„Lansarea Albumului încheie un amplu ciclu de acțiuni dedicate aniversării a 140 de ani de la nașterea lui Nicolae Titulescu. Conferințe, expoziții, publicații și iată, acum, această lucrare – revizuită după 20 de ani – o fericită complementaritate a operei scrise a marelui diplomat.
Albumul prezintă o istorie, în imagini, a vieții și destinului lui Titulescu, dar și a lumii politice interbelice. Volumul restituie nu doar fotograme (poze), ci o întreagă dinamică a derulării unor evenimente legate de sfârșitul Primului Război Mondial și de prgătirile pentru cel de-al doilea.
În calitate de semnatar, din partea României, a Tratatului de la Trianon, Titulescu și-a dedicat viața și activitatea diplomatică apărării intereselor vitale ale României. Veți descoperi traseul său internațional în paginile volumului. Lauri ai victoriilor dar și amărăciunea unor trădări.
A fost silit să ia calea Exilului și a murit departe de țară, marcat de destinul Casandrei. Continuă să răsune, parcă inutil, sfatul său: “Războiul nu este niciodată, dar niciodată, soluția unui conflict.”
Ajuns acasă în 1992, se odihnește la umbra lui Take Ionescu, în curtea Bisericii din Șcheii Brașovului.
Tot pe atunci, am creat Fundația Europeană Titulescu – având ca fondatori mari personalități ale Europei. Am încercat să-i păstrăm amintirea.
Eforturile noastre au fost consemnate, în prima ediție a Albumului, în 2002. Acum, după 20 de ani, am adăugat noi mărturii ale acelor ani de luptă pentru interesele țării.
Vreau să le mulțumesc celor care au realizat prima ediție, în principal, prof. George G. Potra. De asemenea, prof. Dumitru Preda pentru efortul de a aduce la zi acest volum, dar și tuturor colegilor mei de la Fundație.
Un cuvânt de mulțumire și pentru directorul general al Editurii Stefadina, dr. Mihai Niculae.”
Respect si felicitari pentru o asemenea realizare! Multumiri si stima pentru efortul depus cu scopul de a ne afla trecutul, ca popor!
Noul SECGEN al NATO: Succesiune sau continuitate?
Expirarea in septembrie a mandatului norvegianului Jens Stoltenberg in functia de secretar general al NATO a deschis discutiile pentru succesiune sau continuitate.
Optiunea vehiculata ca SECGEN al NATO sa fie un barbat sau o femeie din Europa de Est – o compensatie si o onorare necesare – este cel mai bine creditata in acest moment.
Dar aceasta viziune nu ia in calcul esentialul etapei: razboiul din Ucraina. In opinia mea, va fi o succesiune la sefia NATO daca razboiul se va incheia pana in toamna.
Daca razboiul va continua in 2023, fara semne de a se opri, ba chiar cu indicii de a continua si in 2024, cel mai putin probabil cred, statu-quo-ul de leadership se va mentine.
Niciodata nu se schimba un cal de curse in plin galop. Nu e o chestiune de vointa, ci de imposibilitate, trebuie mai intai oprit. Continuarea razboiului va vota cu Jens Stoltenberg. Dar probabil ca lui Stoltenberg i se va acorda tot o prelungire, ca mandat de forta majora, deci va fi segmentat, nu integral, pana in momentul cand se va semna pacea.
Se vorbeste mult despre pace, de ce nu mai lasa Zelensky de la el, sa „dea” zonele anexate cu forta Rusiei, pentru pace. Ori cine ceteshte si are o minima intelegere a Rusiei istorice intelege ca Rusia nu se va opri, oricite tratate de pace vor semna, si oricite intelegeri vor face. Semneaza si mint. Mint si semneaza. Nimeni nu o sa ii mai creada pe rusi multe decenii de acum incolo.
Au acelasi vis imperial ca si China, de altfel. China viseaza si ea la o ordine mondiala noua, si se comporta de citiva ani ca sefa peste tarile din zona. De altfel, polica lor agresiva, de cucerire teritoriala, este in acelasi diapozon razboinic cu al rusilor. Normal ca doi agresori se inteleg cit au de cucerit. Pe urma, o sa vada ei ce vor face, si cine va fi seful dintre cei doi, daca ramin doar ei. Putin probabil, pentru ca aceasta politica externa proasta a Chinei ( a PC Chinez), de amenintari repetate, a facut multe state din zona sa reconsidere fie pozitia anti-americana (Duterte in Filipine), fie consolidarea aliantei militare cu SUA (Japonia si Corea de Sud).
China da semne ca isi doreste un razboi masiv cu SUA si aliatii ei, si nu pace.
Iubitori de comunis chinez, ce ne facem cu cautarea pacii? Parca suna la fel cu garantarea dreptului la a cauta fericirea: o cauti dar nu prea o ai.
Diferenta intre politica externa ruseasca si chineza este ca cei din urma au fost foarte rapizi sa „pedepseasca” guvernele unor tari care aveau relatii favorabile cu ei in zona lor geografica. Sud coreeni nu au acceptat sa instaleze rachete americane THAAD prin 2015 parca, si erau destul de aproape diplomatic vorbind de China, sperind ca aceasta putere va controla Coreea de Nord in ce priveste rachetele nucleare pe care le dezvolta. Dar, nu s-a intimplat asa. Ca si cu scutul de la Deveselu, Corea de Sud si americanii au trimis detalii tehnice, insa asta nu i-a oprit pe chinezi sa continue cu „pedepsele” fata de Corea de Sud.
Pina si in cazul Australiei – o tara democrata si aproape de SUA si Occident – au aratat acelasi comportament bataios, de cartier, in relatiile internationale. Cum au aparut in presa australiana rapoarte despre cum se amesteca China in treburile interne din Australia (spionaj, si ce fac ei de obicei), cum le-au platit-o blocindu-le exportuirle in China. Chia a avut permanent un complex de mare putere, de bataush, care trebuie sa palmuiasca orice alta tara atunci cind nu le place ceva. Un alt fel de „badaraneala”, dar in ton cu cea ruseasca.
Dar, greselile sunt greseli in relatiile dintre state si se platesc. Prin aceste metode au indepartat potentialii partneri impingandu-i direct in bratele SUA, marele lor adversar.
China nu este chiar atit de inteleapta cum este prezentata ea, inclusiv aici de marii admiratori ai acestei tari comuniste.
@Mircea Popescu, receptionat raspunsul, multumesc. Asa cum daca nu spui „Nu!” nimeni nu te baga in seama in relatiile inter-umane, la scara istorica, daca nu te lupti, de facto, ca stat, pentru teritoriile tale, nu esti bagat in seama d alte puteri. Ucraina ne arata asta in feicare zi!
Nu ar trebui la nesfirsit sa acceptam sa cedam teritorii, asa cum am tot facut in istorie. Esti vazut ca fiind o natiune slaba. Sunt sigur ca asa ne vede si Orban Victorash…ca niste momai conduse de Budapesta si Viena.