Sa ne amintim de Adrian Păunescu si de „Cenaclul Flacăra”

20 iulie a fost ziua lui de nastere. Rememorez un text pe care l-am scris in urma cu sapte ani:

„Sunt, astazi, 72 de ani de cand a venit. Vor fi, in curand, cinci ani de cand a plecat. Adrian Paunescu ramane, in imaginea mea, un sihastru ce cobora, din cand in cand, in Cetate. Geniul lui a fost un dar pe care nu am stiut sa-l pretuim. Il redescoperim in poeziile pe care le descopera copiii nostri. Dragostea de tara, pe care o evoca in fiecare dialog si in fiecare loc, pentru unii insemna o mantra desueta in lumea globalizata. Nu si pentru mine, obisnuit cu povestirile tatalui meu, de la Manastirea Dealu. L-am iubit ca pe un frate si l-am admirat. Probabil ca a decis sa plece, dispretuitor  de pigmei, pentru a-si relua locul in Olimp”.

L-am intalnit in 1972. Sunt deci 50 de ani de atunci. Organizasem un festival de muzica si poezie, la Universitatea Bucuresti – „Primăvara baladelor” – si il invitasem in juriu. Apoi, el a pornit celebrul său cenaclu, „Flacăra”. Mă bucur ca fiul lui duce mai departe acest steag.

M-a mirat reactia Institutului pentru investigarea comunismului care doreste ca acest proiect sa fie interzis. Explicatia acestei pozitii mi se pare simplă – in România, pentru unii, patriotism inseamnă să fii exclusiv pro-american.

Ca să nu comentez mai mult despre pigmei, adaug cuvintele unui distins român, Mircea Popescu, care trăieste in America si este presedintele CMR:

„Interzicerea „Cenaclului Flacăra”

S-a anunțat că IICMER (Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului), condus de un personaj atașat ideologiei progresiste, care în timpul revoluției din 1989 avea 14 ani (da, ați citit bine, paisprezece), dorește interzicerea reeditării „Cenaclului Flacăra” de către fiul poetului Adrian Păunescu.

Ei bine, în 1973, printre fondatorii Cenaclului Flacăra se număra și Florian Pittiș.

Acesta a fondat și grupul Colibri, despre care am scris cândva prin 2000, în „Colibri” (https://mipopescu.wordpress.com/1-de-suflet/colibri/).

Influența „Cenaclului” asupra tineretului a fost imensă, dar nu în sensul îndoctrinării comuniste cum lasă să se înțeleagă, cu rea credință, cei care n-au înțeles nimic din spiritul acestui fenomen unic în România.

Dovada o constituie însăși faptul că generația „Cenaclului Flacăra” a ieșit pe străzi în Decembrie ’89 pentru a demola comunismul.

Dar, se pare că cei care doresc astăzi să interzică reeditarea fenomenului „Flacăra”, încearcă să înăbușe patriotismul românesc care a fost cultivat la „Cenaclul Flacăra”, fiind speriați ca nu cumva  acesta să se trezească după 30 de ani și să se facă auzit glasul unei noi generații pentru a cere o repoziționare a României într-o Europă aflată în derivă.”

18 gânduri despre “Sa ne amintim de Adrian Păunescu si de „Cenaclul Flacăra”

  1. Excelent! Multumesc pentru postare, o succesiune binevenita de ganduri in pustiul de idei de astazi!

    • Participarea unui număr mare de oficiali de la Budapesta la Universitatea de Vară de la Tușnad, a creat o stare emoțională printre mulți români care consideră că o asemenea participare masivă nu este potrivită.

      Realitatea este că Ungaria își vede de interesul ei.
      Întrebarea care ar trebui să ne-o punem este dacă și România își vede și-și urmărește interesul național.

      Restul articolului: Chișinău vs. Tușnad
      (https://mipopescu.wordpress.com/chisinau-vs-tusnad/)

  2. Bravo,A fost festivalul tineretii noastre ,Bucuria noastra de adolescenti si intr-un fel ne descarcam cu aceste versuri cu subinteles si ne bucuram ,cintam ,ne distram.

  3. Tare nerod trebuie ca este acest imberb solicitator de inca o interzicere!Dar e pus acolo de democratia noatra starmba si la fel de neroada.

  4. În Basarabia, în perioada sovietică, dacă erai student și erai prins că asculți Cenaclul ”Flacăra” erai considerat naționalist și puteai să fii exmatriculat de la universitate. Dacă în 1989 s-a revenit la alfabetul latin, iar Limba Română /moldovenească a devenit limbă de stat în RSS Moldovenească este și meritul Cenaclului ”Flacăra”. Cenaclul ”Flacăra” atâta timp cât i s-a permis să existe, a fost ”făclia” ce a ținut trează conștiința românească în teritoriile aflate sub ocupație sovietică.

  5. Cu Cenaclul flacăra, am trăit, am supraviețuit, am învățat să fim demni. Puțini tineri mai înțeleg mesajul versurilor lui Adrian Păunescu. Și e păcat. A-ți iubi țară, străbunii, oamenii simpli, este ceva special, unic ,de neînțeles pentru unii. Poate se vor răzgândi și totuși iubire va învinge.

  6. ” Vai de-acei oameni care condamnă ca mistic tot ceea ce nu înțeleg ei”, zicea AP. Adrian Paunescu si Nichita Stanescu au fost virful de lance al poetilor contemporani.

  7. Minunat articol ! Va multumesc ca ne amintiti de vremurile cand Cenaclul Flacara a adus lumina in vietile noastre !

  8. Pioase amintiri de gratitudine pentru cine a fost unul dintre parintii mei spirituali in ale patriotismului, ale dragostei pentru poporul nostru/este o legatie pe care cele mai multe popoare o slujesc cu sfintenie, fara nevoia de justificare. Apreciez pozitia dv fata de ofuscarilor unor auto-desemnati lideri de opinie. Comentariile acestor jalnici au fost cu atat mai impertinente cu cat au fost emise la vremea stingerii din viata a marelui poet national – un act bicisnic, profund anticrestin.

  9. In Comunicatul IICCMER, dat cu „surprindere și indignare”, directorul institutului „solicita” inițiatorului spectacolului de la Corbu „să înceteze organizarea…”. Cum se vede, sub o formă abilă, insidioasă, nu se cere, ad litteram, interzicerea. Dar, tot aia e! O întrebare: cum poate o instituție de stat să oprească o inițiativă particulara, care – de reținut – exista de ani buni, s-a manifestat public în multe locuri din tara, în mod legal? Răspunsul – pentru a rămâne în subiectul atât de „odios” în percepția noii „miliții spiritual-politice” – este vânare de vânt…
    Altfel, tuturor, le semnalez/recomand documentata și echilibrata (analiză sine ira et studio) lucrare a dr. Alexandru Mamina, intitulată „Cenaclul Flacăra. Istorie, cultură, politica (Târgoviște, Ed. Cetatea de Scaun, 2020, 456 p.).

  10. Cenaclul Flacara este cea mai vie amintire a tineretii mele. Am fost studenta la ASE in perioada 1972 – 1976. La vremea aceea, intrarea la Cenaclu era pe baza invitatie, iar manifestarea se organiza in sali de spectacole – teatru, opereta,.Mergeam cu prietenii si colegii si stateam la cozi sa prindem invitatii. Nu pot descrie in cuvinte trairile, care sunt si acum la fel de vii si prezente in sufletul meu, de la acele spectale. Erau spectacole ale vietii – cantam impreuna si simteam din plin si deplin sentimentul de patriotism si mandria de a fi romani, Adrian Paunescu a fost si a ramas Idolul meu si chiar daca i-am cumparat volumele de poezii, nu este nevoie sa le citesc fiindca le-am memorat si le repet, in gand sau cu glas tare, oricand, cu mare, mare placere. Pioasa amintire, Respect, si Admiratie, sunt sentimentele pe care le am pentru acest mai mult decat OM.

  11. Societatea romaneasca, din pacate este populata de o gramada de odihniti. Incerc sa ma pun in pielea lor si sa-mi dau seama ce a fost in capul lor odihnit de le-a casunat pe marele poet Adrian Paunescu, parintele cenaclului Flacara, tocmai acum cand avem mare nevoie de poezia sa. Nu am gasit nicio explicatie. Astazi, marele geniu sta de-a dreapta Domnului, intr-o companie selecta, alaturi de poetul national, Eminescu.

Lasă un răspuns