img_6419-1

De Craciun, impreuna

Foarte multa liniste zilele acestea. In general. Dar si la Cornu. Guverneaza legile nescrise ale Craciunului. Ne retragem fiecare in familie sau in scorburi de suflet, gandind la trecut si sperand la viitor. La Cornu, fulguieste nehotarat. Cate o umbra de soare si apoi, din nou, cerul de plumb se apropie de dealuri.

Suntem impreuna cu copiii si cu prietenele lor. Unul din tot mai putinele momente cand reusim sa facem asta. E firesc, viata merge inainte. Probabil ca asa gandeau si parintii nostri…

Am urmarit cateva episoade din serialul „Vikings”. Fascinant. Personaje care nu pot fi judecate prin prisma moralei noastre ( cuvantul „morala” mi se pare ca nu are plural. De ce oare?). Incercarea de a infaptui , alegand Vallhala, prin raportare la Paradisul luteran. De obicei, este greu sa dai imagine  unor legende. Pare ca, in acest caz, a fost posibil.

Va multumesc ca imi sunteti alaturi. Va urez, din nou, sa aveti Sarbatori luminoase, sarbatori care sa va hraneasca cu har si cu speranta.

Daca vom fi cuminti, Mosu’ s-ar putea sa ne aduca chiar si un guvern…

Craciunul inseamna, pentru fiecare dintre noi, pretextul de a gandi viitorul cu ranile trecutului vindecate. Asteptam, fiecare, separat sau in familie, un inceput care sa nu mai insemne durere si nostalgii, ci doar recunostinta.

Am ajuns ieri la Cornu, lasand in urma un an plin de sperante si dezamagiri – carora uneori nu le mai stiu rostul – regasind linistea armistitiului cu mine insumi. Alaturi de Dana,  dar si de Andrei si de Mihnea, de prietenele lor si de cativa apropiati cu care vom petrece sarbatorile.

Nu l-am mai  regasit pe Aramis – labradorul nostru, care ne-a parasit in urma cu un an – dar mi-am amintit si de faptul ca i-am pierdut, de-a lungul timpului, pe Ralph, maidanezul, sau pe Amos, cainele lup care ne-a fost alaturi timp de 14 ani. In locul lor, au venit Alfi si Thor, care incearca sa se acomodeze cu noi. Asa cum incercam si noi sa ne acomodam cu ei. Dar parca e din ce in ce mai greu sa iei, de fiecare data,  lucrurile de capat, marcat de amintiri. Astazi, e o vreme de primavara, cu soare dar si cu urme de zapada.   In casa miroase  a brad, a cozonac.

Ma intreb, totusi, in fiecare an, de Sarbatori, de ce oare ne place sa ne imbatam cu iluzia ca sarbatorile de iarna se aseamana cu tasta delete a calculatorului ce sterge intr-o fractiune de secunda ceea ce nu ne place din trecut, dandu-ne sansa de a privi cu speranta viitorul? Probabil…

Va doresc, dragi prieteni, sa aveti sarbatori fericite, alaturi de cei dragi, sa uitati lucrurile rele din anul care se incheie si sa renasteti in speranta, in credinta si in iubire!

Si anul acesta, Craciunul exista. Alaturi de miracolul lui. Daca a supravietuit prin veacuri, in ciuda grijilor de tot felul, e pentru ca se bazeaza pe cu totul altceva decat pe dezordinea fiecarei zile din restul anului. Craciunul pleaca de la lumina care rezista in fiecare dintre noi, aduna iubirea si prietenia si amintirile comune din familii, nu le lasa sa moara si le transforma pentru cateva zile in ceva infinit de puternic. Ca viata insasi.
In majoritatea timpului, vietile noastre par guvernate de oameni ciudati, agitati, indoielnici, care se cearta, apar peste tot, ne agreseaza sau ne dezamagesc. Oameni politici, ziaristi, vedete de tot felul. Craciunul e o exceptie. El apartine omului obsnuit. Viata publica tace, viata de familie ajunge pe primul loc, asa cum taceau armele la vremea olimpiadelor, in trecut.
Magia Craciunului face ca ceea ce e cu adevarat important sa ocupe primul loc in vietile si in sufletele noastre. Cel sau cei de langa noi. Dorinta de curatenie si de liniste.
Impreuna suntem mai puternici…Craciunul aduce acest adevar la locul lui pentru ca el chiar aduna, da putere, alunga frica.
Cate vreme exista Craciunul, cata vreme suntem capabili de sarbatori, exista in noi forta care ne face capabili sa infruntam orice si sa iesim la lumina. Exista mai mult decat speranta. Sa luam din zilele care vin forta necesara si vom trece cu bine peste greutati. Sarbatori Fericite!

Si sa va mai spun un lucru, daca vom fi cuminti, Mosu’ s-ar putea sa ne aduca chiar si un guvern!

In amintirea tatalui meu

Peste cateva saptamani, se vor implini 100 de ani de la nasterea tatalui meu. A trait cu demnitate Si-a iubit familia si tara. Drumul lui in viata a pornit de la Liceul militar de la Manastirea Dealu. Si de la bursa „General Marcu” pe care a primit-o, ca sef de promotie, acolo, timp de opt ani. Asa se explica si grija pe care a avut-o ca cei doi copii ai sai sa mearga la scoli bune. Ani de zile , am calatorit, zilnic, din Colentina pana la Colegiul „Sf. Sava”, schimband un tramvai arhiplin si un autobuz in care, adesea, stateam agatat de scari. Aceeasi preocupare am avut-o si eu cu copiii mei. Sper ca ei sa continue sa creada, cand vor avea si ei copii, ca cea mai buna „investitie” o reprezinta o educatie buna.

La sfarsitul fiecarui an, merg la Cimitirul Ghencea militar, amintindu-mi darul pe care mi l-a facut tatal meu, sustinut de mama mea – lumina pe care ti-o ofera dascalii buni. Si, in amintirea lui, am oferit, incepand cu acest an scolar, o bursa „Marin Gr. Nastase”, unui elev de la „Sf. Sava”. Si tot in amintirea lui voi oferi, in urmatoarele zile, mai multe burse unor elevi de la Colegiul militar national de la Breaza.

Desemnarea candidatului de premier.

Desemnarea candidatului de  premier de către presedintele PSD a determinat – ca să folosesc o formulă pe care am invătat-o recent – o „puternică reactie de wow”. Să traduc – in primul moment, o reactie de surpriză si de uimire. După aceea, reactiile s-au impărtit – cei mai multi au văzut aspecte si implicatii pozitive. Altii, mai putini, au considerat că este o desemnare neinspirată si că doamna Sevil Shhaideh nu este decât un proxy al lui Liviu Dragnea. O inlocuitoare, un alter ego, o solutie provizorie care ar fi valabilă doar până când se rezolvă cu legea 90/2001.  Pe de altă parte, cum spun francezii, „il n’y a pas que le provisoire qui dure”. Vom vedea dacă guvernul Shhaideh va dura mai mult de un anotimp.

Sigur, frustrarea determinată de imposibilitatea legală de desemnare a lui Liviu Dragnea, ca premier, a dus la căutarea unor solutii alternative. Pare că formula aleasă este cea care poate fi, cu mai multă usurintă, acceptată la Cotroceni.

Va fi o solutie bună pentru tară? Un chinez, intrebat recent ce implicatii a avut Revolutia franceză in Europa, a răspuns că suntem incă prea aproape pentru a putea judeca. Vom vedea. Pare că PSD, de fapt Liviu Dragnea, au gasit o variantă bună pentru interior, pentru administrarea economiei si a proiectelor sociale. Personal, cred că  Guvernul va avea de rezolvat si multe ecuatii de politică externă. De aceea, va conta cine va prelua portofoliul externelor. Sau spatiul politicii externe va deveni un „domeniu rezervat” pentru Presedinte? Aceeasi intrebare se va pune in ceea ce priveste domeniul justitiei. In pactul de coabitare Băsescu/Ponta, acest domeniu fusese cedat presedintelui. Personalitatea viitorului ministru al justitiei ne va arata dacă nu cumva se va reveni, tacit, la formula anterioară de coabitare.

In perioada următoare, vom avea, inevitabil, mai multe centre de putere – la Cotroceni, la PSD, la guvern, la Cameră si la Senat, la servicii, la parchete. Cum vor functiona aceste relatii? Experienta CDR a fost proastă, experienta Boc sau Isărescu, deasemenea. Un premier care are pe birou butoane de decizie dar acestea nu sunt conectate la structurile din teritoriu, nu poate fi eficient, in timp real. Am fost, intotdeauna, de părere că premierul trebuie să fie presedintele partidului care a obtinut cele mai multe voturi – in măsura in care poate organiza o majoritate. Mi-a plăcut concluzia de aseară a lui Crin Antonescu: presedintele trebuie să desemneze, prima data, pentru formarea guvernului, candiidatul partidului care a obtinut cele mai multe mandate (solutie prevăzută si in proiectul de lege de revizuire a Constitutiei). Asa este.  M-as fi bucurat insă dacă Crin Antonescu ar fi spus lucrul acesta si in 2004!

Revenind, cred că desemnarea lui Sevil Shhaideh a fost cea mai bună solutie alternativă. Există, totusi, riscul  ca ministrii să nu accepte in intregime autoritatea premierului, mergand la partid, ca la o curte de apel. E adevărat, in lunile următoare, testul important de credibilitate va fi pentru partid. Mai ales in ceea ce priveste calendarul măsurilor anuntate. Primul guvern al acestui mandat ar putea fi, in cazul in care testul nu va fi trecut,  un guvern de sacrificiu. Dacă va trece acest test, ar putea să dureze.