Personalitatea și opera diplomatului, universitarului și omului politic Nicolae Titulescu (1882-1941) a fost evocată astăzi, în cadrul unui eveniment organizat la Institutul Cultural Român (ICR) din Beijing, cu participarea domnului Prof. Univ. Dr. Adrian Năstase, fost ministru de Externe și premier al României, a doamnei Viorica Dăncilă, fost premier al României, alături de profesori universitari, diplomați și jurnaliști chinezi, vorbitori de limba română. De asemenea, la invitația lansată de directorul ICR Beijing, domnul Liviu Țăranu, la eveniment au fost prezenți studenți chinezi de la facultățile cu predare în limba română, dar și români care activează în instituții universitare și în reprezentanța UE în China.
Prezența la Beijing a fostului premier este cu atât mai importantă în cadrul dialogului bilateral, cu cât în această perioadă, în urmă cu 20 de ani, Adrian Năstase a fost singurul lider de guvern care s-a deplasat în China, aducând sprijin medical și prietenesc în timpul epidemiei SARS (2003).
Trebuie subliniat că evenimentul de astăzi este cel mai important și reprezentat la nivel, de după anul 2015, prietenii chinezi fiind onorați de vizita premierilor Adrian Năstase și Viorica Dăncilă – domnia sa urmând să participe la sesiunea oficială de deschidere a reuniunii China – Europa Centrală și de Est (ECE), ca singur lider de partid politic din România care a răspuns invitației organizatorilor chinezi.
În mesajul său, Prof. Univ. Dr. Adrian Năstase a evocat o serie de calități de excepție ale diplomatului Nicolae Titulescu: „orator pasionat și convingător – caracterizat prin logică, precizie, eleganță; profesor angajat – preocupat de organizarea învățământului juridic; diplomat abil – apărător constant al intereselor românești, dar și al păcii internaționale”.
Din ampla evocare prezentată de domnul Adrian Năstase am reținut un aspect evidențiat în mod repetate de vorbitorii chinezi și anume discursul din 7 Martie 1932, în care, Nicolae Titulescu, se adresa Adunării Generale Extraordinare a Societății Națiunilor, în problema conflictului chino-japonez, discurs în care România cerea în șase puncte încetarea imediată și definitivă a tuturor ostilităților, încheierea unui armistițiu, respectarea și protejarea oamenilor, odată cu asigurarea integrității teritoriale a părților.
Suveranitatea ca fundament al dreptului internațional, principiul egalității în drepturi a statelor, principiul pacta sunt servanda și problema revizuirii tratatelor, războiul de agresiune, au fost de asemenea teme abordate în discursul lecție de istorie și diplomație prezentat de domnul Adrian Năstase.
De partea cealaltă, în mesajul său, Prof. Univ. Dr. Ding Chao, Universitatea de Studii Străine din Beijing (BFSU), a evocat prezența premierului Adrian Năstase în China, din urmă cu 20 de ani, într-o perioadă dificilă. „În acel moment dificil, de pericol din punct de vedere medical, a făcut o vizită oficială în China, dovadă a marii prietenii dintre poporul chinez și poporul român.”
În mesajul său, Prof. Univ. Dr. Dong Xixiao de la Universitatea de Studii Străine din Beijing (BFSU), a subliniat perioada dificilă pe care o parcurge România în ultima perioadă, având în vedere conflictul în desfășurare din Ucraina
„Știm cu toții că acum ne aflăm într-o perioadă dificilă și foarte specială. Mai ales noi vorbitorii de limba română știm și simțim că România este atât de aproape de Ucraina și are cea mai lungă granița cu țara aflată în conflict. De aceea, încercăm să face câte ceva, dar mai ales să învățăm din Istorie. Consider că ceea ce se întâmplă acum are foarte multe similarități cu ceea ce s-a întâmplat acum mai bine de 100 de ani. De aceea, Istoria nu este doar ceea ce s-a întâmplat, ci și viața pe care o trăim acum. (…) Poporul chinez este un popor recunoscător. Propunerile prezentate de guvernul chinez privind conflictul ruso-ucrainean consider că au răspuns criteriilor prezentate de Nicolae Titulescu în 1932.”
„În cariera sa politică de peste 20 de ani, atât în calitate de parlamentar, ministru al Finanțelor, ministru de Externe, cât și în calitate de reprezentat al României la Geneva, și mai târziu președinte al Societății Națiunilor, Titulescu s-a pronunțat pentru apărarea independenței naționale și integritatea teritorială a României, s-a opus soluției de limitare a conflictelor, s-a opus politicii de dictat și de război, s-a pronunțat pentru colaborarea economică internațională și pentru universalitatea organizațiilor internaționale, a militat pentru relațiile bune dintre marile puteri și statele mici vecine, aducând o contribuție de seamă la menținerea stabilității și păcii în lume”, a evocat domnul Li Ming, diplomat cu o vastă experiență în relația China-România, un vechi și dedicat prieten al României.
La rândul său, directorul departamentului de limba română din cadrul Radio China Internațional – China Media Group, domnul Wu Min, a declarat că „între China și România există o prietenie îndelungată. Consolidarea cunoașterii și înțelegerii reciproce dintre cele două țări și popoare reprezintă baza dezvoltării acestei prietenii. În cadrul secției de limba română continuăm misiunea începută în urmă cu 55 de ani, prin programele și proiectele noastre încercând să aducem o contribuție la consolidarea cunoașterii și înțelegerii dintre China și România. Desigur, am făcut multe relatări despre evenimentele majore care au vizat relațiile chino-române. Astăzi, suntem martorii unui asemenea eveniment, prin vizita domnului Adrian Năstase fiind marcați cei 20 de ani trecuți de la vizita oficială efectuată în anul 2003, în China, în calitate de prim-ministru al României, într-o perioadă dificilă pentru poporul chinez. Atunci, ca și acum, pot spune că este o mare bucurie când vine un prieten de departe”.
Solicitat de studenții chinezi vorbitori de limba română, Prof. Univ. Dr. Adrian Năstase a adus clarificări suplimentare cu privire la dreptul istoric, stabilirea frontierelor prin tratate de pace și spiritualizarea frontierelor.
„Titulescu spune următorul lucru: revizuirea frontierelor înseamnă practic să muți o frontieră cu câțiva kilometri mai la Est sau mai la Vest. Dar, nemulțumitului de astăzi îi va lua locul nemulțumitului de mâine, care și el va începe o procedură de revizuire și de tensiuni bilaterale. Frontierele să nu însemne blocarea circulației între persoane, blocarea transportului, blocarea comerțului, blocarea ideilor. În felul acesta, adversarii pot să devină parteneri. (…) Ceea ce într-o anumită perioadă poate să reprezinte spiritualizarea frontierelor, poate să devină despiritualizarea frontierelor.„
Nu în ultimul rând, în cadrul discuțiilor, domnul Octavian Stamate, în prezent membru al Reprezentanței Uniunii Europene în China, în anii ’90 student la București al Prof. Univ. Dr. Adrian Năstase, a evidențiat două dintre experiențele trăite în anii studenției: „Fiind student la Facultatea de Drept, la cursul de Drept Internațional Public, în Martie 1992, am fost invitați să ne deplasăm la Ministerul de Externe unde se aflau rămășițele pământești ale lui Nicolae Titulescu. Am mers cu întreaga facultate să depunem omagiul nostru, iar dintre cei care au fost atunci acolo un student a ajuns ministru de Externe și vreo doi ambasadori. Repatrierea rămășițelor fiind meritul conducerii politice a României de la acea vreme, a ministrului de Externe (Adrian Năstase – n.m.). Cu regret, de atunci, doar o altă personalitate politică a mai fost readusă în România (Take Ionescu – n.m.), dar când fostul ministru de Externe ocupa funcția de prim-ministru.”
În cadrul evenimentului organizat de ICR Beijing au fost prezentate și oferite două lucrări apărute sub grija Fundației Europene Titulescu: „Nicolae Titulescu – Un mare Român, un mare European, un mare Contemporan” și „Nicolae Titulescu – Romanian’s Foreign Policy”.
Felicitari Dle Prim Ministru pentru pastrarea relatiilor speciale cu China, prietena Romaniei de multe decenii. Ceea ce ati facut dv, impreuna cu prezentarea dlui Dan Tomozei, reprezinta un suport vital pentru continuitatea prieteniei romano-chineze peste idiosincraziile mai putin auguste ale politicii curente a Romaniei.
Ca în cele mai negre vremuri ale dictaturii ceaușiste, în care românii trebuiau să asculte postul de radio „Europa liberă”, ca să afle ce se petrece cu adevărat în propria lor țară (și, de altfel, ca în orice dictatură, în genere), aflăm azi cele mai sumbre vești despre războiul din Ucraina din presa străină, căci slugarnica presă românească trece sub tăcere tot ce nu le convine „aliaților” occidentali și „lumii libere”.
Că duminică, 14 mai, drone rusești au distrus uriașul depozit ucrainian de arme și muniții din Hmelniţki (stocate în vederea unei contraofensive de proporții asupra forțelor ruse), au relatat, ce-i drept, și mass-media românești. Ceea ce au trecut sub tăcere e că instrumentele de măsurare de la Lublin, Polonia, au înregistrat un nivel de bismut în atmosferă de 6-7 ori mai mare decât cel normal. Bismutul este un element chimic rezultat din dezintegrarea uraniului sărăcit. Până de curând, se credea că bismutul nu este radioactiv; recent, s-a descoperit că este, deși în mică măsură. Când, însă, nivelul de bismut din aer crește de 6-7 ori, nici măsura asta nu mai e atât de mică.
Presa poloneză a relatat în mod transparent toate acestea, precizând cât se poate de clar că radioactivitatea crescută înregistrată la Lublin este rezultatul exploziei munițiilor de la Hmelniţki. Lacheii din presa românească tac ca peștii, pentru că altfel ar arunca oprobiul asupra britanicilor criminali și iresponsabili, care au furnizat proiectilele cu uraniu sărăcit armatei ucrainiene, în ciuda protestelor Rusiei, care a avertizat că acest gest poate fi primul pas spre un război atomic.
Mi-e scârbă de „aliații” noștri occidentali, care „ne apără” de pericole imaginare (ipotetice atacuri ruse asupra României), dar ne supun unora reale! Mi-e scârbă de „lumea liberă” și de pupincuriștii ei, români sau străini, faimoși sau anonimi!
@Scroafa: „Mi-e scârbă de „aliații” noștri occidentali”.
Ăsta sa fie nivelul discuțiilor de pe forumul d-lui. Adrian Năstase?
În opinia mea, undeva la nivelul mentalității anti-occidentale ruse.
Nu sunt in tara si nu am fost atent la aceasta exprimare ce trebuia cenzurata.
@ Mircea Popescu
Vă adresez acest mesaj cu simpatie. Și vă răspund: da, ăsta e nivelul discuțiilor de pe blogul d-lui Adrian Năstase. Și asta îl ridică. Nivelul discuțiilor ar fi scăzut dacă, dimpotrivă, pe blog s-ar exprima numai aplaudacii ca dvs., care iau de bune și aprobă toate „adevărurile” oficiale. Atunci, nivelul discuțiilor de pe blog s-ar reduce, într-adevăr, la „Ein volk, ein reich, ein fuhrer”; românii, toți ca unul, și România toată, alături de conducător (nu, nu e vorba de Joianis, marioneta aia jalnică nici nu există, e vorba de Marele Frate).
Viziunea dvs. despre lume se reduce – ca să păstrez aceeași notă de mai sus – la deviza SS-ului: „Onoarea mea este loialitatea”. Sau, mai pe românește: lingeți mâna care vă hrănește. Și-o faceți cu sinceritate. Raționamentul dvs. – deconcertant de rudimentar – e următorul: „Dacă mie, român, mi-e bine în SUA, și României îi e bine cu SUA. Și, de fapt, întregii lumi”. De-aia vă spun că vă simpatizez: sunteți atât de pueril, că-mi sunteți drag.
@ Adrian Năstase
„…nu am fost atent la aceasta exprimare ce trebuia cenzurata.”
De ce? Nu avem voie să avem simpatii și antipatii? N-avem voie să fim scârbiți? N-avem voie să ne exprimăm scârba? Nici măcar când suntem iradiați de explozia unor proiectile occidentale? Nu permiteți libertatea de expresie? Nu trăim într-o democrație? Chiar nu înțeleg: DE CE ar fi trebuit să cenzurată exprimarea respectivă?! Pentru că așa cere Mircea Popescu?
Cred in continuare ca expresia respectiva trebuia cenzurata. Eu am stabilit anumite reguli de adresare pe blog. Ele sunt precizate in disclaimer. Sunt alte locuri unde acest tip de “libertate de exprimare” poate fi utilizat. Iar cei care s-au saturat de UE, de Nato si vor in CSI pot sa scrie in alta parte.
Mi-am găsit beleaua cu mesajul anterior în care, văzând încrâncenarea cu care este apărată doctrina rusă a desființării NATO, mă întrebam spre ce se îndreaptă discuțiile de pe acest blog.
Pe e-mailul personal sunt inundat de mesaje încărcate de ură și parapon anti-american din partea : „Scroafa the best” care are și un blog pe măsură (https://nuestrarevolucionsocialista.wordpress.com/), alias „raduprajan”, alias Eugen Dogaru.
Nu că m-ar afecta, dar limbajul suburban folosit, inclusiv înjurături, de persoane care, oripilați, pozează ca apărători ai dreptului la liberă exprimare, inclusiv pe blogul domnului Năstase, dovedește, din păcate, că mulți dintre participanții la discuțiile de pe diverse bloguri nu au depășit gradul de educație al mahalalelor.
Și vina o au, atât clasa politică, formată din politicieni de același nivel intelectual, cât și mass-media, presă și TV, care coboară ștacheta calității, a informării corecte și a dialogului televizat civilizat spre mocirla scandalului și dezinformării nocive.
O cauză posibilă o constituie alterarea spiritului civic și a spiritului național.
SPIRITUL CIVIC ca element fundamental al CLĂDIRII societății, este transformat astăzi în factor determinant pentru DISTRUGEREA societății, așa cum s-a dezvoltat și cum a evoluat ea în decursul istoriei.
Și acest lucru se realizează prin încercarea de eliminare a tradiției, a culturii tradiționale și naționale, practic a SPIRITULUI NAȚIONAL.
În încercarea de a elimina tot ce înseamnă național, mai ales „stat național” și „valori naționale”, se vorbește astăzi de „statul civic și societatea civică” (Maia Sandu, Adrian Severin și noul curent progresisto-globalist cu rădăcini în fondurile lui Soroș).
Recent, Serbia a anunțat că, după bombardamentele din 1999, dezlănțuite de SUA asupra Iugoslaviei, care, prin durata lor de 78 de zile și de nopți, le-au întrecut în sălbăticie chiar și pe cele lansate de naziști împotriva Londrei – 56 de zile și de nopți – , cazurile de cancer, cauzate de proiectilele cu uraniu sărăcit, folosite de americani, au crescut considerabil.
Ei, si dumneata, acum! Tu nu stii ca sint bombe bune si bombe rele, in functie de cei care le lanseaza?
https://www.facebook.com/photo/?fbid=754694706127325&set=a.113352913594844
Important e ca a fost pentru o cauza buna: protejarea musulmanilor care fac atentate si crime, in inima Europei. Inca o data, americanii si slug… aaa… zi-i sa-i zic… aliatii lor (NATO) s-au dovedit a fi cavalerii umanitatii. Important e sa facem cancer cu constiinta impacata. La cit mai multe! La mai mare!
Domnule Mihalcea,
Doriți să știți cum gândește Mircea Popescu, sau vă place doar să faceți supoziții bazându-vă numai pe impresii superficiale și dezacord de opinii?
Vă recomand blogul aflat la adresa https://mipopescu.wordpress.com unde se află peste 300 de articole cu poziții și opinii pe care le-am luat dealungul timpului privind relații internaționale, relațiile României, analize legate de UE, naționalism și patriotism, posibilul rol al României în Europa, propuneți și inițiative legislative argumentate.
Chiar și o scurtă prezentare autobiografică.
Sunt convins că nu mă ridic la nivelul dumneavoastră de profesor genunchiul sau al multor altora, desigur mult mai prolifici cu niște contribuții mult mai valoroase în această direcție ca urmare a cunoașterii mult mai profunde și mai directe a realităților autohtone și globale, dar mă gândesc că poate fi un util schimb de experiență, mai ales că unele articole au apărut și în presă.
A propos, nimeni, nicăieri, niciodată nu „m-a hrănit”, nu mi-a întins nicio mână ca să fiu nevoit să i-o pup.
Și în România, până la 45 de ani și în America până la 69 când m-am pensionat, am muncit pentru a supraviețui, pentru a-mi întreține familia, fără să crâcnesc, fără să-i blamez pe alții pentru greutățile prin care am trecut, sau să-i invidiez că au mai mult decât mine.
Am învățat că în viață tu și numai tu trebuie să-ți câștigi traiul, trebuie să fii competitiv, fără să pretinzi ca statul să-ți dea sau … să-ți mărească salariul.
Ai căzut, te ridici, nu-i altă cale.
Ca orice emigrant.
Și în tot acest timp, fiind în America, mi-am găsit timp pentru activități în folosul țării.
Ba chiar, guvernul României (Prim Ministru, Adrian Năstase) a considerat că merit un Ordin Național „Pentru Merit” în rang de Comandor.
Ca sa fim sinceri, „prietenia” romano-chineza, incepind cu perioada comunista, sub Ceausescu, a fost pe baza de interese comune. Acele interese erau in mare masura anti-sovietice, sprijinite de americani (sub Nixon si alti Presedinti). „Anti-sovietice”, adica si anti-comuniste, din perspectiva americana-occidentala.
Eu am fost la Ambasada Chinei la Moscova in perioada anilor ’70, cind Romania dezvolta relatii romano-chineze la acea vreme, si vadit anti-sovietice, anti-Kremlin, deci practic, anti-ruseshti, pentru ca tot Rusia si rusii erau atunci la butoane. Diplomatii chinezii respectivi au fost oameni tare prietenosi, si usor de placut. Acolo am mincat cea mai buna mincare din viata mea (care nu se aseamana cu mincarea chinezeasca facuta pe gustul americanilor aici) si am baut primul Mao Tai (care nu mi-l mai permit aici in Canada pentru ca e mult prea scump).
Amintesc de diplomatii chinezi Liu Guan Ci, si Li Feng Lin (daca imintesc bine). Nu situ daca mai traiesc. Unul dintre ei a ajuns Ambasador la Bucureisti, si l-am revazut dupa Revolutie.
China era o tara extrem de saraca la acea vreme, mult mai saraca decit tarile din URSS si cele din CAER, in sfera de comanda a Moscovei. China cauta deschidere si aliati-prieteni mai ales din cauza saraciei si a izolarii, dar si ei aveau aceiasi teama cu rusii, dupa un raboi la frontiera ce ameninta pacea in zona.
China a gasit in Romania de atunci un bun partener sub Ceausescu, caruia evient ii era teama de comunistii rusi, ce au invadat Cehoslovacia, si au readus iarna ruseasca cu tancurile dupa „Primavara” din Cehoslovacia.
Romania a fost pilonul, fundamentul initial al relatiei SUA-China in Europa acelor vremuri tulburi si bipolare.
Pacat ca nu am reusit sa raminem acel pilon de stabilitate.
Romanii de azi nu cunosc China. Occidentul nu conuoaste China, si m-as aventura sa spun ca nici chiar China inca nu se cunoaste bine, inntr-un context in care toate reflectoarele sunt pe ea, si toata lumea are convingerea ca e un lider mondial.
Acceptul tacit al arzboiului si parteneriatul special cu Rusia agresoare nu o ajuta moralmente sa fie privita ca o putere luminata pe plan mondial. Da, economic, sunt o puetere, militar si acolo se straduie, dar la capitolul „pace in lume” sunt deficitari inca in diplomatie. Diplomatia „lupului” nu e caracteristica unui popor pasnic dar dinamic cum sunt chinezii.
„Eu am fost la Ambasada Chinei la Moscova in perioada anilor ’70, cind Romania dezvolta relatii romano-chineze la acea vreme, si vadit anti-sovietice, anti-Kremlin, deci practic, anti-ruseshti, pentru ca tot Rusia si rusii erau atunci la butoane. Diplomatii chinezii respectivi au fost oameni tare prietenosi, si usor de placut. Acolo am mincat cea mai buna mincare din viata mea (care nu se aseamana cu mincarea chinezeasca facuta pe gustul americanilor aici) si am baut primul Mao Tai (care nu mi-l mai permit aici in Canada pentru ca e mult prea scump).
Amintesc de diplomatii chinezi Liu Guan Ci, si Li Feng Lin (daca imintesc bine). Nu situ daca mai traiesc. Unul dintre ei a ajuns Ambasador la Bucureisti, si l-am revazut dupa Revolutie.”
Deci si dumneata esti un fost, un politruc facut om de comunisti, care, acum, lupta pe viata si pe moarte contra „comunismului” si ne da lectii de „anticomunism”, din Canada, inecindu-ne cu cantitatea si lungimea comentariilor sale absolut inutile, care nu aduc nici o contributie. Dar nu ma mira. E tipic, pentru societatea romaneasca postrevolutionara. Absolut tipic. Sa ne aducem aminte de turnatorul Petrov (traian basescu), vajnic luptator „anticomunist”, dupa caderea comunismului, de procuroarea comunista monica macovei, prietena lui Nicu Ceausescu, de „intelectuali” ca tismaneanu/tisminetki, crescut in Primaverii, de tatal activist, venit in Romania pe tancurile sovietice, de baconschi, fiu de politruc si poet proletcultist, de patapievici, fiu de comunist polonez… Cei care-au fost ceva, pe vremea comunismului, sint, azi, cei mai vajnici si mai agresivi „anticomunisti”. Scirba maxima!
P.S.: Constat ca „pretenul” Mircea Popescu nu se mai indigneaza ca „nu-ti dai numele adevarat”, asa cum face de cite ori cineva scrie comentarii care nu-i convin. Probabil ca, in cazul tau, nu-i nevoie. Se poate avea incredere. Doar ai opinii politice „corecte”, nu?
In ce priveste Taiwanul, eu cred ca solutia cea mai pasnica si conforma cu dreptul international este sa fie intrebati cei ce locuiesc in Taiwan ce isi doresc, pe baza unui Referedum validat international, sau a unei hotariri a celor alesi democratic de cetatenii din Taiwan. Nu fortati taiwanezii sa se alipeasca Chinei printr-un razboi initiat de China, similar cu invazia ruseasca in Ucraina, si pe baza unor argumente similare, ca Ucraina ar apartine Rusiei.
Sigur ca momentul unei asemenea hotariri ar trebuie sa fie si el ales de cetatenii din Taiwan, pentru ca cei de la butoane „democratic” sunt mai mult interesati de ei insisi in ambele scenarii.
Dar alegerea acestui moment este important si pentru Occident, si mai ales SUA, aflat practic intr-un razboi prin proxy cu Rusia. China nu ar trebui sa ignore aceste interese, din mai multe motive pe care China le intelege.
Care este totusi diferenta intre „dictat” si „alegere”? Nu caut o explicatie gen DEX, dar observ cum ne impotmolim in ape tulburi cind incepem sa vorbim de principii.
„..Titulescu s-a pronunțat pentru apărarea independenței naționale și integritatea teritorială a României, s-a opus soluției de limitare a conflictelor, s-a opus politicii de dictat și de război..”
Incep prin a declara ca nu inteleg ce inseamna „solutia de limitare a conflictelor”, daca e una sau mai multe, care este definitia acestui concept, si cum se aplica, daca se aplica, si cine il aplica si cum si cind, in ce conditii.
Dar daca vorbim de un principiu „umanist”, care trascede vad religia si apropie pina si China de crestinatate, la a te opune razboiului ma refer: cum s-a opus China razboiului inceput de Rusia din 2014 cu ocuparea Crimeei de catre trupe ruse camuflate in martieni (omuleti verzi), si cum s-a opus China invadarii Ucrainei? As spune direct: in nici un fel, ba din contra, a amplificat un tip de parteneriat preferential numit de ei „strategic”, si „fara limite”. Deci ce credibilitate are China cind un un profesor al sau afirma ca :
„…Propunerile prezentate de guvernul chinez privind conflictul ruso-ucrainean consider că au răspuns criteriilor prezentate de Nicolae Titulescu în 1932.”…”
Poate partial. Dar in esenta nu au raspuns, pentru ca nu se opun politicilor de dictat si razboi al Rusiei.
In rest, vorbe frumoase, incercari de apropierie, toate dantelariile lumii diplomatice se vad in background. In prim-plan insa shocheaza lipsa concordantei intre afirmatii si realitate.
Eu cunosc si lucrez si cu chinezi si cu taiwanezi. Sunt printre ei oameni absolut admirabili, cu un simt al responsabilitatii, datoriei si ordinii superioare europenilor. Au si ei padurile lor falnice, dar si uscaturi, ca orice rasa umana.
Interactiunile peste timp cu Occidentul si-a lasat amprenta asupra chinezilor. Au devenit mai deshisi, au inceput mai ales la a doua generatie sa aibe opinii pe care si le exprima deschis, fara teama. Nu mai sunt de „nedescifrat” si de aici teama noastra, a occidentalilor s-a redus.
Problemele sunt de la statul chinez, si liderii lor comunisti, care au cred ei insisi ceva dificultati sa mai inteleaga cit de comunisti si cit de capitalisti au devenit, cita libertate de expresie sa lase chinezilor si cite drepturi sa le acorde unor categorii. Un mix interesant pentru noi liberalii, fara indoiala unic.
Frica de China a Occidentului colectiv e similara cu frica istorica a Romaniei de Rusia (care insa se vede prin secretosenia cu care abordeaza sprijinul pentru Ucraina in comparatie cu alte tari din UE si chiar vecine Ucrainei).
Observam de mult timp o agresivitate diplomatica care e perceputa aici ca un instrument rudimentar folosit de China, ce nu poate fi asociat cu un stat care se vede sau e vazut ca o mare putere in lume.
China a inceput sa se manifeste precum Rusia, cu agresivitate, si diplomatic, si militar, deci este perceput ca un potential mare adversar al Occidentului. Totusi, Occidentul, din ratiuni practice, nu aplica sanctiuni masive Chinei inca, dar daca China va incepe o invazie sau blocada a Taiwanului, vor veni cu siguranta, la pachet din pacate cu un razboi cu SUA si aliatii sai in regiune.
Deocamdata, povestea cu balonul a fost uitata si cred ca atita timp cit „omeleti verzi” ai lui Putin nu o sa fie observati zburind in OZN-uri chinezeshti in spatiul aerian al NATO va fi pace.
Ma intreb, cum ar gandi chinezii daca China ar deveni un loc de refugiu si imigrare din Europa in urma unui mare conflict, sau daca Occidentul – intr-un scenariu neplauzibil – ar cadea economic atit de mult incit am deveni ca si africanii sau afganii sau sirienii. Cum ar „integra” ei europeni sau din alte culturi? Pentru ca cel putin media occidentala descrie procesul de „integrare” al Chinei pentru o minoritate de alta religie si etnie prin „re-educare”: chestia uigura. Pentru ei problema este ca uigurii nu sunt educati suficient, si atunci au construit centre speciale unde uigurii sunt „re-educati”, insa separati de chinezi. Esti de alta etnie sau rasa? Solutia e sa mergi la scoala. Aia chinezeasca evident. Ce materii se predau in aceste scoli de „re-educare” in China si care este curriculum?
Nu e clar ce inseamna „re-educare”, dar pare tot un fel de minciunica, cel putin citind media occidentala.
Ar fi interesant de stiut de la sursa ce se intimpla cu acesti uiguri, si de ce trebuiesc „re-educati”. Poate afla dl. Nastase si clarifica mai bine sa intelegem. Asta nu pentru ca am interfera cu afacerile lor interne. Pina la urma afacerea trebuie inteleasa tocmai ca sa nu interferezi cu ea, atita timp cit posesorul afacerii nu face business cu tine.
Iata o intrebare pentru administratia misiunilor diplomatice: au voie reprezentantele diplomatice sa afiseze pe peretii ambasadei ce cred ele, sau sunt supuse cenzurii statului unde se afla ambasada?
China a trimis mai multor ambasade un mesaj in care le cere sa nu mai posteze „propaganda politizata” pe ziduril exterioare ale ambasadelor, dupa ce Canada si alte state au afisat steagul Ucrainei pe peretii exteriori ai misiunilor lor in China, la Beijing.
Ambasadele sunt practi teritoriu al statului unde se afla ambasada, asa ca, ar trebui sa poata face ce vor ele cu teritoriul lor. Nu am auzit sa existe in tratatele internationale interdictii sa afisezi ads de la NIike, Adidas etc sau orice alte mesaje., Sunt mesajele statului tau intr-o alta tara. Pe de cealalta parte, evident ca ar trebui sa existe anumite reglementari care sa nu permita mesaje injurioase, pornografice sau ofensatoare in tara gazda. Dar afisarea steagului Ucrainei nu ar trebui sa fie ofensatoare pentru China. Nu e nimic imoral in asta. Dar, alta cultura, a ascunsului mizeriei sub pres.
https://www.reuters.com/world/china-asks-foreign-missions-displaying-ukraine-flags-remove-propaganda-2023-05-17/
Teama intre state provine din cunoastere, dar mai ales din necunoastere. Exista aceste permanente suspiciuni care slabesc relatiile dintre state, mai ales intre vecini. Teama de vecini este permanenta intre toate statele, chiar si intre cele care se declara „prietene”.
Cunoastem anumite declaratii si actiuni neprieteneshti in Marea Sudului la adresa unor tari mai mici (in pofida retoricii despre statele mici din anumite comentarii ale partii chineze). Filipine este un exemplu. In ciuda unor relatii proaste cu SUA, din cauza unor actiuni agresive ale flotei militare chineze impotriva unui vas de pescuit filiinez, Filipine a decis sa reia alianta militara cu SUA. SUA construiesc o alternativa de aliante cu state vecine din zona Chinei. Remarcam aparitia unor aliati noi dar puternici: Coreea de Sud si Japonia. Se aud voci din acea alianta ca de fapt NATO ar trebui sa includa si aceste state aliate SUA, deci vor fi multe provocari pentru China. Vor slabi cu cap aceasta alianta strategica a statelor care sunt „like-minded” cu SUA si Occidentul, sau vor continua sa actiuneze in asa fl incit aceasta alianta va deveni mult mai puternica militar vorbind?
State mai mari ca India sunt inca aparent „neutre” fata de conflictul Occident (SUA in primul rind) si China, dar, ca vecini, cu permanente incidente la granita, si cu animite dispute teritoriale, nu se intrevede aceiasi relatie „fara limite” pe care China si Rusia le-au anuntat pompos lumii si care probabil isi are de fat si ea limitele ei.
China are de ales inrte a fi un lider care domina prin forta, unul pasnic si luminos, magnetic ca model, sau si una si alta, plagiind practic modelul american-european. Sunt departe de ultima varianta.
Alegerile imediate ale Chinei in activitatea lor diplomatica isi va pune fara indoiala amprenta si pentru ei, si pentru cei din jur, si pentru Occident.
In ce ne priveste, doar regret ca Romania nu poate sa mai fie acelasi actor important in relatia SUA-China, care sa poata influenta procesul de pace in zona estica, asa cum a facut-o pe vreme loui Ceashca. Vocea noastra e doar in corul de baieti si fete din spatele solistilor principali. Poate mai tarziu? Speranta moare ultima…dar de cele mai multe ori moare sigur.
@AN,
Continuati sa aprobati astfel de „comentarii” care sunt atac la persoana, si care nu au nimic de a face cu analize pe teme de relatii internationale, ci cauta sa scada pina la mojicie nivelul dezbaterii.
Poate vreti sa vedeti citi pumni pot sa incasez pe blog, cit rezist? E vreun cult al initierii aici care presupune aceasta permanenta grohaiala masochista, in lupta „de clasa” pentru ceva laturi pseudo-intelectuale? Pentru ca asa apare, ca, in spiritul progresist al „inclusivitatii si diversivitatii”, ii includeti pe blog si pe suporterii stilului retoric ai doamnei Shoshoaca & friends, in toata „splendoarea” erectiei lor uni-neuronale.
***********************************************
Prof. Codrut Mihalcea spune:
MAI 18, 2023 LA 5:29 PM
„…Deci si dumneata esti un fost, un politruc facut om de comunisti, care, acum, lupta pe viata si pe moarte contra „comunismului” si ne da lectii de „anticomunism”, din Canada, inecindu-ne cu cantitatea si lungimea comentariilor sale absolut inutile, care nu aduc nici o contributie….”
***********************************************
„Spune, cu vorbe civilizate, niste lucruri adevarate.”
Oare spune cineva adevărul, sau doar interpretări pe care le consideră adevăruri?