Un personaj interesant. Scarlat Callimachi, descendent al unei vechi familii boieresti (ce numara patru domnitori si un mitropolit), absolvent de drept la Paris, a avut, in perioada interbelica dar si dupa razboi o puternica activitate de stanga, sprijinind miscarile si publicatiile comuniste.
Un intelectual erudit, el a scris mult in presa dar are, intre mai multe lucrari, volumul „Din carti vechi – pagini privitoare la istoria romanilor”, publicata la „Universul”, in 1948.
Este vorba de o crestomatie, cuprinzand fragmente din lucrari ale unor straini ce au calatorit si au scris despre Tarile Romanesti. Sunt fragmente din autori italieni, francezi, germani, englezi, etc care se refera la Valahia, Moldova, Transilvania dar si la imperiile din jurul nostru – Andrea Cambini, Papa Pius al II-lea, Palma Cayet, Michel Baudier, Pietro Della Valle, Pietro Businello, Eton, Jules de Hagemeister, Pierre de Noyers, contesa de Edling, etc.
Scrisa in 1948, cartea este instructiva, desi este marcata de contextul ideologic si de optiunile politice ale autorului. Lecturile sale sunt remarcabile. Se pare ca l-a ajutat si biblioteca familiei. Sunt de discutat opiniile sale despre Mihai Viteazul, bazate pe afirmatiile unor autori straini (polonezi, unguri, nemti, italieni). De aici, neincrederea mea relativa in unele scrieri ale unor cronicari straini care au scris – de obicei in trecere si superficial -despre Tarile Romane. In plus, o selectie de texte poate crea imagini false. De exemplu, afirmatia generalizatoare a unui I.H. Benigni, dintr-o lucrare publicata la Sibiu, in 1816, care spune:”Valahii sunt sireti, neincrezatori, razbunatori si puturosi”.
Pe de alta parte, intr-o lucrare a istoricului Le Clerc, gasim o relatare ce ne trimite cu gandul la pandemia de acum: „Toti isi aduc aminte de cumplita ciuma care a bantuit in tot acest imperiu si, mai cu seama, in Moscova, unde au murit se zice, peste o suta de mii de oameni. Pentru a se imputina numarul victimelor zilnice si a pune capat neoranduielilor izvorate din napraznica molima, s-a dat porunca ca lumea sa nu mai vie la biserica si norodul sa nu se mai stranga in adunari”. Pe scurt, episcopul a dat porunca sa se inchida bisericile iar norodul a luat aceasta masura ca o mare nelegiuire. „Netoleranta este intotdeauna urmata de barbarie si pasiunile trezite nu mai iau in seama frana datoriei si judecata se intuneca…Poporul din Moscova daramand toate stavilarele, s-a dus la Manastirea Donski, in vreme ce preotul slujea acolo si pentru ca el nu a vrut sa deschida biserica, l-au macelarit”.
Observam, din nou, cum istoria se repeta…
Nimic nou sub soare, cum inspirat zicea Sf. Ioan Damaschin.
În memoria lui Victor Socaciu
;Oameni de zăpadă” ( aici, la mine, ninge: ,, Ninge ca în Esenin si în poema rusă/ Ninge fantomatic și bacovian”), după versurile lui Adrian Păunescu. Un cântec de adio. Acolo, Sus, îi va scrie versurile Adrian Păunescu, iar el le va cânta celor care l-au ascultau și l-au prețuit. ;
https://www.youtube.com/watch?v=oXIDHfSyScI
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
off topic
Avem parte de o alta „petarda” a sarbatorilor de iarna. Scandalul „penetrarii” Parlamentului de catre un cetatean strain beat crita si presupus drogat. Nicio autoritate in drept nu a dat declaratii pertinente in acest sens, transmit numai stiri ” pe surse” catre media autohtona, cumparata cu bani grei in cazul „pandemia”. In continuare in „cazul Caracal” marii jurnalisti (dirijati) ai tarii nu ne dau nicio stire (pertinenta), ca sa nu mai spunem de tacerea mai mult ca suspecta a Justitiei. Mare atentie la acest mare „razboi” intern al manipularii cetatenilor Romaniei.
Sărbători fericite!
La mulți ani!
Despre Scarlat…
Finalul este forțat. Istoria nu se repetă,oricât și-ar dori unii!
Dar din evenimentele trecute,JUDECÂNDU-LE SISTEMIC, adică interconectat, se pot trage concluzii interesante pentru perioada actuală!
Dar un oarecare G W F Heggel ne spune că:
”Istoria ne învață că oamenii nu învață nimic din istorie!”
Ceea ce s-a cam adeverit,nu de puține ori!
Conducătorii care nu respectă aceast principiu sunt excepții în istoria omenirii!
„neîncrederea mea relativă în unele scrieri ale unor cronicari străini care au scris – de obicei în trecere si superficial – despre Țările Române” … nu știu ce să zic … Oare în trecere fiind prin Germania nu îți dai seama de spiritul de organizare și rigoare al nemților? În Cehia nu vezi rapid autorespectul oamenilor de pe stradă pentru ca apoi să observi (să te izbească practic, venind din „ost”) respectul lor pentru cei din jur? Nu iți dai astfel seama imediat asupra unor calități fundamentale?
(anterior doar două exemple, doar atât cât să nu încarce comentariul, potrivite din perspectivă personală șablonului inițial: în trecere și superficial. Însă tema poate fi dezvoltată, iar a da și exemplele negative ale unor țări din jur poate că e deplasat.)
Lăsând la o parte comentariile de la TV (majoritatea fiind adevărate vodeviluri, nicidecum show-uri), în mediile ce ne-au format (școala) ni s-a spus în permanență că suntem grozavi și că toți străinii au scris așa despre noi. Când profu’ dădea în grabă peste un citat al unui străin mai puțin amabil zicea că nu este corect, că autorul ală a vrut să ne defăimeze etc. Oare așa e? Cu siguranță că da, în unele cazuri, dar chiar în toate? Câte sunt de fapt realități? Iar chiar și cele care au un scop ascuns, nu au oare un sâmbure de adevăr? Nu speculează realități observabile cu ochiul liber, chiar și în trecere și superficial?
„Valahii sunt șireti, neîncrezători, răzbunători si puturoși” … românii de rând nu sunt așa! Ba chiar din contră, nu cunoști un popor mai cald. Dar reprezentativi pentru valahi, ca pentru orice popor, sunt cei care dau din coate și ajung în frunte. Iar la ce experiență personală aveți, cum îi caracterizați pe valahii ultimilor ani? Ar fi putut ei ajunge în frunte în alt colț de lume?
Iar da, Ilinca Mircea, istoria se repetă. Din cele mai vechi timpuri! Poate că așa ne-a fost dat. Altfel n-ar fi scris Ecclesiastul că „Ce a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face” sau că „Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: <>, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.”
Iar noi suntem prea leneși pentru a învăța! Altfel n-ar fi scris tot el că „nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.”
La Multi Ani, domnule prim-ministru!
La Multi Ani tuturor!
Revoluţie existenţială? Omul modificat genetic?
Vremea marilor sisteme filosofice sau teorii politice cu pretentii universaliste a trecut si nu se mai intoarce. Ea a apus pentru totdeauna, o data cu secolul XX. Lumea nu se mai lasa prinsa in capcanele vorbariilor instigatoare si scrierilor ravasitoare social-uman, care au provocat crize majore, cu imense pierderi de vieti si distrugeri materiale.
In categoria ideilor cu urmari nefaste pentru orice natiune sau intreaga omenire intra si revolutiile, o boala a spiritului contaminat de idei nebune, care instiga la palinbarbarie, la intorcerea la instinctualism si, pe cale de consecinta, la primitivism si cruzime, specifice junglei. De cele mai multe ori, revolutiile au fost provocate de vointe straine si uzurpatoare de putere, prin interpusi ai locului, care au amagit democratia, ca virusii care insala imunitatea.
E dificil de spus daca Václav Havel, fiul unor capitalisti bogati, a fost naiv, ignorant sau manipulat cand si-a facut cunoscuta ideea despre “revolutia existentiala”. Desigur, despre aceasta idee a lui Havel se poate nara la nesfarsit sub auspiciile celor mai bune comandamente. Dar dintr-o data devii circumspect cand simti ca “revolutia existentiala” incearca sa-ti pipaie liniile rosii ale sacralitatii propriei existente, care ar putea sa fie luata ideologic in stapanire.
Totalitara e insasi pulsiunea politica de a ti se invada ideologic universul existentei individuale, sub pretextul ca altcineva gandeste pentru tine. Asa a inceput Marx, care a recunoscut intr-o scrisoare ca teoria sa totalitara a fost rodul unui pact satanic. Ulterior, ideologia sa a luat sub stapanire vietile multor milioane de oameni, cu binecunoscutele urmari dezastruoase. Ceea ce critic e relativ usor de constatat in teoria lui Havel despre “revolutia existentiala”, desi la prima vedere pentru unii ar putea ramane acoperit de accentele grave privind “responsabilitatea”, “identitatea” si „autenticitatea”, e faptul ca aceasta emana o puternica tendinta spre totalitarism ideocratic, prin posibilitatea extensiei controlulului politic asupra existentei oamenilor.
Nu exista nicio deosebire de esenta si de perspectiva intre “omul existential” teoretizat de havelism, “omul nou” ideologizat de iudeo-comunism in veacul trecut si “omul modificat genetic” de globalisti in acest secol. Oamenii nu au nevoie de revolutii, care aduc disruptie si destabilizare timp indelungat, rostogoliri sisifice inapoi si pericolul controlului extern, ci de evolutii graduale si cumulative, prin reforme si tehnologie. Dizidentul Vaclav Havel a fost primul presedinte ceh postcomunist, cu un parcurs democratic meritoriu, insa in subconstientul sau politic, modelat decenii la rand de comunism, au ramas ceva reziduuri ale ideii-bestie botezate revolutie, cand de fapt reforma si tehnologia paveaza calea regala a civilizatiei. Daca nu cumva si el a facut un pact.
https://www.contributors.ro/revolutii-existentiale-in-cautarea-autenticitatii/
La mulţi ani frumoşi, domnule prim-ministru! Să fiţi sănătos şi iubit. Să aveţi grijă de cei dragi. Preţuire şi respect