14-02-2017-portrait

Marti, lansare de carte la Fundatia Titulescu

Fundația Europeană Titulescu, împreună cu Centrul de Cercetare, organizează marți, 14 februarie 2017, începând cu ora 16:30, lansarea volumelor „Queen Mary of Romania (Letters to Her King, Letters to Her Mother).”

Autor: lect. univ. dr. Sorin CRISTESCU.

Cu alocuțiuni din partea:

Acad. Dan BERINDEI
Bogdan HRIB
Lect. univ. dr. Sorin CRISTESCU

Moderator: Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE

Evenimentul este organizat cu sprijinul MBL COMPUTERS SRL – Domnul Nicolae BADEA – și va avea loc la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff, nr.47, sector 1, București.

Așteptăm cu interes prezența dumneavoastră la eveniment.Lansare de carte

fullsizerender

Confesiunile Sf. Augustin si numirea procurorului general

„Confesiunile” Sfântului Augustin reprezintă una dintre lecturile mele favorite. Născut in anul 354, undeva pe teritoriul actualei Algerii, Aurelius Augustinus notează in lucrarea sa, „Confesiuni”, intrebările pe care si le-a pus de-a lungul vietii, incepând din copilărie, indoielile pe care le-a avut si răspunsurile pe care si le-a dat, mai ales in legătură cu sensurile credintei. „Prizonier”, timp de un deceniu al maniheismului, el simplifica trăirile ca optiuni definitive intre rău si bine. Mai târziu,  a renuntat la manihei si la religia lor, convertindu-se la „dreapta credintă”.

Observ, din păcate, in societatea noastră, revenirea  la conceptia maniheistă, in ideea că unii sunt excusiv  buni iar altii exclusiv răi.

Spre exemplu, opiniile procurorului general Augustin Lazăr. Pare că pentru el, procurorii sunt – toti – buni, in timp ce oamenii politici sunt – toti – răi si ei „ar trebui monitorizati” pentru că, se pare, ei sunt fie penali, fie potential penali. Această abordare transpare si in propunerea sa de modificare a statutului procurorilor – intruchipări ale binelui – in „oglindă” cu cel al judecătorilor.

Prin revizuirea constitutională din 2003 –  initiată si realizată de PSD – a fost consolidat statutul de magistrati pentru procurori. Unii s-au intrebat si atunci si se intreabă si acum dacă nu era mai potrivită mentinerea statutului lor de „avocati ai statului”.

Mi s-a părut interesat, in contextul actual, faptul că procurorul general Augustin Lazăr a publicat pe pagina de Facebook a Ministerului Public, un punct  de vedere în legătură cu procedura de numire a procurorului general.

„Ministerul Public reiterează ca fiind obligatorie o procedură ‘în oglindă’ în ceea ce privește numirea în funcție a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Este necesar ca nu doar președintele Înaltei Curți să fie numit la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, ci și procurorul general al României. Numai o asemenea procedură oferă garanția respectării principiilor stabilității și independenței procurorului, precum și a îndeplinirii rolului Ministerului Public de a reprezenta în activitatea judiciară interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor”.

Procedura actuală prevede că procurorul general este numit de președintele României, la propunerea ministrului Justiției, cu avizul CSM.

Ceea ce nu ne spune dl Augustin Lazăr este faptul că solutia propusă de el a fost solutia propusă, in 2004, de guvernul PSD, pe care l-am condus. In 2005, Traian Băsescu si echipa sa au modificat, prin asumarea răspunderii in parlament, modificarea de numire, (propunerea urma să fie făcută de ministrul justitiei) oferind posibilitatea procurorului comunist, Monica Macovei, ministrul justitie,  să schimbe  sefii parchetelor de atunci. Ceea ce s-a si intâmplat. Sper că vă aduceti aminte. Unde era atunci Augustin Lazăr? A protestat cumva? Acum, pentru că executivul este dominat de PSD, ar trebui schimbată schimbarea? Cool!

Trebuie să recunosc, totusi, că ,intre timp, si eu mi-am schimbat părerea. Procurorul general este normal să fie propus de către ministrul justitiei, deoarece conform art 132 alin 1 din Constitutie, „procurorii isi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al CONTROLULUI IERARHIC, SUB AUTORITATEA MINISTRULUI JUSTITIEI”. Si, de aceea, este normal ca propunerea să plece de la ministrul justitiei, sub a cărui autoritate se află procurorul general. E adevărat, in ultimii ani, a părut că ministrii respectivi nu au stiut lucrul acesta…

Pe de altă parte, unii ar putea propune să se introducă  un aliniat nou in Constitutie, la art 125 – referitor la statutul judecătorilor, „in oglinda” cu cel referitor la procurori, care să sune in felul următor: „judecătorii isi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al CONTROLULUI IERARHIC, SUB AUTORITATEA MINISTRULUI JUSTITIEI”.

Si pentru a fi consecventi cu solutia „in oglindă”, locul procurorului, in sala de sedintă, ar trebui mutat pe podium, alături de cel al judecătorului. Sau să fie impreună in camera de deliberare, ceea ce acum nu se intâmplă.

an2

Proteste, in formă continuată?

Poporul din stradă a cerut „abrogarea” ordonantei privind abuzul in serviciu. Ordonantă inutilă si din cauză că se duc tot mai putini la serviciu iar acolo, oricum, nu mai vor să „abuzeze” de muncă, protestând  sub formă de grevă de zel.

Asa cum am mai scris, OUG-ul (era să scriu UGG-ul) a reprezentat un pretext. Pentru unii, să protesteze in numele democratiei. Altii au fost supărati că guvernul lucreaza ore suplimentare, noaptea. Unii si-au adus copiii să protesteze si ei. Nu fiti rautăciosi, nu a fost vorba de scuturi umane, ci de copii care au citit OUG-ul si au simtit nevoia s-o protesteze. Un copil, spre exemplu, spunea că el vrea sa salveze, unit, Romania. Altii, multinationali, si-au adus in piata papagalii, nemultumiti că afacerile lor vor fi impozitate in Romania. Studentii din Cluj, vin, cu trenul, să protesteze la Bucuresti, nemultumiti, probabil,  de faptul că guvernul actual a decis ca ei să nu plateasca, de la 1 februarie, transportul cu trenul si că a decis să dubleze indemnizatiile pentru studenti. Unii au dorit să realizeze un fel de carnaval, cu măsti si cu tobe. Altii, au invatat de la ultrasi să folosească vuvuzele si să protesteze topăind. Micii comercianti si-au facut reclamă, oferind cazarare gratuită si sendviciuri pe stradă.

Să ne intelegem. Nu critic, de principiu, protestele de stradă, din aceste zile. Consider că guvernul, pentru a fi elegant, a comis mai multe inabilităti. In primul rând, in alegerea precipitată a momentului in care au fost lansate initiativele din domeniul penal, dand sentimentul că nu este vorba de o strategie generală de politică penală, ci de solutii punctuale pentru anumite situatii concrete.

Din păcate, niciunul din guvernele ultimilor  ani nu a incercat să corecteze măsurile in acest domeniu care au creat un „camp tactic” pentru procurori, inclusiv prin noile coduri penale. Exemplu: participarea procurorilor DNA in faza de executare a pedepselor – atribut acordat de guvernul Ponta. O abordare de ansamblu in ceea ce priveste politica in domeniul juridic (penal) a guvernului este, in continuare necesară. Aceasta ar putea fi inclusă intr-o lege pentru care guvernul să-si asume raspunderea in parlament, in urma unei consultări publice (modificări cp si cpp, modificări la legea de executare a pedepselor, măsuri anti-recidivă, măsuri de insertie socială pentru condamnati, reglementări referitoare la răspunderea magistratilor – spre exemplu pentru ne-motivarea intr-un interval de 30 de zile a hotarârilor judecătoresti, etc). In paranteză, cred că ministrul justitiei (actualul tap ispăsitor al ultimilor decizii guvernamentale sau viitorul ministru) ar trebui să formeze un consiliu consultativ cu personalităti de autoritate in domeniu (magistrati la pensie, profesori, avocati).  Nu stiu dacă se va putea conta foarte mult pe specialistii  juristi din Parlament. Am văzut, spre exemplu, că parlamentarii USR isi scriu argumentele pe tăblite pe care le recită pe culoarele Camerei si ale Senatului, urmând pilda lui Socrate.

Sunt deci destul de sceptic. E clar că si actualul guvern a fost ” domesticit” de Sistem. Sugerez ca astă-seară protestatarii să scandeze si:

” Dacă vă luati de DNA

Dracu’-o să vă ia”.

Despre Iohannis, un singur comentariu. El vrea să apere „statul de drept”. Mai bine, in opinia mea, mai ales in actualele conditii regionale si internationale, ar apăra interesele nationale românesti.

Se fac manifestatii de sustinere si in alte tări. Protestatarii anunta, cu bucurie:”Moldova e cu noi”, „Bulgaria e cu noi”.  S-ar putea să se organizeze manifestatii de sustinere si in Ungaria sau Rusia. Astept, anunturi cu laser de tipul „Rusia e cu noi”.

WHAT NEXT?

Este clar că scopul operatiunii  de stradă nu a fost „abrogarea” OUG-ului. Se urmăreste, asa cum am arătat zilele trecute, „abrogarea” guvernului si, apoi, „abrogarea” alegerilor din 11 decembrie. Dacă protestele vor continua in această directie, unii reprezentanti ai PSD imi spuneau că, desi nu au fost de acord cu un contra-miting pentru a apăra ordonanta, ar fi de acord insă cu un miting de sprijin pentru guvernul PSD si impotriva presedintelui Iohannis.

 

unknown

Istoria gratierilor colective in România post-belică

In 1948, a apărut o lucrare, semnata de V. Pantelimonescu, intitulată „Amnistii si gratieri. Legislatie, adnotări si jurisprudentă”, cuprinzând legile si decretele de amnistie si gratieri intre 23 august 1944 si 1 septembrie 1948. Conform lui Pantelimonescu, intr-un interval de 4 ani, au fost adoptate 23 de legi de amnistie si 3 legi de gratiere. Nu vă spun ce scrie in ele, ca să nu se inspire cineva si sa depună vreun proiect la parlament, preluând idei din reglementările acelor ani.

As vrea sa fac si o scurta prezentare a reglementarilor referitoare la gratiere si amnistie in perioada pana in 1989. In intervalul 1953-1989, au fost adoptate 29 de acte normative pentru gratierea unor pedepse si amnistierea unor infractiuni – in medie un act normativ de aceasta natura, la fiecare un an si jumatate. Datele le-am preluat din lucrarea „Amnistia si gratierea”, elaborata de prof. Iancu Mandru, in 1998:

Decretul 155/1953 (gratiere); Legea 4/1954 (gratiere si amnistie); Decretul 421/1955 (gratiere si amnistie); Decretul 727/1956 (amnistie); Legea 8/1957 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 315/1959 (gratiere0; Decretul 211/1960 (gratiere); Decretul 5/1963 (gratiere si amnistie); Decretul 973/1967 (neexecutarea unor pedepse); Legea 25/1967 (gratiere si amnistie – au fost liberate 19.255 persoane); Decretul 591/1969 (gratiere, amnistie – au fost puis in libertate 3468 detinuti); Decretul 543/1970 (gratiere -au beneficiat 11,890 persoane); Decretul 521/1972 (gratiere – au fost liberati 6598 detinuti); Decretul 110/1974 (amnistie); Decretul prezidential 9/1974 (gratiere – au beneficiat 9952 persoane); Decretul 185/1976 (gratiere si amnistie); Decretul prezidential 222/1976 (gratiere – beneficiari 19.980 persoane); Decretul 115/1977 (gratiere si amnistie – au beneficiat 19.294 persoane, din care 17.794 din locurile de detinere); Decretul 147/1977 (amnistie – liberate 2836 persoane); Decretul 331/1977 (amnistie); Decretul prezidential 189/1981 (gratiere – liberate 14.396 persoane); Decretul prezidential 349/1982 (gratiere – au beneficiat 31.545 persoane); Decretul 290/1984 (gratiere si amnistie – au beneficiat 55.437 persoane); Decretul 185/1986 (gratiere si amnistie – au beneficiat 42.166 persoane); Decretul 255/1987 (gratiere si amnistie – au beneficiat 36.784 persoane); Decretul 11/1988 (amnistie – au beneficiat 41.184 persoane).

Pentru intervalul 1967-1988, numarul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785 persoane. Explicatiile sunt sau pot fi multiple. In primul rand, o alta politica penala. Probabil si alte argumente legate de capacitatea penitenciarelor sau de faptul ca anumite contraventii se pedepseau cu inchisoare.

După 1989, au fost două decrete de gratiere, la inceputul anilor ’90 apoi, in 1997,  a fost adoptata Legea nr 137/1997 privind gratierea unor pedepse, lege pe care imi permit sa o numesc Legea Antonescu/Basescu, pentru ca amandoi erau, la acel moment, membri in guvernul Ciorbea si nu s-au opus reglementarii respective. Legea de gratiere Antonescu/Basescu prevedea gratierea, in intregime, pentru pedepsele pana la 2 ani; in intregime pentru pedepsele pana la 5 ani, pentru persoanele cu varsta peste 60 de ani (!); in parte (cu 1/2) a pedepselor pana la 5 ani etc. Erau exceptati recidivistii si autorii anumitor infractiuni.

Ultima lege de gratiere a fost adoptata in 2002, in timpul guvernarii PSD.

Au trecut, de atunci, 15 ani.