Inainte si, o vreme, dupa ’89, formula magica, mantra mesajului politic era constituita din „drepturile omulul”. Nu drepturile economice, sociale si culturale, ci drepturile civile si politice. Ele reprezentau citirea „contractului social” dinspre individ spre stat. Erau evidentiate „drepturile” individului in oglinda cu indatoririle statului. Actiunea occidentala indreptata spre schimbarea regimurilor politice din Europa de Est s-a bazat in mare masura pe acesti mici „virusi” – drepturile omului – pentru a genera implozia regimului comunist. Au trecut anii. Obiectivele par sa se fi schimbat. Drepturile omului par sa fie mai putin importante in ecuatia individ-stat. Acum drepturile statului, respectiv indatoririle individului par mai importante. O citire de la dreapta la stanga. De aceea, noua mantra a devenit „statul de drept”. El presupune ordine, disciplina, stabilitate in teritoriile „domesticite”. Cu exceptia Ucrainei, unde lucrurile nu au depasit inca faza drepturilor omului. Interesanta schimbare. Evident ca ONG-urile, finantate din exterior, executa noua comanda.
In Romania, Basescu a operationalizat aceasta modificare in ultimul deceniu. Rezultatul a fost crearea unui sistem cu potential periculos. S-a pus accentul doar pe servicii de informatii, pe mecanisme de control, pe procurori. Prea putin pe formule de constructie. Acum, Basescu lacrimeaza cand vorbeste de acest sistem. Sistemul are insa propria sa logica, bazata pe competitie inter-agentii. Existau, recent, comentarii laudative la adresa faptului ca procurorii nu mai pot folosi inregistrari din partea SRI, in urma unei decizii CCR. Ceea ce nu s-a inteles este faptul ca procurorii vor construi propriul sistem de interceptari, realizand o baza de date din care sa extraga in functie de „necesitati”. Ma intreb de ani de zile de ce este nevoie de nenumarate autoritati de interceptare si nu se recurge la modelul german – respectiv crearea unei Agentii unice de interceptari, sub autoritatea Parlamentului – agentie la care sa se „aboneze” toti cei care au nevoie de interceptari si sa le obtina pe baza unei solicitari exprese. O astfel de procedura, asociata cu responsabilitatea cererii, ar evita abuzurile si ar scadea costurile. Sigur ca acest lucru nu ar fi posibila decat daca am avea parlament.
Probabil DNA-ul e suparat ca mai „cad pe tehnica” si coruptii protejati/santajati de ei si de aceea doreste sa nu mai depinda de SRI. Sau/si poate vrea sa „intre in SRI” si sa-l curetze de „elementele reactionare” care din perspectiva interesului national se opun politicii DNA.
In orice caz, se pare ca la varful SRI s-a inteles mesajul. Am citit recent o cuvantare a sefului SRI prin care acesta lauda colaborarea SRI-ului cu DNA-ul. Initial crezusem ca e doar un bla-bla politically correct, insa la o analiza mai atenta mi-am dat seama ca SRI-ul „face frumos” pe langa stapani, pentru a nu fi scos din ecuatie, ceea ce ar duce implicit si la purjarea sa de care aminteam mai sus.
Ma intreb cat o sa mai dureze pana cand un inalt functionar al SRI-ului va fi plimbat in catusele DNA-ului la o ora de maxima audientza la televiziunile curatate si ele la randul lor de aceleasi „elemente reactionare”.
@Zev
Iată cum un propagandist PLĂTIT de corporaţii se dă el ănsuşi de gol! Pentru că eludează nişte fapte! UNU: promisiunile LUI PONTA din cadrul campaniei USL cum că nu va sprijini mineritul cu cianuri, ceea ce vă dovedeşte impostura; DOI: că extragerea aurului s-a realizat acolo bine mersi prin mijloace clasice până ce fesenistul şef de la Banca Naţională a interzis achiziţionarea aurului din resurse naţionale, ceea ce a pus pe butuci o întreagă industri extractivă naţională, fapte ce dovedesc că n-aţi avut nici măcar răbdarea de a vă documenta înainte. Dar aţi băgat-o pe soţie înainte! TREI: faptul că aţi uitat să menţionaţi numele lui Frank Timiş cred că vă dovedeşte şi securismul anti-naţional pe care-l îmbrăţişaţi.
Dacă aveţi năravuri masochiste şi vă îmbogăţiţi băuturile cu substanţe recomandate de RMGC, atunci vă urez CIANURIZARE PLĂCUTĂ. Dar s-o faceţi pe piele dumneavoastră, nu pe a mea şi nici pe pielea familiilor de români.