Pe buna dreptate, multi colegi de blog – si nu numai – intreaba de ce este nevoie de o lege privind responsabilitatea ministeriala si de ce sesizarile penale impotriva ministrilor trebuie sa treaca printr-un filtru. Nu vreau sa explic aceasta procedura prealabila prin faptul ca ea exista in cele mai multe dintre tari dar vreau sa va aduc exemplul meu personal, situatia obiectiva a unui (prim) ministru care semneaza nenumarate hotarari ce pot afecta (sau dau sentimentul) ca afecteaza interese ale unor CETATENI obisnuiti. In mod obiectiv, cei care se considera afectati de vreuna din miile de hotarari de guvern pe care le-am semnat, recurg la reemedii juridice, inclusiv de ordin penal. Uneori au dreptate, alteori cred ca au dreptate, alteori chiar nu au dreptate. De mai bine de 7 ani ma confrunt cu astfel de situatii. Cand eram in functie, se ocupau specialistii de la guvern (mergeau la instante, explicau, etc.). De trei ani, trebuie sa ma ocup singur de aceste cazuri, desigur impreuna cu avocatii care ma asista.
Cu cateva zile inainte sa se stinga din viata, profesorul Gheorghe Diaconescu mi-a adus un nou dosar finalizat cu NUP, in care figuram ca „intimat-inculpat”, alaturi de alti colegi de guvern (care poate nici nu au stiut de acest dosar!) si de care a trebuit sa ma ocup luni de zile, pe motiv ca o placa comemorativa din localitatea Victoria a fost inlocuita in baza unei ordonante de guvern, aprobata ulterior prin lege, fiind usor deteriorata, fapt pentru care am fost acuzat de furt, inselaciune, instigare la distrugere etc. Si, desigur, timp pierdut, nervi si altele. Detaliile le puteti vedea pe site-ul meu.
Nu o sa credeti, dar in acesti ani, poate si pentru ca paream o prada mai usoara pentru unii, a trebuit sa fac fata la zeci de astfel de plangeri penale sau de contencios administrativ.
La aceste lucruri m-am referit cand am spus ca un ministru, nici in Romania nici in alte tari, nu are aceeasi situatie cu cea a unui cetatean obinuit si ca este nevoie de un filtru alcatuit din cineva integru pentru a judeca unde este vorba de efecte inevitabile ale unor decizii de serviciu (poate chiar de hartuiala politica) si unde este vorba de o vinovatie reala. Acesta a fost sensul Legii 151 din 1999, adoptata in baza Constitutiei din 1991. Credeti insa ca Traian Basescu poate fi acel factor de integritate capabil sa judece unde sunt ratiuni pentru inceperea urmaririi penale si unde nu? Eu nu cred. El poate, cel mult, sa creeze dosarele-pretext pentru a genera probleme adversarilor sai politici. Sigur, ar trebui meditat – atunci cand Romania va avea un alt presedinte – care ar fi modalitatea cea mai buna de a asigura si un filtru impartial impotiva faptelor de guvernare dar, in acelasi timp, de a elimina sentimentul unei formule de posibila impunitate. Au trecut destul de multi ani si, cred si eu, ca este nevoie de o schimbare a reglementarilor. Cu o singura conditie – sa nu intram pana atunci sub un regim de dictatura.
domnule prim ministru citi ti va rog articolul atac la grupul de la cj din informatia cluj si veti vedea adevarata situatie a psd intr un mare oras a romaniei. ce se poate face intr o asa situatie.
informatia cluj 17.03.2008
@ ion adrian
Nu există nici o lege scrisă, nici măcar una nescrisă a internetului care să interzică folosirea mai multor „identităţi”. De obicei, civilizat este să foloseşti aşa numitul OPEN ID, adică să dai posibilitatea de a ţi se cunoaşte numele, adresa de email şi blog-ul, adică părerile.
Administratorul blogului nu are de ce să caute aceste inadvertenţe (nu este de altfel deloc simplu) şi nici obligaţia să le interzică sau să le facă cunoscute. Dacă există cineva cu mai multe identităţi pe acelaşi blog, e treaba lui şi noi nu avem de ce să-l judecăm. Internetul este un spaţiu liber, cel mai liber, dar din ce în ce mai constrâns, din păcate. Sunt două motive de cenzură, primul este spamul şi al doilea motiv este limbajul trivial, neadecvat. Altfel fiecare este liber să facă ce vrea pe blogul său. 🙂
@Anda
Nu trebuie sa te juri (daca ai citit Evanghelia stii si de ce), ajunge sa afirmi ceva si te cred. Cineva care isi publica comentariile sub numele real, are intotdeauna, la mine cel putin, creditul sinceritatzii.
„Scoala portocalie” e un sistem de valori, un mod de gandire, care intre timp s-a desprins de sursa care l-a generat. Am tot incercat, inclusiv in postari pe acest blog, sa surprind simptomele acestei boli fatza de care mandra noastra inteligentzie pare sa nu aiba un sistem imunitar. Probabil mai util ar fi sa caut cauzele. Ele sunt complexe, dar sunt din ce in ce mai sigur ca ele trebuie cautate in zona pe care o semnala Adrian Severin in „Epopea Frustratilor”.
Se pare ca diverse frustrari pe plan personal, fie ca e vorba de trecerea de la lumea certitudinilor la cea a incertitudinilor, cum spune Severin, fie ca e vorba de faptul ca Jennifer Lopez primeste milioane de dolari ca sa isi prezinte bebelusul sau ca Mihnea are o bursa in Elvetia, ii fac pe unii oameni sa aleaga raul. Un rau absolult care sa ii pedepseasca pe toti cei care se fac vinovatzi de aceste insatisfactii personale. Un rau care a ales culoarea portocalie sa il reprezinte.
Altfel eu nu imi explic de ce elita tzarii noastre nu se grupeaza in jurul unor oameni exceptionali, exponenti ai binelui, cum e Adrian Nastase.
Urmareste si tu aici pe blog postarile care apartin unor oameni evident inteligenti si care in acelsi timp sunt anti-Nastase. Aproape intotdeauna vei gasi o profunda insatisfactie personala fara o legatura directa cu guvernarea lui AN. Drame personale, neimpliniri, resemnari… Cred ca e de fapt un fel de strigat de ajutor, izvorat din constientza faptului ca doar cineva profund benefic cum e AN le poate linisti starea lor de zbatere. Respectivii il cearta pe Nastase, de la care se asteapta sa faca minuni, pentru ca nu le izbaveste sufletul. Paradoxal, il cearta pentru ca au nevoie de puterea lui benefica pe care o vor pusa in practica, dar nu isi dau seama ca tocmai prim asta il impiedica sa le rezolve problemele.
Oare de ce nu au curajul sa creada cu adevarat in bine?
@Eugeno
Habar n-am daca Ina e Ina sau nu e Ina si nici nu mi se pare ca elucidarea chestiunii ar aduce vreun aport decisiv la cultura umanitatii. Ina are viata ei, eu pe a mea. Asa cum banuiati ca l-as fi inghitit pe Krudus, pareti sa crede ca si Ina are apetit de canibal.
Revenind la cratima. Haideti s-o consideram o scapare cumva echivalenta cu „e” in loc de „a” sau invers and „call it even”.
Raman totusi cu speranta ca bisturiul va scapa mai rar decat cratima:)
In acest punct am o curiozitate, daca imi permiteti: „Eugeno” este cumva imperativul de la „Eugena” si va adresati generic cuiva anume prin acest nick?
@Eugeno
Scuze, nu bisturiul…………ci microscopul. Spuneti-ne, am auzit ca exista unele microorganisme care seamana cu cratimele, liniute albe si miscatoare (cam cum se misca ele in productiile noastre de pe acest blog, doar ca traiectoria lor e fara cusur:)). Care sunt acestea?
@ Ion Adrian
Buna ziua. Sunt softuri dedicate, ce se utilizeaza in sistemul bancar(nu stiu daca si la noi), pentru validare a semnaturilor, autentificare cecuri, scrisori de la clienti, cam asa ceva. Pentru comparare de texte, cel vazut la feciorul meu, avea doua ferestre deschise pe acelasi screen, pe care se pot aplica diferite sabloane, se identifica unele caracteristici comune de scriere, se pot face chiar calcule privind frecventa utilizarii unor cuvinte sau chiar expresii si probabil si alte chestii ( atat am inteles eu).
@ Toti participantii la discutie
Cu scuzele de rigoare, propun tuturor, ca inainte de a mai continua cu postari in maniera de pana acum (pentru acest subiect desigur), ce mie-mi pare a fi un dialog aprins purtat intre muti si surzi, cu manusi de box in maini (ce fac imposibila o eventuala comunicare), sa incercam sa ne documentam.
Rugamintea mea ar fi, ca cei ce au acces la legislatia unor tari cu democratie consolidata, sa caute prevederi asemanatoare celei aflate in discutie si eventual sa ne lumineze si pe noi ceilalti.
Daca o astfel de prevedere exista si in legislatia acestor tari (si eu inclin sa cred ca exista), va trebui sa admitem cu totii (indiferent daca ne place sau nu), ca ea este necesara, deci justificat prezenta si in legislatia noastra , daca nu,nu.
@Eugeno,
Da si ea daca exista aiurea ce legatura are cu noi cei de aici?
@Bibliotecaru,
De acord cu tine daca astia care-mi trimit mie adversari nu sunt in stare sa scoata mai multi reali nu au decat sa-l cloeze pe fiul lui Ilici in n exemplare si sa-l invete si n limbi. Argumentele si buna credinta care mai devreme sau mai tarziu se constata sunt cele care conteza.
Eu am vrut doar sa inteleg care este problema si se pare ca nici nu exista sau exista dar este un alt soi de diversiune.
@Treboniu,
Am spus ca citesc de jos in sus asa ca a venit si randul tau. Daca citesti ce am scris mai sus vei vedea ca nu am problema de imoralitate pot spune insa ca eu nu ma ostenesc cu mijloace ieftine de a-mi multiplica o forta care daca nu este sa fie nu este nici cu o mie de nickuri desi la 1000 apare actiunea de filibusterism de inecare informationala, care, cred draga Bibliotecarule ca este singura in raport cu care libertatea noastra superba trebuie judecata la fel ca si in raport de exprimarile licencioase.
@ Bibliotecaru
Ce-are a face libertatea şi cenzura cu o cestiune altfel cât se poate de clară: dacă e în firea lucrurilor să-ţi iei libertatea de a înjura pe stadionul-forum internaut, oare n-ar trebui să fie la fel de în firea lucrurilor ca discuţia pe un blog-forum de idei să se poarte între preopinenţi care să aibă mândria unui pseudonim transformat în marcă?
Dacă o calc pe coadă pe Aya, mă aştept la o scatoalcă tot de la Aya, nu de la gâze ce tot se învârt captive în ciclicitatea unei anonime evoluţii între larvă – crisalidă -flutur şi iar de la cap.
Dacă încrucişez floreta cu un Ion Adrian, chiar dacă nu ştiu la ce să mă aştept, la şarjă sau la eschivă, măcar ştiu sigur că e acolo, viu, în faţa mea, incapabil să-şi ia zborul ca flutur ori să intre în vreo firidă a pământului ca larvă.
Atunci când îmi permit să stârnesc vreun „va urma” din partea unora evident mai citiţi ca mine, fie că mă adresez vreunui Bibliotecar, Eugeno, Draghi, Velisar, Gabriela Savitsky, Ştefan Radoveanu, Argusdre, ori altor evident răzoare ce definesc conturul acestei grădiniţe, mă aştept la o revărsare de culori care să-mi bucure ochiul conştiinşei; câtă vreme dinspre buruieni mă aştept doar la ceea ce pot: să năpădească spaţiul vital al florilor ce încântă ochiul de-acolo din răzoare.
Şi-atunci de ce refuzaţi dreptul grădinarului la a-şi plivi grădiniţa? Dacă florile şi-au ales singure eticheta care să indice soiul ales din care provin, de ce să nu facă măcar atât grădinarul: să reducă miriadele de buruieni la ceea ce sunt: puţine esenţe îmbrăcate în variate specii. O legendă a diferitelor forme pe care le îmbracă o esenţă dată de ciulini nu are de-a face nimic nici cu cenzura, nici cu îngrădirea libertăţii.
Oricum, mult mai puţin decât îngrădeşte acest gen de v-aţi-ascunselea dreptul la orientare al celui ce păşeşte prin grădiniţă, tot mai bulversat de reacţia asta gen „unde dai şi unde crapă”… Oricum, mult mai puţin decât cenzura dreptului unui preopinent onest de a ştii cui se adresează (pentru claritate: nu am avut şi nu am în vedere numele de „civil”; nici n-aş putea, „trăind” aici sub un nume care, chiar dacă a existat şi va exista şi după ce nu mă voi mai afla păşitor prin astă grădiniţă, este, totuşi, un umil pseudonim).
Chiar v-ar părea rău să vedeţi cum un atare demers ar reduce abundenţa de păreri aparent provenite din multiple surse? Să fie oare chiar de nesuportat ideea că da, luânduli-se jucăria, unii se vor întoarce la… stadion?
OK, sunt şi unii, în fondul lor oneşti, care practică această metempsihoză a pseudonimului din alte motive mai… să zicem de înţeles. Dar sunt siguri că aceia ar putea înţelege „nedreptatea” ce li s-ar face în faţa câştigului pe care l-ar reprezenta pentru ochiul lor de esteţi imaginea unei grădiniţe mai bine rânduite. Pentru că ei sunt aici din acord intelectual, din dezacord cu vocea… galeriei…
Desigur, grădinarul are a decide ce faţă vrea să dea grădiniţei.
Dar dacă refuzaţi unei flori dreptul de a-şi cere tainul de soare… qui prodest?
@ eugeno
In Constitutia SUA, la art.1 sectiunea2, al.5 zice ca numai „Camera reprezentantilor are dreptul de a pune in acuzatie „impeachment” (orice persoane) in fata Senatului”. Mai departe, la sectiunea3, al.6 si7, „Senatul judeca persoanele puse in acuzatie de catre Camera reprezentantilor… in cazul judecarii presedintelui SUA, judecata va fi prezidata de catre presedintele Curtii Supreme”. „Condamnarile pronuntate nu pot fi altele decat destituirea si interdictia de a ocupa vreo functie de incredere in (administratia) SUA…Persoana condamnata ramane (apoi) la dispozitia dreptului comun” ! Deci, Senatul condamna (sau nu:) persoana pusa in acuzatie de Camera la interdictii de ocupari de functii etc., iar apoi justitia comuna isi face treaba.
@ Le Moi,
exista o mica problem in exemplul tau.
anglo-saxonii, germanicii, inteleg sa aplice un pic altfel ideea de democratie, de justitie, decat latinii. …de balcanici….no comment….no offens.
chestie de nuante, de structura genetica, de obiceiuri si „apucaturi”, de evolutie. …. si ar mai fi si altele.
@ dinu
Şi care ar fi legătura dintre anglo-saxoni şi babilonul american?! Dacă un stat care, jucându-şi rolul de stat, emite şi impune reguli respectate şi de latinii lor macaronari, şi de balcanicii lor – mexicanii, şi de ţiganii lor – afroamericanii, şi de alte multe naţii care nimic nu au de-a face cu genetica unor triburi germanice, asta nu ţine de rădăcini etnice ci pur şi simplu de forţa acelui stat.
O fi judecând el strâmb statul cu pricina atunci când aplică dublul standard pentru cetăţeanul superior numit american şi respectiv pentru restul plebei mondiale, dar asta nu face mai puţin meritorie perseverenţa cu care îşi apără cetăţeanul propriu în faţa agresiunilor venite din interior sau din exterior. Şi chiar are de treabă, „beneficiind” de aşa popor în stare să nască atâţia subiecţi de psihologia criminalului în serie şi atâta „neţărmurită” preţuire din partea atâtor duşmani externi cu care s-au pricopsit – pe principiul cine scoate sabia… – de-a lungul redusei lor istorii.
Diferenţa e că ei nu vorbesc cu false pudori de dictatura legii, mulţumindu-se s-o aplice, în vreme ce noi doar… vorbim… vorbim…vorbim despre ţepe…
@Le Moi,
150 de ani, in state, anglosaxonii au facut legea si la propriu si la figurat. …si inca se mai vede. nu stiu ce va fi, cum va arata, prin comparatie, sistemul democratic pesta inca 30 de ani in „babilonul american”.
forta unui stat cu o democratie veritabila sta in DICTATURA LEGII ….si a APLICARII ei, in spiritul si litera ei, TUTUROR.
Otto von Bismark, „cancelarul cu pumnul de fier”, a impus Germaniei reforme sociale aproape prin forta.
diferentele sunt de ordin genetic…restul este statistica.
@Ion Adrian
Trag concluzia, ca dumneavoastra aveti impresia ca democratia noastra, comuna noua celor de aici, este cu totul originala si nu are legatura cu tarile care au o democratie recunoscut a fi consolidata. Dati-mi voie sa ma indoiesc de corectitudinea rationamentului dumneavoastra, cel putin in ceea ce priveste posibilele argumente plauzibile. Daca spreciati ca detineti argumente, va rog sa le listati pentru a le supune atentiei comunitatii internationale drept
@ Ion Adrian
Scuze, am scris o adresa pe care serverul a luat-o de buna. Sper ca acum, sa nu o mai faca. Deci listati la : democratie_originala.ro
@ Dinu
Draga domnule, regret ca nu am reusit sa ma fac inteles. Am sugerat a fi postate eventuale exemple din legislatia actuala, avand cunostinta, probabil asemanator altor participanti la discutie, ca unele principii legislative din timpul lui Otto von Bismark, au impus forta unui stat cu democratie „veritabila” (nu stiu ce inseamna „veritabila”, dar poate ma lamuriti), cu 150 de ani in urma.
@ Leo
Stimate Domn, desi nu i-mi este adresat, va felicit pentru mesajul postat la 7,06, ce mie-mi pare, indiferent daca avem sau nu intotdeauna opinii comune, un regal de cuvinte genial gandite spre a fi imperechiate.
Sa auzim numai de bine
@ dinu
Pentru un arian a confunda Leo cu Le Moi o fi neesenţial. Mai rămâne să aflu că şi Condoleeza şi Barak sunt arieni…
Şi să-mi mai şi explice anglosaxonii americani care e diferenţa între pumnul de fier al lui Bismark şi alte dictaturi care au pus ordine în haosul unor popoare dar care, nefiind de provenienţă ariană, erau musai condamnabile ca antidemocratice…
Desigur, cum dublul-standard e o a doua natură a anglosaxonilor la care faceţi referire, care numai anglo-saxoni n-au fost de când adunătura de scursuri a europei s-a năpustit asupra „sălbaticilor” piei-roşii care, nefiind arieni, erau numai buni să li se fure ţara, nu am a mă aştepta la decenţa de a aplica aceaşi unitate de măsură pe care şi-o aplică lor.
Oricum, de-a dreptul nefericit momentul ales pentru a preamări „boborul suprem” taman când a ieşit la suprafaţă nemernicia pumnului de sticle colorate cu care cel mai puternic stat din lume înţelege să plătească pieile-roşii de pe dâmboviţa pentru nemernicia laşului care a lovit şi a fugit pe uşa din dos, lăsând un popor mai sărac cu un artist…
@Leo,
imi cer scuze pt carambol. imi asum gresala.
…in rest ….doar cuvinte si multa retorica …..tip „poleiala”.
de principiu nu am idoli, doar urmaresc, incerc sa inteleg prin modestele-mi mijloace, evolutia sau involutia unor popoare, natii.
nu-mi permit a da sfaturi cuiva si nici nu pot face expertiza in acest domeniu.
sper sa fi ridicat „ceata”.
@ eugeno,
nu am intentionat sa dau curs invitatiei dvs -no offens-, deci nu am intentionat a intra in „joc”.
a fost un comentariu succint la postarea lui Le Moi. „m-a luat tasta pe dinainte”. atat.
inca o data, regret carambolul creat.
cat priveste intrebarea dvs, va raspund citand ce am afirmat intr-o postare anterioara:
„forta unui stat cu o democratie veritabila sta in DICTATURA LEGII ….si a APLICARII ei, in spiritul si litera ei, TUTUROR.”
…si completez, cu un sistem puternic de INVATAMNT GENERAL OBLIGATORIU pt toti cetatenii acelei tari. …este desigur o parere.
domnilor, o lege oricat de buna ar fi, ea este potentata, creaza sau nu efecte benefice societatii, functie de calitatile morale si intelectuale, de profesionalismul, de cutume si tratidii, de cultura CELUI/CELOR care trebuie sa aplice acea/acele lege/legi… „ideala/ideale”.
o lege proasta dar care este aplicata tuturor nu ceeaza inegalitati, invers da.
@ eugeno
Nu e oare ciudat cum am ştiut să rezonăm la fel până şi atunci când ne-am repezit ca nişte molii cu capul în geamul unui felinar… stins, amăgiţi de strălucirea roşcovană a unei comune vulpi suficient de mioape încât să simtă acreala strugurilor doar după ce n-a ajuns la ei?