A plecat definitiv, in urma unei boli nemiloase, Corina Coman. A fost consilierul meu principal pentru negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Avea cetătenie română si franceză dar lucrase multă vreme la Bruxelles. Activitatea sa la Bucuresti a fost finantată de guvernul francez. A avut un rol esential in coordonarea Comitetului inter-ministerial pentru negocieri. O persoană extrem de cultivată, meticuloasă si eficientă. A fost unul dintre acei anonimi care au făcut posibilă finalizarea negocierilor cu UE in 2004.

A fost o prietenă loială si dragă, cu care am tinut apoi legatura de-a lungul anilor. O incurajam să scrie o carte despre experienta ei in România. Nu a mai avut energia necesară. Ultima dată ne-am intâlnit in aprilie, la Paris, cu ocazia unei vizite de participare a mea la o conferintă organizată de revista „Politique internationale”. A organizat atunci un dejun pentru mine la Bernadette Servan- Schreiber, sora cunoscutului om politic – cel care a scris volumul „Le defi americain”. Au participat atunci mai multi profesori de la SciencesPo.

La sugestia ei, am mers sa vizitez expozitia organizata in Palatul, restaurat, al Marinei, din Place de la Concorde. Expozitia cuprinde o parte din colectia uluitoare (6000 de piese) a seicului Hamad Ben Abdullah Al-Thani, in varsta de 39 de ani, varul emirului Quatarului.

Am mai fost impreună la Muzeul impresionistilor ( Musee d’Orsay), pe care nu-l mai văzusem de mult si la Musee de l’Orangerie pentru a admira noile săli cu nuferii lui Monet. Mergea greu, ajutându-se cu un baston. Impreună cu Philippe Vergne, sotul ei, un cunoscut istoric si cu Jeanne, am fost intr-o brocantă si apoi am luat masa, impreună, intr-un bistrou.

M-a sunat in urmă cu o săptămână să-mi spună că tratamentul nu mai ajută si că stie că nu mai are mult de trăit.

Iar zilele trecute m-au sunat Philippe si Jeanne să-mi spună că a plecat…

Dumnezeu să o odihnească si să-i aline suferintele!