG

11 gânduri despre “Despre migratie

  1. 15 Mai 2015
    Migrație vs. naționalism

    Studiul elaborat de ”Geopolitical Features” (GPF) este interesant, dar consider că este lipsit de perspectivă și, tocmai de aceea fără formularea măcar a unei schițe de soluții, pare neterminat. Doar dacă soluția nu este cumva cea formulate chiar în titlu. Desigur, poate intenția a fost de a lăsa loc pentru discuții mai largi.

    Personal găsesc titlul nu numai tendențios, dar conducând și la o concluzie care poate fi interpretată (și folosită) în sensul continuării sprijinirii migrației.
    Într-adevăr, așa cum este formulat titlul-concluzie, ar însemna că ”Atunci când migrația crește, naționalismul scade”, adică se oferă instrumental de lucru necesar forțelor progresiste pentru atacarea naționalismului.
    Concluzia este în concordanță cu politica organizațiilor lui Soroș care acționează agresiv atât în Europa cât și în Statele Unite.

    Pentru cei interesați, continuarea se află la: https://mipopescu.wordpress.com/13-invazia/migratie-vs-nationalism/

    Apreciază

  2. Grup infracţional mai organizat ca ăsta nici că se poate ! Şi tata hoţilor vorbeşte de corupţie ?!
    Culmea neruşinării ! Dar şi a imbecilităţii organelor în drept. Sau poate că nu-s proşti, ci la rândul lor nişte escroci ! :
    Casă cu casă. Haiducii imobiliari ai lui Iohannis
    15 MAI 2019, 12:06
    Casă cu casă. Haiducii imobiliari ai lui Iohannis
    Klaus Iohannis nu a fost singur. Mereu a fost înconjurat de prieteni, dispuși să facă diverse “comisioane” pentru actualul președinte. Bineînțeles, nu pe gratis. În timp, prietenii s-au grupat într-o structură bine organizată care l-a ajutat pe Iohannis să-și atingă scopurile imobiliare. În această rețea au fost prinse personaje-cheie în procesul de restituire a proprietăților. Vorbim aici de notarul Gabriel Bucșa, avocații Dorin Suciu senior și Dorin Suciu junior, juristul Iordan Nicola, secretar al Primăriei Sibiu, și șeful serviciului juridic, Dorin Nistor. Ani de zile au existat plângeri penale la adresa acestor “dregători” ai regimului Iohannis, unii dintre ei chiar au fost puși sub acuzare, dar de fiecare dată au scăpat de brațul prea scurt al Justiției.

    Notarul Gabriel Bucșa a fost alături de Klaus Iohannis chiar din anii ’90. El a fost cel care a întocmit actele de adopție a copiilor de către o familie de canadieni, în celebrul caz gestionat de familia Iohannis. În calitate de notar, Bucșa a legalizat documentele privind înstrăinarea copiilor orfani din Rășinari, Sibiu, deși această afacere s-a dovedit a fi una foarte controversată. Presa a scris ani de zile despre această “afacere” a Iohannișilor, aducând acuzații legate de traficul de copii, din acele vremuri tulburi. O anchetă care îi incriminează jurnalistic pe soții Iohannis a fost publicată și semnată de Dan Tăpălagă în ziarul Ziua de Cluj, în 1997.

    Notarul Bucșa, om de bază

    Același Bucșa a legalizat actele de retrocedare ilegală a două imobile din strada Nicolae Bălcescu nr. 29 și Gheorghe Magheru nr. 35, ajunse în proprietatea familiei Iohannis, case care au fost pierdute apoi în instanță. Motivul: restituire pe bază de documente false. În cele două cazuri s-au întocmit dosare penale care l-au vizat inclusiv pe notarul Bucșa, dar până acum nimeni din anturajul lui Iohannis nu a plătit pentru aceste infracțiuni. Au plătit alții, mici trepăduși. Astfel, în dosarul retrocedării imobilului din strada Nicolae Bălcescu, doar secretarul Primăriei Porumbacu de Sus a fost condamnat cu suspendare pentru fals și uz de fals, pentru că a fabricat documente care au ajutat familia Iohannis să primească, prin retrocedare, casa din strada Nicolae Bălcescu.

    De asemenea, ștampila notariatului condus de Bucșa apare în mai toate procesele de retrocedare dubioase, către FDGR și Biserica Evanghelică. De exemplu, Bucșa a semnat documentele pentru retrocedarea clădirilor din centrul orașului, a școlilor, grădinițelor sau a muzeelor. Același notar a legalizat și documentele de restituire de proprietăți (precum “Curtea de Fier”, Grădinița 44), care au ajuns în portofoliul unor personaje dubioase din anturajul lui Iohannis – și aici vorbim de Stephan Braune. Bucșa a fost și în atenția procurorilor în dosarul retrocedării imobilului “Curtea de Fier”, care a fost mușamalizat de procurorii de la Parchetul Alba, după ce s-a plimbat pe la DNA.

    Avocatul Suciu, samsar imobiliar

    De mare ajutor i-a fost lui Iohannis casa de avocatură Dorin Suciu (tatăl și fiul). Cei doi i-au fost alături actualului președinte chiar din anii ’90. Dorin Suciu (tatăl), fost președinte al Baroului Sibiu, l-a reprezentat pe Iohannis în întreg procesul de restituire a caselor naționalizate care au ajuns în proprietatea acestuia. Case retrocedate ilegal (din strada Nicolae Bălcescu și strada Gheorghe Magheru), pe baza unor decizii judecătorești definitive, pe motiv de fals și uz de fals. Procurorii de la Parchetul Alba recomandau, în 2007: “În ceea ce-i privește pe Iohannis Carmen, Lăzurca Georgeta, Baștea Ioan și Suciu Dorin (tatăl) – avocat, cauza urmează a fi disjunsă și trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu pentru efectuarea cercetărilor penale necesare soluționării acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals intelectual, uz de fals, mărturie mincinoasă“. Dar dosarul a dispărut după ce a fost trimis la Parchetul General. Pentru aceste infracțiuni a plătit doar un fraier, secretarul de la Primăria Porumbacu de Sus, care și-a pus semnătura pe actele false.

    Un alt dosar penal în care a apărut Dorin Suciu (tatăl) se referă la retrocedarea dubioasă a imobilul din strada Avram Iancu nr. 1-3, “Curtea de Fier”, care a ajuns la Stephan Braune. Și în acest caz întâlnim rețeaua de succes: Iohannis – primar, Bucșa – notar, Suciu – avocat și Braune ­– beneficiar. Bineînțeles că și acest dosar a fost lăsat în uitare, special pentru a interveni prescripția.

    În același timp, casa de avocatură Suciu a intermediat sau a cumpărat drepturile litigioase în multe cazuri de retrocedare a imobilelor din Sibiu, constituind o verigă esențială în rețeaua de samsari imobiliari controlată de Iohannis. În tandem cu primarul Sibiului, avocatul Suciu a fost implicat în retrocedări pe bază de acte considerate false, cum ar fi în cazul imobilelor din str. Munteniei nr. 42 și Cetății nr. 26, care au aparținut unor sași ce au părăsit România.

    Dosarul Șelimbăr, uitat în sertarele DNA

    Echipa “Iohannis” (Bucșa și Suciu) a lucrat eficient și cu primarul din Șelimbăr, constituind un grup infracțional bine organizat, potrivit procurorilor DNA, care au întocmit un dosar penal pe numele lor, în 2014. Aceștia au fost puși sub acuzare pentru retrocedări ilegale, care au adus prejudicii statului de peste 100 de milioane de euro, susțin anchetatorii.

    „Investigaţiile efectuate în cauză au relevat şi faptul că, anterior anului 2013, persoanele care solicitau autorizaţii pentru construirea unui bloc de locuinţe erau obligate de către Maricuţa Ioan Daniel să cedeze cu titlu gratuit un număr de apartamente în favoarea Primăriei Şelimbăr. În caz contrar li se spunea expres că nu vor primi autorizaţiile necesare”, se arată într-o ordonanţă de continuare a urmăririi penale întocmită de DNA Alba Iulia.

    Între prejudiciile evaluate la 114 milioane de euro, conform unui comunicat emis de DNA la finele lui 2015, se numără nu doar terenuri, ci şi o presupusă mită care a constat în 60 de apartamente primite prin intermediari de fostul primar pentru a permite construirea unui ansamblu rezidenţial cu 17 etaje şi peste 500 de locuinţe. Menționăm că toate documentele întocmite de primar, care fac obiectul dosarului penal, aveau semnătura avocatului Suciu și a notarului Bucșa.

    Interesant este că și astăzi acest dosar nu este trimis în instanță, fiind blocat la DNA Alba Iulia. A fost început cu surle și trâmbițe (cu arestarea primarului din Șelimbăr), dar, după ce au apărut dezvăluirile din presă legate de implicarea oamenilor lui Iohannis în acest caz, s-a pus batista pe țambal. Se pare că procurorii vor să închidă definitiv acest dosar.

    Juriștii lui Iohannis

    Alte două personaje din rețeaua “Iohannis” de retrocedări controversate sunt juristul Iordan Nicola (secretar al Primăriei Sibiu între 2000 și 2012) și juristul Dorin Nistor (șef al Serviciului Juridic al Primăriei Sibiu), care au “legalizat” întreaga afacere imobiliară pritocită la Primăria Sibiu. De exemplu, Iordan Nicola a fost cel care a întocmit actele necesare în instanță, din partea Primăriei, care apărau, în fața judecătorilor, interesele familiei Iohannis, ale FDGR sau Bisericii Evanghelice, în procesele intentate sibienilor, proprietarii imobilele naționalizate, cumpărate în baza Legii 112/1995 și apoi evacuați din casele lor. Cei doi angajați ai Primăriei au funcționat mai mult ca juriștii lui Iohannis, nicidecum ca funcționari publici, plătiți din bugetul de stat.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Suedia tocmai a prelungit acum cateva zile cu inca 6 luni controalele la frontiera cu Danemarca si Norvegia. In septembrie 2018 au avut loc alegeri, iar partidul anti-imigratie Democratii Suedezi (Sverigedemokraterna) a devenit a treia forta politica a tarii cu aproape 18% in conditiile in care au intrat pentru prima data in parlament cu ocazia alegerilor din 2010 obtinand putin peste 5%.
    Social-democratii au inregistrat cel mai slab rezultat din instoria partidului, 28%, intr-o tara cu o profunda traditie social-democrata. Probabil a contat si faptul ca la ultimul val de migranti din toamna lui 2015 in Suedia au ajuns aproape 160 000 de solicitanti de azil (Danemarca si Norvegia acceptand undeva sub 10 000 fiecare). Practic Suedia a luat cei mai multi migranti pe cap de locuitori din Europa. Acest ultim val a venit deja peste problemele existente deja in ceea ce priveste migratia si integrarea in sociatatea suedeza a migrantilor in special a celor proveniti din tari islamice. In 2013 au avut loc tulburari sociale (sute de masini incediate, forte de ordine atacate) in suburbiile celor 3 mari orase suedeze locuite preponderent de migranti provenind din Africa si Orientul Mijlociu. In timpul razboiului din fosta Iugoslavie, Suedia a acceptat peste 100 000 de refugiati bosniaci, plus kosovari. La cativa ani dupa atat partidele de stanga cat si cele de centru-dreapta au prezentat acest fapt ca pe un succes cu o rata de peste 90% de integrare in socitatea suedeza. Totusi cam irelevant deoarece bosniacii, musulmani fiind au cu totul alt bagaj cultural decat musulmanii proveniti din Africa sau Orient. Pt. euro-parlamentare sloganul Democratilor Suedezi este, „mai putin Bruxelles si mai multa Suedie”

    Apreciază

  4. Este „meritul” PPE si a sefei lor Angela Merkel, care au impus aceasta tema in UE, fara sa se consulte cu ceilalte state membre inainte de a anunta politica respectiva, care a dus la clivaje pronuntate ale „centrului”, cu sudul si estul Europei. Pur si simplu au incercat sa impuna aceasta abordare tuturor tarilor, iar celor care au cricnit, nu au ezitat sa le ameninte. Asa cum de altfel continua sa ameninte tari ca Romania in contextul in care „tara arde si baba se piaptana”. Baba fiind UE, caricaturizata de un Timmermans cu un neg paros pe nas, in cautarea leacului pentru tinerete fara batrinete. Si a gasit Romania s-o ia la vrajit.

    Apreciază

  5. Adrian Nastase

    Motto-ul „În Europa, când migrația scade, naționalismul crește” intra in contradictie cu o parte a continutului dezbaterii:
    ,,…numărul mare al persoanelor care au ajuns pe continent a dat apă la moară partidelor populiste. Ele împărtășesc o temă comună: respingerea sistemului actual, atât la nivel cât și la nivelul UE.”

    Fiti, va rog, logic pana la capat, domnule Nastase….formularea, cand migratia CRESTE, nationalismul CRESTE SI EL. Asa ,,suna” (mai) armonios la urechile mintii. (Z)
    ..Si este perfect firesc, nationalismul, care nu este altceva decat instinctul natural al unui popor de a-si conserva identitatea mationala, reprezinta reactie la actiune. O actiune ilegitima a Vestului, cel care a cauzat , istoriceste dat, fenomenul de transmutatie. Da, ceea ce se intampla in Europa nu este migratie, ci transmutatie.
    Eu va intreb: Daca, la limita, se produce o catastrofa umanitara in Orientul Mijlociu, urmare a unui razboi regional generalizat si 200 milioane de musulmani cer azil in UE , cum ar trebui sa ne pozitionam ?
    Dvs, ca si multi altii, tot discutati si para-discutati principii. Eu va intreb, concret, ca inginer : Ce facem in aceasta situatie ipotetica, dar nu imposibila ? Spatiu, resurse, integrare…totul in natura este si calitate si cantitate si totul are limite, asa trebuie sa punem problema.
    Grea ,,cuadratura”, nu-i asa ? (Z)
    Iata ce ce sustin: UN NU CATEGORIC MIGRATIEI ! Vestul bogat, cel care a beneficiar de resursele altor continente, sa ajute saracii lumii la ei acasa. In loc sa faca asta, ei impun sanctiuni Iranului si Venezuelei (tari cu resurse enorme, dar care nu sunt lasate sa le valorifice).
    Lumea e o jungla, domnule Nastase, impacati-va cu gandul ca intelectualii responsabili au impact nesemnificativ in lumea de azi.
    Si inca ceva, nu mai folositi, va rog, termenul aberant de ,,populism” creat de propaganda unionista pentru a desemna suveranistii. Ei, pro (u)europenii, sunt populisti, pentru ca si-au insusit principiile internationalismului marxist care visa la omul nou in salopeta, ras in cap si cu mamelele reprimate pentru estomparea diferentelor firesti intre barbat si femeie. Un om fara patrie, ,,casatorit” cu multinationala (in trecut, uzina socialista) care ii ofera tainul zilnic de parai, distractie facila si păpică, un om indatorat la banci pe viata, sclavul ,,modern” al paradisului capitalist, individul egoist indemnat sa se iubeasca doar pe sine, sa se concentreze pe cariera si nu pe familie si copii. De aceea europenii se plang (ipocrit) ca le imbatranseste populatia SI DE ACEEA VOR MIGRANTI..sange proaspat, forta de munca, copii numai buni de transferat cu forta, ca in Norvegia, de la parintii naturali la cuplurile infertile, sau de homosexuali, pe pretexte cum ar fi o panza de paianjen in coltul camerei copilului. (sic!).

    Daca asta e viitorul sumbru, ca in cele mai urate filme SF/horror, pe care nu-l ofera UE-ul infestat cu ideologia dizolvatoare a lui George Soros, mai bine RoExit, domnule Adrian Nastase.
    BRAVO, Marea Britanie ! Sper ca englezii sa mearga pana la capat, chiar daca Londra are primar imigrant.

    Deschid o paranteza: IN 2004, UN APARTAMENT CU TREI CAMERE IN IASI COSTA 50.000 DE EURO.
    Cum ne-am apropiat de momentul aderarii (si ca urmare a activitatii dvs extrem de laborioase si eficiente), preturile au explodat, la mai mult decat dublu….am inchis paranteza.

    In fond, revenim la axa lui Basescu ..Bucuresti-Londra-Washington, in care mai introducem si Tel Aviv…sau Ierusalim, in perspectiva. (Z)
    ps
    Ati vazut dezbaterea de aseara de la Bruxelles, intre ,,catindati” la sefia Comisiei Europene? Ce figuri triste si urate, de oameni aroganti si spalati pe creiere, care stiu una si buna; principii, reguli si conditionalitati pentru tarile care nu se conformeaza ordinelor, cei mari erijandu-se in repere absolute, post-divine.
    Incerc sa inteleg ce se intampla in aceste zile in Romania: Cum de am ajuns atat de jos, noi, romanii, ca nivel de perceptie (sa nu spun IQ), incat sa si aplaudam asemenea caricaturi penibile desprinse, parca, din documentarele Coreei de Nord ? Acuza Romania ca incala nustiuce, dar se fac ca nu vad ca Referendumul din 26 mai 2019 este profund neconstitutional si nedemocratic, exact in contra valorilor europene atat de mult clamate.
    ..Un referendum cu intrebari pe care Klaus Werner Joianis le-a si uitat facandu-se, ieri, de rasul lumii.
    Rad, domnule Nastase…dar cu un puternic gust amar pentru ca traiesc intr-o tara care refuza sa mai fie…tara.

    Apreciat de 2 persoane

    • Îmi povestea cineva venit pentru câteva zile din Germania că nemţii sunt nu nemulţumiţi, ci oripilaţi de ce au de pătimit în urma deciziei lui Merkel ! Într-un orăşel cu 40.000 de locuitori au ajuns cam 500 de familii de emigranţi, în special pachistanezi, dar care au câte 4-6 copii în medie ( unii au chiar şi câte 2-3 soţii), nu lucrează nimeni, nu ştiu o boabă nemţeşte, dar trăiesc bine mersi din banii contribuabilului german ! Mai mult mi-a povestit că s-a dat la TV un reportaj din Dresda, unde în blocurile cochete folosite de ruşi înainte de unificare, s-au aciuat migranţii şi un reportaj arăta nişte forţe de ordine care înotau la propriu prin rahatul de la parter care fusese transformat în WC prin crearea unor găuri făcute la etajul I prin care migranţii îşi făcuseră din parter, propriul WC turcesc pe care-l foloseau fără nici o problemă până au fost sesizate autorităţile de către localnicii exasperaţi de mirosul insuportabil !
      De altfel în majoritatea locuinţelor ocupate au spart vasele detoaletă şi au improvizat WC-uri turceşti !
      În mare, cam ăsta e rahatul în care i-a băgat Frau Merkel pe germani : nu numai la figurat, cum a băgat întreaga Europă, ci şi la propriu !

      Apreciază

  6. Sunt de acordcu cescrie Mircea Popescu si mai adaug : articol manipulator care nu omite nici .. neadevarul!

    1) Cica ca cum „În Europa, când migrația scade, naționalismul crește” eu as zice ca e cam invers : cand migratia crește naționalismul renaște !

    Sa fim cinstiti ..ori de cater ori un numar „important” de oameni se stabilersc in alte localitati …populatianoii localotati se „basica” Este i reactie fireasca prin universalismul ei. Sa ne aducem aminmte de irationalelezvonuri privind „instalatorrul polonez” sau de preconizata invazie romaneasca in Albion …de parca a rfi fostiminet Unternehmen Seelöwe! Ca peste tot pribegitii Romaniei au trezut suspicune si respingere . Sa zic asa acum 8-9 ani emigrantii romani devenisera „noii jidani” (cer scuze celor de etnie ebraica …. ) . In Franta pana si antilezii faceau misto de români …
    Insa prin anii 60 les pieds noirs aceau a se plage de primirea facuta in Franta ..

    Dar de ce sa merg atat de departe de casa?
    Harnicii si tolerantii timisoreni se plang ca au fots invadati de olteni si mildoveni .. ca”viniturile” astea le strica frumoasa civilizatie kăkănească …. Acum 40-30de ani auzeam tineri bucuresteni care isi exprimau superioritatea plangandu-se de moldoveni ….

    Pe bune e o reactie umana normala !!!

    2) Cica ca cum criza „ migranților a fost slăbirea UE prin diviziuni interne. Ele se văd, vorbind la modul general, între est și vest. si bla bla bla culiberalismul sicomunismu si .. si alte tamoenii „intelctualiste” .
    Da, este o diferenta – Franta, Blegia, Olanda si semiretrasul UK au un trecut colonial si „relatii speciale” cu tari de unde vin emigrantii .
    Stanga lor si „intelctualii” vorbesc despre o culpa istorica …. si o indreptatire amigrantilor. Si in nueme „soloddaritaii” europene ne cer sane asumam .. partea.
    Partea din ce? Ca Romania nu a avut colonii, nu a avut de a face cu „traites des Noirs/transatlantic slave trade” si banii rezultati. Si daca este vorbna de sialm .. api ca cum sa zic „noi” am „beneficiat” din plin de es[edittiledeja tatarasti (Moldova ultima oara pe la 1760), turcii au avut pasalac la Buda si la Camenița (Kameaneț-Podilskîi) si parerea locala cadaca e vorba dee datorii neplatite .. mai le datorm musulmanilor destule .. morminte de martiri!!! Dsa preferam linistea si buna intelegre…
    Ca hai pe bune – sunt destui levantini de ai lui Mahomed care s-ua astbailit in Romania in ultimii 30 de ani .. unii sunt baieti de gasca (inclus cei 2 Mahmuzi care sugeau la fel de vartos ca mandel!!) si nu e suparare .. cat timp nu sunt preadesi casaincerce saisi impuna obiceiurile!
    Si nezis mai este un motib – sa zicem generic „căpșunarul/insatlatorulpolonez”

    Apoi .. apoi este vorba ca teriledin Est sunt tari de unde se emigreaza … dincazaue ecoomice.Si sa vina niste migrati pe caretu, tara de emigratie, sa ii sustii finaciar..e cam aiurea .Cand incepu sucaru asta citeam, ca sestima caun migrant repartizat Romanei trebuia sa pimeasca bani si bunuri in cuamtun de 1050 lei .Aveam pensie mai mica …

    3) Atitudinea „europeana”
    Singura,de capul ei ,Merkeloaza a cerut 1 milion de migranti. Apoi s-a prins ca a butona un smartphone nu inseamna si ca stii sa scrii programe ptr el.. asa ca s-ahotarat sa relocheze pe cei mai putin utili dintre migranti. Ea avand dreptu de a tria! Dupa ce a fots refuxata face spumein mod teritonic si zbiara adolfian ca vrea sanctiuni ….
    Pai sa nu zici ca in bancu ala cu ala caruia nevatsa i-a nascut 2 gemeni …mulatri?!

    4) Atitudinea emirantilordin aceasta serie :
    https://qph.fs.quoracdn.net/main-qimg-411f56065fd8d6ed318d9d0320bb880b-c
    …………………….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.