Fundația Europeană Titulescu – Centrul de Studii Strategice organizează miercuri, 22 februarie 2023, începând cu ora 16.30, dezbaterea cu tema Ucraina – un an de război.
Invitați speciali: Dr Cristian DIACONESCU, fost Ministru al afacerilor externe,
prof.univ.Dr Dan DUNGACIU, Directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale (ISPRI) al Academiei Române.
Moderator: prof.univ.Dr Adrian NĂSTASE, președintele FET.
Evenimentul se va desfășura la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47 sector 1, și va fi transmis live pe canalul de YouTube al FET.
Sponsori: Croco și Computerland.
Vă așteptăm!
Principalele cinci lecții după un an de război în Ucraina[1]
de Stephen M. Walt și Renée Belfer
Acest conflict brutal din Europa a fost un profesor dur, dar plin de lecții.
De când Rusia a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, cele două părți au avut, fiecare, peste 100.000 de răniți și au pierdut mii de tancuri și blindate. Economia Ucrainei a scăzut cu 30%, și mai mult de o treime din populația acestei țări a fost dislocată. Infrastructura este la pământ iar 40% din capacitatea de producție a energiei electrice a fost afectată. Niciuna dintre părți nu pare să dorească un compromis sau să ia în calcul o încetare a focului; dimpotrivă, Moscova, Kievul și susținătorii săi occidentali manifestă aceeași determinare.
Războiul este un profesor bun și dur, și câteodată tot ceea ce putem păstra din sacrificiile pe care alții le-au făcut este să învățăm lecțiile și să fim mai înțelepți în viitor. Iată cinci lecții pe care liderii și opinia publică din toată lumea le-ar putea învăța.
Prima lecție: Este foarte ușor, pentru lideri, să se înșele în evaluările lor
Așa cum scriam și anul trecut: este evident acum că președintele rus Vladimir Putin a greșit când a considerat că Ucraina nu poate opune o rezistență serioasă și că, și dacă ar fi încercat, n-ar fi contat. S-a înșelat teribil în ceea ce privește puterea militară a Rusiei, tenacitatea Ucrainei și abilitatea Europei occidentale de a identifica surse alternative de energie. Dar și occidentalii s-au înșelat: ei au exclus posibilitatea unui război de durată, au exagerat efectul sancțiunilor economice și au subestimat opoziția puternică a Rusiei la eforturile de a include Ucraina pe orbita lor. În acest caz (ca și în altele), negura războiului le-a întunecat vederea cu mult înainte ca luptele propriu-zise să înceapă.
Cea de-a doua lecție: Statele se unesc împotriva agresiunii
Războiul din Ucraina ne amintește și faptul că, în sistemul de relații internaționale, de obicei statele se unesc pentru a se opune actelor de agresiune. Aceasta este o altă lecție pe care Putin a desconsiderat-o. Pe lângă convingerea că Ucraina va cădea rapid, pare că a plecat de la premisa că NATO nu va răspunde atât de viguros precum a făcut-o. Prin urmare, în locul unei confruntări unu la unu împotriva unui adversar slab, Rusia duce un război împotriva unei țări susținute de o coaliție al cărei PIB cumulat este de 20 de ori mai mare decât al ei. Această coaliție produce cele mai sofisticate echipamente militare din lume și a început să se decupleze de la resursele energetice ale Rusiei. Însă, așa cum vom arăta mai departe, susținerea externă nu asigură victoria Ucrainei. Dar asta a transformat ceea ce Putin credea a fi o operațiune ușoară într-o luptă prelungită și incertă. Rusia va fi mult mai slăbită după acest conflict, indiferent de cum se va termina războiul.
Statele se unesc împotriva agresorilor deoarece se tem că, în cazul în care aceștia vor avea succes, ei vor încerca să obțină și mai mult. Asemenea temeri sunt câteodată greșite; statele revizioniste obțin, în unele cazuri, ceea ce vor o dată cu modificarea status quo-ul conform obiectivelor pe care le vizau. Însă alte state nu sunt sigure de acest lucru – cel puțin nu la început –, așa că își unesc forțele pentru a descuraja apariția unor situații conflictuale sau pentru a le opri dacă tentativele de descurajare eșuează. Cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă decizia Suediei și a Finlandei de a abandona decenii (în cazul Suediei, secole) de neutralitate pentru a deveni membri ai NATO. Liderii lumii care speră să anexeze teritorii pe care nu le controlează ar trebui să înțeleagă bine: actele de agresiune flagrante vor determina, cel mai probabil, statele să se unească împotriva agresorului. Dacă o fac, atunci acesta din urmă, chiar și în situația în care va învinge, va ieși mult mai slăbit decât înainte.
Cea de-a treia lecție: ”Nimic nu se termină până când nu se termină”
Când se gândesc la război, americanilor le place să-l considere un scurt episod de șoc și groază, urmat de acordarea de medalii și, poate, de o paradă a victoriei. Acest lucru nu este surprinzător, dat fiind faptul că adversarii din ultima vreme ai Statelor Unite au fost puteri de mâna a treia iar faza inițială a operațiunilor militare din cadrul fiecărui conflict a fost scurtă și câștigată de americani. Însă, până la urmă s-a dovedit că războaiele din Irak și Afghanistan s-au prelungit ani de zile, din cauză că Statele Unite au ales să ocupe fiecare dintre aceste țări și să întreprindă reforme politice și sociale de anvergură. Rezultatul a fost apariția unei insurgențe puternice care nu a putut fi învinsă la un cost care să fie sustenabil.
Războiul din Ucraina este diferit: asaltul inițial al Rusiei a fost zădărnicit iar scopul de a produce o schimbare de regim rapidă la Kiev a fost abandonat. După un an, forțele convenționale ale celor două state continuă să se confrunte pe câmpul de luptă și caută noi modalități de a pune presiune una pe cealaltă. În ciuda câtorva momente norocoase, niciuna dintre cele două părți nu a fost capabilă să dea lovitura finală.
În mod greșit, Putin a crezut că războiul va fi scurt și ieftin. Când atacul inițial al Rusiei asupra Kievului a eșuat iar forțele armate au suferit pierderi grele, Ucraina și susținătorii săi au crezut că un ajutor extern generos, determinarea ucrainenilor și sancțiunile economice extinse ar putea să provoace o înfrângere decisivă a Rusiei și, poate, decăderea acesteia din rândul marilor puteri. Contraofensivele încununate de succes începute în vara trecută au întărit speranțele Kievului de a recuceri toate teritoriile pierdute, inclusiv Crimeea. Unii observatori visau chiar la o schimbare de regim la Moscova.
Totuși, Rusia este încă o mare putere, cu o populației de trei ori mai mare decât cea a Ucrainei, cu un complex militaro-industrial important și cu rezerve substanțiale de echipamente militare. Liderii săi privesc războiul ca pe un conflict existențial pe care Rusia trebuie să-l câștige. Performanța forțelor sale armate s-a îmbunătățit într-o oarecare măsură de la debutul războiului iar atacurile rachetelor și ale dronelor asupra orașelor ucrainene și a infrastructurii au provocat pagube considerabile. Un război de uzură nu este în favoarea Ucrainei; de unde și graba de a livra acesteia mai multe arme (inclusiv tancuri) și pregătire militară. Un ajutor extern ar ajuta Kievul să reziste și să obțină victorii limitate în primăvara acestui an, însă alungarea Rusiei din toate teritoriile pe care aceasta le controlează în prezent s-ar putea dovedi imposibilă, indiferent de cât ajutor extern va fi trimis. Există, de asemenea, posibilitatea escaladării situației (inclusiv prin folosirea de arme nucleare), un pericol pe care anumiți experți îl pot respinge însă care nu poate fi ignorat complet.
Cea de-a patra lecție: Războiul întărește pozițiile extremiste și face și mai grea găsirea unui compromis
Deoarece mizele sunt mari, în timpul războiului ar trebui ca luciditatea și prudența să primeze. Din păcate, se dovedește a fi o perioadă în care fanfaronadele, proiecțiile nerealiste, moralismul, patriotismul populist și interesele de grup preiau controlul iar opiniile echilibrate sunt reduse la tăcere. Consecința este că dialogul, dialogul în vederea identificării unui compromis, devine din ce în ce mai dificil, chiar și atunci când niciuna dintre părți nu are o direcție clară spre victorie. Nu este singurul motiv pentru care războaiele sunt greu de încheiat, dar este unul important.
Așa cum am descris pe larg în urmă cu câteva luni, dezbaterea publică privind situația din Ucraina a fost extrem de injurioasă, cu experți virulenți care se întreceau între ei în a-și afirma susținerea față de Kiev, în timp ce calificau opiniile alternative drept naive, imorale, pro-ruse sau și mai rău. (Același lucru se întâmplă și de cealaltă parte; deși este dificil de identificat comentarii serioase pe tema conflictului, criticii ruși cei mai virulenți la adresa lui Putin par a fi partizanii liniei dure care îl acuză că nu conduce războiul cu suficientă vigoare și cruzime).
Este posibil ca cei mai fervenți susținători ai Ucrainei să fie corecți și ca Occidentul să trebuiască să facă ”orice este necesar” pentru a ajuta Kievul să-și elibereze teritoriile. Însă, mă întreb dacă toate aceste voci […], printre care se numără și unii lideri vocali din Europa de est, s-au întrebat vreodată dacă nu cumva greșesc. Oare nu este măcar posibil ca un ajutor care prelungește războiul să conducă la un rezultat mai prost pentru Ucraina? Istoria ultimelor decenii o arată, de altfel: susținerea externă generoasă pentru forțele locale din Vietnam, Irak și Afghanistan a făcut ca acele războaie să continue dar nu au lăsat țările respective într-o situație mai bună atunci când Statele Unite au decis, finalmente, că victoria nu era posibilă și s-au retras. Este adevărat că forțele SUA și NATO nu luptă în Ucraina, dar suntem destul de implicați în conflict. Pacea sau încetarea focului pot fi departe, însă a te gândi la un mod de a opri conflictul este în interesul tuturor, în special al Ucrainei.
Cea de-a cincea lecție: O strategie a abținerii ar fi redus riscul războiului
Cea din urmă lecție – și poate cea mai importantă – este aceea că posibilitatea ca acest război să aibă loc ar fi fost mult mai mică dacă Statele Unite ar fi adoptat o strategie de politică externă a abținerii. Dacă politicienii americani și occidentali ar fi ținut cont de avertizările privind consecințele unei lărgiri fără limite a NATO în loc să încerce să includă Ucraina în rândul organizațiilor economice și de securitate occidentale, poate că dorința Rusiei de a invada ar fi fost mult redusă. Putin este primul vinovat de a fi lansat un război brutal și ilegal, însă administrația Biden și predecesorii săi au și ei o responsabilitate. Poporul ucrainean suferă acum de pe urma nesăbuinței lui Putin, dar și de pe cea a orgoliului și a naivității oficialilor occidentali.
O lecție bonus: Liderii contează
Până și pragmaticii care subliniază importanța unor forțe structurale mari recunosc faptul că sunt situații în care calitățile individuale ale liderilor contează. Chiar foarte mult. Deși opoziția față de extinderea NATO (în special în privința Ucrainei) era semnificativă în rândul elitelor ruse, un alt lider poate nu ar fi ales să ”dea cu zarurile” războiului în urmă cu un an. Un președinte american mai creativ și mai puțin dogmatic poate că ar fi făcut mai mult ca să dezamorseze amenințarea crizei înainte ca aceasta să ajungă la punctul de fierbere. Pe urmă, să ne imaginăm cum ar fi fost condus acest război dacă Petro Poroshenko ar fi fost președinte în locul lui Volodymyr Zelensky. Ar fi putut Prorshenko să-și mobilizeze cetățenii și să obțină ajutor extern într-un mod la fel de eficient precum cel în care a făcut-o Zelensky? Pare puțin probabil. Sau cum ar fi fost dacă, la Casa Albă, președinte era Donald Trump și nu Joe Biden?
Forțele structurale stabilesc limitele lucrurilor pe care statele le pot face dar ele nu determină rezultate prin ele însele. Liderii naționali au la îndemână structuri, în măsura în care sunt liberi să decidă să navigheze prin situațiile cu care se confruntă în cel mai bun mod posibil. Și, pentru că au aceste agenții, ei sunt, în cele din urmă, responsabili pentru alegerile pe care le fac. Conștienți de acest lucru, liderii de la Moscova, Kiev, Washington, Bruxelles și Berlin și de oriunde ar trebui să fie foarte atenți la lecția nr. 3 (”Nimic nu se termină până nu se termină”) și la soarta lui George W. (”Misiune îndeplinită”) Bush. Acest război nu s-a terminat, iar ceea ce vedem azi drept leadership îndrăzneț și eficient (sau incompetent) s-ar putea să arate diferit după ce armele vor tăcea iar costurile finale vor fi calculate.
Activitatea Fundaţiei Europene Titulescu poate fi urmărită pe site-ul nostru (www.titulescu.eu), pe Facebook (www.facebook.com/FundatiaEuropeanaTitulescu), pe Twitter (twitter.com/FTitulescu), pe LinkedIn (Fundatia Europeana Titulescu), pe YouTube (Fundatia Titulescu) şi pe Instagram (@ftitulescu).
Fundaţia Europeană TitulescuŞos. Kiseleff nr. 47, sector
[1] Sursa: https://foreignpolicy.com/2023/02/09/the-top-five-lessons-from-year-one-of-ukraines-war/
Buna ziua, cum pot participa la dezbaterea din 22 februarie?. As vrea sa fiu prezenta. Multumesc, Raluca Oprescu
Intrarea este libera. In limita locurilor disponibile
Am citit o excelentă sinteză a unei dezbateri articulate și relativ echilibrate – în limitele statutului asumat al României în această conjunctură geopolitică.
Eu, simțindu-mă un om liber în propria-mi conștiință, aș îndrăzni să fiu mai tranșant și aș afirma că războiul a fost și este încă inevitabil, în condițiile în care Rusia și -a propus și permis o poziție adversă în raport cu viziunea hegemonică și expansionistă a Statelor Unite. Conflictul este unul sistemic și pe termen lung între SUA și Rusia, Ucraina fiind doar un instrument/intermediar american menit să slăbească Rusia și totodată o victimă colaterală din perspectiva rușilor. Pentru americani este un bun prilej de a testa pe teren diverse tipuri de arme pentru a putea fi identificat potențialul și determinarea de angajament militar ale unui inamic istoric cu care s-ar putea confrunta în mod direct la un moment dat.
Pentru SUA nu pot (co)exista pe aceeași planetă state puternice, independente și cu interese percepute ca ostile de establishmentul politic, militar și economic al Americii. Cine refuză alinierea, se alege cu amenințări, șantaj, provocări, sancțiuni și, cum este cazul de față, cu un război regional in toată regula.
Dacă în poziția geografică a Ucrainei
s-ar fi aflat Georgia, probabil evoluțiile/involuțiile ar fi fost similare.
Să vedem dacă programul electoral al domnului Joe Biden – agregat pe structura semi-fluidă a unei conflagrații în desfășurare – va fi un succes, sau un bumerang pentru ambițiile SUA de a conduce lumea, cu legile, directivele și interesele proprii în profund dispreț față de valorile neconforme ale celorlalți.
Oh, doi analisti „grei”, de la care ai ce invata. Cred ca ar avea ce spune chiar si la CNN, Fox News, BBC, CBC. Sper sa fie invitati si acolo pentru ca au o viziune regionala cu specificitati care nu se regasesc in analizele jurnalistilor din Vest.
Il transmiteti pe YouTube live? As vrea sa urmaresc de aici daca aveti posibilitatea. Multumesc.
OK, am vazut ca il transmiteti. Daca nu am sedinte, o sa-l urmaresc. Multzam.
Doua comentarii scurte:
1. Despre comparatia cu Afganistan, Irak, Siria, si cum au fost abandonate aceste state dupa razboi. Cred ca situatia va fi complet diferita in cepriveste Ucraina, atunci cind acest razboi se va termina. Depinde si cum se va termina. Dar faptul ca Ucraina (si Moldova) au aplicat la membership UE, si ca exista de pe acum o strategie de reconstructie (politica) a Ucrainei, ne ofera ceva comfort ca Ucraina nu va fi abandonata in acelasi fel ca Afganistanul (si celelalte tari).
2. Argumentul despre „orgoliul” americanilor si vesticilor despre aderarea Ucrainei la NATO (politica de deschidere a NATO fata de alti potentiali membri) e doar partial valid. Rusia a invocat ca este „inconjurata” de NATO, ca si cum aceasta alianta ar fi una agresiva/ofensiva, desi NATO a dat nenumarate semne ca e una pur defensiva, si care a reactionat doar atunci cind a fost provocata. Cit a fost „inconjurata” de NATO in Tarile Baltice, nu a deranjat-o prea tare, ca sa inceapa un razboi. Realitatea e ca Putin a considerat Ucraina ca „linie rosie” doar ca motiv pentru a incepe un razboi de recuperare a URSS, si influentei pierdute dupa ce Occidentul a invins in razboiul rece.
Ce este insa cu adevarat interesant despre acest razboi e ca e mult mai „transparent” fata de publicul larg din tarile NATO. Sunt foarte multe informatii (si disinformatii) care vin pe foarte multe canale media. Specialisti militari din toate tarile occidentale au zilnic cite o emisiune cu harta militara, de obicei furnizata de englezi (Institutul pentru Studiul Razboiului, foarte interesanta aceasta sursa). Vedem si slabiciunile „live” in sensul ca am vazut cum majoritatea s-au inselat cu un avans rapid al Ucrainei care sa insemne si recuperarea totala a teritoriilor pierdute. Astazi, vedem reversul, cind auzim ca Ucraina nu prea mai are munitie sa tina piept rusilor care avanseaza incet dar sigur, cu multe victime de care nu le pasa. Au „masa”. Sa avedem daca „masa” invinge „calitatea”.
Ce mai vedem? Ca sistemele de aparare aeriana nu pot prinde toate rachetele, si deci, nici tarile NATO, daca sunt atacate, nu pot fio protejate 100%. Vedem ca ISraelul nu vrea sau nu poate sa dea acel Dom Impenetrabil, o tehnologie militara pe care NATO pare ca nu o are.
Ma mai mira ca, cu toti banii bagati in Space Force, atit de SUA, Rusia, China, si altii, nu exista nici in spatiu o siguranta ca nu poti fi atacat sau distrus, sau poate ca aceste informatii nu sunt inca accesibile. Cu toate avansurile tehnologiei m-as fi asteptat ca SUA sa aiba un mega laser sa il pulverizeze pe Putin din spatiul cosmic 🙂
Mi se pare ca urmarim o Cronica informationala a unui Razboi Anuntat.
O lecție pe care europenii ar trebui să o înțeleagă este pericolul ce se va declanșa prin înarmarea excesivă a Ucrainei:
1. Ursula Gertrud von der Leyen a hotărât ca toate țările din E.U. să dea suma de 7 miliarde de euro pentru achiziționarea de armament din SUA, pentru Ucraina, conform surselor maghiare. Ungaria și Polonia au refuzat să contribuie cu această sumă. În contextul crizei economice, trebuie să dăm bani pentru arme, în loc ca Ursula Gertrud von der Leyen să militeze pentru negocieri de pace? Dăm bani pentru distrugerea de vieți omenești dar și de sărăcire a populației? Cui dăm banii? Producătorilor americani! Care este problema lui Biden în Europa?
2. Ucraina a creat o formațiune militară doar cu ostași români și maghiari, pe care îi trimite în linia1, pe front, conform acelorași surse maghiare. Îi face carne de tun pe cei cărora le-a luat statul ucrainean drepturile naționale. Au murit mii de români și ucraineni în Dombas, iar cei care vor mai rămâne vor fi deznaționalizați și astfel în Ucraina,înarmată până-n dinți, va fi o singură națiune, cea ucraineană! Deja Ucraina hotărește ce trebuie să facă NATO, dă ordine în UE și-și face de cap pe Canalul Bâstroe.
Nu știu dacă sursele maghiare sunt credibile, dar știu sigur ce se întâmplă cu românii din Ucraina, cu bisericile și cu preoții de acolo . L-am auzit pe ministrul ucrainean, care a zis, referitor la lucrările de pe Canalul Bâstroe, că mai important este războiul, nu dezastrul ecologic care se va declanșa în Delta Dunării. Mai mult, Ucrina a spus că are avizul UE, iar Adina Vălean , comisarul pentru transporturi, spune că nu știe nimic despre un astfel de aviz. Pe cine să credem? De asemenea, știu care au fost dorințile Ucrainei între anii 1917 și1918 ( documentele le găsiți pe http://onestitate.blogspot.com/)
Eu am un băiat și nu vreau să moară într-un război, care nu ne privește! Să plece la război Biden și să iasă din buncărul său Zelenschi și să lupte în fruntea formațiunii militare formate din români și maghiari, dacă cei doi nu vor pace!
Unul dintre subiectele importante despre acest razboi este nu numai trecutul sau dar viitorul de dupa.
Il auzim pe Macron servind lumii o friptura verbala („Rusia trebuie invinsa”) cu garnitura de „dar nu trebuie zdrobita”. Salata are si tancuri usoare. Ori asemenea meniuri retorice sunt cu adevarat nu doar amuzante, dar, din pacate, cad greu la stomac, pentru ca arata nesiguranta, si o dualitate fara sens.
Daca va fi invinsa militar, depinde in primul rind cum definim „infringerea” Rusiei. Sigur ca o eventuala recuperare a teritoriilor anexate, inclusiv Crimea, sunt deziderate comune ale Ucrainei si Occidentului care spune ca termenii pacii ii va alege Ucraina. Pina si Xi pare sa ageeze o formula de pace care sa includa termeni de suveranitate si integritate teritoriala (dupa infomratiile media, desi nu e confirmat inca).
Dar o asemenea infringere a Rusiei prin o eventuala recuperare a teritoriilor anexate prin forta nu va insemna invingerea totala dpdv militar a Rusiei („zdrobire”), ci poate o recunoastere a unui tip de armistitiu. Cei mai multi analisti vorbesc de o asemena formula „armistitiu spre tratat de pace”. Sau mai intai tratative pentru armistitiu urmate de tratative de pace.
Occidentul nu are cum sa „zdrobeasca” Rusia militar, decit daca se folosesc armele atomice, dar „zdrobirea” ar fi reciproca.
Pozitiile sunt ireconciliabile. Sa nu uitam ca asta nu e doar un razboi de expansiune teritoriala, sau unul existential pentru Ucraina ca natiune careia i se interzice dreptul de a exista in afara Rusiei, ci unul intre „sisteme” diametral opuse: democratie-liberalism, si autocratie-iliberalism.
Ucraina a declarat ca doreste sa fie membru NATO si UE si cred ca a avansat deja oficial cereri in acest sens. Greu de presupus ca Ucraina va renunta la aceste deziderate existentiale pentru ei, mai ales partea cu NATO. Ucraina a mai avut o experienta anterioara cu „garantiile” de securitate, in schimbul armelor atomice de pe teritoriul sau (returnate Rusiei prin „Memorandumul de la Budapest”). Deci, slabe sperante si ca Ucraina sa accepte sa ramina „neutra” si ca Rusia sa renunte la acest deziderat ultimativ.
De fapt, intregul pachet „ultimatum” al lui Putin va fi discutat de Rusia, si nu doar Ucraina. Rusia nu va accepta doar o discutie despre incheierea razboiului in Ucraina, dar va aborda tot evantaiul de subiecte despre securitatea sa, si presupusul sau drept de a cere lucruri care nu tin de dreptul international. Asta include revenirea la arhitectura de securitate unde tarile est europene si baltice sa iasa din NATO. Vor incerca din nou sa arate ca NATO e o institutie care de mult trebuia dezansamblata, odata cu desfintarea Tratatului de la Varsovia. Deci cred ca sub acest regim vor persista aceste impasuri si blocaje tot din cauza Rusiei.
O eventuala slabire economica si militara a Rusiei e discutabila, dar chiar si in varianta cea mai optimista va dura foarte mult, pentru ca Rusia isi construieste alternative, si va continua sa lucreze cu China pentru un scop comun: si ei vor slabirea Occidentului, si eforturile lor dau rezultate practice in tarile euro-atlantice, mai mult sau mai putin, depinde de puterea fiecarei tari de a se adapta.
Nu cred ca Rusia va fi interesata sa discute pace in viitor, si in nici un caz anul acesta. Ma refer la o pace realizabila si convenabila Ucrainei si Occidentului.
Referitor la „planul chinezesc pentru pace”, eu sunt mai mult ingrijorat decit circumspect. Asta pentru ca nu exclud posibilitatea ca China sa introduca „la pachet” propriile cerinte despre „ordinea mondiala”, care sa o satisfaca pe ea.
Asa cum au facut si rusii cu ultimatumul lor dat NATO si Occidentului cu citeva zile inainte sa inceapa razboiul in Ucraina, China s-ar putea declara nemultuimita de un eventual refuz al Occidentului-Ucrainei de a implementa ce cer ei, si atunci, poate ar proceda similar ca Rusia: fie va deveni parte a acestui razboi de partea Rusiei, fie prin livrarea de arme Rusiei, fie implicindu-se si mai direct, sau poate prin deschiderea unui razboi cu Taiwanul. Sa nu uitam ca China deja isi foloseste aliatul, Coreea de Nord pe post de sperietoare atomica. Scuze pentru cacofonii, dar deocamdata China nu are respectul meu in diplomatie, asa ca nu revin sa fac corectii, asa ca aplic „sanctiuni verbale”.
In ce priveste Bastroe, problema este despre existenta sau disaparitia Deltei Dunarii, a florei si faunei, dar evident si implicatii pentru caile de navigatie pe canalele romanesti. Eu nu stiu cit, cind si ce au comunicat institutiile ucraeniene de profil partilor romane. Banui ca si noi am stat degeaba, ca de obicei, ignoranti. Acum, s-au trezit viteji in al 12-lea ceas si guvernantii. E foarte deprimant sa nu ai lideri in institutii capabili sa ia decizii potrivite la timpul potrivit.
Parerea mea e ca trebuie evitata orice cuplare a Ucrainei si a Moldovei in procesul de aderare la UE. E evident ca Ucraina are nevoie de multi ani pentru a deveni un stat european, democratic. Si Moldova. Dar accelerarea in mod fals a aderarii si punerea de termene artificiale va duce la conflicte ca cel de azi. In plus, Romania trebuie sa se foloseasca de dretpul de veto, si sa informeze clar Ucraina la ce se asteapta pentru ca Romania sa fie de acord cu aderarea Ucrainei la UE.
De la Ucraina nu am mari asteptari. Dar de la Romania am pretentii dupa atitia ani in UE sa fie in stare sa urmareasca interesele romaneshti care sunt si europene. Delta Dunarii este o bogatie a Europei si a lumii.
In ce priveste Bastroe. In primul rind trebuie marcat ca e un tip de conflict secundar razboiului.
Amintesc de conflictul intre SUA si Canada referitor la o conducta de gaz Enbridge care merge sub un munte, si ar fi pericol mare daca ar exploda pentru mediu. Mai sunt si indieni pe acolo, deci, mare scandal cu bastinasii.
Institutiile romaneshti si ucraeniene trebuie sa comunice mai bine, asta e concluzia. Nu trebuie escalat si ajuns la Prim Ministru. Asta e clar dovada de neprofesionalism/diletantism in ale leadershipului in domeniul apelor, a protectiei mediului etc.
In context, si pentru pozitia sa de strutz in ce priveste razboiul, Romania nu mai este atit de importanta in NATO, si tocmai pentru ca Polonia a fost cel mai tare sustinator al Ucrainei e considerata de SUA ca pilonul cu care discuta in zona. Romania, mai pe la coada, ii place sa se bage in seama la Varsovia. Polonia este centrul de gravitatie, institutional si logistic in zona razboiului, de partea Occidentului. Nu Romania.
Pardon de romgleza. Am vrut sa spun „escaladat” nu „escalat”. Scuze puristilor 🙂
Eu care sunt tipic latin, si de multe ori naravash in exprimari, recunosc ca e nevoie de singe rece cind discutam de subiecte ca Bastroe. Nu trebuie sa ne isterizam mediatic.
Cea mai buna cale ar fi ca cei doi Prim Ministri din Romania su Ucraina, impreuna cu minstri de resort, sa discute cum sa se instaleze canale de comunicatie credibile intre cele doua parti, si cum sa abordeze si sa rezolve eventualele diferende.
Urmaresc live emisia de la Varsovia a dlui Gadea, cu participare in studio a lui Titus Corlatean si invitati. Am mare incredere in Titus Corlatean cind face anumite afirmatii, stie de ce face. Deci, am inteles de ce Romania are un glas mai scazut in volum in ce priveste Ucraina: din cauza Republicii Moldova, si o ingrijorare ca Romania ar deveni o tinta a Rusiei. Nu imi e clar insa cit putem sa mergem pe burta…eu nefiind diplomat, vad altfel angajamentele intre lideri si tari, influentat fiind de modul direct in care se poarta comunicatia in media.
Nu am priceput de ce a trebuit saracul Mihai Gadea si cei doi analisti militari sa dardaie in ploaie si vint la Varsovia. Nu au gasit un birou de presa? Admir insa devotamentul lor fata de meserie.
Consilierul lui Zelenski are dreptate despre ce va face Rusia in continuare, daca cucereste Ucriana. Va incerca schimbari de regim in Moldova si in tarile limitrofe, inclusiv in Romania. Au experienta cu aducerea comunistilor la putere in Romania. A,da, cu tot ce tine de arsenalul rusesc: crime politice, torturi, violuri, pogromuri, deportari etc.
Vizita lui Biden la Kiev este un mare afront pentru Putin. Putin va escalada maine in discusul pe care il asteptam si va avea un mesaj patriotic triumfalist. Asa au procedat toti liderii sovietici si rusi: mint de rup pe muzica patriotica.
Daca reusesc acapararea Ucrainei, urmatoarea etapa a implementarii strategice in Estul europei va fi: rusii o sa incerce sa creeze forte politice in Romania, Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia daca nu exista (ca in Ungaria, Serbia) ostile NATO si UE. Aceste noi creatii ruseshti vor fi mobilizate cu bani sa protesteze „democratic” impotriva NATO si UE (exista deja shoshocii si zevzecii aferenti dornici de „eliberare”). Se vor institui forme de FSN, de salvare a natiunilor tinute ostatice de SUA, prin NATO si UE. Vor cere iesirea din NATO si UE a acestor tari. Se vor organiza „coup d’etat” care sa forteze schimbari politice acolo unde se poate, si vor forta acolo unde nu se poate.
Nu va fi exclus nici deployment de partizani parasutati in tari ca cele baltice, sa lupte militar cu „regimul fascist” in tara respectiva. E parte a visului lor. Intrebati-i pe cei de la Mosfilm.
Planul dlui Aurescu cu un nou regim de sanctiuni pentru pro-rusii care finanteaza destabilizarea din Repubica Moldova m-a facut sa zimbesc vag. Sigur, dansul propune solutii diplomatice, iar „sanctiunile” sunt un instrument, care in cazul de fata, cred ca e un pic mai mult propaganda si mai putina substanta.
Cine il implememteaza si cum? Si eu institui chiar de azi un regim de sanctiuni pentru Shor si Plahotniuk si Dodon, dar recunosc ca nu pot sa il aplic. Ca sa fii cedibil, trebie sa dai putina substanta, fara sa sparii pasarile calatoare.
Eu cred ca la timpuri extreme se iau masuri extreme. Adica, interzise publicatiile si media pro-rusa, asa cum nu se vede nici TVR Moldova la Moscova. Cind bombele ruseshti zboara pe deasupra tarii tale, ultimul lucru la care te gandeshti este cit de democratic poti vorbi cu rusii si pro-rusii despre asta. Nu, clar, cind e razboi trebuie sa te aperi cu orice mijloace, si asta inseamna chiar si masuri anti-democratice, ca interzicerea unor demonstratii, pedepse suplimentare, interzicerea partidelor pro-ruse, stoparea finantarilor pentru miscari pro-ruse. IN acelasi timp, masuri pentru ca populatia sa poata sa se cupleze la surse de informare pe care statul le considera ca sunt corecte.
Ce m-a frapat insa este ca pare ca Zelenski si PM Polonez au venit rapid cu oferte de sprijin pentru Republica Moldova, iar Zelenski a mers chiar mai departe oferind „ajutor” pentru rezolvarea problemei militare transnistrene. Oare diplomatii nostri discuta cu diplomatii lor? Exista un centru de coordonare si consultare diplomatica Romania-Ucraina la Bucuresti si Kiev? Normal ar fi ca toate aceste probleme sa fie discutate de diplomati inainte ca ministri sa afirme ca ei nu au auzit, sau ei nu pot face nimic.
Inteleg ca-l chemam pe Amabasadorul Ucrainei sa raporteze despre Bastroe, dar dupa aceia stam de vorba cu el despre cum sa rezolvam problemele de securitate din Moldova, sau fiecare cinta partitura lui?
„Nu, clar, cind e razboi trebuie sa te aperi cu orice mijloace, si asta inseamna chiar si masuri anti-democratice.”
De cand e Romania in razboi cu Rusia?
trexsr, nu te supăra, dar nu înțeleg de ce nu-ți construiești o pagină proprie.
Numele tau a devenit sinonim cu cuvintele inflațiale și redundanță.
De ce îți imaginezi că cititorii blogului sunt nerăbdători să – ți citească variațiunile nesfârșite cu conținut perfect previzibil ?
Chiar mi-e dor de ceilalți colegi care, probabil, și-au găsit ceva mai bun de făcut decât să tragă de ecran non stop până să ajungă în partea finală a comentariilor…
Înțeleg că te-ai izolat de realitatea urâtă a multiculturalismului și ți -ai găsit un echilibru relativ pe blogul celui mai onest politician-intekectual din Romania și că, probabil, simți nevoia unui fel de asistență socială a românilor de acasă exprimată prin atenție…
Totuși, mai piano, amice….. mai bine așteaptă finalul conflictului. (Z)
Inca odata, multumesc pentru efortul intelectual de a te reintroduce ca un actor important al conversatiei despre dreptul international. Daca Foreign Affairs nu iti mai publica lucrarile, te rog, nu te jena, si impartele cu noi frateste, sa ne adapam si noi din vasta ta capodopera in domeniu.
Regret ca ti-au zburatacit „colegii” si ca suferi de dor. Nu stiu daca ai in dotare o balalaika sa-ti alini dorul ce te macina prin „transeele media”.
Deocamdata, marea ta contributie la acesta discutie este ca ne sfatuieshti sa tacem pina la „finalul conflictului”. Sa nu mai dea Occidentul arme Ucrainei, sa tacem, sa ne abtinem, sa ne lasam cuceriti, toate aceste infuzii transcedentale menite sa ne vindecam de bolile satanic-occidentale pe care Putin le opereaza acum chirurgical.
Astept exorcizarea, ce pot sa fac?
erată
inflație
O stratagema globalista de ascundere: Acuzatiile de „amestec” in alegeri acopera vulnerabilitati majore
De ceva vreme, globalistii au adoptat moda acuzatiilor potrivit carora in alegerile lor prezidentiale si/sau parlamentare s-ar „amesteca” Rusia, mai nou si China. Desi convenabila pe termen scurt, al unui ciclu electoral, stratagema globalista de a-i acuza pe rusi sau chinezi ca ar fi interferat electoral este una de avarie, care incearca sa ascunda deficiente majore ale democratiei si sistemului. Recursul globalist la astfel de acuzatii gratuite marcheaza din start ascunderea unui deficit de legitimitate a rezultatului alegerilor, in ilogica explicativa: „ X nu-si merita mandatul, dar l-au ajutat sa-l castige rusii/chinezii”.
Stratagema a fost activata in alegerile prezidentiale din SUA din 2016, castigate de republicanul Donald Trump, puternic contestat de catre democrati. Trump a fost delegitimat cu acuzatii ca rusii s-au amestecat in alegeri in favoarea lui. Acuzatia puerila de amestec din Est in alegerile din Vest reflecta pe de alta parte o strategie globalista de a contracara atractivitatea in crestere a sistemelor din Rusia si China, profund reformate, eficientizate si natiocratizate in ultimele decenii. Rusia si China, si alaturi de ele un numar tot mai mare de tari, resping sistemul SUA, de divizare interna si de unilateralism extern (globalitarism). Nu in ultimul rand, acuzatiile SUA de amestec oriental in alegerile occidentale sunt folosite pentru cresterea supravegherii populatiei si inchiderea societatii, simptome ale sindromului de „cetate asediata”, de care a suferit si fosta URSS. Este elocventa in acest sens isteria SUA privind baloanele meteo ale Chinei, etichetate ca „spionaj”, o incriminare absolut hilara in epoca satelitilor.
Aceasta stratagema globalista de ascundere a crizei istorice de sistem sub acuzatii de imixtiuni electorale externe a fost imbratisata, ca un colac de salvare, si de catre Canada, care acuza China de amestec in alegerile canadiene. Premierul Canadei, Justin Trudeau, a susţinut, vineri, că alegerile câştigate de guvernul său au fost perfect legitime, dar a subliniat că e „conştient” de câţiva ani de încercările Chinei de a se amesteca în procesul democratic canadian. China a denunţat „puternic”, sambata, acuzaţiile de amestec în alegerile din Canada, calificându-le ca „defăimătoare”. Desigur, acuzatiilor trebuie sa li se raspunda de fiecare data. Dar, totodata, ele trebuie vazute si diagnosticate in tabloul general: cu cat vor fi mai tipatoare, cu atat vor trada suferinte de viabilitate, care pun in cauza sistemul. De fapt, nu este nimic nou la Ottawa, acuzatiile Canadei se incadreaza in aceeasi stratagema globalista de ascundere a deficientelor majore ale unui sistem depasit istoric. Canada si-a deteriorat puternic, in ultimii ani, relatiile cu China, în special după actul ostil de arestare de către autorităţile canadiene, la cererea abuziva a SUA, a directoarei financiare a Huawei, Meng Wanzhou, în 2018.
@fragmentarium: „… strategie globalista de a contracara atractivitatea in crestere a sistemelor din Rusia si China, profund reformate, eficientizate si natiocratizate in ultimele decenii.”
=====
Măi băiețel, tu te auzi ce debitezi?
El se aude insa nu prea stie ce a zis sau ce sa inteleaga ….. „atractivitatea in crestere a sistemelor din Rusia si China„.. ce o fi aia ?
Sau altfle zis ptyr cine o putea fi Chian model „drdidtem” ? Poate [ptr Vietnam si Coreaq -asta fiindca sunt tarile cel maiapropiate cultural de China .. Dar nu as pune pariu.
In reest cine sa considere China ca pe un model social dezirabil ?
Rusia Pai nici ea nu prea se considera asa ceva…
A! Daca ar fi vorba despre modul in care China a facut treecereas la capitalism .. e altceva
@fragmentedeidei, cu un lucru sunt de acord: Canada si-a facut-o cu mina ei. Adica, de ani de zile a acceptat tacit jdemii de imigranti chinezi din care multi, foarte multi deghizati in imigranti, dar de fapt veniti aici sa spioneze, sa fure secrete. Canada a inchis ochii, si nu a actionat suficient si la timp, tot de frica sa nu piarda profiturile unor business people canadieni in China. Calcaiul lui Ahile al sistemului capitalist: banii. Inchidem ochii la valor si principii atita timp cit se fac bani.
E de risul lumii ca acum se pling de faptul ca China a instaurat in Canada „sectii de politie chinezesti”. Te tavaleshti pe jos de ris. Ce tara e aia sa accepte sa ai suveranitatea calcata inpicioare atit de mult? Chinezii se supara rau cind aud ca sunt criticati cu drepturile omului si imediat se ratzoiesc sa nu se bage nimeni in „treburile lor interne” doar ca ei si-au bagat deja si picioarele si mainile si capetele in trebuirile interne ale Occidentului.
„President Putin told his audience earlier a very different story – it was Western countries who were “guilty and culpable” for the war, whereas Russia was “using our force to stop it”.
Are sens din punct de vedere al dreptului international sa afirmi asta? Adica orice stat are dreptul sa incepa un razboi impotriva unui alt stat si sa afirme ca e vina acelui stat pentru ca a fost agresat, desi statul atacat nu a pornit razboiul impotriva statului agresor? Daca da, in ce tratat, ce paragraf? Suna abosult irational: „Ni s-a parut noua ca suntem putin inconjurati, suferim de NATOfobie, si atunci am atacat primii, ca sa ne face bine, evident.”.
Noua ambasadoare a SUA a fost convocata la Kremlin si i s-a inminat o nota de protest pentru ca tari NATO dau arme Ucrainei sa se apere. Cu alte cuvinte, va rugam, insistam si chiar protestam: „Nu ii mai ajutati pe ucraenieni, lasati-ne sa ii cucerim, sa ii cucerim, sa le furma copiii sa ii deportam sa ii violam E vina voastra daca continuam sa facem asta”. Asta in ce logica se inscrie?
https://www.bbc.com/news/live/world-64713099
Un unilateralism dezgustator de inuman: Liderul american Joe Biden a cerut Moscovei sa-i garanteze viata in timpul vizitei „surpriza” la nazistii din Kiev
Vizita de luni a presedintelui american Joe Biden la Kiev, prima in calitate de sef de stat, a fost o „surpriza” doar pentru public, nu si pentru presedintele rus Vladimir Putin.
Inaintea vizitei lui Biden in teatrul de razboi din Ucraina, provovcat de globalisti, in care sunt ucisi mii de slavi, Washingtonul a anuntat Moscova, ca aceasta sa-i garanteze viata liderului globalist, vinovat de militarizarea nazistilor.
Anuntul si-a avut probabil originea in frica lui Biden de a nu fi pus in pericol letal, pe pamant slav, din cauza violentelor sale de limbaj si potential faptice la adresa lui Putin, pe care l-a numit „criminal” si a instigat la uciderea acestuia.
A fost o gandire gresita, tipic globalista, crezand ca rusii sunt precum globalistii: barbari, anulatori de cultura si lipsiti de scrupule, pentru care scopul scuza mijloacele. In razboaiele dezlantuite de SUA dupa 2001, aproape 900 de mii de oameni și-au pierdut viața și peste 38 de milioane au devenit refugiați (estimari ale expertilor militari americani). Comparativ, rusii sunt uriasi ca promotori de cultura si pretuitori ai vietii.
Desi gloante ratacite nu pot fi excluse dintr-un teatru de razboi, de care nimeni nu e vinovat, fatumul se supune legilor razboiului, cu atat mai mult cu cat FSB nu i-a dat lui Biden garantii de siguranta. Punand in oglinda si in balanta viata unui om cu moartea a mii de oameni, in care primul ii jertfeste pe ceilalti pe altarul globalismului, unilateralismul liderului Joe Biden, in care doar viata lui conteaza, este dezgustator de inuman, cu o balanta rasturnata.
Sa afirmi ca rusii sunt cei mai umanisti din lume, „Uriasi …pretuitori ai vietii” in timp ce ii omora sistematic pe ucraeninieni si ameninta tot globul cu bomba nucleara e nu doar deplasat, e iesit de pe axa.
Da, americanii au avut bubele lor istorice, dar aici nu e un concurs de frumusete. Noi cel putin avem flexibiliatea de a discuta despre asta obiectiv, dar gandirea ta e nu doar tipic ruseasca, ce iti tradeaza identitatea de apartenenta culturala, e de neaccpetat si de condamnat in orice cerc intelectual.
…Si nu ucid la intimplare doar pe ucraenieni, dar isi omora zeci de mii de soldati rusi, iar Putin ii indeamna pina si pe copiii rusi sa gandeasca asa. Uriasi pretuitori ai vietii sau al mortii?
Nu regret sa afirm ca societatile democratice, asa imperfecte cum sunt – dar perfectibile prin constituiile democratice – sunt cu mult superioare oricaror alte forme deviante de state, ca acest stat rus.
Izvinite @fragmentedeideiruseshti, e gresit ce am spus ca „e de neacceptat si de condamnat in orice cerc intelectual”. Nu, nu am dreptate, locul dvs. e printre intelectualii lui Soloviov. Acolo veti fi primit cu lauri, dar atentie ca mai aveti citeodata niste iesiri netovarasheshti si mai laudati cite un american. Riscati sa va impiedicati pe scarile de la emisiune, si lui Soloviov am vazut ca-i plac si geamurile, si se mai enerveaza pe invitati destul de serios. Uspehi@
Cred ca merita ascultat acest oficial chinez, militar de inalt rang, care vorbeste la Conferinta de Securitate de la Munchen, si explica multe chestiuni punctual despre care Occidentul este ingrijorat.
https://youtu.be/cHOvEE1Y230
Mi s-a parut demn si semn de respect ca Biden s-a adresat si Maiei Sandu prezenta la Varsovia. Dintre toti Presedintii Republicii Moldova, Maia Sandu imi place cel mai mult, pentru ca simt ca e romanca cind vorbeste, si nu „Pasarea Voronin”, produsa la comanda de Kremlin. Ma rog, sa fiu politically correct, Maia Sandu e „moldoveanca” dar am inteles de la inamicii rusi ca ar avea si cetatenie romana, ceea ce mi se pare super :). Nu cred ca trebuie sa ne mai fie frica sa ne bucuram ca suntem romani, si ca avem o romanca vrednica la butoane in Republica Moldova. Nu aud prea multa bucurie insa pe aici…
Cred ca noul PM al Moldovei are o agenda mai dinamica de securitate. Am auzit ca doreste demilitarizarea Transnistriei. Nu imi e clar cum o sa se faca asta si cind.
Statele implicate in procesul de „pacificare” din Transnistria ar trebui sa iasa si ele din aceste acorduri, cum si Putin iese din ce vrea el ca sa intre in ce vrea tot el.
Deci, cerut clar, impreuna cu Ucraina, Romania, UE, ca militarii rusi sa plece de acolo conform unui calendar clar, si Moldova sa isi reinstaureze suveranitatea pe teritoriul sau.
Am ascultat interventia dlui Nastase la Antena 3. Mie nu imi e clar insa pina unde se intinde bunavointa Ucrainei de a ajuta Moldova (desi Zelenski a recunoscut ca Maia Sandu nu i-a cerut ajutorul, ceea ce e un alt semn care poate sa insemne alte lucruri), si pina unde poate merge Ucraina sa „infierbinte” situatia militara in zona pentru propiu interes. Intrebare naiva: de ce ar avea nevoie Ucraina sa „infierbinteze” Transnistria, cind are deja tot sprijinul SUA, statelor mari NATO, si pot trai / lupta si fara grija Transnistriei? Ce interese are Ucraina sa antagonizeze Romania, sa isi bata joc de noi cu Bastroe? Nu imi e clar, dar poate daca face asta voit, e pentru ca pot sau vor asta? Poate Romania nu e un aliat suficient de incredere si atunci Ucraina ne sparge ceva seminte in cap, avind oricum sprijinul „baietilor mari”?
Si care ar fi interesul Poloniei sa afirme ca totusi racheta aia ruseasca a trecut deasupra Romaniei, desi Romania a infirmat asta pe toate orificiile? Pina la urma la sediile alea NATO din Romania nu sunt doar romani, ca sa ii suspectam de iubire de Mama Rusie.
Polonia insasi a tremurat in pantaloni prin vocea Presedintelui ei cind statea de vorba cu niste comedieni rusi ce se dadeau drept Macron, si a spus ca el se teme de un razboi cu Rusia. Apoi a avut si el o poveste cu o racheta pe care ucraenienii au zis ca e ruseasca, ca pe urma, sa se afirme ca a fost una ucraeniana. De ce ar minti Polonia?
Nu cumva suntem ca la gradinita, cind unii copii mai „tari” joaca fente cu un copil mai „slab” si ii dau citeva ghionturi sa nu se vada public? Pentru ca nimeni in lume habar nu are de Bastroe si conflictul actual volumizat maxim de media romaneasca.
Realizez ca nu e o alianta usoara a Romaniei cu Ucraina din motive istorice. Iar discursul „unionist” al lui Biden e frumos, revolutionar as spune, „liberty, freedom, unity”, doar ca sunt niste cracks vizibile de la Kremlin. Par example, doamna Pepeni in vizita la Kiev a spus ca ar da avioane de lupta, dar sa nu fie Italia prima. Si cine va fi primul totusi sa dea avioane Ucrainei? Hai Romania, avem MIGuri de dat! De ce nu dam MIGurile si cerem SUA F-nustiucit, sau niste submarine ceva?
Polonia minte pentru că occidentali nu au un plan B de ieșire din această fundătură militaro – strategică, în care singuri au intrat, care antrenează costuri tot mai mari, ca o hemoragie incontrolabilă și fără sfârșit.
Peste ani, generațiile viitoare ale Poloniei, României și altor țări europene își vor pune la index conducătorii inconștienți și iresponsabili ai timpului nostru. Cu toți s-au lăsat antrenați și manipulați de un mit, cunoscut sub numele de ,,visul american”. N-au realizat că sataniștii globalismului unipolar au transformat acest vis în cel mai negru coșmar, din care nici exorcizarea nu te mai trezește… (Z)
Cei doi clowni sau marionete ale Rusiei pe acest blog, ZeV și #fragmentarium nu se dezmint.
Astăzi, ZeV (Z) făcând zgomot ca nebunul din trompeta Kremlinului: „… sataniștii globalismului unipolar au transformat acest vis în cel mai negru coșmar, din care nici exorcizarea nu te mai trezește…”
Și, ca să-și arate atașamentul pentru cauza lui Putin, se iscălește (Z), inchipuindu-și că se află pe tank.
Să mă ierte amfitrionul, dar trolilor ruși nu pot decât să le transmit exact ce simt.
Așa cum ei transmit adulația față de crima continuată a Rusiei împotriva omenirii.
Probabil au uitat crimele împotriva românilor și României, deși cred că nu numai că nu le pasă, ci chiar le aprobă.
Constat ca intr-adevar, diplomatia noastra are o componenta reactiva prea reliefata, in sensul ca nu pare sa avem un plan strategic bine definit pentru interesul nostru national, altul decit sa afirmam ca suntem in UE si NATO. Avem inca deficiente in eficienta comunicarii intre diverse institutii, si parti, inclusiv la nivel guvernamental.
Exemplu: inchiderea centrului „cultural” rus, care, de fapt, de la instituire se stia ca e populat de KGBisti deghizati in actori si balerini, care marcheaza agenda lui Putin in razboiul cu Ucraina. Foarte tarzie aceasta inchidere, si intrebarea este chiar de la inceput, de ce a fost instalat acest centru la Bucuresti prin 2014 cred, cind Romania stia ce face Rusia in Ucraina? Si daca a gresit cu aceasta decizie, de ce nu l-a inchis mai repede, poate chiar la momentul inceperii razboiului?
La fel si cu Moldova si Transnistria: nu se aude nimic distinct, clar si persistent de la MAE, despre care sunt telurile politicii noastre in relatia cu Moldova. Inteleg ca o sustinem, dar cu ce scop, in afara de declarata dorinta si sprijin pentru integrarea Moldovei in UE? Si care este pozitia noastra strategica fata de Transnistria, mai ales dupa ce Putin a anulat decretul care recunosate suveranitatea Moldovei asupra Transnistriei?
Avem si planuri concrete si timelines? Asa se face un plan care sa contina tacticile, pasii de a ajunge sa indeplinesti un scop/tel, resursele folosite (financiare si umane).
Ma intreb daca la MAE au un „daily huddle” cu echipele responsabile, care sa foloseasca technici „Agile”. Banui ca rid de mor cind aud asemenea propuneri, dar, daca se vor gandi un pic mai bine, ar gasi valoare in aceasta propunere.
Ce nu iti este clar?
Noi nu avem interes national!!
Nu am reusit decit sa prind sfarsitul. M-am bucurat sa vad 88 ascultatori pe YouTube, deci mult mai mult interes. Pentru mine azi a inceput un alt fel de „think tank” la Fundatie.
O sa incep pe o nota mai lejera despre cum MacDonalds nu a reusit sa pastreze pacea mondiala. Eram la Moscova in 1990 cind s-a deschis primul MacDonalds, si nu aveai cum sa cumperi din cauza cozilor imense. Primul burger „imperialist” american l-am mincat de la Ambasada SUA la Moscova, cind era acolo distinsul Ambasador Jack Matlock. Cu voia domnului Nastase, va mai pot impartashi ca diplomatii romani la Moscova chiar de la inceputul lui 1990 incepusera o munca diplomatica noua si intensa de apropriere de SUA pentru a iesi rapid din sfera de influenta a URSS/Rusiei. Rapiditatea nu e vazuta cu ochi buni in diplomatie, dar a urmat in termeni relativi rapizi inceputul dialogului cu NATO al Romaniei, si schimbarea de paradigma politica externa in Romania.
As adauga la ce a afirmat dl. Dungaciu ca, la fel cum in democratie e vital sa ai o „clasa mijlocie”, la fel de important este sa ai in comunitatea internationala o suma de state de putere mijlocie semnificativa, care sa mentina stabilitatea in cit mai multe regiuni. e nevoie de multi-polarism exact aici, un multi-polarism al puterilor mijlocii, nu neaparat la marilor puteri, care fac cel mai mult rau statelor mici si mijlocii. Stim ce fac elefanatii cind se bat si cum sufera furnicile. Deci, mai multe lucruri de bun simt ar trebui revazute in relatiile intre state si mai ales acolo unde sunt ele legitimate in actiune, adica in dreptul international.
Cred ca e vital pentru lumea Occidentala, SUA si UE in primul rind, sa reuseasca sa gaseasca cai sa se apropie de Turcia/Türkiye ca ea sa revina acolo unde ii este locul ca stat de putere mijlocie. S-a facut un prim pas cu ajutorul dupa tragedia recenata, se poate ajuta tara cu reconstructia.
Egipt, o alta tara care cred ca ar trebui sa i se dea mult mai multa greutate in zona. Tari care pot proiecta in viitor mai multa putere „soft” regionala. India este si nu este o putere mijlocie, e pe undeva in drum spre a deveni o mare putere, cel putin dpdv tehnologic si de resurse umane. Dar ca influenta regionala, nu arata ca e nici macar interesata de un tip de leadeship atita timp cit poate suge gaz rusesc ieftin. Poate i se explica mai bine.
Referitor la afirmatia dlui Diaconescu ca pe nimeni in Vestul Europei nu ii intereseaza avansurile Rusiei in Ucraina sau chiar a Europei de Est, pot sa confirm cu atit mai mult ca aici in Canada viata curge fara ca nimeni sa fie interesat de ce face Rusia in Ucraina in afara de guvernanti si media. cetatenii obisnuiti cred ca nu ii afecteaza, iar ci care simt ca ii afecteaza ar vrea ca razboiul sa se termine cit mai repede fara sa inteleaga ce preturi afiseaza Rusia. Rusia nu e in „sale” cind e vorba de costul cuceririlor, si nu a fost niciodata, nici macar de Black Friday!
Inteleg ca Romania e in prima linie, si ca roman, ma agit.
Sper sa mai avem parte de un asemenea „regal al relatiilor externe” si in viitor.
Multumesc organizatorilor!