Ziua diplomatiei romane si plecarea unui mare diplomat – Nicolae Ecobescu

Se implinesc, astăzi, 160 de ani de la infiintarea, in 1862, a unui minister, unificat, al Principatelor, sub denumirea de „Departament al Trebilor Străine si de Stat”. De fapt, in urma alegerii lui Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor al Principatelor, se creaseră structuri de politica externă atât in Moldova, cât si in Tara Românească. Si, in definitiv, chiar după Regulamentele organice existau astfel de oficii.

In ceea ce priveste diplomatia românească, probabil că, fără a stabili o dată de inceput, ea a functionat cu mult timp inainte si in forme diverse.

In anul 2004, la sfarsitul mandatului de premier, am sustinut un proiect important, in cadrul Fundatiei Europene Titulescu, intitulat „Organizarea institutională a Ministerului afacerilor externe. Acte si documente”. Volumul I, realizat de Ion Mamina, Gheorghe Neacsu si George G. Potra, viza perioada 1859-1919. Asa cum arătam in prefata volumului, cele 55 de acte si documente fundamentale privind organizarea ministerului sunt mărturii ale gândirii părintilor fondatori ai României moderne. După Unire, se deschidea României perspectiva de a face politică externă proprie, de a iesi in lume sub propriul său steag. Dezbaterile din parlament privitoare la aceste legi sunt extraordinare.

Volumul II, publicat in 2006, cuprindea documente din 1920 până la 1947. Următoarele două volume asteaptă să fie publicate. Si vor fi!

Printr-o ciudată coincidentă, tot astăzi, a plecat dintre noi ambasadorul Nicolae Ecobescu, eminent diplomat, cu o carieră impresionantă in politica externă românească si in activitatea academică din tară. L-am cunoscut in urmă cu peste 40 de ani la ADIRI iar, in mandatul meu la externe, a fost unul dintre sfătuitorii mei. Tot atunci, i-am incredintat conducerea IRSI (Institutul român de studii internationale), pe care il creasem. De-a lungul anilor, ne intâlneam pentru a-mi sugera initiative de politică externă. A fost unul din membrii fondatori ai Fundatiei Europene Titulescu, apoi membru de onoare, primind si premiul „Nicolae Titulescu” pentru ampla colectie de documente (13 volume) pe care a publicat-o, sub egida Fundatiei – „România. Supravietuire si afirmare prin diplomatie in anii războiului rece”.

A fost un mentor pentru multi diplomati. Si-a slujit tara in toate anotimpurile politice si acum, la 90 de ani, a plecat lăsându-ne să reflectăm la felul in care putem, la rândul nostru, să contribuim la „supravietuirea si afirmarea României” in noul Război rece.

Dumnezeu să-l odihnească! Condoleante familiei!

8 gânduri despre “Ziua diplomatiei romane si plecarea unui mare diplomat – Nicolae Ecobescu

  1. Condoleante familiei, prietenilor si a familiei extinse de diplomati romani!
    Stiu ca a avut o viata profesionala foarte bogata, lucrind pentru Romania in diverse perioade dificile. A fost parte a unei generatii de diplomati romani care au gandit si gasit resurse si metode pentru a mentine Romania cit se putea de suverana si de independenta in fata aceluiasi tip de imperialism venit de la Est sub coloratura de atunci a ideologiei comuniste, dar si din alte orizonturi. Exemplu sta elocvent capacitatea strategica a diplomatiei romane de atunci de a fundamenta o relatie trilaterala cu China si SUA in detrimentul URSS, care a dus in final, azi, la o noua China si la o noua America. Am fost, diplomatic vorbind, „buturuga mica”…
    Dar sa ma opresc, pentru ca am inteles ca deranjez suficient de des ca sa pot sa imi verific capacitatea de a numara in romaneshte pina la trei.

  2. O mare pierdere pentru diplomaţia românească şi pentru Fundaţia Titulescu. Dumnezeu să-l odihnească !

  3. Daca A.I. Cuza a fost un mare vizionar, a modernizat pe toate planurile Principatele, de ce a fost tradat si alungat ? Bineinteles a fost o intrebare retorica.
    Eminentul diplomat Nicolae Ecobescu a facut parte echipa greilor diplomatiei romanesti. Sincere condoleante familiei, apropiatilor si colaboratorilor.

  4. Un gând pios, de recunoștință și apreciere pentru un diplomat angajat cu trup și suflet pentru apărarea și promovarea intereselor naționale ale poporului român. Cea mai mare răsplată pentru un om este ca națiunea să te rețină în memoria ei pentru faptele făcute în folosul ei. Numai așa omul se poate întâlni cu eternitatea! Domnul Ecobescu o merită din plin! Chiar după trecerea Marelui Prag, cred că dânsul va va fi util în cercul din preajma Marelui Creator, căci nu e sigur că și pe acolo nu ar mai fi niscaiva hegemoni globaliști…România trebuie să fie și acolo servită! Condoleanțe familiei!
    Noul război rece, mult mai rece decât primul și care, culmea, se poartă cu vectori foarte fierbinți și e dublat de cel canicular la propriu cu care se apără Natura va fi tot mai greu, dacă nu chiar imposibil, să mai fie contracarat încât chiar supraviețuirea e în joc, ca să nu mai vorbim da ,,afirmare,, care, sincer să fim, este excelentă dar lipsește cu desăvârșire, pentru că noi, de fapt, nu mai avem diplomație! În vremurile trecute, uite cât de curajos am ajuns încât abia mai îndrăznesc să spun ,,în așa-zisul comunism,, da, am mai avut și diplomație dar și alte mijloace de a ne afirma. Sper să nu ni se pună iar placa aia hârșâită cum că totul a fost nasol (e în DEX). Da, ne-am afirmat și prin creațiile tehnice (invenții) și unele produse premiate pe la diverse târguri internaționale, chiar prin sport etc. Deci cream, produceam=principalul mod de a tea afirma. Octav Onicescu: ,,Dacă veți crea veți avea, dacă nu veți crea nu veți exista,, Iată că am ajuns la limita de jos a lui ,,a crea/produce,, Supraviețuirea a devenit foarte subțire și pericolul de a cădea într-o anemie națională soră cu leșinul e cât se poate de real. Și ne mai și furăm singuri căciula: tot măsurăm în PIB care nu-mi spune care e propria contribuție (națională) la ceea ce se crează. Or, numai Produsul Național Brut dă măsura propriului efort!, ca să știi cum stai și cum ar trebui să-ți ghidezi strategia dezvoltării! O națiune e susținută exclusiv de o economie națională, de propriul efort și nu de ,,banii europeni,, care de fapt și de drept sunt banii noștri, condiționați în mod perfid (era să zic ticălos) de niște tehnocrați în slujba unei false democrații ! Dacă noi trebuie musai să tot cerem aprobare de la Buxelles pentru orice………t, bye, bye independență, suveranitate, identitate, existență națională!
    Stimate domn TREXSR, nu cred că România pe vremea aialaltă viza o relație cum ziceți dvs, trilaterală împotriva URSS. Ceaușescu/România promova /repeta insistent cunoscutele principii al Dreptului Internațional către toți partenerii externi și cred că dacă Brejnev ar fi renunțat la ,,suveranitatea limitată,, (acuma e și mai rău: suveranitate suprimată) am fi putut avea relații cât se poate de normale și cu URSS.Este foarte trist să constați că lumea, cu tot progresul științific colosal, a plonjat, de fapt, într-un recul istoric, periculos. Realitatea este (au zis-o alții care chiar se pricep) că progresul științific (ontologia științei-raționalitatea) nu garantează adevăratul progres ! E mult de explicat, deci pe altă dată.

  5. Discursul premierului ungar Viktor Orbán la Tușnad (RO): Răsad de șovinism ungar în ghiveci european

    Multe reacții din străinătate au acuzat de rasism discursul premierului Ungariei, Viktor Orban, rostit sambata trecuta in Romania, la Baile Tusnad. Realitatea este ca aceste acuzatii nu contin niciun dram de adevar, pentru simplul motiv ca toate natiunile europene sunt de rasa alba, iar discursul lui Orban s-a referit la Europa, nicidecum la alte continente.

    Acuzatiile de rasism par ale unor analfabeti politici. Cei din tara, in mod cert. Ei nu stiu definitia rasismului, care sustine superioritatea unei rase. Ignorantii nu stiu ca a te opune unei migratii ostile, de stramutari agresive de populatii de alta rasa in spatii geoclimatice apartinand altei rase, in scopuri geopolitice, de falsificare rasiala, e un drept sacru, la identitate, proprietate si securitate colective.

    Privind acuzatiile de rasism din strainatate, este o cu totul alta problema. Ele sunt o inselatorie a mainstream media, cainele de paza al ordinii mondiale globaliste. Este o abatere a atentiei internationale de la tentativa globalistilor de a-si mentine ordinea oribila prin anularea diversitatii rasiale si uniformizarea rasiala, pe care pot sa o domine mai usor.

    Toate enunturile lui Victor Orban despre demografie, migratie si gen, privind Europa, sunt corecte. La fel si denuntarea tezei manipulatoare a zapadnicilor ca Europa ar fi de „rasa mixta”. Adevarul – pe care Orban il dezvaluie cu bisturiul unei analize chirurgicale de profunzime – este ca europenii nu sunt de rasă mixtă, ci un amestec de popoare de aceeasi rasa, care trăiesc în propriile lor patrii europene. El este in beneficiul general european, dar si pentru toate neamurile pamantului, care isi iubesc identitatile si patriile, refuzand sa devina rase mixte. Europenii nu vor sa devina o rasa mixta, cum incearca globalistii sa-i proceseze geopolitic, prin atacuri pe identitate si normalitate. Migratia ilegala si agresiva, papusata de globalisti, este o crima geopolitica.

    Exista insa in discursul lui Viktor Orban si un germene de sovinism, care nu tine de rasa, ci de etnie. El se refera la vecini, cu care sunt corasiali, dar de care sunt diferiti etnic. Sovinismul este un cuvant pe care globalistii l-au scos ca atare din circulatia politica, dar sensul i l-au transferat nationalismului. E un siretlic, pentru a descuraja rezistenta natiunilor si a trairilor nationale in fata globalismului. Nationalismul are si un sens bun, existential si constructiv, iar o natiune care din aceste puncte de vedere nu este nationalista, adica sa-si apere existenta si sa-si construiasca relatii de buna convietuire si cooperare cu vecinii, va dispare mai devreme sau mai tarziu. In schimb, sovinismul nu are nimic bun, ațâța ura și dușmănia între națiuni și popoare, propaga ideea superiorității unei națiuni asupra altora, este naționalism extremist. Exact aceasta esenta a afirmat-o Viktor Orban la Tusnad. El i-a comparat pe romanii care purtau bannerul „Transilvania, pamant romanesc” cu „drogatii de pe podurile Budapestei”. In finalul discursului, seful guvernului de la Budapesta a spus ritos: „suntem mai buni, mai harnici și mai talentați decât locul în care ne aflăm acum” (pe pamant romanesc). Fara indoiala, prin aceste seminte politice, discursul premierului Viktor Orban este ca un răsad, din pacate de șovinism ungar în ghiveci european.

Lasă un răspuns