12 gânduri despre “In continuarea documentului de ieri – Scrisoare către Emil Constantinescu”
Referitor la scrisoarea catre Emil Constantinescu : evident guvernul emanat…instalat…autentificat apoi prin alegerile parlamentare ,primele dupa 1989, trebuia sa dezvolte un loby sustinut prin cancelariile occidentale si prin Congr. american pentru a intari constientizarea ca teritoriile anexate de Stalin unui teritoriu strain care s-a numit Ucraina, fac parte din teritoriu numit Romania.
Asa s-ar fi cunoscut mult mai bine pulsul perceptiei straine fata de adevarul istoric ce privea teritoriul si interesul romanesc si s=ar fi putut imagina scenarii pentru introducerea in opina occidentala si americana a recunoasterii adevarului istoric. Americanii insa , care vedeau un scenariu de miscari geopolitice doar in favoarea lor, e de presupus cu usurinta acum, ca aveau interes in Ucraina asa cum a lasat-o fostul imperiu stalinist – sovietic.
Daca s-ar fi inititat discutii legere ,culisarde, despre acest subiect , pentru a cunoaste puslus is pentu a ne face cunoscut desideratul, am fi putut sa dibuim cu ceva ,,,intelegere, intentiile americane , de batiae lunga, si poate ne-am fi pliat diferit pe politica externa.
Sigur, trebuie sa respecti in mod rigoas dreptul international daca vrei sa fii luat in serios. Despre opinia (de la acea data) ca „mai devreme sau mai tarziu’ se va indeplini aceasta unire, cred ca, in acest context de razvoi de cucerire teritoriala al Rusiei, s-ar putea sa fie prea tarziu, si sa nu se mai intimple mult timp de acum incolo, ca sa nu spun catastrofic „niciodata”. Depinde de vointa politica, in primul rind.
Factorii de decizie ar trebui sa realizeze ca este un moment critic si pentru natiunea romana, nu doar ucraeniana, si ca este un moment de bifurcatie pe generatii. Azum iti alegi universul paralel in care copiii tai vor trai maine
Eu doar spun ca politica de unire prin aderarea la UE a Moldovei e putin realizabila – ca sa nu spun „irealizabila” – pe termen scurt, si ca acentele trebuie puse pe contextul extraordinar in care nu poti sa abandonezi soarta atitot romani, dar si etnici ucraenieni, si chiar rusi care nu ar dori sa fie sub pumnul Moscovei. Este un mesaj mai ales pentru politicienii de peste Prut, care inca vorbesc de doua popoare diferite, ceea ce, evident, e un lucru care trebuie disctat cu diplomatii lor. Care e viziunea lor totusi in scenariul in care Rusia avanseaza spre Gurile Dunarii si Transnistria? Le e indiferent sau sunt planuri, pentru ca eu nu am auzit nici unul?
Realist vorbind, nu au cum sa ajunga in UE daca nu au securitatea definita in asa fel incit sa nu devina parte a unui nou URSS. Chiar sunt gogoshi cred, si nu trebuie sa mintim pe nimeni. Cine sa investeasca intr-o „tara” cu o armata de 2000 oameni in contextul unui razboi la granitele sale? UE investeste, sau cine? Eu nu am auzit decit ceva imprumuturi firave de la UE si ajutor romanesc, inclusiv planurile romaneshti de interconectare energentice, care sunt bune, dar nu suficiente.
Ma ingrozeshte ca traiesc vremuri in care istoria odioasa pentru atit de multe popoare se repeta, inclusiv pentru noi, romanii. Nu pot sa ma uit pasiv la indiferenta cu care pare ca o parte a romanimii prin reprezentantii ei asteapta sa fie din nou subjugata intr-un imperiu rus.
China afirma ca balonul sau detectat in spatiul aerian al SUA ar fi un „balon meteorlogic” dar exista o nuanta in mesajul diplomatic:
„..But in a statement, China’s foreign ministry said it was used for „mainly meteorological” purposes….”
Deci „in principal” a fost folosit pentru scopuri meteorologice. In secundar…facea poze despre cit de frumoasa e SUA. Iata un progres in diplomatia chinezeasca.
Si pentru ca SUA e atit de frumoasa au mai trimis unul. Nu stiu daca inainte sau dupa ce Blinken si-a aminat vizita in China.
Sa faci o asemenea provocare pe teritoriul unui stat strain nu e poate ceva extraordinar, dar ce e extraordinar, cred eu, e momentul…ca nu le-a pasat de vizita lui Blinken. Practic bataie de joc, si neseriozitate diplomatica.
Prea mmult zgomot ptr nimic.
Un balon ,. sa zicem gemeric „meteo” este un NIMIC. Adica il dobori si basta.Basta in sensul ca zici cva ia gasitceva cazut .. ca pare a fi un balon meteo ..
Ptroci, retine – pytr un balon nu isi cere nhimeni scuze. Nici cand il doboara ….
Ghita, e adevarat ca toata lumea spioneaza pe toata lumea. Idea era ca aveau sateliti de spionaj chinezii, dar poate s-au stricat…
Încarc...
Zgomotul in cazul asta e dorit de americani, dar spectacolul arata mai multe lucruri importante: Chinei nu ii pasa de SUA prea tare, ba chiar isi bate joc in modul ei caracterisitic: „Nu indrazniti sa ne atacati, sunteti prea mici si insignifianti ca sa aveti drept la replica!”. Reespectul in Occident se cistiga, nu se cere ultimativ, cu amenintari, cum procedeaza China. Diferente mari de cultura poltica…O fi China o mare putere, dar nu prea stie cum sa o foloseasca in avantajul lor.
Eu daca eram Blinken, ma duceam si ii trageam de urechi pe chinezi in direct de la Beijing. Cu acelasi tupeu, chiar un pic mai mult, pentru ca China vorbeste de „calm”, dar ei escaladeaza permanent lupta hibrida cu Occcientul-SUA.
Încarc...
Probleme cu balonu’ care nu se discuta: el (ele) au venit prin Canada. Canada pare ca nu l-a detectat. Eu am poze acum doua seri de-asupra Toronto cred eu cu acest balon, dar eu am crezut ca e fie on OZN fie un balon meteo canadian.
Dar ca a venit pe aici fara ca cineva din Canada sa se agite imi ridica semne de intrebare despre capacitatile noastre de interceptare din Canada.
Daca China trimite o mie de baloane cu bombe atomice in ele?
Sigur ca ei ne testeaza acum, sa vada cum reactionam, si daca nu reactionam dur, o sa o ia ca semn de slabiciune si o sa continue sa intinda coarda.
China trebuie lovita acolo unde o doare si pe ea: la comert, la tot ce tine de economie.
Vizita lui Xi la Moscova pe Feb 24, inca neconfirmata, daca se realizeaza, e un semnal clar ca si China isi doreste un conflict militar cu SUA-NATO. Eu, intrebare: o sa se lupte romanii, ungurii, slovacii, polonezii, bulgarii cu chinezii, daca SUA sau Canada sunt atacate?
Ca orice roman din diaspora 🙂 citesc cind pot site-urile MAE si Presidency.ro, sa vad si eu saltul calitativ pe care il astept de la diplomatia romaneasca si administratia prezidentiala.
In relatia cu diapora romana, nu prea vad nici o efuziune, sau convergente care sa duca la un pas calitativ, ca pina la salt mai este ceva antrenament de facut. Nu il vad pe dl. Aurescu antrenindu-se la aceste salturi peste bara, stiti bara de la gimnastica.
Sunt dezamagit sa vad ca diplomatia romaneasca nu e convergenta cu cea care se numeste „moldoveneasca”, si nu vorbesc un limbaj comun, sincron si puternic despre poporul roman si interesele sale comune. Daca vorbim de doua state romaneshti, atunci si diplomatia trebuie sa satisfaca aceiasi natiune indiferent din care stat emana. Faptul ca oficialul din RepubliCa Moldova nu a fost rapid admonestat pentru limbajul folosit de partea romana ma descurajeaza ca avem oamenii potriviti la locul si timpul potrivit.
Diaspora canadiana e uitata complet de MAE sub aceasta conducere, iar Presedintele, cind vine in America de Nord, ocoleste Canada, mergind in SUA, unde discuta cu un grup restrins, ales pe sprinceana. Deci nu orice Ion/John are acces la acest Presedinte, desi, se presupune ca e democratic si il reprezinta so pe John-Ion.
Crec ca unii din acesti reprezentanti ai statului roman au stat prea mult pe un singur portofofiu, si i-ar ajuta si pe ei si romani, oriunde ar fi ei, daca s-ar gasi si alte locuri unde sa functioneze.
Se spune ca cele pe care le numim miracole sunt faptuite de Dumnezeu. Dar, totusi, acestea sunt facute de oameni, providenta se infaptuieste prin oameni.
Validitatea strategiei Romaniei de pozitionare externa, integrare europeana si de integrare fraterna cu cel de-a doilea stat roman transprutean a fost probata istoric. N-as afirma ca a fost un noroc, pe care si-l face fiecare, la nivel de individ sau de tara. Strategia nu a cazut din cer, a fost rodul echipei Iliescu-Nastase.
Scrisoarea ministrului de externe Adrian Nastase catre candidatul la presedintia Romaniei Emil Constantinescu, din 17 septembrie 1992, referitoare la tratatul cu fosta URSS si relatiile cu Republica Moldova, in noua ei postura, de entitate statala independenta, e o sursa clarificatoare pentru memorialisti si istoriografi.
Bunele intentii ale presedintelui Constantinescu, inscriptibile in sfera de opinii individuale sau de grup, nu erau suficiente pentru exercitiul politic, care trebuie raportat la baze juridice. Fara acest sistem referential, conflictul dintre opinie si norma juridica este inevitabil, cu consecinte potentiale dezastruoase. In problema reunificarii RM cu RO, un voluntarism orb ca al lui EC risca sa creeze o problema, care sa-l faca dintr-un presedinte reunificator intr-unul distrugator.
Invocarea dupa ureche a unor concepte nevalidate de rationalitatea dreptului international, cum sunt cele privind drepturi de „ordin istoric” sau de „ordin etnic”, care au o incarcatura emotionala si potential disruptiva prin crearea de precedente potential anarhice, alimentand generalizarea de pretentii teritoriale, introduce un conflict intre dreptul rational si impartial si cereri emo si partizane.
„Opinia occidentala si cea americana”, invocata de Emil Constantinescu in sustinerea pulsiunii sale de unire grabnica a RM cu RO, avea inconsistenta unei formulari care plutea in generalitate, despre care era greu de anticipat cum s-ar fi materializat cand ar fi fost vorba sa ia forme concrete. Oficial, nimeni din Occident nu se pronuntase pentru reintregirea noastra, dimpotriva, au existat avertizari sa nu alunecam pe panta pretentiilor teritoriale – care ne-ar fi adus acuzatia ca incalcam Tratatul de Pace de la Paris din 1947, intarit ulterior prin Actul final al CSCE si reintarit prin Carta de la Paris pentru o Noua Europa – fapt care ne-ar fi putut inghiti de ceea ce ar fi iesit din cutia Pandorei, pe care am fi deschis-o fara sa ne dam seama. Ne-am fi scos, ca niste amatori, de sub incidenta dreptului international, care ne garanteaza frontierele nationale.
Oricum, atunci unirea ar fi avut sanse slabe, politice si sociale, constiinta nationala, sa nu uitam, era alterata in mare masura de asimilarea sovietica, administratia era inca controlata de sovietici, iar o infirmare venita de la un referendum ar fi spus kaput unirii. Dar si economic, unirea a doua saracii ar fi facut o saracie mai mare si nu am fi putut acoperi costurile enorme ale reunificarii. Ambele state romanesti erau iesite din comunism, spre deosebire de speta reunificarii germane, unde vest-germanii erau puternici si bogati si i-au absorbit relativ repede si fara probleme pe est-germani, care chiar si acestia erau mediu dezvoltati, comparativ cu celelalte tari comuniste. Ceea ce constatam in Scrisoare este ca diplomatia condusa de Adrian Nastase era foarte scrupuloasa si pertinenta in elaborarea strategiei privind relatiile Romaniei cu Republica Moldova. Aceasta strategie era articulata intr-un Sistem (S) de Actiuni (A), Consecinte (C) si Referinte (R) privind Unirea (U). Un SACRU in care fiecare actiune in vederea tranzitiei spre unire era operationalizata prin prisma consecintelor pe care le genera si raportarii lor la dreptul international.
Referitor la scrisoarea catre Emil Constantinescu : evident guvernul emanat…instalat…autentificat apoi prin alegerile parlamentare ,primele dupa 1989, trebuia sa dezvolte un loby sustinut prin cancelariile occidentale si prin Congr. american pentru a intari constientizarea ca teritoriile anexate de Stalin unui teritoriu strain care s-a numit Ucraina, fac parte din teritoriu numit Romania.
Asa s-ar fi cunoscut mult mai bine pulsul perceptiei straine fata de adevarul istoric ce privea teritoriul si interesul romanesc si s=ar fi putut imagina scenarii pentru introducerea in opina occidentala si americana a recunoasterii adevarului istoric. Americanii insa , care vedeau un scenariu de miscari geopolitice doar in favoarea lor, e de presupus cu usurinta acum, ca aveau interes in Ucraina asa cum a lasat-o fostul imperiu stalinist – sovietic.
Daca s-ar fi inititat discutii legere ,culisarde, despre acest subiect , pentru a cunoaste puslus is pentu a ne face cunoscut desideratul, am fi putut sa dibuim cu ceva ,,,intelegere, intentiile americane , de batiae lunga, si poate ne-am fi pliat diferit pe politica externa.
Se poate intra pe blogul dvs pentru cometnarii directe ? Multumesc pentru raspuns,
Nu am avut noroc să avem un președinte ca dumneavoastră suntem blestemați
Sigur, trebuie sa respecti in mod rigoas dreptul international daca vrei sa fii luat in serios. Despre opinia (de la acea data) ca „mai devreme sau mai tarziu’ se va indeplini aceasta unire, cred ca, in acest context de razvoi de cucerire teritoriala al Rusiei, s-ar putea sa fie prea tarziu, si sa nu se mai intimple mult timp de acum incolo, ca sa nu spun catastrofic „niciodata”. Depinde de vointa politica, in primul rind.
Factorii de decizie ar trebui sa realizeze ca este un moment critic si pentru natiunea romana, nu doar ucraeniana, si ca este un moment de bifurcatie pe generatii. Azum iti alegi universul paralel in care copiii tai vor trai maine
Eu doar spun ca politica de unire prin aderarea la UE a Moldovei e putin realizabila – ca sa nu spun „irealizabila” – pe termen scurt, si ca acentele trebuie puse pe contextul extraordinar in care nu poti sa abandonezi soarta atitot romani, dar si etnici ucraenieni, si chiar rusi care nu ar dori sa fie sub pumnul Moscovei. Este un mesaj mai ales pentru politicienii de peste Prut, care inca vorbesc de doua popoare diferite, ceea ce, evident, e un lucru care trebuie disctat cu diplomatii lor. Care e viziunea lor totusi in scenariul in care Rusia avanseaza spre Gurile Dunarii si Transnistria? Le e indiferent sau sunt planuri, pentru ca eu nu am auzit nici unul?
Realist vorbind, nu au cum sa ajunga in UE daca nu au securitatea definita in asa fel incit sa nu devina parte a unui nou URSS. Chiar sunt gogoshi cred, si nu trebuie sa mintim pe nimeni. Cine sa investeasca intr-o „tara” cu o armata de 2000 oameni in contextul unui razboi la granitele sale? UE investeste, sau cine? Eu nu am auzit decit ceva imprumuturi firave de la UE si ajutor romanesc, inclusiv planurile romaneshti de interconectare energentice, care sunt bune, dar nu suficiente.
Ma ingrozeshte ca traiesc vremuri in care istoria odioasa pentru atit de multe popoare se repeta, inclusiv pentru noi, romanii. Nu pot sa ma uit pasiv la indiferenta cu care pare ca o parte a romanimii prin reprezentantii ei asteapta sa fie din nou subjugata intr-un imperiu rus.
China afirma ca balonul sau detectat in spatiul aerian al SUA ar fi un „balon meteorlogic” dar exista o nuanta in mesajul diplomatic:
„..But in a statement, China’s foreign ministry said it was used for „mainly meteorological” purposes….”
Deci „in principal” a fost folosit pentru scopuri meteorologice. In secundar…facea poze despre cit de frumoasa e SUA. Iata un progres in diplomatia chinezeasca.
Si pentru ca SUA e atit de frumoasa au mai trimis unul. Nu stiu daca inainte sau dupa ce Blinken si-a aminat vizita in China.
Sa faci o asemenea provocare pe teritoriul unui stat strain nu e poate ceva extraordinar, dar ce e extraordinar, cred eu, e momentul…ca nu le-a pasat de vizita lui Blinken. Practic bataie de joc, si neseriozitate diplomatica.
https://www.bbc.com/news/world-us-canada-64515033
Prea mmult zgomot ptr nimic.
Un balon ,. sa zicem gemeric „meteo” este un NIMIC. Adica il dobori si basta.Basta in sensul ca zici cva ia gasitceva cazut .. ca pare a fi un balon meteo ..
Ptroci, retine – pytr un balon nu isi cere nhimeni scuze. Nici cand il doboara ….
Ghita, e adevarat ca toata lumea spioneaza pe toata lumea. Idea era ca aveau sateliti de spionaj chinezii, dar poate s-au stricat…
Zgomotul in cazul asta e dorit de americani, dar spectacolul arata mai multe lucruri importante: Chinei nu ii pasa de SUA prea tare, ba chiar isi bate joc in modul ei caracterisitic: „Nu indrazniti sa ne atacati, sunteti prea mici si insignifianti ca sa aveti drept la replica!”. Reespectul in Occident se cistiga, nu se cere ultimativ, cu amenintari, cum procedeaza China. Diferente mari de cultura poltica…O fi China o mare putere, dar nu prea stie cum sa o foloseasca in avantajul lor.
Eu daca eram Blinken, ma duceam si ii trageam de urechi pe chinezi in direct de la Beijing. Cu acelasi tupeu, chiar un pic mai mult, pentru ca China vorbeste de „calm”, dar ei escaladeaza permanent lupta hibrida cu Occcientul-SUA.
Probleme cu balonu’ care nu se discuta: el (ele) au venit prin Canada. Canada pare ca nu l-a detectat. Eu am poze acum doua seri de-asupra Toronto cred eu cu acest balon, dar eu am crezut ca e fie on OZN fie un balon meteo canadian.
Dar ca a venit pe aici fara ca cineva din Canada sa se agite imi ridica semne de intrebare despre capacitatile noastre de interceptare din Canada.
Daca China trimite o mie de baloane cu bombe atomice in ele?
Sigur ca ei ne testeaza acum, sa vada cum reactionam, si daca nu reactionam dur, o sa o ia ca semn de slabiciune si o sa continue sa intinda coarda.
China trebuie lovita acolo unde o doare si pe ea: la comert, la tot ce tine de economie.
Vizita lui Xi la Moscova pe Feb 24, inca neconfirmata, daca se realizeaza, e un semnal clar ca si China isi doreste un conflict militar cu SUA-NATO. Eu, intrebare: o sa se lupte romanii, ungurii, slovacii, polonezii, bulgarii cu chinezii, daca SUA sau Canada sunt atacate?
Ca orice roman din diaspora 🙂 citesc cind pot site-urile MAE si Presidency.ro, sa vad si eu saltul calitativ pe care il astept de la diplomatia romaneasca si administratia prezidentiala.
In relatia cu diapora romana, nu prea vad nici o efuziune, sau convergente care sa duca la un pas calitativ, ca pina la salt mai este ceva antrenament de facut. Nu il vad pe dl. Aurescu antrenindu-se la aceste salturi peste bara, stiti bara de la gimnastica.
Sunt dezamagit sa vad ca diplomatia romaneasca nu e convergenta cu cea care se numeste „moldoveneasca”, si nu vorbesc un limbaj comun, sincron si puternic despre poporul roman si interesele sale comune. Daca vorbim de doua state romaneshti, atunci si diplomatia trebuie sa satisfaca aceiasi natiune indiferent din care stat emana. Faptul ca oficialul din RepubliCa Moldova nu a fost rapid admonestat pentru limbajul folosit de partea romana ma descurajeaza ca avem oamenii potriviti la locul si timpul potrivit.
Diaspora canadiana e uitata complet de MAE sub aceasta conducere, iar Presedintele, cind vine in America de Nord, ocoleste Canada, mergind in SUA, unde discuta cu un grup restrins, ales pe sprinceana. Deci nu orice Ion/John are acces la acest Presedinte, desi, se presupune ca e democratic si il reprezinta so pe John-Ion.
Crec ca unii din acesti reprezentanti ai statului roman au stat prea mult pe un singur portofofiu, si i-ar ajuta si pe ei si romani, oriunde ar fi ei, daca s-ar gasi si alte locuri unde sa functioneze.
Se spune ca cele pe care le numim miracole sunt faptuite de Dumnezeu. Dar, totusi, acestea sunt facute de oameni, providenta se infaptuieste prin oameni.
Validitatea strategiei Romaniei de pozitionare externa, integrare europeana si de integrare fraterna cu cel de-a doilea stat roman transprutean a fost probata istoric. N-as afirma ca a fost un noroc, pe care si-l face fiecare, la nivel de individ sau de tara. Strategia nu a cazut din cer, a fost rodul echipei Iliescu-Nastase.
Scrisoarea ministrului de externe Adrian Nastase catre candidatul la presedintia Romaniei Emil Constantinescu, din 17 septembrie 1992, referitoare la tratatul cu fosta URSS si relatiile cu Republica Moldova, in noua ei postura, de entitate statala independenta, e o sursa clarificatoare pentru memorialisti si istoriografi.
Bunele intentii ale presedintelui Constantinescu, inscriptibile in sfera de opinii individuale sau de grup, nu erau suficiente pentru exercitiul politic, care trebuie raportat la baze juridice. Fara acest sistem referential, conflictul dintre opinie si norma juridica este inevitabil, cu consecinte potentiale dezastruoase. In problema reunificarii RM cu RO, un voluntarism orb ca al lui EC risca sa creeze o problema, care sa-l faca dintr-un presedinte reunificator intr-unul distrugator.
Invocarea dupa ureche a unor concepte nevalidate de rationalitatea dreptului international, cum sunt cele privind drepturi de „ordin istoric” sau de „ordin etnic”, care au o incarcatura emotionala si potential disruptiva prin crearea de precedente potential anarhice, alimentand generalizarea de pretentii teritoriale, introduce un conflict intre dreptul rational si impartial si cereri emo si partizane.
„Opinia occidentala si cea americana”, invocata de Emil Constantinescu in sustinerea pulsiunii sale de unire grabnica a RM cu RO, avea inconsistenta unei formulari care plutea in generalitate, despre care era greu de anticipat cum s-ar fi materializat cand ar fi fost vorba sa ia forme concrete. Oficial, nimeni din Occident nu se pronuntase pentru reintregirea noastra, dimpotriva, au existat avertizari sa nu alunecam pe panta pretentiilor teritoriale – care ne-ar fi adus acuzatia ca incalcam Tratatul de Pace de la Paris din 1947, intarit ulterior prin Actul final al CSCE si reintarit prin Carta de la Paris pentru o Noua Europa – fapt care ne-ar fi putut inghiti de ceea ce ar fi iesit din cutia Pandorei, pe care am fi deschis-o fara sa ne dam seama. Ne-am fi scos, ca niste amatori, de sub incidenta dreptului international, care ne garanteaza frontierele nationale.
Oricum, atunci unirea ar fi avut sanse slabe, politice si sociale, constiinta nationala, sa nu uitam, era alterata in mare masura de asimilarea sovietica, administratia era inca controlata de sovietici, iar o infirmare venita de la un referendum ar fi spus kaput unirii. Dar si economic, unirea a doua saracii ar fi facut o saracie mai mare si nu am fi putut acoperi costurile enorme ale reunificarii. Ambele state romanesti erau iesite din comunism, spre deosebire de speta reunificarii germane, unde vest-germanii erau puternici si bogati si i-au absorbit relativ repede si fara probleme pe est-germani, care chiar si acestia erau mediu dezvoltati, comparativ cu celelalte tari comuniste. Ceea ce constatam in Scrisoare este ca diplomatia condusa de Adrian Nastase era foarte scrupuloasa si pertinenta in elaborarea strategiei privind relatiile Romaniei cu Republica Moldova. Aceasta strategie era articulata intr-un Sistem (S) de Actiuni (A), Consecinte (C) si Referinte (R) privind Unirea (U). Un SACRU in care fiecare actiune in vederea tranzitiei spre unire era operationalizata prin prisma consecintelor pe care le genera si raportarii lor la dreptul international.
[…] Referinte: https://adriannastase.ro/2023/02/03/in-continuarea-documentului-de-ieri-scrisoare-catre-emil-constan… […]