In luna decembrie, anul trecut, guvernul tehnocrat a lansat public un raport referitor la contractul Bechtel. El ar fi trebuit sa inflameze opinia publica in campania electorala. Ghinion! Nu s-a intamplat lucrul asta. Oricum, pentru cei interesati de acest contract – si care stiu sa citeasca – recomand interviul publicat, astazi, pe site-ul DIGI 24, de catre Mihail Basulescu, cel care a semnat contractul respectiv. Mi se pare foarte instructiv.
Interviu cu Mihail Bașulescu, semnatarul contractului cu Bechtel. ”Costul nu trebuia să depășească 15% peste ceea ce fusese stabilit”
„În cei zece ani în care contractul a stat în picioare, adică 2004-2013, s-a plătit aproape jumătate din suma convenită inițial, de 2,2 miliarde, însă au fost construiți doar 60 de kilometri de autostradă din cei 410 kilometri stabiliți. A fost o greșeală semnarea contractului în 2003? A fost un lucru bun renegocierea acestuia în 2005? Avea România din punct de vedere financiar posibilitatea de a susține realizarea unui proiect atât de amplu? Au fost făcute presiuni politice pentru semnare? La toate aceste întrebări, Mihail Bașulescu (vezi foto, așezat la masă, în partea dreaptă), semnatar al contractului, oferă acum răspunsuri.
-Cum s-a ajuns la forma finală a contractului semnat cu Bechtel, cine au fost autorii acestui contract defavorabil pentru România?
-Contractul Bechtel, cel semnat în anul 2003, a avut la bază Cartea Portocalie (FIDIC- Orange Book-1995). În timpul procesului de negociere au fost aduse completări şi modificări de către părţile semnatare, în vederea aducerii acesteia la o formă corespunzătoare cerinţelor beneficiaului şi a situației concrete de realizare a priectului. În cea ce priveşte „forma care a fost prezentată publicului” pot spune: deşi contractul Bechtel, sub forma semnată în 2003, a fost aprobat şi în Parlamentul României, nu cunosc să fi fost prezentat public, sub această formă, vreodată. Public a apărut la un moment dat actul adiţional nr.1, semnat în anul 2006, deşi acesta a fost secretizat. Această formă, din punctul meu de vedere, este un nou Contract Bechtel. În această situație cel din 2003 a devenit nul. Actul adiţional nr.2, semnat în anul 2011, impune drept contract de bază forma luată în considerare la negocierea ce a avut loc în anul 2011, adică actul Adiţional nr.1. Sunt sigur că în timp opinia publică va înțelege cât de defavorabilă a fost părţii române forma semnată în anul 2006.
-Derularea contractului a fost marcată de o prezență controversată, cea a avocatului Simona Neagu. Inițial, aceasta a asistat juridic partea română, iar ulterior a fost angajată la NNKDP, firmă care a asista juridic Bechtel. Care a fost contribuţia avocatului Simona Neagu în semnarea contractului?
-Având în vedere faptul că Simona Neagu făcea parte din comisiile de negociere a contractelor PPP (parteneriat-public-privat – n.red.) derulate de către Ministerul Transporturilor în perioada respectivă, obținând astfel o experienţă specială pentru negocierea unor astfel de contracte, ea a fost cooptată şi în comisia pentru contractul Bechtel în vederea asigurării unei consultanţe juridice. Ea era specializată şi acomodată cu clauzele unui contract la cheie, cu finanţare asigurată de către Antreprenor (Bechtel – n.red.). Atât timp cât de derula „Proiectul”, nouă ani, respectiv contractul de proiectare/construire , Simona Neagu trebuia să asigure asistenţa juridică. Nu cunosc de ce şi cum s-a renunţat la serviciile domniei sale şi nici activitatea desfășurată pentru Bechtel-NNKDP.
-În acei ani s-a spus că autostrada Transilvania a fost solicitată de către conducerea țării vecine de la vest sau că acesta a fost preţul plătit de România pentru intrarea în NATO. Credeţi în aceste afirmaţii ?
-Acestea sunt nişte afirmaţii politicianiste, aparţinând unor oamenii politici, având diverse interese de ordin politic. Eu pot să fac următoarele aprecieri: România avea nevoie de o infrastructură rutieră care să corespundă intereselor sale strategice de a se integra în U.E. şi în structurile NATO. La momentul respectiv se încerca o atragere şi a altor tipuri de finanţări pentru realizarea investiţilor în domeniul infrastructurii rutiere, exemple fiind fondurile suverane din China, țările arabe, Parteneriate- Public-Privat, Instrumentele Financiare Internationale-IFI (BEI,BERD,BIRD). Sursele de finanţare nerambursabilă şi cele bugetare erau deja angajate în programele aflate în derulare.
-Aţi avut vreo rezervă la semnarea contractului cu Bechtel ? În ce privință, care au fost prevederile asupra cărora v-aţi manifestat rezerve. Le-aţi reclamat conducerii Ministerului Transporturilor de atunci ? Ce vi s-a spus ?
-Nu am avut rezerve în ceea ce priveşte semnarea contractului cu Bechtel. Fără a avea pretenţia că era un contract perfect, acesta putea fi realizat cu o atentă urmărire pe parcursul implementării şi o colaborare cu antreprenorul (Bechtel – n.red.) pentru rezolvarea problemelor asumate/în sarcina beneficiarului (CNADNR – n.red.), pentru a menține preţurile în cadrul valorilor negociate.
-În decursul derulării contractului aţi fost sunat vreodată direct de ambasador sau personalul Ambasadei SUA în legătură cu contractul ?
-Nu, niciodată!
-Contractul propriu zis nu a avut o valoare fermă, fixă, finală a lucrărilor, ceea ce contravenea legislaţiei în vigoare. Valoarea vehiculată în presă era de fapt calculată pe baza unei liste de prețuri unitare și a unor cantități de materiale și manoperă. Nu a fost acest fapt unul din marile dezavantaje?
-Faptul că valoarea contratului, aproximativ 2,2 miliarde euro, stipulată în anexa 10 la contract şi care a rămas aceeaşi şi după negocierea din 2006, nu era fermă, nu contravenea legilor în vigoare, trecute, prezente şi viitoare. Fiind un contract comercial, legislaţia în domeniu prevede pentru astfel de situaţii , termene lungi de execuţie, lucrări importante dificil de estimat de la început, obligă la stabilirea unui algoritm clar, simplu şi coerent de stabilire a valorii contractului. În cazul contractului Bechtel erau stipulate două posibilităţi. Prima, preţurile unitare fixe, modificabile doar din nişte considerente ce nu se datorau acţiunii/inacţiunii părţilor semnatare şi cantităţi real executate, măsurabile de către inginer/consultant. A doua, preţuri fixe pe secţiune, stabilite, negociate anterior începerii lucrărilor la aceasta. Nu, nu era o situaţie dezavantajoasă atât timp cât părţile lucrau şi cooperau corect pentru realizarea proiectului, situaţia regăsindu-se dintotdeauna în practica din construcţii.
-Cât de credibil poate fi preţul ţintă de 2,2 miliarde euro când el nu era decât o extrapolare a unui preţ calculat pe câţiva km şi era stabilit pe baza unei liste de preţuri unitare ?
-În măsura în care partenerii semnatari ai contractului sunt serioşi şi îşi fac treaba cu profesionalism gradul de credibilitate este foarte mare. Consider că dacă aceste condiţii sunt respectate nu există condiţii de imprevizibilitate care să conducă la variaţii mai mari de 10-15%, plus ori minus. Dacă totuşi apăreau atunci trebuia să intervină o negociere serioasă şi, de ce nu, încetarea colaborării. Dacă, aşa cum preciza subclauza 12.1F, se analiza necesitatea majorării valorii şi numărului preţurilor unitare din anexa nr.1 la contractul iniţial şi se ajungea la o valoare de 8-9 miliarde de euro, aşa cum politic cineva aprecia, trebuia semnat Actul Adiţional nr.1 în 2006? S-a negociat un an şi jumătate ce anume? Mai ales că trebuia asumată şi o Hotărâre de Guvern.
-Un fost ministru compara prețurile ”țintă” cu ”trasul la țintă”. ”Mai nimerești, mai nu nimerești”, spune el ironic, vorbind de depășirile de prețuri. Dacă acum CNADNR ar semna un contract similar fără preţ final ce aţi spune ?
-Cu tot respectul, ministrul la care faceți referire era un om politic și făcea declaraţii politice. De multe ori miniștrii nu știu decât ceea ce li se „povesteşte„ în ceea ce priveşte un subiect. Din totdeauna, inclusiv astăzi, se semnează de către CNADNR contracte cu valoare determinabilă, deci nu cu valoare fixă.
-Problema finanţării. Contractul includea inițial în denumirea sa și termenul de ”finanțare”. Era un contract de” proiectare, construire şi finanţare”. În final, la semnarea HG dedicat aprobării contractului, termenul de finanțare s-a evaporat, iar România a rămas fără banii necesari construirii. Cum aşa ?
-OUG 120/2003 pentru aprobarea demarării de către CNADNR a procedurii de negociere cu o singură sursă cu firma Bechtel Internaţional Inc., în vederea încheierii contractului de proiectare, construire şi finanţare a autostrăzii Braşov – Cluj – Borş a fost pusă în practică conform: 1. HG 1513/2003 privind mandatarea CNADNR să semneze Contractul de proiectare şi construire a autostrăzii Braşov – Cluj – Borş: 2. HG 1363 din 18 noiembri 2003 prin care s-au aprobat indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “ Autostrada Braşov –Tg. Mureş – Cluj -Oradea ( Autostrada Transilvania “) și 3. HG 1362/2003 privind aprobarea contractării de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a unor credite externe, garantate de către Ministerul Finanţelor Publice, destinate realizării Autostrăzii Braşov – Cluj – Borş. A fost stabilită necesitatea încheierii unui acord între Guvernul României şi Exim Bank USA pentru contragarantarea creditelor angajate în vederea realizării Autostrăzii Braşov – Cluj – Borş, de către Ministerul Finanțelor şi Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului, în cuantum de un miliard de dolari.
În anul 2005 s-a renunţat la colaborarea cu Exim Bank USA, iar finanţarea a rămas integral pe bugetul de stat, nu au mai fost angajate credite şi nici atrase alte resurse în vederea finanţării. Totodată s-a renunțat la realizarea proiectului (activitățile de proiectare – n.red.) de către Bechtel. A se vedea HG.224/2006 pentru aprobarea Acordului de modificare a contractului de proiectare şi construire a autostrăzii. Posibil că această modificare din 2006 a condus la nefinanțarea lucrărilor.
-Renegocierea contractului din 2005. Care au fost părţile bune şi părțile proaste ?
-Părţi bune? Nu este cazul. Părţi proaste? Din punctul meu de vedere: suspendarea contractului timp de aproape 1,5 ani cu repercursiuni asupra costurilor şi termenului de execuţie; Renunţarea la modul iniţial propus şi aprobat de finanţare cu repercursiuni directe asupra costurilor şi termenelor de execuţie, deoarece se ştia că bugetul de stat singur nu putea asigura resursele necesare; Renunţarea la asumarea proiectării de către Bechtel şi debalansarea riscurilor către CNADNR fără a se diminua valoarea iniţială a contractului, stabilită (la început – n.red.) în condiţiile unor riscuri mai mari asumate de către Antreprenor; Anularea subclauzei 12. 1F, situaţie în care s-a facilitat renegocierea preţurilor stipulate în anexa nr.1, permiţând totodată negocierea unor preţuri noi, practic dublarea numărului de preţuri unitare. Totodată a fost pierdut controlul direct asupra preţurilor de către Guvern, prin eliminarea necesităţii de a fi încheiat act adiţional în acest sens, deci aprobare prin HG. Rău a fost și faptul că noile prevederi au început să fie aplicate nu doar la executarea unei/unor noi secţiuni. Totodaă nu s-au aplicat prevederile subclauzei 2.1 din contract, încă din ianuarie 2005. Aceasta permitea suspendarea fără plăți suplimentare a execuţiei contractului şi rezilierea acestuia după doi ani, bine înţeles fără renegociere, dar şi finalizarea în termenul contractual al celor două secţiuni începute. A fost aplicată (de abia – n.red.) în 2011, la semnarea actului adiţional nr.2. Rău a fost și încredinţarea directă a proiectării către IPTANA şi Search Corporation.
-Puţină lume ştie că la un moment dat s-a ajuns ca la plata unei rate către Bechtel, cum aceasta trebuia să fie făcută în euro iar suma trebuia cumpărată de pe piață, cursul euro să fie aruncat în aer. Nici măcar plata în lei, negociată ulterior, n-a fost o măsură bună ?
-Din punctul meu de vedere aceste situaţii puteau fi evitate dacă nu se renunţa la prevederile şi condițiile stabilite în anul 2003.
-Nu intrăm în numeroasele detalii privind diferitele tipuri de plăţi făcute Bechtel, precum onorarii de proiectare, cheltuieli de mobilizare indirecte, tarife de staționare a utilajelor, etc. Totuşi, aceste cheltuieli, această structură a contractului, a făcut pe mulţi cunoscători ai acestuia să afirme că Bechtel câștiga mai mulți bani atunci când stătea degeaba, față de momentele în care muncea. Sunteţi de acord ?
-Toţi acei „cunoscători” ai contractului ar trebui să știe că această structură a cheltuielilor este folosită în toate contractele FIDIC, de ieri , de azi şi sigur în cele din viitor. De aceea riscul imposibilităţii de a finanţa, asumat de către beneficiar (CNADNR – n.red.) dacă este mare, creşte în mod deosebit costurile. Proasta gestionare a implementării nu poate cădea în sarcina condițiilor contractuale. De exemplu: nu există costuri indirecte fără producţie directă! Dacă ai plăți indirecte pe perioadele de suspendare a activităţii eşti un nepriceput! Dacă ai ajuns de la 340 milioane de euro să plăteşti 680 milioane de euro pentru că ai acceptat modificări de preţuri unitare, de soluţii tehnice , de amplasamente, asumate de către antreprenor şi pe care acesta trebuia să şi le respecte şi de aceea nu mai poţi finanţa şi el stă…eşti un manager de proiect necorespunzător.
-S-a ajuns ca până în 2011, an în care lucrările nici nu avansau, dar nici Bechtel nu era dat afară , să fi fost plătită americanilor peste jumătate din suma convenită inițial. Cum a fost posibil acest lucru?
-Am explicat anterior. Mai adaug un exemplu: iniţial acordam un avans în patru tranşe până în 2007, de 250 milioane de euro. S-a renunţat şi s-a trecut pe un avans anual. În total cam 600 milioane de euro trebuiau acordaţi până în final. Parte din bani erau pentru materiale. Cele 2 secţiuni la care se lucra, costau la contractare 600 milioane de euro, în final 1.100 milioane euro pe 54 luni de execuţie. Aceasta înseamnă cam 80 milioane de euro avansuri acordate la începutul fiecărui an pe care dacă nu le poți asigura, pot apărea costuri suplimentare prin faptul că antreprenorul suspendă lucrările.
-Care credeţi că au fost după negocierea din 2005, principalele erori săvârşite în derularea contractului ?
-Aș menționa: Neimplicarea beneficiarului în asigurarea cu resurse materiale a şantierului, respectiv colaborarea cu antreprenorul pentru a avea acces la surse de balast, piatră spartă, gropi de împrumut pentru pământ,cât mai aproape de şantier și lipsa fluenţei în asigurarea execuţiei cu resursele financiare necesare. Aș mai adăuga acceptarea prea facilă a modificărilor, de orice natură.
-Rezilierea finală a contractului în mandatul ministrului Dan Șova a fost un lucru bun ?
-Ce să spun ? Din punctul meu de vedere a venit prea târziu, mult prea târziu ! Ministrul Dobre a fost informat în scris de către mine şi separat de către avocatul Simona Neagu de posibilitatea aplicării subclauzei 2.1. Estimasem riscul de a încerca, din considerente politice bineînţeles, să se dea mare în faţa americanilor şi posibilitatea de a -şi rupe gâtul, făcând proiectul să sufere, însă nu l-am convins. Avea timp doi ani să negocieze, să pregătească proiectul şi să-l reliciteze pe restul secţiunilor, ar fi fost o soluţie, zic eu ok. Ministrul Ludovic Orban părea să înţeleagă situaţia şi posibilităţile utilizării subclauzei 2.1 deoarece s-a exprimat public în acest sens. Dacă rezilia în 2007 avea ocazia de a utiliza fondurile UE, FDER măcar şi, iarăşi, ar fi fost o rezolvare cât de cât onorabilă. Dar 2011 şi apoi 2013 sau dovedit acţiuni tardive. Doar politicianiste. De ce ? Pentru că ministrul Șova trebuia să-şi asigure continuarea lucrărilor. Azi rezilia, iar a doua zi lansa licitaţia pentru atribuirea contractului de proiectare și execuţie de lucrări pentru restul de executat. Așa se mai reducea și din costurile de refacere a părților din lucrare executate , dar neconservate și care , între timp, s-au degradat.”
Inteleg ca o serie de ministri dupa 2005 ar fi avut ocazia sa rezilieze acest contract dar nu au foacut-o din interese politicianiste. Daca am inteles corect, ei pun interesul personal si al partidelor in fata interesului national. Daca clasa polica „noua” refuza sa se reformeze, cu aceste costuri uriase pentru romani si Romania, atunci cine sa aibe grija de tara si vitorul ei?
Eu mai inteleg ca dl. Nastase a fost proiectat in interior si exterior ca find vinovatul de serviciu – pe romaneste „tzapul ispasitor” – si in acest caz, si ca media basisto-securista, politicienii basisti, insotiti de hoardele de prosti ai neamului, au executat ordinul pe unitatzi, si anume sa manipuleze pe romani, incercind sa abata atentia de la gravitatea situatiei.
Fraierii insa sunt cei care platesc in final…asa ca, cititi baieti, informati-va inainte sa recititi versuri de poeta Macovei. De altfel, ea are un lirism persistent…
BRUCE WILLIS A ÎMBĂTRÂNIT ȘI EL ; CINE NE MAI SALVEAZĂ?
Ce mai lipsea în România? Un partid nou, proaspăt, tineresc și care să exprime clar ideea că URS-ul este deja depășit din punct de vedere moral…. Partidul se va numi REZIST( cum altfel s-ar fi putut numi?) Scopul său? Ghiciți, din trei încercări? O, iar ați ghicit din prima : O ALTFEL DE POLITICĂ !!!
Adică, o nouă pierdere de timp pentru proiecte derizorii și pentru stupidități de import … Asta, după ce ne-a copleșit avangardismul enorm al protestatarilor de serviciu, formând din petice de toate culorile un fel de „Ygramul-cea-multă” sub numele de Uniunea Salvăm România, Uniune a cărei isterie colectivă se străduiește , cu rezultate mulțumitoare, să împiedice funcționarea Parlamentului pentru ca apoi să se tăvălească pe holuri urlând „Parlamentul e paralizat! Parlament penal, marș la tribunal” , uitând , evident , că și ei fac deja parte din detestabilul organism… Fără REVOLUȚIA perpetuă, agitatul USR nu poate funcționa, căci ieșitul în stradă cu pancarte despre care Pavel Șușară crede că sunt niște minuni de inteligență și creativitate, bune de adunat la Muzeul Satului, ca să le poată citi cetățenii în tihnă, departe de lumea dezlănțuită, este singura rațiune după care se călăuzesc. Când REVOLUȚIA ia o pauză, membrii acestui paradoxal partid nu știu ce să mai facă, din simplul motiv că ei altceva n-au prea făcut în cursul acestei vieți…
Acum câteva duminici , tematica revoluției a fost ROIUL DE LICURICI. Duminica trecută, genericul protestelor a fost TRICOLORUL ( să nu mă întrebați de ce… oricum, dacă mă întrebați, totuși, răspunsul este: c-așa s-a gândit Felix Tătaru , ieșit un pic șifonat din măreața campanie electorală a liberalilor și dornic să se reinventeze) . Duminica aceasta, lecția de viață este STEAGUL UE. Se dau indicații, cu ce tip de materiale trebuie să vină cetățenii în Piața Victoriei. Duminica următoare, ce steag mai facem , copilași? Dar în toate celelalte duminici care ne-au mai rămas din viață? O victorie splendidă a spiritului gregar … a raționa cu creierul lui Felix Tătaru pare un sport de mare viitor pentru România…
Adică, tot ceea ce am ironizat noi cu avânt în tinerețea noastră, respectiv participarea la „demonstrații” , de 1 Mai, de 23 August, de Ziua EI, de Ziua LUI, pentru a căror fentare ne puneam cu toții mintea la contribuție, cu un mare grad de reușită, în timp ce ne tăvăleam de râs scriind pancarte și pictând cartonașe pe holul mare al Facultății de Arhitectură pentru „puzzle”-ul uman de pe stadion, adică, spun, toată această butaforie grotescă, să se întoarcă acum și să fie luată în serios de copiii nevaccinați împotriva propagandei otrăvite? Adică ei să participe BENEVOL și CU ENTUZIASM la așa ceva?
Aflu că, încurajată de protestele tinerilor minunați din România, opoziția din Albania vrea să iasă în stradă( poate a și ieșit !) pentru ALEGERI LIBERE ȘI GUVERN TEHNOCRAT( sic !). Le doresc mult succes.
Viitorul se prăbușește peste noi ca un asteroid derutat …„UN SINGUR OM ( Bruce Willis, de obicei, n.n.) POATE SCĂPA OMENIREA DE LA DEZASTRU”… Nu, prieteni, v-am dat o falsă speranță, acum… căci Bruce Willis a îmbătrânit între timp, s-a retras în propria-i singurătate ca-ntr-o carapace și n-a apucat să spună nimănui cum poate fi salvată planeta.
http://davidcroitor.blogspot.ro/
Poftim viziune. Sau vedere, pur și simplu – te uiți și VEZI, nu AUZI ce trebuie să vezi.
Îmi pare rău că nu merge direct pe tabloul care am dorit, atrageți atenția la cel cu două căpițe de fân având steaguri în vârf. Dar toate sunt grăitoare.
Greu de pensionat, dar nu imposibil.
(Z)
Mda ! Sunt destul de avansaţi. Înainte ! 😉
Imnul Noului Partid (Folclor)
#Rezist! #Insist! #Sunt sluga la nazist! #Si zombie sorosist! #Gay,proislamist! #Robot corporatist! #Drogat si nihilist! #Si pui de securist! #Vino-n lumea răilor #Pe taramul gay-lor! #Nenea Soros-bosorog #Sa v-ofere un ceai cu drog! #Biserica s-o -njurati #Pe Conchita s-adorati! #Sa sariti, sa v-agitati #Votul sa il rasturnati! #Multinationala ta #Spor de miting sa iti dea #Sa mai poata mult fura! #Piromanul National #Sa-ti ranjeasca bestial! #Cu schweinhoferii la brat #Printre copacii taiati! #Steagul UE fluturati! #Ţara s-o desfiintati! #Vrem cote de teroristi #Ca orice buni globalisti! #De dragii refugiati #Ne lasam si violati! #Pentru Merkel si Juncker #Stam cuminti intr-un ungher! #Nu doresc sa fiu roman! #Eu vreau sluga la stapan! #Jurnalistii acoperiti #Sa ne laude multumiti! #Ca si postacii platiti! #SRI-ul sa ne asculte #Ca pe o turma de cornute! #Lumea s-o facem la fel #Cum a prevazut Orwell! #, #, #…
PS Propus viitorilor membrii # rezist spre aprobare…
Dur, însă adevărat, cam așa arată adevărul.
Numai că cei ce flutură astăzi steagurile nu au trăit pe vremea când steagurile se fluturau de Ziua Naţionala sau de Ziua Muncii. Astăzi nu se mai entuziasmează o parte din tineret nici de Ziua Naţională, nici de Ziua Muncii ( ei sunt certaţi cu munca), ci doar în faţa luptei anticorupţie, neştiind clar ce este corupţia, de vreme ce ei înşişi se lasă manipulaţi şi corupţi cu o bursă Seros, cu o cazare la hotel, cu sandvişuri etc. Însă, cei din spatele lor, care-i manevrează, au trăit în epoca respectivă, sunt nostalgici şi au răsturnat valorile.Dacă nu suntem noi la putere, să nu mai existe această ţară! Dacă ne-au omorât idolul, să nu mai existe acest popor! Credeţi că acest individ cu figură de tâmp drogat, care vrea să salveze România de români, îşi aparţine lui însuşi? El este setat să spună nişte lozinci şi atunci, când îl întrerupi, dă în bâlbâială. Şi totuşi, are adepţi şi din rândul unor personalităţi culturale, cum ar fi, de exemplu, sociologul ( profesor universitar) şi scriitorul Dan Lungu.
„Public a apărut la un moment dat actul adiţional nr.1, semnat în anul 2006, deşi acesta a fost secretizat. Această formă, din punctul meu de vedere, este un nou Contract Bechtel. În această situație cel din 2003 a devenit nul. Actul adiţional nr.2, semnat în anul 2011, impune drept contract de bază forma luată în considerare la negocierea ce a avut loc în anul 2011, adică actul Adiţional nr.1. ”
Eu inteleg ca, foarte probabil, din cauza asta nu se tot gaseste contractul original, cel din 2003. Doar copii… L-au „pierdut” pe undeva, cine stie pe unde zace, printre ce dosare vechi, uitat undeva intr-un fiset, prin nu stiu ce arhiva… De care nu-si mai aminteste nimeni, desigur… Ar fi chiar culmea sa-si mai aminteasca cineva unde a fost „ratacit”… Din cine stie ce „neglijenta de serviciu”, „regretabila”, desigur… Cine stie ce „secretara” aiurita l-o fi „ratacit” pe undeva. Acuma, sa iei toata arhiva la mana, sa-l cauti, dureaza ani!! 😉 Asa ca la ce sa se mai rascoleasca toate dosarele acelea prafuite, o daravera intrega! 🙂 😆
[…] premier Adrian Năstase a publicat, pe blog, o reacție la informația potrivit bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 525,9 milioane […]
Multumesc pentru apreciere, D-le. Prim Ministru. Din pacate, in nici o guvernare care a urmat dupa cea pe care dumneavoastra ati condus-o cu multa pricepere si eficienta , nu a mai interesat profesionalismul si priceperea unui conducator de institutie. Din contra, a contat foarte mult numarul de afise lipite sau cum sa le pupi mina celor care te- au numit. In nici un caz astazi nu este la fel. Rezultatul ? Un program de guvernare care putea fi unul foarte important si benefic poporului raman va fi …. un nou Bechtel, a inceput bine , dar implementat de neprofesionisti va sfirsi PROST !!! Cu deosebita stima si inalta consideratie, D-le. Prim Ministru, Mihail BASULESCU. A fist o onoare pentru mine sa conduc in vremea guvernarii dumneavostra doua compani de stat importante : CNAB( AIBO atunci) si CNADNR. Prima a fost si ramane un exemplu de eficienta. Oare inca cit timp? A doua, din 2005 a murit putin cite putin si la modul cum este implementata strategia in domeniu probabil isi va da , in curind obstescul sfirsit. Dumnezeu sa ne ierte ca noi nu am inteles si nu am putut mai mult.
Multumesc pentru aprecieri D-le. Prim Ministru
Basulescu,
poate ca ar fi trebuit sa fie date mai des explicatiile astea. Si poate ca si alti colegi ar fi trebuit sa o faca!
!!!
Da Domnule Prim Ministru ar fi trebuit date mai de demult insa cati dintre colegi au inteles acest contract. Vedeti si comentarile, Vedeti cea ce contin documentele organelor de control, curte de conturi, corp de control minister, corp control guvern, chiar acest ultim raport al Inspectiei economico-financiare din MF si o sa constatati cita lipsa de profesionalism in aprecierea unui contract de o asemenea avengura, cita necunoastere a legilor si nu in ultimul rind al principiilor care stau la baza implementarii unui astfel de contract. De aceea nu am mai construit si nu vom mai construi curind obiective majore pentru infrastructura. D-le.Prim Ministru va garantez ca se poate construi in Romania mai mult, mai bine, mai ieftin si mai repede. Oare se doreste acest lucru ? Un capital romanesc mai puternic favorizeaza relatile cu o europa ce ne doreste piata de desfacere pentru o industrie europeana unde noi nu suntem bine primiti nici macar ca forta de munca ? Si asta pentru ca suntem mai bine pregatiti, buni profesionisti insa mai scumpi si mai putin docili ca cei veniti din africa, asia sau tarile arabe ? Ma opresc aici si inchei in speranta ca vreodata voi mai avea ocazia sa pot discuta cu Dumneavoastra despre acest subiect : infrastructura rutiera de interes national, sunt sigur ca veti aprecia solutiile de revigorare a domeniului. Cu deosebita stima si inalta consideratie,
Mihail BASULESCU., inca angajat al companiei de autostrazi si drumuri nationale si ca cel care a fost mandatat de catre Guvernul Romaniei sa semneze Conractul BECHTEL !!!
@ Mihail Petea Basulescu
Prima reactie a fost sa nu va dau dreptate. Mi-am dat seama insa rapid ca ati fi fost o victima sigura. Cand „se” rezista inainte de 1990, „solenoidul” era cu „rezistenta”, probabil, timid, incepand cu anul 1977 …Dupa 1990, trecuse direct la ” marea centrala”….In 2012 doar Dan Haulica a avut un comportament public de care Romania nu are de ce sa se simta vinovata fata de d-nul Adrian Nastase. „No name” insa, ca toti cei de pe acest blog, n-au contat si nu vor conta niciodata pe la „centrale”….Pana si Cartarescu insa a facut un pas inapoi, desi a fost printre „piromanii sefi” atunci ( „baron” de „centrala”, sa-i zicem…), cand i-a deconspirat recent pe toti si a scris „solenoid”, de unde salvarea noastra…Spira cu spira, vom conta si noi, acum, avand „corpul delict”… Dvs., ca profesionist, cu atat mai mult. Astept un mesaj de la dvs. la adresa forumuldelaneptun@yahoo.com. Am organizat FORUMUL TEHNOCRAT in anul 1997 si de atunci inca cca. 10 evenimente asemanatoare… Abia dupa 20 de ani se pare ca se poate face urmatorul pas….Sper sa nu ma contacteze vreo 10 Basulescu…., hai, sa zicem, 2-5…, mai practic vorbind…Totul s-a intamplat pana acum in Romania in logica lui TERTIUM NON DATUR. Este o confuzie, in sens nietzscheean, adica mai grava ca o simpla greseala ! TERTIUM DATUR !
Din când în când, se dezgroapă Bechtel ca să nu se uite cumva că Guvernul Năstase, ba, ce spun? Năstase singur e vinovat de nefacerea autostrăzii, chiar dacă Guvernul Boc a anulat, a reziliat, a rupt, a renegat tot ce făcuse „vinovatul”, și i-a dat din această cauză Bechtelului un vagon de bani, așa cu se face când nu respecți un contract.
Mita, „tainul” vânturate în campanie nu s-au găsit, căci ce să găsești dacă nu e?, dar, ca de obicei, nimic din ce-a făcut guvernul precedent nu e bun.
ASTA e hiba tuturor guvernelor noastre: fac tabula rasa și o iau de la început, doar fiindcă guvernul precedent a fost de altă culoare.
Noi începem mereu și nu sfârșim mai nimic.
trexr – 24.02.2017 – 6:09 PM
Eu nu voi fi a treia persoana care apreciaza comentariul domnului coleg trexr , din urmatorul motiv:
Formularea ,,o serie de ministri dupa 2005 ar fi avut ocazia sa rezilieze acest contract dar nu au facut-o din interese politicianiste” este nefericita pe fond si denonta ca domnul coleg nu a citit pana la capat si cu atentie postarea d-nului Adrian Nastase.
Dupa parerea mea, politicienii anului 2005 AR FI TREBUIT sa continue contractul, nu sa sustina ca nu ne trebuie autostrada Bechtel ci alt proiect, anume, coridorul 4. Cica ar fi avut finantare europeana (sic!).
Eu cu banii europeni m-am lamurit: Este cea mai mare cacialma postdecembrista, pentru care, Romania plateste cotizatie la UE sume consistente din munca romanilor.
Tin mine si acum cate de vehementi erau Basescu si compania impotriva contractului Bechtel si au sfarsit prin a lua cea mai proasta decizie:
Sa intarzie proiectul, dupa care, sa incheie un act aditional dezavantajos.
Iata de ce nu se pot implementa ,,proiecte de tara” in Romania:
Tot ce initiaza un guvern, in loc sa fie continuat, este dezavuat si inlocuit mereu cu altceva.
Neexistand consens si coerenta strategica pe termen lung, am ajuns unde am ajuns: Sa vedem autostrada sub chipul Fetei Morgana.
Sa ne fie rusine, noua, tuturor romanilor.
ps
DACA s-ar fi finalizat autostrada Bechtel, exista sanse mari ca proiectul Iasi-Tg-Mures sa devina fezabil si Iasul (prin extensie cu Basarabia) sa fie cuplat cu vestul Europei.
Portul Constanta, Bucuresti si Pitesti at fi avut oricum acces la magistrala. Da, ramanea Sibiul in aer… Dar intodeauna am preferat Brasovul, incomparabil mai frumos si mai bine amplasat geografic.
Oricum, intre Brasov si Sibiu este usor de construit o autostrada.
existau sanse mari
OK, no problemo ZeV 🙂 Inteleg ca s-a stopat dupa 2005 contractul pentru ca Basescu vroia sa-l „agatze” penal pe dl. Nastase. Din cauza acelor anchete s-a pierdut timp, si in acel timp preturile ar fi crescut. Deci corect, trebuia continuat in 2005 conform planului. Nu am intotdeauna dreptate, dar pe fond, am dreptate cind spun ca din interese politicianiste s-a ajuns cu aceste cresteri masive de costuri.
Sa ne radem de noi insisi :
Traian Băsescu nu e un prost, dar n-a absolvit şcoala superioară de marină comercială cu note mari. Media sa generală a fost sub 7 (şapte). Florian Coldea, la fel. Sub şapte. Colegul său de promoţie cel mai bine notat de profesori a fost arestat de SRI – DNA după ce ajunsese subalternul cel mai eficient al lui Coldea. Kovesi a absolvit şcoala superioară de Drept cu media generală 6,41. Alina Bica a absolvit Dreptul cu o medie peste 9. Nota 6 (şase) a arestat, mai târziu, nota 9 (nouă). Nu vorbim despre caractere aici, ci despre calificare.
Cine vrea să facă o cercetare mai amplă va afla că azi, aici, în România, notele 5, sau 6, sau 7 conduc, peste tot, notele 8, sau 9, sau 10 şi în viaţa politică, şi în structurile administrative, şi în sistemele autorităţii judecătoreşti.
În lumea absolvenţilor de drept, lucrurile stau aşa: cei cu note mari se fac, de regulă, avocaţi, cei cu note mijlocii se fac, de regulă, judecători, iar cei cu 5 şi cu 6 se fac, de regulă, procurori.
Media generală a Parlamentului, din acest punct de vedere al mediilor şcolare, care să fie? Dinamica acestei medii a evoluat aşa: 1990-1992, în jur de 8 (opt); 1992-1996, în jur de 7 (şapte); 1996-2004, în jur de 6,5 şase şi jumătate); după 2004, în jur de 6 (şase).
Veţi întreba: cine a făcut aceste cercetări? Răspuns: Direcţia de apărare a Constituţiei din cadrul SRI, prin Departamentul său de resurse umane.
Alte asemenea statistici:
– media generală a liderilor politici după 1990: 7,4;
– media generală a liderilor sindicali: 8,3;
– media generală a moderatorilor de televiziune: 8,1;
– media generală a redactorilor-şefi din presă: 7,8;
– media generală a şefilor de inspectorate de poliţie: 7,2;
– media generală a şefilor judeţeni ai SRI: 7,1.
Asemenea statistici nu au relevanţă prin ceea ce arată direct, ci prin ceea ce arată indirect: o contraselecţie generalizată de competenţe în societatea românească actuală. Altfel spus: o selecţie care nu face loc stratului superior al calităţii resurselor umane. O să spuneţi: acest strat se îndreaptă spre firmele private. Ceea ce este adevărat. Dar nu este o cauză, ci un efect al contraselecţiei generalizate din societate. Din păcate, nici firmele private (cum sunt televiziunile) nu lucrează cu acest strat mai bine şcolit.
http://www.cotidianul.ro/elita-celor-cu-note-mici-si-mijlocii-296688/
Sub privirile unei pseudoelite, premiantii anilor ’90 ( Adrian Severin : ” Lacrimile diminetii” ) au fost surclasati de „pseudopracticieni”, singurul argument care le-ar fi justificat „suitul in copaci”, argument dovedit a fi de fapt o minciuna de alcov ( sau in limbaj post-otoman, de „soferi si secretare”….)….M-am abtinut mult de la formulari mai plastice….Grav este ca tot elita trebuie sa-si revina, altfel vor navali din nou pseudo-adevaratii….
Ati retinut un mic dar seminficativ amanunt?
In oprima varianta, sa zicem varinata Nastase, finantarea contractukui era asigurata de Bechtel. Ma ptg nu dadea Bchetle banii sai ci pbtuinea creditele. Bechtel este un gigant Bechtel Corporation (Bechtel Group) is the largest construction and civil engineering company in the United States,[2] and the 9th-largest privately owned American company in 2016 avand Revenue $32.3 bn (2015). Un astfle de King Kong (ca mastodontu e o poticaie) are relatii „privilegiate” cu bancile. Aidca o banca este fericita sa sie banca unui astfle de client care inseamna vanieturi (mari) stabile. Ori din aceasta cauza un gigant din astia poate avea intelegri ci bancile de genul credite „preferentiale” pentru clientii gigantului..
MAi citim ca A fost stabilită necesitatea încheierii unui acord între Guvernul României şi Exim Bank USA pentru contragarantarea creditelor angajate în vederea realizării Autostrăzii Braşov – Cluj – Borş, de către Ministerul Finanțelor şi Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului, în cuantum de un miliard de dolari. Cine o fi ast Exim Bank? The Export–Import Bank of the United States (abbreviated as Ex-Im Bank) is the official export credit agency of the United States federal government. Operating as a government corporation, the bank finances and insures foreign purchases of United States goods for customers unable or unwilling to accept credit risk. Adica la o adica ofera si ea niste credtie mai omenoase .. DACA clientul buy american si mai ales de la un rican barosan..
Deci ca cadn inteligentii neamului au „renegoiciat” si au facut pe nebunii .. au cam pierdut finantarea. Finanatarea in conditii „omenoase”
De ce ua facut asta ?
De popsti, de canlii sau mai rau.
Baza este ca o multyime de prosti mai prosti decat vita din grajd au luat de buna sustionerea canaliilor si ar preta votul (ca in 2004 ADA a primis ca nu se va face autostrada!) si findc xcu mai putin creier decat viteii uita ca pretul inital considerat mare (2,2 mld) a ajuns sa fie de cateva ori mai mare .. fiind negociata – nu-i asa?!- de oameni comteneti, intelogenti si mai ales necorupti.
Sau o fi invers?
http://www.cotidianul.ro/elita-celor-cu-note-mici-si-mijlocii-296688/
Traian Băsescu nu e un prost, dar n-a absolvit şcoala superioară de marină comercială cu note mari. Media sa generală a fost sub 7 (şapte). Florian Coldea, la fel. Sub şapte. Colegul său de promoţie cel mai bine notat de profesori a fost arestat de SRI – DNA după ce ajunsese subalternul cel mai eficient al lui Coldea. Kovesi a absolvit şcoala superioară de Drept cu media generală 6,41. Alina Bica a absolvit Dreptul cu o medie peste 9. Nota 6 (şase) a arestat, mai târziu, nota 9 (nouă). Nu vorbim despre caractere aici, ci despre calificare.
Cine vrea să facă o cercetare mai amplă va afla că azi, aici, în România, notele 5, sau 6, sau 7 conduc, peste tot, notele 8, sau 9, sau 10 şi în viaţa politică, şi în structurile administrative, şi în sistemele autorităţii judecătoreşti.
În lumea absolvenţilor de drept, lucrurile stau aşa: cei cu note mari se fac, de regulă, avocaţi, cei cu note mijlocii se fac, de regulă, judecători, iar cei cu 5 şi cu 6 se fac, de regulă, procurori.
Media generală a Parlamentului, din acest punct de vedere al mediilor şcolare, care să fie? Dinamica acestei medii a evoluat aşa: 1990-1992, în jur de 8 (opt); 1992-1996, în jur de 7 (şapte); 1996-2004, în jur de 6,5 şase şi jumătate); după 2004, în jur de 6 (şase).
Veţi întreba: cine a făcut aceste cercetări? Răspuns: Direcţia de apărare a Constituţiei din cadrul SRI, prin Departamentul său de resurse umane.
Alte asemenea statistici:
– media generală a liderilor politici după 1990: 7,4;
– media generală a liderilor sindicali: 8,3;
– media generală a moderatorilor de televiziune: 8,1;
– media generală a redactorilor-şefi din presă: 7,8;
– media generală a şefilor de inspectorate de poliţie: 7,2;
– media generală a şefilor judeţeni ai SRI: 7,1.
Asemenea statistici nu au relevanţă prin ceea ce arată direct, ci prin ceea ce arată indirect: o contraselecţie generalizată de competenţe în societatea românească actuală. Altfel spus: o selecţie care nu face loc stratului superior al calităţii resurselor umane. O să spuneţi: acest strat se îndreaptă spre firmele private. Ceea ce este adevărat. Dar nu este o cauză, ci un efect al contraselecţiei generalizate din societate. Din păcate, nici firmele private (cum sunt televiziunile) nu lucrează cu acest strat mai bine şcolit.
Ioan Buduca
Chiar pe HoţNews şi chiar de la Tăpălagă aflăm nişte chestii foarte interesante referitoare la iubirea vieţii lor – DNA-ul !
Prima, care răzbate firav precum primii ghiocei de sub zăpezi este ideea tot mai clară că ocuparea pieţei de armata lui Soroş a avut scopul de trece în plan secund dezvăluirile lui Sebastian Ghiţă şi de a salva „binomul”, dar în special DNA şi mai ales pe dna Kovesi !
„Sa ne amintim mereu , zice Tăpălagă, cat de mult datoram cu totii publiculului, care a salvat practic DNA de la desfiintare. Acest public nu le va mai acorda a doua sansa in caz ca vor dezamagi.
PSD si Liviu Dragnea i-au oferit Laurei Codruta Kovesi nesperatul prilej de a trece din defensiva in ofensiva, de a iesi din corzile unde au impins-o Sebastian Ghita, televiziunile, politicienii corupti si propriile vulnerabilitati (acuzatiile de plagiat). Pana mai ieri, DNA se scufunda incet in malaxorul mediatic care l-a tocat pe Coldea pana la eliminarea lui din SRI. Cu totii se asteptau ca urmatoarea victima sa fie Kovesi, dar protestele au prevenit un dezastru si mai mare !”
Gura oficiosului adevăr grăieşte !
Numai că atâta timp cât Băsescu zburdă în libertate, făcând turul televiziunilor de la un post la altul, iar plagiatul tronează pe coroana şefei, mai mou şi a şefului din dealul Cotroceniului orice încercare de vopsire a DNA-ului în culorile curcubeului, seamănă cu cea cunoscută sub numele de „cioara vopsită”. 😉
Iar faptul că printre dosarele întocmite de cerberul DNA întoarse sau achitate se numără cele ale unor apropiaţi ai lui Băsescu, sau ai sistemului, precum Videanu, Ludovic Orban, Ioan Olteanu, Radu Ruşanu, Sorin Oprescu, sau Gelu Diaconu ar trebui să ridice alte semne de întrebare !
Cu o floare, Olguţa Vasilescu, nu se face primăvară, deşi a cam sosit şi timpul şi primii ghiocei (semne )
Oricum, printre rânduri, în articolul de mai jos găsiţi şi alte dezvăluiri interesante :
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21628967-problemele-provocarile-dna-altfel-bilant.htm
Daca despre echipajul de japite intelectuale ” contracost ” Plesu – Liicheanu-Tismaneanu-Patapievici am avut dintotdeauna o parere proasta , despre Stelian Tanase am avut o parere jalnica . Pe primii enumerati ii stie toata lumea drept ” intelectualii lui Basescu ” si reprezinta o grupare de mercenari specializati care se hranesc din resursele statului si care la un ordin scurt sunt dispusi sa scrie orice , despre oricine !
Insa Stelian Tanase este si mai CURVA decat acestia ! Pentru a-si mari si diversifica sursele de venit , din cand in cand acesta mai bate palma si cu PSD-ul sau cu alte partide si organizatii din zona puterii , da impresia ca este de partea acestora si la momentul potrivit , ii TRADEAZA si ii VINDE fara nicio remuscare ! Si apoi isi reafirma pompos asa zisele principii liberale , bla , bla , bla .
Cam asta a facut in ultimii ani Stelian Tanase cand a ocupat functia de sef al TVR cu ajutorul PSD iar astazi nu se da in laturi de la arunca cu noroi in acestia si a le canta prohodul !
O JIGODIE de ultima speta cum ar spune nea Jiji Bkli … Un personaj scabros , de talia lui Robert Tuciurescu , Mircea Marean sau Andreea Pora .
http://www.cotidianul.ro/psd-e-pe-cale-de-disparitie-296689/
Liviu Dragnea isi probeaza arta diplomatica: Ii propune lui Klaus Iohannis sa patroneze o “discutie” intre liderii politici pentru o “intelegere” privind calea de urmat in mai multe domenii. Nimeni nu are de castigat din razboiul permanent dintre seful PSD, Liviu Dragnea, si seful statului, Klaus Iohannis. Toti au de pierdut, atat cei doi, din al caror razboi cu siguranta nu va fi un castigator, cat si, mai ales, Romania, care are cel mai mult de pierdut. Vocile razlete din PSD, gen Chirica si Ivan, care l-au criticat pe Dragnea pentru lipsa de consultare si exces de decizii personale, au acum ocazia sa recunoasca, in urma noii strategii a sefului lor de relationare cu presedintele Iohannis, menite sa netezeasca calea inaintarii Guvernului Grindeanu, si o data cu acesta a Romaniei, ca sarcina locomotivei este sa traga vagoanele dupa ea si sa duca garnitura la destinatie. Vagonul care se crede locomotiva risca sa sara de pe sine. Pana la urma, intr-un fel sau altul, toti depindem de inaintarea Expresului Grindeanu, indiferent de clasa la care calatorim. Vocalistii de meserie ai opozitiei ar trebui si ei sa inteleaga ca tot tragand false semnale de alarma, provocand opriri si intarzieri, riscam sa iesim din grafic si sa prindem toate semafoarele sau sa deraiem. In mod public, Dragnea si-a bagat sabia in teaca si i-a facut lui Iohannis o propunere diplomatica de nerefuzat. Întrebat, miercuri, despre procesul in care Iohannis a pierdut definitiv o casa in instanta, preşedintele PSD Liviu Dragnea a adoptat un ton pacificator, limitandu-se la a spune că „nu este o situaţie tocmai plăcută pentru preşedinte”. El a marsat in schimb cu o propunere pe care a facut-o lui Iohannis, respectiv ca acesta sa organizeze si sa patroneze o “discutie” serioasa între liderii politici pentru a se ajunge la o „înţelegere” privind calea de urmat în multe domenii. Dragnea şi-a exprimat speranţa ca preşedintele Klaus Iohannis „să cumpănească bine”. Invitatia la reflectie s-a referit intre altele si la oportunitatea si modalitatea de desfasurare a referendumului pe justitie, pe care Iohannis intentioneaza sa-l convoace. Este limpede ca o intrebare de felul “Sunteti de acord cu continuarea luptei anticoruptie?” va fi inacceptabila din punct de vedere al manipularii prin concept a raspunsurilor. Ar fi tot atat de manipulator ca o intrebare precum “Sunteti de acord sa continuam aplicarea de duble standarde in lupta impotriva coruptiei?”, care ne-au fost impuse din zona externa, dupa cum dezvaluia recent un fost ministru de Externe. Desigur, nu-l va putea opri nimeni pe presedinte sa formuleze intrebarea asa cum crede de cuviinta. La fel insa nu-l va putea obliga nimeni pe cetatean sa se prezinte la referendum sau sa nu dea peste cap un calcul politic care mizeaza pe un raspuns sugerat, printr-o intrebare formulata politicianist si prosteste, care insulta inteligenta respondentului. O regula elementara, si in acelasi timp de fier, cere ca intrebarile de chestionar sa nu sugereze raspunsurile, sa nu fie in stilul caragialesc al lui Marius Chicos Rostogan, de tipul “Nu-i asa ca pamantul e rotund?”.
„-OUG 120/2003 pentru aprobarea demarării de către CNADNR a procedurii de negociere cu o singură sursă cu firma Bechtel Internaţional Inc., în vederea încheierii contractului de proiectare, construire şi finanţare a autostrăzii Braşov – Cluj – Borş ”
Să înţeleg că a fost un contract cu încredinţare directă, fără licitaţie ?
„La momentul respectiv se încerca o atragere şi a altor tipuri de finanţări pentru realizarea investiţilor în domeniul infrastructurii rutiere, exemple fiind fondurile suverane din China, țările arabe, Parteneriate- Public-Privat, Instrumentele Financiare Internationale-IFI (BEI,BERD,BIRD). Sursele de finanţare nerambursabilă şi cele bugetare erau deja angajate în programele aflate în derulare.”
Care să fi fost motivul pentru care aceste încercări de atragere şi a altor tipuri de finanţări n-au reuşit, mai ales că ştim sigur că dobânzile practicate de ceilalţi, dar în mod sigur de China erau cu mult mai mici ?
Chiar şi acum ne-am putea împrumuta de pe alte pieţe la dobânzi de 1,5 – 2 % , dar noi ne împrumutăm cu 7 – 10 % , de la „prietenii” noştri !!
Ba, mai mult, cei care ni-i dau cu dobânzi mici, nici nu-i interesează cum îi folosim, de ceilalţi, în majoritatea cazurilor fiind condiţionaţi să-i cheltuim tot pe importuri de ale lor, sau să le vindem pe nimic diferite resurse, sau să le acordăm diferite facilităţi !
Acest categoric : „- Nu, niciodată !” este foarte discutabil. 😉
Faptul că n-a fost chemat sau sunat el de către ambasadorii sau portarii americani ( cum se mai obişnuieşte 😉 ) e complet irelevant, când acolo se presupune că în astfel de situaţii se discuta la nivel mult mai înalt, inclusiv la nivel de preşedinte !
GABRIEL LIICEANU – METAFORA ȘTIRBĂ A UNEI DANTURI PERFECTE
Îl știți, prieteni , pe floarea liberalismului românesc , Cezar Preda? Da, ăla care a controlat atâția ani SRI-ul , alături de îmbujoratul Georgian Pop, de ne-am simțit noi confortabil și în deplină SECURITATE, zi de zi și ceas de ceas, mulțumită vigilenței sale… Cum vi se pare? Adică, să fiu mai explicită: pare alfabetizat? Sau , să fiu și mai explicită: dacă îi dăm să citească ceva, înțelege ce anume a citit? Da, poate că înțelege dacă este un text din ABECEDAR, să zicem, spre exemplu: „Baba bătu bietul băiat bolnav” sau „Horia hăituia hamsterul” *** , adică acel gen de texte ce au înlocuit cu succes vestitul: „Ana are mere” de pe vremea noastră. Sunt convinsă că Preda Cezar pricepe ce înseamnă să „hăituiești ” un hamster… dar, în clipa magică în care în lumea liberalo-pedelistului nostru năvălește o creație de-a lui Gabriel Liiceanu, omul se declară depășit de situație, fiind incapabil să aprecieze producția jurnalistică a acestuia. Deoarece, spre deosebire de Monsieur Jourdain, care trezindu-se copleșit de cuvinte, a înțeles , fermecat , că vorbea în PROZĂ de când se știe și a continuat să experimenteze, Monsieur Cezar, când a dat nas în nas cu METAFORA LIICEANĂ , nu numai că nu a pătruns în universul ei, dar chiar a făcut stânga-mprejur mărturisind că el la așa ceva chiar nu se bagă!
Mă veți întreba , cu siguranță, unde era metafora în următorul text, aparținându-i lui Gabriel Liiceanu : „… am văzut oamenii scoși de PSD într-o piață a Piteștiului. I-am văzut «manifestându-se», unii dintre ei spunându-și păsul în fața unui microfon, șuierând cuvintele care se strecurau, molfăite, prin șanțurile din gură. Cele 20 de minute ale filmului – rar grotescul m-a răscolit și m-a tulburat mai tare – erau însoțite de un text cu titlul «Ura scindează România: experimentul Pitești varianta 2017».
Nu știu să vă răspund, eu n-am văzut METAFORA în cele scrise de Gabriel, ci numai ABJECȚIA. Oricum, sper că nu vi se întâmplă să vi se întoarcă stomacul pe dos la „metafore”… țineți-vă firea, că n-am terminat cu ele . Iată: „…Astăzi, lagărul de reeducare a fost mutat în sufragerie, în fața televizorului, victima stă pe un scaun sau pe o canapea, bea bere sau ronțăie snack-uri, iar torționarul îi sucește creierii instalat pe un ecran. Astăzi gâdele nu te mai bagă cu capul în hârdău; astăzi el are aerul pios al unui misionar, are indignarea în gât și marile cuvinte ale umanității – cinste, adevăr, dreptate – pe buze. Astăzi, fecalele sunt pregătite pentru a fi înghițite cu creierul. Iar rezultatul este magnific: un post de televiziune transformat în centru de reeducare avariază, în câteva ore, mințile câtorva milioane față de cele câteva sute, în câțiva ani, dintr-un lagăr de reeducare. Mai rău: prin ingredientele de tabloid pe care le introduc în noua dietă excremențială destinată «consumului spiritual» – prin calomnie, linșaj public și senzaționalul de mahala –, aceste canale ale jurnalismului infracțional produc pe bandă, în numele «libertății de expresie», victime addicted, care își revendică porția de drog în fiecare seară…”
Să fii umil cu șefa de la partid , Raluca Turcan…și-ai fost … să fii umil cu președintele Klaus Iohannis …și-ai fost… dar să fii umil cu Gabriel Liiceanu , să fii incapabil de a exprima o părere critică despre mizeria dintre ghilimelele de mai sus, să te-ascunzi sub masă pentru ca nu cumva să-l superi pe „maestrul-scatolog” , asta mi se pare o culme a servilismului cu care nu m-am mai confruntat!
Aș vrea să-i spun lui Cezar Preda că e , totuși, în vomitivul text al lui Liiceanu și o metaforă, chiar una foarte reușită, numai că nu îi aparține constipatului filozof. Aceasta este: «Ura scindează România: experimentul Pitești, varianta 2017» … în mod surprinzător, însă, filozoful , scriitorul, eseistul, intelectualul rasat, gânditorul nației , Liiceanu Gabriel nu înțelege că este vorba doar de o METAFORĂ … și se înfundă, ridicol, în analize comparative.
Scriitorul Alexandru Petria, punând acest text pe pagina lui de Facebook, îl însoțește cu următoarele cuvinte: „…Un articol atât de jenant, încât m-am gândit mult dacă să-l postez sau nu. Liiceanu demonstrează iar că, sufletește, este un rebut uman, indiferent de mulțimea unguentelor pe care la folosește în fiecare dimineață, cum se mândrea odată. O curvă intelectuală fără pic de omenie, de detestat…” Subscriu.
Să vă pun, acum, tuturor, o întrebare: dacă , într-o ficțiune ideală, i-aș așeza, unul lângă altul , pe Gabriel Liiceanu, pomădat , mirosind a „Bois d’Argent” de la Dior , îmbrăcat la patru ace, cu DANTURA LUI PERFECTĂ și alături pe Petre Țuțea, în pijamaua de spital, cu creștetul acoperit de-un basc vechi, cu ochelarii lui infernali , și FĂRĂ DINȚI, prieteni, FĂRĂ DINȚI… și v-aș ruga să alegeți dintre ei OMUL ȘI FILOZOFUL, voi pe care dintre cei doi ați pune degetul?
………………………………………………………………………………………………….
***Notă : Propozițiile citate se află , cu adevărat , într-un manual auxiliar pentru clasa întâi; tot acolo veți găsi și acest text:
„O LAMĂ NOUĂ
Maria ia o lamă nouă.
-Maria, aruncă lama!
-Nu, Ileana, e lama mea!
Acum Maria are o rană mare.”
Și noi ne mirăm că-i apucă pe inocenții alfabetizați cu astfel de exemple fiorul EMO la adolescență?
Prietenă dragă, am încercat, recunosc (v-am mărturisit cu altă ocazie că nu am stomacul destul de tare pentru „efuziunile” curvelor ăstora), dar nu am putut să trec de jumătate! Nu rezist, mi-e silă.
Despre manuale, har Domnului, știu. Toți cretinii scriu manuale azi și alți cretini le cumpără în numele Statului, mai ales pentru cei mici. Mai suspectez PREMEDITAREA! Îndobitocirea trebuie să înceapă de timpuriu, căci nu-i timp de pierdut, Revoluția vine peste noi!
TRĂIASCĂ LUPTA ANTICORUPȚIE!
PAi da cu dinti sticati ca nu tiata lumea a avut pcazia sa suteasca o editira profitabila si ncii nu pimr4ste finabatari ca este „De utilitate publica”
Dacă tot am pescuit de la un târg de vechituri antologia asta de epigrame:
Unui scriitor (Sper să nu se supere autorul dacă i-o dedic domnului Liiceanu de data asta.)
„Modest, așa cum e din fire
Și cum îl știu de-un șir de ani,
Nu scrie pentru nemurire,
Ci pur și simplu pentru bani…” (Gh. Ogrin)
Iubiți prieteni și neiubiți neprieteni, poate vă aflați pe la munte, pe la mare, prin alte locuri de plimbare (ce m-a apucat oare?), dar eu mă lupt cu temele din clasa a V-a în ultima perioadă de nu mai am pic de liniște. Știu! A zis ministrul să fie fără teme în vacanță, să fie normă la teme pe acasă, dar asta numai ca să doarmă el bine că a rezolvat o treabă.
În realitate, proiect săptămânal la română, la istorie, la geografie, biologie, lecturi obligatorii cam voluminoase, la matematică nu se dau exercițiile cutare sau cutare, ci de la pagina cutare până la pagina cutare, fără să se mai obosească profesorul să vadă dacă se încadrează în materia predată până acum. În plus, noi cu școala noastră aptitudinală, avem treabă cu artele plastice – aici treabă gârlă, dar Buburuza face cu plăcere. Să nu mă înțelegeți greșit, deocamdată înaintăm voioase cu zece pe linie, însă copilul meu nu mai are timp de joacă, de ieșit afară, avea un manechin pentru coafură pe care-l chinuia în fiecare zi luând lecții de pe YouTube – era bucuria ei! S-a terminat! I-am promis că mergem la Humulești săptămâna asta, dar are de predat două lucrări la pictură de vineri până luni și marți… Supărare mare avem în casă!
Boala asta de a construi omul universal trebuie tratată urgent! Unii cumpără note, alții devin șoareci de bibliotecă introvertiți și rupți de realitate, incapabili de a se descurca mai târziu în viață, o serie (cei mai mulți) încep să urască școala frustrați și caută să găsească o cale în viață copiind „modelele” vieții mondene sau interlope…
Era o glumă bună pe FB: la școală nu am învățat să mă descurc în viață, dar slavă Domnului că știu ce face o mitocondrie într-o celulă!
@Oscar Wilde are dreptate – materii care îți spun pe ce lume te afli, în ce fel de societate trăiești și cum este concepută nu-s.
Educația este un subiect plictisitor, știu, însă toți se întreabă de unde se iau tinerii frumoși și liberi care ne dau țara și viața peste cap!
P.S. Fără nici o legătură. Dintr-o antologie de epigrame, iată una din secolul XVI:
„Casierului reginei
El șchioapătă și-i trist când e să dea parale,
Dar nu mai șchioapătă când are de luat.
Să deie Domnul, numai șchiop să calce-n cale
Și să se-ndrepte când va fi crucificat”. (Nicolaus Olahus) – Toate-s vechi și nouă toate, văd…
Sa fiti bucuroasa ca inca aveti profesori ,,traditionali” care dau teme pentru acasa si nu semianalfabeti scoliti dupa metode ,,liberale” conform carora elevul face ce il taie capul.
Sa va dau exemplul meu (din care sa remarcati necesitatea continuitatii in studiu):
In ultima clasa de liceu rezolvam in goana calului aproape orice problema de fizica, stiam derivate si integrale la perfectie, serii si armonice Fourier, mecanica Newton, fizica cuantica (preferata mea) , etc, etc.
A venit armata – dupa examenul reusit la Electro (fara pregatire acasa, ci numai la scoala) – interval (de 9 luni n.r.) in care mi-am propus sa rezolv macar o problema pe zi. Da de unde…..marsuri, instructie, studiul disciplinelor militare, sah, table, barbut, mers cu baietii seara la baut si la film (peste gardul unitatii), deci, nema timp de matematica si fizica. Ma rog, unii mergeau si la femei, dar asta am refuzat sa fac. (Z)
Va dau cuvantul meu ca in anul intai de facultate mi-au trebuit vreo doua luni sa-mi amintesc ce stiam si sa revin la un nivel cat de cat comparabil cu cel de dinainte.
Ce vreau sa va spun ? Lasati prostiile cu ,,scoala vietii”, ,,timp de joaca” , ,,aptitudini”, ,,facebook” si alte bazaconii de acest gen. Cel putin, nu in anii de scoala generala.
Stiti cum e capitalismul ? Cei (putini) studiosi care invata aproape permanent si nu-si pierd timpul prin discoteci si cluburi, ajung, in cele din urma, sa-i conduca pe cei multi care pun distractia pe primul loc.
Al meu copil maraia permanent cand il puneam sa invete si cu greu a terminat toate scolile posibile.
Acum lucreaza in IT si este solicitat cu interviuri si examene tot mai grele, atat in tara, cat si in afara, pe care le depaseste cu succes. Pentru el, banii nu mai reprezinta o prioritate (pentru ca ii obtine), ci, vrea SA CONDUCA.
Stiu ca poate si merita din plin. Sa fie sanatos, in rest, se descurca singur.
Scoala trebuie sa se intoarca la o disciplina aproape militara, daca este de stat. Cine vrea ca progenitura sa-si piarda timpul, o poate face pe banii lui, in institutii private mai cunoscute (si) sub numele de ,,fabrici de diplome”.
Sa stiti ca cei care ii conduc din umbra pe ,,tinerii ,,frumosi si liberi” brambura pe strazi, au mancat carte pe paine si nu au ,,ars” etapele.
ZeV, foarte corect: „Scoala trebuie sa se intoarca la o disciplina aproape militara, daca este de stat. Cine vrea ca progenitura sa-si piarda timpul, o poate face pe banii lui, in institutii private mai cunoscute (si) sub numele de ,,fabrici de diplome”.” O asemenea pozitie/evaluare nu cred ca tine de traditionalism, ci mai degraba de simtul valorii si al responsabilitatii.
Am spus și mai spun: cred că ar trebui deschis un sait/o pagină FB ceva pentru fiecare autostradă proiectată, pe care cei care se ocupă de ea să scrie periodic în ce stare se află lucrarea.
S-a terminat licitația. A câștigat cutare firmă. S-a semnat contractul. Lucrarea costă…
S-a făcut proiectul.
Încep lucrările.
Lucrările s-au oprit din cauza protestului Asociației pentru Protejarea Veverițelor care obiectează că veverițele nu vor mai putea trece în partea cealaltă a pădurii.
Lucrările s-au oprit pentru că firma a dat faliment. Se reia licitația.
Lucrările s-au oprit fiindcă s-au găsit vestigii arheologice.
Lucrările continuă, s-a ajuns la km…
Lucrările s-au oprit fiindcă noul guvern a rupt contractul.
…….
Cea mai frumoasă pisică. Şi înţeleaptă ! Toate cele cuvenite, Olga Bucataru
Olga Bucătaru,
multumesc!
Eu vă mulţumesc, pentru modalitatea exemplară în care aţi hotărât să existaţi. Şi doream să vă reamintesc că vă admir, vă respect şi mai cu seamă, vă iubesd foarte mult ! Olga Bucataru
Olga Bucataru,
pentru mine, comentariile pe care le aduceti pe blog sunt momente de bucurie!