Am aflat, cu multă tristețe, încetarea din viață a unui distins jurist – prof. univ. dr. George Antoniu.
L-am cunoscut pe cel care a fost unul dintre cei mai apreciați penaliști români în urmă cu exact 40 de ani, atunci când m-am angajat la Institutul de Cercetări Juridice. Avusese o experiență zbuciumată ca judecător, inclusiv la Secția penală a Tribunalului Suprem și, la începutul anilor ’70, ajunsese la Institut – o formă de retragere din prim-planul justiției. Mă impresiona programul său de lucru (venea în fiecare dimineață la ora șapte, lucra până pe la prânz, apoi mergea să joace tenis). Era rezervat, eficient – cu un „randament” științific impresionant. A avut un rol deosebit în funcționarea revistei „Studii și cercetări juridice”, pe care a și relansat-o în ultimii ani.
Până în 1990, l-am întâlnit zilnic. Mergeam cu multă plăcere în biroul său – unde se izola pentru a scrie. Vorbea puțin, fără să ridice tonul, ofta ușor enervat când nu era de acord cu interlocutorul. Era excedat de unele colege dar se abținea să le răspundă. A reușit să păstreze tradiția lui Vintilă Dongoroz din institut, prin publicații de mare prestigiu.
Ca director era o „interfață” de protecție, pentru noi, cu Academia Română, cu Universitatea București sau cu ASSP. Nu-i plăceau ședințele (de partid, de sindicat) și atunci când le conducea, ele nu durau mai mult de 30-40 de minute.
Ca mulți dintre cei care au ajuns la institut după 1954 – Traian Ionașcu, Eugen Barasch, Mihail Ghelmegeanu, Vintilă Dongoroz, Octavian Căpățână, Edwin Glaser, Yolanda Eminescu probabil că și George Antoniu avusese experiențe dure în viață înainte de a ajunge în zona cercetării academice. După 1989, mergeam uneori la institut, în sediul nou, pentru a participa la susținerea unor lucrări de doctorat. Îl găseam, ca întotdeauna, în biroul său, scriind. La un moment dat, i-am solicitat o opinie juridică în dosarul „Zambaccian”, în legătură cu acuzațiile de șantaj. A dovedit că nu poate fi vorba de o astfel de infracțiune dar, evident, părerea sa nu a contat în final.
Când l-am întâlnit ultima dată, în toamna trecută, era tot la birou, lucra la un comentariu referitor la noul cod penal. Era nemulțumit de unele soluții din cod. Îmi explica faptul că fuseseră preluate variante de reglementare din mai multe coduri străine, cu politici penale divergente. În fine…
A fost un om extraordinar. Cel puțin așa l-am cunoscut eu.
Dumnezeu să-i ierte greșelile.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Citiţi şi vă-ngroziţi !
Dar mai ales faceţi conexiunile care se impun în actuala situaţie internaţională !
Din nou se înceatcă prin toate mijloacele ca Rusia să fie îngenuncheată şi Putin să aibă soarta Ţarului !
Dacă nu cumva şi românii, soarta palestinienilor
http://www.scribd.com/doc/89831417/DECLARATIA-BALFOUR-DIN-1917-Istorie-Sec-XXI-Discurs-%C5%A3inut-de-Benjamin-H-Freedman-consilierul-pre%C5%9Fedintelui-W-Wilson-in-1961
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA. A FOST UN OM EXTRAORDINAR CUM BINE PRECIZATI.UN OM DE SUFLET, DE MARE BUN SIMT SI ONESTITATE GREU DE EGALAT. BRAILA A DAT OAMENI MARI IN MEDICINA, ;LITERATURA, STIINTE. EL RAMANE UN ETALON AL ELITELOR JURIDICE SI MORALE.
Dupa prof.Ioan Deleanu dela Cluj de care sunt legat prin studii, pregatire si vocatie, lumea stiintifica mai pierde o valoare foarte greu de inlocuit!Sunt consternat ca ne pleaca valorile si cu greu gasim in fatza mortii cuvinte si sentimente nobile de readuceri aminte, de noblete si eleganta in lumea aceasta nebuna in care traim, na amaram si ne facem viata grea unii la altii!!!!Pacat! Mare pacat!
A Murit , Iancu sau a murit Fl.Cinati,
In cercuri concentrice in lumi aparent diferite , am ajuns la varsta la cre resimtim tot mai des adierea trecerii in nefiinta a celor pe care i-am cunoscut , unii mai buni , mai pretiosi societatii alti mai rai sau nu chiar asa de cunoscuti propriilor semeni ,dar fiecare cu un rol in aceasta societate in aceasta viata.
dumnezeu sa-i odihneasca!
Jean-Luc Godard : “Eu zic ‘Adio!’ limbajului“ (“Adieu au langage“) http://www.lemonde.fr/culture/article/2014/06/10/jean-luc-godard-le-cinema-c-est-un-oubli-de-la-realite_4435673_3246.html
A murit istoricul francez Jean Favier, specializat în Ev Mediu http://www.lemonde.fr/disparitions/article/2014/08/16/mort-de-l-historien-medieviste-jean-favier_4472484_3382.html
Dumnezeu sa-l odihneasca ! Se duce o generatie de exceptie …
David Hume, cu Tratatul său despre Natura Umană – din anul 1739 – îl determină pe Immanuel Kant a compune “Critica raţiunii pure”, publicată la 1781. Această superbă aventură a spiritului uman modern este analizată la anul 1926 de către cojanul brăilean Nae Ionescu în faţa tinerilor intelectuali români cu vocaţie de la Universitatea din Bucureşti pentru a se forma ca Noua Dăscălime (cea veche dispăruse în hecatomba din primul război mondial). Inspirat de Hume şi Kant, domnul Nae Ionescu le vorbeşte “băieţilor” despre cauzalitate. Ulterior, ideologia alogeno-cominternistă a bătut la noi multă monedă cum că “Prelegerile metafizice din 1926” au pus bazele doctrinei legionare. Mă feresc să comentez. Dar totuşi, lecţiile vechi din Hume şi Kant statuează o echivalenţă şi o continuitate între obiectul definit prin aprehensiune, termen definit încă mai înainte de către John Locke (denotaţia este redată corect în dicţionarul Merriam-Webster, dar nu şi în DEX, ce reţine doar conotaţia, prezentând-o eronat drept denotaţie!), şi obiectul definit prin intuiţie.
Vsile
Simplismul dvs prin care ,,filtrati” realitatea este de o ingenuitate iesita din comun.
Prof (nu proful asa cum scrieti la misto) Titus spune limpede (in felul lui) ca odata cu totalitarismul lui Ceausescu, s-a dus cu totul si Romania pe apa Sambetei.
Cu ce am ramas, domnule Vsile? Industrie ? Locuri de munca ? Suveranitate ? Independenta ? Nimic din toate acestea. Peste tot se jefuieste si se inchide orice, fabrici, uzine, paduri, resurse minerale. Practic, jaful institutionalizat in beneficiul strainilor (in special) a devenit un adevarat sport national. Aveti idee, in Transilvania si Banat-indeosebi-cat teren este instrainat deja ? V-ati pus intrebarea de ce Chevron a cumparat terenul INAINTE de a finaliza …prospectiunile ? Nu cumva, este deja cert ca le va si exploata, orice s-ar intampla ? Mai avem cultura nationala ? Ne mai respectam traditiile altfel decat in mod ipocrit (cand sunt alegeri) ?
Sunt multe intrebari pe care ar trebui sa ni le punem. Vad ca dvs nu aveti intrebari, stimate domn. Rezulta ca ar trebui sa fiti cel mai linistit om din lume. Ferice de dvs. (Z)
Revenind pe drumul de transhumanţă din Macedonia, să observăm că el se putea parcurge şi în sens invers. Adolf Hitler ştia lucrul acesta. Pregătindu-se pentru atacarea Uniunii Sovietice, va ordona ocuparea Greciei mai întâi, ca aliaţii să nu atace zăcămintele de petrol ale României, plecând de la Marea Egee. Sînt sceptic că soldaţii americani şi englezi ar fi putut să urce din Egee până la noi, pe valea Vardarului. Folosesc aici ca exemplu fiducial „dezastrul de la Gallipoli”, planificat integral de Winston Churchill, la fel ca şi soarta României după cel de al II-lea război mondial. Pe „coridorul Vardarului” au luptat soldaţi saşi ori şvabi antrenaţi în batalioanele de „vînători de munte” ale armatei române. Ei erau voluntari în celebra divizie „Prinz Eugen”. Numele diviziei îl cinsteşte pe marele iubitor de trandafiri şi biblioteci, prinţul Eugeniu de Savoia (1663-1736), eliberatorul Timişoarei, omul care a re-creat Ungaria (Hungaria 2, aceea iubită de Iuliu Maniu) fără să ştie limba maghiară. Comandantul diviziei Prinz Eugen, generalul Artur Phleps, calificat drept „criminal de război” de către partea învingătoare, fusese colonel în armata noastră regală, şi a învăţat să dea ordinele de luptă vorbind în limba română. În septembrie 1944, după colapsul României şi Bulgariei sub cisma sovietică, exista riscul ca trupelor germane din insulele greceşti ale Mării Egee şi din Grecia continentală să li se taie orice şansă de retragere. În septembrie 1944, 350 000 de soldaţi germani au putut trece prin „coridorul Vardarului” apărat de „vînătorii de munte”. Luptând în ariergardă ca un Roland, generalul Artur Phleps era ucis de sovietici. Tracismul românesc, (pentru că exista pe la 1878 si un tracism bulgăresc),venit la noi în Orient-Express, mi se pare mai curând o clamare a drepturilor de ieşire la Marea Egee pentru Romania Neoacquistica. Vardarul, spuneam, se varsă in Marea Egee. De la intersecţia cu Vardarul, Via Egnatia se continuă spre Bosforul tracic. În cartografia Evului Mediu, ţinuturile din jurul Bosforului tracic se chemau ‘Romania interioară’. Pentru Dimitrie Bolintineanu, Bosforul părea să fie punctul ombilical al frumuseţii naturale pe Pământ : „Nu este nimic mai frumos în lume, ca sit, decât această strâmtoare.” Propoziţia Bolintineanului îl inspiră şi pe Mihail Sadoveanu să reia tema : “Era o lumină strălucită peste Bizanţ şi peste Marea Propontidei. Se vedeau grădini înflorite după grădini înflorite, pînă dincolo de Bosfor, pe ţărmul Asiei.” (excerpt din romanul ‚Creanga de aur’).
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
In astfel de ocazii, un şablon verbal este „Dumnezeu ii ia la el pe cei buni”. Asta nu înseamnă că răii sunt nemuritori…
C-așa-i lumea, schimbătoare/Unul naște, altul moare…
L-am ascultat cu plăcere pe Andrei. Îl găsesc foarte echilibrat și liniștitor. Felicitări!
Vă țin pumnii pentru următoarea ședință de la tribunal. Sper ca hotărârea să fie în favoarea dv.
Deasupra tuturor: Cum vrea Elena Udrea sa devina o Super-Lupeasca. Ce spun expertii si gurile slobode
Puterea le da unora frisoane, pe altii ii baga in calduri. Asimilarea critica a puterii cvasiabsolute a presedintelui Traian Basescu cu cea a unui monarh si a amantlacului politic al Elenei Udrea cu cel al Elenei Lupescu nu mai este de mult un simplu rautacism sau ceva lipsit de consistenta. Noua este ambitia Elenei Udrea de a iesi din relatia de amoreza politica cu expiratul presedinte si de a deveni ceva mai mult decat Lupeasca, tintind direct puterea, pentru ea insasi.
In saptamana care urmeaza, Elena Udrea va propune Colegiului Director al PMP schimbarea candidaturii lui Cristian Diaconescu cu propria sa candidatura, pentru alegerile prezidentiale din noiembrie. Dupa cum se stie, candidatura de prezidentiabil a ex-consilierului prezidential Cristian Diaconescu a fost pregatita si sustinuta de insusi seful statului. Dar, dupa cum se vede, Basescu nu mai este doar un batran lup de mare, a devenit si un batran lup politic, care se vede confruntat de tanara “Lupoaica” si de ceilalti lupi tineri pe care i-a crescut si cu care a creat PMP, dupa acel “Adio, PDL!”, sugerat, dupa cum spun apropiatii, chiar de catre Elena Udrea.
Singura care i-a sarit in ajutor lui Cristian Diaconescu, implicit in apararea deciziei tatalui, a fost Elena Basescu, care a criticat-o public pe Elena Udrea. Candva prietene foarte bune, de politica si de moda, cu bretoane, posete si pantofi la fel, cele doua bretonate se au acum la cutite, de neconceput in epoca lui “Zeus”, o trista realitate, acum, in amurgul zeului.
Votarea autopropunerii “Udrea, presedinte!” este data ca certa, va fi o simpla formalitate, masina de vot a fost doar creata si unsa dupa reteta Basescu. Motivarea de catre sustinatori a candidaturii Elenei Udrea este ca aceasta s-ar bucura de notorietate (desi si Bercea Mondialu’ este notoriu, sic), ca va aduce mai multe voturi si ca, in fine, jocul din toamna tine de alegere, nu de numire. Notabila si de onoare mi se pare hotararea lui Diaconescu de a-si mentine candidatura, cu sau fara sprijinul PMP, iar personal cred ca va obtine mai multe voturi decat Elena Udrea, ceea ce ar fi ca un fel de razbunare a maurului care si-a facut datoria, dar a fost incorect tratat. Chiar nu vreau sa am gura aurita, cum se spune despre cei ale caror preziceri se implinesc, dar ma tem ca pentru Udrea va fi un plebiscit intre clamare si blamare, in care sexul n-are a face, ca si etnia sau religia, ci caracterul politic.
Expertii sunt de parere ca cineva care nu are exercitiul diplomatic si al limbilor straine este putin probabil sa performeze, comparativ cu un fost ministru de externe, cum a fost Cristian Diaconescu. O fi avand notorietate Elena Udrea, dar este o notorietate interna, tine de scandalurile politice dambovitene. Notorietatea externa, data de cultura si contactele diplomatice este esentiala pentru un sef de stat, care, constitutional, se ocupa de gestionarea politicii externe. Ideea ca un sef de stat ar putea sa-si gireze functia fara a avea neaparat un exercitiu de relatii internationale sau fara a cunoaste limbi straine de circulatie, ca ar fi suficient sa aiba consilieri si traducatori foarte buni, este profund eronata si daunatoare pentru un statut de reprezentare suprema. Interesele nationale si victoriile pentru Romania se apara si se castiga nu din palatul prezidential, ci de pe pozitii internationale inaintate, dupa cum stiu si explica cunoscatorii domeniului.
Ce spun oamenii din popor, mai slobozi la gura, despre candidatura Elenei Udrea la presedintie? Despre acest subiect, oamenii se pronunta cu o sinceritate dezarmanta: mai intai Elena Udrea sa-si formeze o familie, sa aiba un barbat si sa creasca un copil, abia dupa ce va deveni sotie si mama sa pretinda sa o instalam in postul de parinte, de mama a natiunii!
In ziua de astazi parerea oamenilor inteligenti nu conteaza,PACAT MARE PACAT deoarece au inceput sa dispara. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!
Moda alogenocominternistă de a crea tradiţii noi (“revoluţia din decembrie 1989”) a învins înţelepciunea Limbii Române (“Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”).
Aseară, pe Antena 3, bătrâna înţeleaptă din Rădăuţi (“bunica Maria”) ne-a spus despre un procuror : “N-are ruşine de Dumnezeu, nici teamă de satana”. Câtă înţelepciune veche la noi, care încă n-a fost culeasă! Am mai vorbit despre Yezidiţii din Mesopotamia, ce sunt un popor mult mai vechi decât „poporul ales“. Nu au Carte Sfântă, deşi cred într-o religie monoteistă. Principiul lor călăuzitor este “Teama de satana”. Proverbul din Rădăuţi demonstrează foarte vechi legături culturale cu acel străvechi popor din Mesopotamia. Aceasta demonstrează că sîntem şi noi cu mult mai vechi decât „poporul ales“ !
Victor Viorel Ponta nu este de ieri in politica si prim-planul vietii publice.Asa cum a remarcat un distins jurnalist,pana in urma cu o luna,nimeni nu ia vazut pe Viorel si Daciana trecand pragul vreunei biserici.
Hmmm,in anul de gratie 2014,cu 5 luni inainte de alegeri,Viorel si-a descoperit vocatia pentru cele sfinte.
Ardelenii spun:”nu fi oaie cu sorlic”.In traducere libera:”nu fi ipocrit”.
Dar in fine,niciodata nu e prea tarziu pentru ca,nu?…”cei din urma vor fi cei dintai”. 🙂
E bine si cu biserica dar totusi,populatia asteapta si altceva de la un Premier.De pilda:guvernam si noi ceva? 🙂
Au trecut aproape 2 ani si jumatate de cand Ponta conduce guvernul.Vreun rezultat pozitiv dupa aceasta perioada? Sufletu’!
In mediul rural,cu precadere in Moldova,industria diverismentului si internetul n-au prea patruns si astfel,omenii sunt mai atasati de biserica,preoti si moaste sfinte.
Cu siguranta cel care vrea devina primar in acele zone,trebuie sa fie ,musai,ortodox si daca se poate ,practicant.
Totusi,daca la jumatatea mandatului,primarul nu are ”ce sa puna pe masa”,oamenii o sa-l traga de maneca spunandu-i:”ne bucuram domnule primar ca esti om credincios si mergi duminica de duminica la biserica dar ai promis ca ne pietruiesti drumul,ca ne bagi apa potabila in sat sa nu mai mergem 10 km pe jos pana la primul izvor,ca ne repari podul ca sa nu mai trebuiasca sa traversam raul pentru a ajunge in localitatile vecine,etc.
@Pentru basisti
Nu numai in mediul rural oamenii sunt atasati de biserica ortodoxa romana, ci, dupa cum se poate vedea la Bucuresti, sau la Iasi, sau la Sibiu, sau la Cluj, numerosi romani merg frecvent la biserica neamului.
La Invierea de Paste, o intreaga tara merge sa aprinda o lumanare (de) la lumina divina. Ar putea sa o faca cu bricheta, asa cum a re-aprins Basescu flacara democratiei si totusi, oamenii continua sa mearga la biserica. Oare de ce ?
(Z)
Divertismentul, prostul gust, sexul, violenta, etc de la televizor si de pe internet, se constitutie , pana la urma, in factori stimulativi ai apropierii omului de biserica (in particular) si de religie (in general), mai devreme, sa mai tarziu.
Comparati un show de pe litoral mustind de dive analfabete cu ata-n…c si armonia superba de la Cernica, Horezu, Nicula, Barsana, Horaita, Varatec, Agapia, Voronet, Sucevita, Putna.
Despre politicieni, nu comentez decat faptul ca Ponta si-a asumat identitatea religioasa care, intamplator sau nu, coincide cu cea nationala.Ca o face si in interes politic este mai mult decat evident. Dar orice ar face politicianul poate fi interpretat in cheie politica, chiar si cand o face de sus, sau asezat pe colac. (Z)
In schimb, alti politicieni, desi promoveaza dispretul fata de ortodoxie, pana la urma, in momente de cumpana (inclusiv electorale) revin la…normalitate.
Personal, sunt dispus sa apreciez pozitiv chiar si gestul ipocrit al Udrei care, nefiind proasta (precum unii postaci udristi) isi da seama ca politicienii fara popor nu pot exista. Mai ales politicianul care vrea sus, tot mai sus…. Ce sa faca acolo ? Evident, tot ce trebuie sa faca guvernul, parlamentul si justitia independenta, care trebuie sa existe si ele acolo, pe hartie constitutionala si in sedii de multe miliarde. (Z)
blogideologic
Nu exista ,,popor ales”. Orice popor poate deveni astfel, daca este unit, demn si suveran. Si, nu in ultimul rand, daca are lideri patrioti care sa incurajeze/promoveze educatia, iubirea de tara si ajutorul mutual. Evreii, din cate cunosc, nu au cersetori pe strada. Poate ca si asta este un indiciu de ,,popor ales”.
Doua intrebari de clarificare, inainte de campanie: Cine pe cine foloseste, in PSD, in relatia dintre brandul de lider si brandul de partid? De ce Klaus Iohannis are tandem, iar Victor Ponta nu?
Nu cred ca desemnarea unui candidat, facuta cunoscuta public, este ceva batut in cuie, ca nu se mai pot face reevaluari sau schimbari, mai ales daca apar date sau optiuni noi. Exista o dinamica de precampanie, de preferat unei inghetari, daca poate aduce un plus de sanse. Daca ceva este de corectat si imbunatatit, perioada de precampanie este ideala, desi adaptarea trebuie sa fie continua, in marje mai mici, desigur, in campania propriuzisa. Daca in precampanie se stabilesc candidatii si se forjeaza strategii, deci aspecte care tin de macroplan, in campanie reglarile se fac in limite mai mici, de microplan, nu schimbi calul in timpul galopului. S-ar parea ca reconsiderarile critice chiar functioneaza la unele partide, daca nu cumva exista un joc prestabilit al candidaturilor initiale si ulterioare, din ratiuni de distributie a presiunilor si uzurilor.
Referitor la prima intrebare, din titlu, brandul unui lider trebuie sa adauge valoare brandului de partid, nu sa-l consume. Un audit al relatiei de brand dintre lider si partid este mai greu de facut, cu toate acestea sacrificiile sau costurile personale, in slujba ideilor si valorilor partidului, sunt un indicator foarte fidel al transferurilor de brand. In general, facem analize pe eveniment, pe ceea ce este fierbinte, pentru a avea reactii rapide, mai putin pe serii lungi, care semnaleaza trenduri si note distinctive, pe care retorica evenimentiala le poate ascunde. Daca vom cadea de acord ca un asemenea indicator, al sacrificiilor, care, iata, se leaga foarte bine de „Anul Brancoveanu”, care a marcat 300 de ani de la martiriul domnitorului Constantin Brancoveanu si al celor patru fii ai sai, si o asemenea procedura, a analizelor regresive pe perioade lungi, ne pot apropia de o evaluare cat mai realista a unei interactiuni dintre doua branduri, fiecare va putea afla raspunsul la intrebare.
Este in afara de orice indoiala ca PSD, ca cel mai mare partid si cu cele mai performante politici economice si sociale, am in vedere reprezentativitatea si conexiunea dintre cele doua domenii, pentru ca este limpede ca un optim economico-social este intotdeauna inferior unuia tehnicist, deconectat de componenta umana, dar o crestere de dragul cresterii nu inseamna si dezvoltare echilibrata si durabila, un asemenea partid, repet, are si un brand pe masura. La fel de clar este ca dupa doua cicluri succesive, cat este permis constitutional, cu un presedinte de dreapta, alternanta cu un presedinte de stanga este democratica si necesara. Nu mai vorbesc de argumentele dureroase arhicunoscute privind necesitatea schimbarii de regim si de presedinte-jucator sau a prevenirii reproducerii acestora prin urmasii politici, pro si post-Basescu. In ciuda unei retorici belicoase de fatada, alternanta stangii la presedintie este consimtita, tacit, de dreapta si sustinatorii externi, SUA si UE, pentru care, intr-o asemenea criza de perspectiva, solutia unui presedinte de stanga „pactizabil” si „coabitabil” ar fi raul cel mai mic.
Nu stiu daca va mai amintiti detaliile castigarii relativ suspecte a presedintiei PSD de catre Victor Ponta, in februarie 2010, la un Congres-maraton, de aproape 24 de ore, in fata lui Mircea Geoana, care cu o zi inainte era creditat cu prima sansa. Am numit, atunci, alaturi de altii, ca Ponta a castigat printr-un „puci de partid”. Ar fi fost bine sa fi fost doar o impresie, dar iata ca puciul politic s-a incercat sa se transforme si intr-un „puci ideologic”. In primavara acestui an, dupa spargerea USL, Ponta a anuntat ca vrea sa mute PSD-ul spre centru, prin aducerea unui asa-zis „liberalism”, de fapt neoliberalism, in interiorul partidului.
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-16785053-muta-victor-ponta-psd-spre-centru.htm
Scriam despre tentativa de deposedare a electoratului de stanga de principala sa constructie politico-organizatorica, cel mai mare partid din Romania:
„Asa-zisa corectie ideologica, care-l anima pe Ponta, de mutare spre centru a PSD si de aducere in ideologia acestuia a unei componente liberale, va insemna de fapt mutarea spre dreapta a intregului esichier politic, ceea ce va transforma Romania dintr-o tara de stanga intr-o tara de dreapta. Dar acest lucru se va intampla numai la nivel politic, intr-o tara saracita, cu mari disparitati sociale si cu statut de colonie sau semicolonie, aspiratiile de stanga vor continua sa fie majoritare, dar nu vor mai avea posibilitatea de realizare, ideologic si politic. PSD va oferi neoliberalilor, prin malversatia ideologica preconizata de Ponta, punctele vulnerabile prin care sa fie agatat si facut ostatic intereselor intregii cohorte bancare-corporatiste. Lucratura este rafinata, se aseamana cu o transmutatie genetica, catusele folosite de dreapta neoliberala pentru aducerea PSD-ului pe taramul intereselor sale sunt ideologice, incorporate in insasi ideologia acestui partid de centru-stanga, ceea ce echivaleaza cu o modificare de ADN ideologic.”
http://fragmentariumpolitic.wordpress.com/?s=Noul+Machiavelli+si+planul+New+Labor%3A+Cum+va+lasa+Victor+Ponta+electoratul+de+stanga+cu+buza+umflata+
In acelasi context, Victor Ponta a facut si o alta declaratie, „Daca presedintele va fi de centru-stanga, trebuie sa fie un premier de centru-dreapta”, care ar trebui privita cu alti ochi, acum, cand guvernul de stanga este dus in jos, inclusiv prin datele Eurostat si „recesiunea tehnica”, dar si pentru ca era post-USL, deci nu-l mai privea pe Crin Antonescu. Nu stiu pe cine sau ce ar fi putut avea in vedere premierul, observ insa ca din brandul PSD musca adanc si nemeritat atat unele dintre actele sale de guvernare cat si faptul ca in jurul sau a cam inceput sa se faca gol de ministri neurmariti de DNA.
Nu vreau sa generez indoieli, ci, dimpotriva, in primul rand prin a se raspunde la acuzatiile adversarilor. Exact cu aceeasi determinare cu care i se cere candidatului ACL, Klaus Iohannis, sa motiveze natura intalnirilor de taina cu Traian Basescu, la Vila Lac 3, daca, bineinteles, au existat, si candidatul USD, Victor Ponta, trebuie sa clarifice episodul semnarii unui discutabil pact de coabitare premier-presedinte, in conditiile in care un asemenea angajament este in afara prevederilor Constitutiei. Cel mai bun prilej pentru Ponta de a iesi la rampa cu explicatii pe aceasta tema il ofera chiar Iohannis, care a afirmat o chestiune de principiu, extrem de stanjenitoare pentru premier: „ (…) la mine nu va exista nici un pact de coabitare, fiindcă o coabitare este un fel de troc politic, îi lipseşte esenţa unui bun compromis politic, care este transparenţa. Nici până în ziua de astăzi nu ne-a spus primul-ministru ce l-a determinat pe el să meargă la Cotroceni să semneze acel pact de coabitare.”
Iohannis are dreptate, un pact este un troc, o definitie excelenta, iar cand nu este cerut de Constitutie si nu este transparent avem toate motivele sa credem ca exista si clauze secrete, o practica de altfel uzuala, mai ales cand sunt implicate si influente geopolitice straine. Ar putea fi vorba de un aranjament intre Basescu si Ponta de repartajare inversa a puterii? Nimic nu infirma sau confirma o asemenea ipoteza, dar in politica nimic nu este intamplator, cu atat mai mult cu cat de un pact de coabitare nu ar fi fost nevoie, in mod formal. Din cate stiu, nici constitutionalistul Adrian Nastase, fostul mentor politic al lui Victor Ponta, nu a agreat ideea pactului de coabitare, i-a aratat lipsa de temeinicie, dar discipolii isi pun adesea maestrii la colt, probabil dintr-un complex sau din vreo frustrare, asa ca o eventuala fronda a celui care a ajuns premier asa de tanar si se pregateste sa devina presedinte nu ar fi ceva nou sub soare. Apropos de varsta tanara, as remarca, in treacat, ca aceasta a fost de multe ori un risc de dictatura, pentru firile extrem sau, mai bine zis, patologic de ambitioase si orgolioase, care, o data parvenite in pozitii supreme, nu au mai parasit-o decat cu picioarele inainte. De aceea, mai in gluma, mai in serios, se spune ca etapa de aur pentru astfel de pozitii incepe dupa 60 de ani, cand nu mai ai nimic de pierdut, dar si pentru ca nu trebuie sa-i luam lui Dumnezeu posibilitatea de a face ce nu mai pot face oamenii…
Privitor la cea de-a doua intrebare, lansarea de la Craiova a candidaturii lui Victor Ponta pentru alegerile prezidentiale nu a fost insotita de nominalizarea niciunui premier din alianta USD. S-a vorbit de posibilitatea ca Liviu Dragnea sa fie premier, chiar si Crin Antonescu a evocat-o, la un moment dat, dar actualul vicepremier a dezmintit-o categoric, care a mai spus ca nu va fi o campanie negativa, ci una pozitiva. Eu, unul, sincer, nu am auzit de vreo doborare electorala de regim fara campanie negativa, doar printr-o bataie cu flori. Campaniile pozitive sau negative nu sunt prin definitie bune sau proaste, ci adecvate sau inadecvate la scopul strategic. Ce sa insemne aceste slalomuri sau imprecizii de limbaj, prudenta sau alte calcule, care deocamdata nu sunt vizibile? Vom vedea, dar locul de premier, liber sau rezervat, ridica un alt semn de intrebare, amintindu-mi, in acelasi timp, de o zicala depre neprevazut: „nu este pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste”.
Acelasi personaj, Dragnea, a mai lansat o butaforie, „Iohannis doreste sa-l puna premier pe Basescu”. Oare? ACL si-a desemnat tandemul presedinte-premier, prin Klaus Iohannis (PNL) si Catalin Predoiu (PDL). Nu voi comenta mai mult decat trebuie, observ doar ca postul de premier este precum vrabia de pe gard in absenta unei majoritati parlamentare, dar si ca un guvern din umbra, dintr-un ciclu parlamentar, care poate fi sau nu adus la lumina prin noile alegeri, din 2016, este altceva decat un guvern in tandem, pe care unii, ajutati de Ponta si, probabil, de calcule, nu se sfiesc sa-l invoce in decembrie 2014.
Greu sa dialoghezi cu prostii dar mai greu cu inteleptii , iar intelept nu inseamna a te limita la starea unui obiect,persoana sau rezolvarea unei formule daca vrei dumneata din matematica,fizica sau chimie,astia din aceasta categorie sunt scolastii.
Dumneata nu ai invatat nimic din povestea lupului batran si a ciinelui de pripas!
Mai mult observ ca pe linga o ideologie de sorgine comunista a partidului pe care il imbratisezi , ideologie de fapt depasita nu numai spiritual ci chiar ideologic peste 50% din membrii acestui partid sunt oameni nu „mare stare”care au depasit cu multe zerouri baremul social al socialistului ,al omului de stanga pursange , probabil nu din agoniseli ilegale ci doar din mimetism intre confrati,, au facut acest partid ,de PSD vorbesc un partid care in mod cinstit ar trebui rebrenduit, redenumit dupa felul politicilor sociale pregnant populiste, De fapt mai toate partidele ar trebui sa adauge in sigla cuvintul „populist”, …Populist Social Democrat, Populist Liberal…
De aici ,din acest amalgam numeric , raspindit in tot socialul si politicul romanesc, cei frustrati uita nepermis de mizeriile pe care le-a indurat acest popor sub dictatura ceausista si fac rememberuri nefiresti pentru calitatea lor intelectuala!
La obiect daca doriti , proful Severus de la inaltimea valorilor adunate sub propriul cortex nu are voie sa emane ceausisme, iar dumneata nu ai calitatea ca critici criticii societatii criminale ceausist-comuniste!
Dumneata imi spui de atatea rele ,Chevron, si nu numai de fapt de ce se intampla sub un executiv si un parlament condus integral de partidul de la putere , vinovat in totalitate de starea actuala a tarii de continuitatea starii si drumului pe care a alunecat Traian Basescu . Preocupati de pomeni de propria popularitate inotind in populism, alianta de la putere il lasa in continuare pe Basescu si instrumentele , sculele formate in cei zece ani de despotism sa-si bata jos de aceasta natie !
Nu stiu daca un partid de dreapta un Johannis presedinte ar fi rezolvarea problemelor acestei tari , dar in mod sigur , sigur, PSDeul cu Ponta la timona este si va fi inca un pas de rac al acestei Tari!
Eu am o rugaminte …ramaneti optimist…pina veti deveni….. un intelept pesimist!
Fragmentarium
Am spus deseori, poate nu intotdeauna cu suficiente argumente, ca in lumea capitalista termenul de ,,stanga” este oarecum superfluu. Trebuie sa ne obisnuim cu idea ca ,,social democratia” nu mai inseamna ,,stanga”, asa cum ne-a obisnuit socialismul.
Atata timp cat proprietatea asupra mijloacelor de productie este privata, nu se mai poate vorbi de o ideologie stangista. Caracterul social al unor politici nu inseamna altceva decat ca o guvernare, oricare ar fi ea, serveste interesului public.
De asemeni, ce inseamna liberalism ? Centrarea politicilor pe interesele indivizilor ? Nu este posibil sa actionezi in mod egoist intr-o societate, nici ca stat, nici ca individ, fara a destabiliza acea societate prin generarea de discrepante si antagonisme ireconciliabile.
De aceea capitalismul este toxic. A preluat ipocrit sintagma lui Napoleon ca orice soldat are in ranita un baston de maresal. Sa fim seriosi…asta este o iluzie si o manipulare. (Z)
Evident ca solutia de iesire din criza nu este intoarcerea in trecut. De fapt, dupa cum se observa, omenirea are prostul obicei sa repete greselile trecutului, chiar daca in forme mai sofisticate.
A venit timpul sa revedem tipul de dezvoltare, sa ne identificam si reprioritizam nevoile reale si sa participam la schimbare, in mod constructiv si prin dialog continuu cu pauze dese de ascultare.
Altfel, dupa cum se vede in aceste zile in America, pana la uma, schimbarea tot se va produce. Nu mai tin palavrele cu ,,egalitatea” si ,,corectitudinea politica”. La Ferguson (in SUA), pare sa se repete scenariul din 1992 de la Los Angeles.
Ce calitate are un procuror care i se adresează suspectului cu „mamaie”?
Indiferent de categoria socială căreia îi aparține suspectul, trebuie să i te adresezi cu domnule/doamnă. Ești un slujbaș al statului și trebuie să ai un comportament elegant, civilizat.
Sunt niște mocofani scârboși…