Anul acesta va fi sub semnul aniversarii a 140 de ani de la nasterea lui Nicolae Titulescu. Ministerul afacerilor externe, Academia romana, Institutul cultural roman au inclus in planurile lor diverse actiuni de marcare a acestei aniversari.
Desigur, Fundatia Europeana Titulescu va avea un rol important in acest an aniversar, gandit ca un proiect national – conferinte, expozitii in tara si in strainatate.
Pentru acest inceput de an, m-am gandit sa scriu cateva randuri despre o evocare a lui Titulescu, realizata de un vechi colaborator al sau, Iosif Igirosianu. Nascut in 1905, Iosif Igirosianu a fost un diplomat de mare calitate si un scriitor remarcabil. A fost, o lunga perioada, colaborator al lui Titulescu si a ocupat diferite pozitii diplomatice in marile capitale europene. A fost un prieten apropiat al lui Charles de Gaulle. Publica volume precum „Nelinisti” (1939), „Firul Ariadnei” (1942), „Clepsidra amurgului” (1976), „Farame de la un festin” (1991).
Igirosianu a fost unul din membrii fondatori ai Fundatiei Europene Titulescu. In 1991, m-a vizitat la ministerul de externe si mi-a oferit cartea sa recent aparuta, „Farame de la un festin”, cu o frumoasa dedicatie. Volumul cuprinde mai multe capitole extrem de interesante: „Crima si pedeapsa lui Joseph Beck”, „Adevarata Elena Vacarescu”, „Europa romantica”, Rascruci de destine”, „Un romantic clasicizant indragostit de o cenusareasa”.
El mi-a -a atras atentia, in mod special, asupra capitolului „Titulescu si Franta”, pe care il vom republica in viitorul numar al revistei „Perspective”. Deocamdata, inchei cu o intrebare pe care admirabilul colaborator al lui Titulescu o formuleaza in legatura cu eliminarea lui Titulescu din guvern, in august 1936 ” daca Titulescu ar fi ramas la postul lui, Chamberlain ar mai fi avut sfruntarea sa declare textual ‘Ce se petrece dincolo de Rin nu intereseaza Anglia’?” Si adauga comentariul unui ziarist cunoscut, „Atitudinea unora dintre puterile occidentale fata de Mica Intelegere si de Intelegerea Balcanica seamana cu aceea a unui sot caruia, facandu-i-se lehamite de nevasta, o sfatuieste cu toata dragalasenia sa-si ia un amant. Care, in speta, nu poate fi decat Hitler.”
Stimate Domnule Presedinte, Adrian Nastase, Am onoarea sa va salut !
La inceput de An Nou doresc sa va transmit sa aveti numai bucurii si satisfactii cat cuprinde, urandu-va tot binele si un calduros La Multi Ani!
Domnule Presedinte, Adrian Nastase, doresc si eu cartea ” FARAME DE LA UN FESTIN ” scrisa de Iosif Igirosianu, marturisesc, nici nu am auzit de acest nume, cu o dedicatie din partea Dumneavoastra pentru mine, precum si revista ” PERSPECTIVE ” pe care o veti publica, la fel cu un mesaj din partea Dumneavoastra pentru mine. Tare mult m-as bucura, mai ales ca la sfarsitul lunii ianuarie voi implini cele 80 de ierni, ierni nu gluma, care au fost de crapau lemnele singure de ger. Acum e floare la ureche!
Pentru toata stradania Dumneavoastra va cmultumesc, incheiind cu aceeasi urare; LA MULTI si FERICITI ANI !.Cu inalta consideratie, al Dumneavoastra, Miroslav.
Miroslav, cartile lui Igirosianu pot fi procurate pe okazii.ro
E adevarat, statele mari occidentale au aratat continuu un anumit tip de dispret fata de cele mici din estul si sud estul Europei, mai ales un dispret civilizational, pentru ca ele se considera mai avansate. Totusi, uita foarte repede ca popoarele de la periferia Europei, acolo unde exista un pericol existential pentru ele, le-au aparat fie explicit, pazindu-le de invaziile otomane, dar si contextual, pentru ca teatrele mari de razboi s-au aflat mai mereu in acele regiuni.
Este memorabila si amuzanta remarca de la sfarsitul comenariului, cel in care occidentul „tatic” rid de noi ca am facut intelegri cu statele mai mici.
@Anonimul, am lasat sarbatorile de iarna sa treaca lin, si m-am abtinut de la comentarii pe teme actuale. Totusi, suntem aici pasionati de relatii internationale, iar istoria lor este fascinanta.
Referitor la „Criza rachetelor din Cuba”, sigur ca exista paralele care arata spre „liniile rosii” americane, dar diferentele cu situatia actuala sunt remarcabile, in special cele ce tin de avantajul strategic militar. Rusia se plinge ca SUA isi amplaseaza rachete in Europa de Est si potential in Ucraina care ar putea-o lovi nuclear in -4-5 minute, dar ei insisi se lauda ca au rachete hipersonice, mult mai rapide si nedetectabile de radare, si care ar ajunge mult mai rapid sa loveasta tinte in SUA su tari NATO. Mai mult, Rusia pare azi superioara aparent din punct de vedere al unor capacitati de aviatie militara, inclusiv spatiala, ei reusind recent sa doboare un satelit cu o racheta lansata de la sol.
Mai mult, desi SUA au incercat si au esuat sa il inlature pe Catro de la putere (inclusiv cu operatiunea de invazie numita „Bay of Pigs), ei doar vroiau sa rastoarne puterea pro-sovietica, comunista, de la Havana. Rusia azi are pretentii suplimentare pentru refacerea URSS. De aia si cer ca NATO sa se retraga la ce a fost inainte de expansiune ain Est, adica sa lase descoperite Statele Baltice, Romania, Polonia. Ca sa inchei pe o nota mai usoara, ei continua sa incerce sa cucereasca Estul (Ucraina), Centrul si Sud Vestul Europei pe principiul „daca voi nu ma vreti eu va vreau”. In termeni romantici: „E OK ca te-am violat o sa ma iubesti mai tarziu”).
Totusi, cum Kennedy s-a inteles cu Hrusciov, si a retras inclusiv rachete din Turcia, tara NATO, nu e exclus sa cada la o alta intelegere cu rusii in situatia actuala. Poate ca vor reusi sa gaseasca solutii si pentru conflictele inghetate pe care Rusia le mentine inclusiv linga Romania. Poate ca si in Marea Neagra sa se ajunga la o deescalare reciproca, dar mai ales a Rusiei, pentru ca ei sunt cei agresivi in zona si au invitat permanent la raspuns NATO. Sper insa sa existe mai multa transparenta si implicare directa a partenerilor SUA. Nu cred ca americanii ar trebui sa fie singuri la masa de negociere cu rusii, ci ar trebui sa fie acolo reprezentanti ai partenerilor lor strategici.
La ora asta nu sunt nici optimist, nici pesimist, doar atent.
@trexsr: „Poate ca si in Marea Neagra sa se ajunga la o deescalare reciproca”.
====={{{{
Nu va exista așa ceva.
Controlul strâmtorilor este „pohta ce-au pohtit” rușii întotdeauna.
Sigur, și Constantinopolul, dar aici este cu cântec.
Și controlul ăsta se poate concretiza dacă transformă efectiv Marea Neagră în lac rusesc „Russkoe Ozero”, cum spunea Băsescu.
Prin ocuparea sudului Ukrainei (inclusiv Insula Șerpilor și gurile Dunării) și a întregului țărm estic (Georgia), Rusia controlează practic Marea Neagră, deci și strâmtorile Bosfor-Dardanele.
Nu văd aici diplomația românească care, profitând de poziția strategică a țării la Marea Neagră ca bastion al Europei, ar putea să-și impună mai puternic interesele naționale în primul rând în UE.
Și există argumente care pot fi luate în seamă, dacă cei care conduc s-ar îndrepta din șale și n-ar mai privi doar la vârful pantofilor vesticilor.
Așa cum a făcut Brătianu la Conferința de Pace de la Paris după primul război mondial.
Fără poziția lui argumentat tranșantă, marile puteri, mai ales Franța lui Clemenceau și America unui Wilson cu capul în nori și cu urechea plecată la pretențiile ungurilor, n-ar fi recunoscut o Românie întregită.
Deci, afară de pupat botforii, are România vreo politică națională coerentă?
Foarte corecta argumetia si concluzia Mircea. Nici eu nu pricep de ce am „delegat” tot ce tine de interesul national altora, inclusiv aspecte ce tin de angajarea si promovarea politicii externe. Inteleg interdependentele, dar, o diplomatie angajata (dau aici exemplul Israelulului) poate sa impace si interdependentele si promovarea intereselor nationale.
Nu cred ca trebuie sa ne pitim in spatele celor mari tot timpul, pentru ca elefantii tot cu elefantii se impreuneaza. Iar noi nu avem nici o voce remarcabila in politica externa, inclusiv una care sa angajeze Rusia, Ucraina, orice tara. Conflictul ala e linga noi, nu linga Olanda.
Eu sunt pentru angajament direct, la orice nivel necesar, chiar si la nivel de Presedinte. Stilistic vorbind, eu as da cu pantoful in masa sa ma fac auzit :). Cine a mai vizitat Romania pe relatie bilaterala in ultimul timp, si ce vizite remarcabile s-au mai facut, cu rezultate concrete pentru economia romaneasca?
La noi multe basme, cu fondurile europene, miliarde de EUR care o sa ploua peste romani. Toate la noi vin de la altii, „se dau”. Bai tata, vorba romanului, baga nene si tu niste lemne pe foc, asuda, si ia de fa tu bani, fara sa astepti sa iti cada para malaiatza in gura lui natafleatza. Nici un borcan cu gem romanesc (de prune!) in magazinele canadiene. Cumpar gem austriac cu prune din Romania. Nici vin romanesc nu mai vine aici, nimic, era mai demult. Dar, Hungaria vinde, si gasim tot felul de vinuri unguresti la LCBO. Bravo lor, rusine noua! Ce naiba face ambasada aia romaneasca de la Ottawa? Mai are vreo delegatie economica? Se mai ocupa vreo eminenta diplomatica de gemurile romanesti? Ma enerveaza ca suntem atit de fraieri si pierdem non stop in fata altora.
@trexsr
Va doresc un an 2022, sa fie unul cu sanatate unul al achilibrului, pacii, linistii, belsugului si sunt indreptatit sa cred ca sunteti un patriot si un pastrator ale traditiilor si obiceiurilor romanesti, national-ortodoxe. Sunt incredintat ca acolo departe de tara, peste ape, alaturi de alti conationali si “postaci” veti face tot ce va sta in putinta sa reprezentati cu demnitate tara mama. Cu cetitudine vom avea multe dezbateri pe diverse teme, pentru ca sunt o multitudine de subiecte atat pe teme interne ale Romaniei, cat si externe, nu ducem lipsa de subiecte.
Multumesc amfitrionului blogului ca ne suporta si accepta parerile de multe ori “conflictuale” care cred ca au fost in limita acceptabilului si a bunului simt. Sper ca peste cativa ani sa nu faceti un drum degeaba catre sectia de vot si sa cumpaniti profund asupra viitorului sufragiu. Inchei cu o afirmatie, Canada nu e ca Romania, iar pe mine si pe altii ii afecteaza ca Romania din anumite puncte de vedere e mai rau ca cea dinainte cu referire punctuala la economic mai ales cea a anilor 65’-’77.