Fundația Europeană Titulescu – Centrul de Studii Strategice organizează miercuri, 3 mai 2023, începând cu ora 17.00, lansarea volumelor 14 şi 15 din seria ROMÂNIA. SUPRAVIEŢUIRE ŞI AFIRMARE PRIN DIPLOMAŢIE, Două decenii de relaţii româno-sovietice 1965-1985 coordonată de Ambasadorul Nicolae Ecobescu, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2023
Invitaţi speciali:
Dr. Vasile BUGA, diplomat și istoric, INST, co-editor
Dr. Constantin MORARU, Arhivele Naționale ale României, co-editor
Sandra ECOBESCU, Președinte – Fundația Calea Victoriei
Moderator:
Prof.univ. Dr Adrian NĂSTASE, Președintele FET.
Evenimentul se va desfășura la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47 sector 1 și va fi transmis live pe canalul de YouTube al FET.
Vă așteptăm!
Dl. Ecobescu si-a iubit meseria si a slujit Romania in vremuri diferite, in munca diplomatica cu rezultate care se vad si azi, cind el nu mai e. Imi aduc aminte ca si-a gasit timp si pentru niste tineri cu multe ambitii si putina rabdare. Dumnezeu sa il odihneasca.
Va doresc o sesiune cu rezultate bune, si, de ce nu, sa fie si placuta. Imbintul utilului cu placutul este azi o arta intr-o lume preocupata doar de eficiente si rezultate.
Riscurile de securitate sunt mari pentru Romania.
NATO este umbrela de securitate, singura pe care Romania se poate baza. Toti pentru unul, unul pentru toti. Mai bine ii spuneau „Alianta Dumas”, ii multumeau si pe francezi.
Dar ce va face sau nu Romania in scenariul in care va exista un conflict militar si SUA vor fi atacate, de China, de Rusia, de Coreea de Nord? Ce inseamna ca un membru sa fie „atacat”? E vorba doar daca ii ataca teritoriul, sau un avion sau nava maritima? Este o nava militara parte a suveranitatii si integritatii teritoriale ale unui stat? E important de stiut.
Va reactiona NATO colectiv in cazul unui conflict militar SUA-China? O va face daca SUA o va cere, sau automat? Care ar fi criteriile de a lua o decizie in acest sens? Sau fiecare stat NATO va hotari individual? In ambele cazuri, cum s-ar pozitiona Romania? Evident, sa iti trimiti trupele romane in Taiwan te lasa deschis pe frontul rusesc.
Un articol foarte bun in Foreign Affairs se refera la India, si cum SUA (Administratia Biden) face un pariu prost investind in India, si sperind ca ii va fi aliat intr-un razboi impotriva Chinei. Concluzia este ca India nu va raspunde asteptarilor SUA, si nu se va alia cu SUA impotriva Chinei. Dar Filipine, Japonia, Corea de Sud, Australia? SUA construiesc o alianta cu aceste state, care nu sunt in NATO, si deci nu exista un sistem de aparare coloctiv in acea zona. Nimic nu garanteaza SUA ca daca Filipine accepta umbrela americana de frica Chinei, Filipine ii va fi un aliat SUA, cind SUA este la anaghie.
Asta cu trupele române in Taiwan, care lasa descoperit frontul rusesc in 2023, este foarte tare, frate! Si este in topica subiectului „Relatiile româno-sovietice intre 1965-1985”!
Tu ce legatura ai cu subiectul, si mai pe larg, cu subiectele?
Vreau sa imi cer scuze domnului Tudose, fost premier, pe care l-am criticat cind a facut o afirmatie interpretabila cind unii separatisti maghiari isi faceau de cap.
Retrospectiv, il aplaud acum, pentru ca fara sa raspunzi, fara sa ai initiativa, se pun incet fostele borne ale imperiului austro-ungar in Romania. Sunt semne ca romanii sunt la fel de discriminati in zonele locuite de maghiari cum erau si acum citeva secole.
Nu imi e clar care este explicatia pentru care UDMR este permanent la guvernare. E UDMR a doua ambasada a Ungariei la Bucuresti? Da, au oameni destpeti, dar nu imi e clar daca ei implementeaza interesele maghiare in Romania, sau sunt loiali Romaniei. Dupa cum au mers lucrurile pina acum, prima ipoteza pare mai veridica: ca loialitatea lor fata de Romania e foarte discutabila. Si atunci, de ce in Guvern mereu? Intrebare mai ales pentru PSD si PNL.
Da, si UDMR are o stransa legatura cu URSS din perioada 1965-1985!
Are!
Ce diplomatie alegem pentru etapa care urmeaza?
E foarte elocventa legatura dintre diplomatie si strategie, pe care o sugereaza volumele “România – Supraviețuire și afirmare prin diplomație” si organizatorul lansarii lor, Centrul de Studii Strategice al Fundației Europeane Titulescu (FET).
Intr-adevar, ca mijloc de politica externa si relatii internationale al unui stat national, diplomatia are bataie lunga si tinte esentiale. Nu exista o diplomatie eterna, cum suntem avertizati inca din secolul XIX de catre lordul Palmerston.
Poate ca una dintre cerintele imuabile ale diplomatiei este upgradarea acesteia. Ratele de adaptare a diplomatiei sunt in functie de dinamica mediului extern. Am mers 40 de ani cu o anumita diplomatie, de „supravietuire si afirmare”, cum inspirat releva titlul seriei coordonate de ambasadorul Nicolae Ecobescu.
Parerea mea este ca de o diplomatie a „supravietuirii” in Romania postbelica a fost vorba in etapa 1945-1965, dupa care a urmat o etapa de „afirmare”, cum spun cartile in cauza, de boom diplomatic, in perioada 1965-1985. As remarca ca etapa de afirmare ar fi fost imposibila fara acceptul sovieticilor, care nu ne-au interzis o diplomatie proprie, fara sa ne impuna cu cine sa avem sau nu relatii.
Parcurgem acum o alta etapa, de peste 30 de ani, pe care as denumi-o a „dez-afirmarii”, prin interdictii greu de imaginat pentru o lume cu adevarat libera. Desigur, dintr-o astfel de fundatura diplomatica, in care nu mai contam si vocea nu ni se mai aude in lume, inevitabil rememoram cu nostalgie etapa „afirmarii”.
Ceea ce este trist si inadmisibil este faptul ca nu ni se permite sa ne promovam interesele nationale, sa dialogam liber in relatiile internationale, sa avem relatii economice de piata libera. Un tratat de alianta e sinonim cu un pact de sclavie?!
Asa cum las sa se inteleaga inca din interogatia de inceput a acestgui text, in opinia mea exista mai multe tipuri de diplomatie. Evident, de referinta este definitia lui Bismark: diplomatia este un pumn de otel intr-o manusa de catifea.
Se adauga, desigur, tipul de diplomatie actualizata, amintit deja, a britanicului Palmerston, ca aliatii si dusmanii nu sunt permanenti, doar interesele sunt eterne, din care aflam indemnul implicit la upgradare periodica a diplomatiei.
Sa mentionam si diplomatia refuzului, enuntata de parintele ortodox Nicolae Steihardt, inteleasa ca atitudine, de a spune NU santajului, inchinarii, capitularii.
O varianta e si ce a spus recent fostul ambasador american Adrian Zuckerman – spuse care neindoielnic trebuie despovarate de dublul standard -, despre diplomatia neacceptarii si curajului, de a nu accepta verdictul non-schengen.
Un alt gen de diplomatie a fost evocat de papa Francisc saptamana trecuta la Budapesta, de a respinge calea josnică a “colonialismul ideologic” care şterge diferenţele, ca şi aşa-numita cultură gender, o subcultura sectanta, sau pune noţiuni reduse ale libertăţii, ca de jungla, deasupra realitatii vieţii civilizate.
O diplomatie a binelui a fost magistral substantiata de jurnalistul de televiziune american Tucker Carlson, dat afara in urma cu putin timp de la Fox News TV. „Partea binelui este caracterizată de calm, liniște, pace, cum vreți să-i spuneți, lipsa de conflicte, neprihănire. Neprihănirea este alături de evlavie. E adevărat, așa este”, a punctat Carlson. „Iar răul este caracterizat de opusul acestora. Violența, ura, dezordinea, diviziunea, dezorganizarea și întinarea. Așa că, dacă te implici total în lucrurile care produc acest ultim coș de rezultate, ceea ce susții cu adevărat este răul”, a spus el, discernand intre bine si rau, valori si non valori.
Dar cea pe care o pretuiesc cel mai mult este diplomatia eminesciana, a „geniului tutelar al spiritualităţii româneşti”, din Scrisoarea III, din care redau fragmente esentiale: „- Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul…/ Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,/ Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;/ N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid/ Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”.
Nu stiu cat ne mai putem baza pe „diplomatia Eminesceana”, saracia si nevoile le avem, neamul este dezbinat iar, tot ce misca, raul si ramul sunt vai mama lor, suntem in bataia vantului cu asemenea politicieni, guvernanti si Presedinte. De la predecesorii nostri diplomati putem invata foarte mult insa, astazi datele diplomatiei actuale, miscarile, aliantele si afinitatile sunt intr-o continua asezare ceea ce ar necesita din partea diplomatiei romanesti (inexistenta astazi) o activitate intensa, neobosita, cu toata lumea.
Ambasadorul Nicolae Ecobescu o eminenta cenusie a diplomatiei romanesti, asa cum a amintit cineva a servit cu loialitate si profesionalism diplomatia Romaniei indiferent de era si regim.
@Anonimul:”…saracia si nevoile le avem”
Cum definiți „sărăcia”, că nevoi avem toți și tot timpul?
A călători în străinătate cu mașina personală sau chiar prin agenții de turism în țări exotice, înseamnă sărăcie? În raport cu ce?
A te deplasa în oraș și, în general, a-ți petrece numeroasele zile libere oficiale prin țară, doar cu mașina personală, înseamnă sărăcie? În raport cu ce?
A-ți umple căruțul cu mâncare și alte produse la Kaufland pentru a le îndesa în portbagajul mașinii, înseamnă sărăcie? În raport cu ce?
Abundența de mașini, relativ noi, care inundă șoselele, care fiind prea multe parchează și pe trotuare nelăsând loc pietonilor, mașini care consumă benzină din ce în ce mai scumpă (peste tot în lume), înseamnă sărăcie? În raport cu ce?
Oare ce nu-și poate românul în raport cu semenii lui de pe alte meleaguri?
Să mai întreb?
Poate dacă îmi răspundeți doar la aceste câteva întrebări, voi înțelege de ce românul se plânge zi și noapte de sărăcie.
Zău, vreau să înțeleg care este definiția sărăciei românești cauzatoare a nemulțumirii permanente exprimată cu atâta încrâncenare de români, respectiv care este gradul de sărăcie în România.
@Mircea Popescu
Nu am sa polemizez cu dvs.. Ceea ce subliniati este intr-o masura adevarat insa, trebuie sa analizati situatia cu mai multa atentie la nivel macro. Stiu, am vazut si eu intr-o parcare a unui mall din nordul capitalei o adevarata colectie de automobile care ar fi facut invidiosi pana si pe monegasci, totusi procentul oamenilor care o duc de pe o zi pe alta sau la limita saraciei fiind angajati, este foarte mare. Procentul celor care traiesc asa cum aminteati dvs., in Romania, nu este unul majoritar iar, din pacate multi sunt cu „timp liber” si ca o constatare personala, acestia sunt tineri (plictisiti). Constat ca sunteti de incrancenat in ceea ce ma priveste. Situatia din Romania nu o simtiti in mod real si nu stiti cati romani fura (inca) sau sunt indestulati cu acte in regula de cele mai multe ori nemeritat, beneficiari de sinecuri si sunt extrem de multi. Din fericire nu sunt obligat sa raspund chestionarului si sigur puteti pune multe intrebari, sunteti un om liber.
@Anonim, nu am nimic împotriva dumneavoastră, mai ales că nici nu vă cunosc, atâta timp cât trăiți curajos în umbra anonimatului pentru a face afirmații de loc măgulitoare la adresa românilor, portretizați ca ființe murind de foame stând în genunchi cu mâna întinsă.
Eu nu am făcut afirmații, ci am întrebat punctual: care este definiția sărăciei românești și care este scopul de a prezenta o imagine a unei Românii paupere, având caracteristicile unei țări africane, o țară aparținând lumii a treia?
Două întrebări simple la care puteți replica dacă aveți răspunsuri, sau, așa cum faceți, puteți ocoli răspunsul printr-o retorică populistă care dă greutate întrebării: „În ce scop o faceți?”, dar și un posibil răspuns: „Pentru denigrarea țării”.
Articolul întreg, „Sărăcia românească”, la adresa (https://mipopescu.wordpress.com/saracia-romaneasca/).
@Mircea Popescu
Ma dezamagiti profund rastalmacindu-mi intr-un mod rusinos cele scrise de mine, dand dovada de multa incrancenare. Observatiile mele sunt luate din realitatea de zi cu zi si n-am “portretizat ființe murind de foame stând în genunchi cu mâna întinsă”. Educatia, trairile si convingerile nu-mi permit sa-mi denigrez tara, asa cum se intampla cu multi dintre politicienii nostri mai mari sau mai mici. Raman la convingerea ca sunteti intr-o anumita masura guvernat de o rautate la adresa aproapelui si nu stiu de ce va deranjeaza anonimatul meu si va sugerez ca cititi cu mare atentie cele postate de mine. Ma puteti injura, denigra sau cel mai bine, ignotati-ma.
P.S. Tineti cont ca totusi traiesc in Romania si nu vorbesc din ceea ce mi se „livreaza”.
[…] Referinte: https://adriannastase.ro/2023/05/01/eveniment-fet-lansarea-volumelor-14-si-15-din-seria-romania-supr… […]
@Anonim, încercați să vă detașați de convingerea că persoana dumneavoastră contează în contextul discuției.
Ideea, pe care nu doriți s-o înțelegeți, sau nu puteți, este că această atmosferă de lamentare permanentă este sub demnitatea unui popor.
Deci, atâta timp cât nu puteți defini gradul de sărăcie raportat la un anumit standard, afirmațiile acestea nu au credibilitate și nu se înțelege scopul pentru care sunt făcute.
Că sunt nocive, o demonstrează printre altele și pretextul respingerii Unirii.
Cred că ați auzit vorba răspândită printre români: „De ce să se unească două sărăcii?”
Sfatul meu este să renunțați la această retorică.