Ura, mai importanta decat frica?

Poate ca si datorita studiilor mele de sociologie, am fost tentat sa urmaresc evolutiile sociale si politice din tara, mai ales cele de dupa 1989. Am observat segmentari succesive ale societatii. E adevarat, si momente de solidaritate sau de consesns la nivel politic. Subliniam insa, in 2004, existenta a „Doua Romanii”. Lucrurile, apoi, s-au complicat si mai mult. Au aparut strategiile individuale de supravietuire, s-au amplificat oportunismul, tranzactionismul – mai ales la nivel politic. FRICA a determinat, in special in regimul Basescu, delatiuni, pierderea sentimentelor de solidaritate comunitara. Crearea DNA, in 2005, a generat si acest tip de efecte nu doar in sfera politica ci si in zona capitalului national.

Ce s-a intamplat in ultimul timp? S-a dezvoltat un sentiment nou, amplificat si exprimat prin anonimatul retelelor de socializare, cel de URA. Explicatiile, evident, sunt multiple – frustrarea personala, saracia, pierderea identitatii, proasta guvernare, pandemia, nemultumirea fata de politicieni.

De-a lungul timpului, romanii, in vreme de criza, au avut forta de a se uni. Ceea ce este dramatic este ca, in momentul de fata, sentimentele de ura sunt mai puternice chiar decat cele de auto-conservare. Am constat acest lucru si din reactiile referitoare la posibile cai de urmat in situatia dezastruoasa in care ne aflam.

37 de gânduri despre “Ura, mai importanta decat frica?

  1. E același tort de _ _ hat, pe care s-a schimbat cireașa. La ghidonul bicicletei e, practic, același personaj, perceput ca fiind cel mai învrăjbitor lider! Prin propunerea actuală se continuă și adâncește separarea în „ai mei – puțini, dar buni” și restul – orice ar gândi sau dori, sunt „mulți, dar proșți”!
    Am crezut că „neamțu”-i domn / Am crezut că „neamțu”-i om / Am crezut că „neamțu”-i „neamț” / Dar avem „căruța”-n șanț! //
    – opinia unui „pozitiv” vaccinat –
    P.S.: Chiar pe soclu Brukenthal / Pare a fi mai uman / Pe când cel din cap de s_at / De nimic nu e … mișcat! //

  2. Nu este ură, domnule Adrian Năstase, este vorba de realism amar.
    Lipsa de patriotism și competență la nivelul clasei politice este realitate endemică mare cât universul…..oricât am încerca să resuscităm un mort, nu se mai poate.
    Poate doar suflarea României profunde, atâta câtă mai există, să schimbe ceva.
    Practic, Romania nu are, acum, decât două soluții diametral opuse:
    Ori merge pe drumul Ungariei și Poloniei (cu specificitatea adăugării unor relații normale și predictibile cu vecinii și cu întreaga lume), ori se lasă dizolvată cu totul în mocirla scabroasă a nimicului valoric poleit în tehnogie inutilă și anti umană numită (fals) ,,vestul democratic”.
    Nu există suveranitateparțială/limitată, suveranitatea există, sau nu există deloc.

    • >>..Nu există suveranitateparțială/limitată, suveranitatea există, sau nu există deloc….”

      Exista, prin tratatele UE, statele membre isi deroga suveranitatea catre UE pe anumite capitole, ca de exemplu, piata comuna, sau politicile monetare comune (cei din zona EUR) etc.
      UE este o creatie cu doua, ba chiar trei capete: unul cu structura federalista (Comisia UE etc), unul inter-guvernamental, deci suveranist (Consiliul UE, unde in final se cam tfrece peste Comisie) si Parlamentul UE (reprezentativ-democratic)

      • UE și-a depășit cu mult competențele și limitele prevăzute în tratate în chestiuni care țin de identitățile naționale ale statelor membre.
        Cazurile Poloniei și Ungariei sunt elocvente în că este sens.
        Cel mai clar indiciu este reprezentat de impunerea unor condiționalități arbitrare în procesul de aprobare a finanțării cu fonduri europene.
        Șantajul nu poate fi acceptat într-o comunitate de state reunite intr-o organizație consensuală, nici un tratat nu prevede dreptul unui grup de state de a impune altora viziunea proprie în chestiuni fundamentale care țin de identitatea națională. Nici în probleme de politică internă/externă legate de interesul național și nici în normele care reglementează organizarea judiciară.
        De exemplu, România nu are dreptul de a contesta utilizarea de către Germania a Nord Stream 2.
        E valabil și viceversa, când vine vorba de proiecte care avantajează Romania. Avem dreptul, necontestat în tratate, de a implementa proiecte cu orice partener, inclusiv Huawei, dacă este în avantajul României.
        De fapt, de regulă, primii vinovați de pierdere parțială, sau totală, a suveranității, sunt decidenții din interior.

  3. Domnule Premier,
    Observatiile Dvs. sunt extrem de punctuale si adevarate, insa consensul si mai ales solidaritatea la nivelul cetateanului aproape ca nu exista sau “ … este admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire”. Asa cum bine aminteati a aparut si s-a amplificat instinctul de supravietuire si odata cu aceasta instinctul de hater, de ura nemarginita si gratuita fata de semeni (traisca tefelismul).
    Pana la urma tot la capitolul sociologie trebuie studiat acest comportament (deviant) actual in contextul “luptei” pentru o inavutire in timp extrem de scurt care a dus la comportamentele amintite mai sus si de ce nu pierderea omeniei proverbiale a romanului. Nu stiu daca frica a dominat regimul Petrov-Basescu, ci mai degraba o ura fata de semeni si cu tot ce aputut iesi mai rau din oameni.
    In privinta anonimatului de pe retele sper ca nu este o referire la mine, nefiind un fricos, insa nici unul gen “daca n-ai cont Facebook, nu existi” si nici nu sunt dominat de ura cu toate ca de multe ori putina impetuozitate (a se citi tupeu-in zilele noastre) n-ar strica. Ca o observatie extrem de fina (sociologica) a Dvs., “frustrarea personala, saracia, pierderea identitatii, proasta guvernare, pandemia, nemultumirea fata de politicieni”, toate acestea au dus la o schimbare radicala comportamentala a cetatenilor mai ales a celor de la oras, la sat (cel imbatranit) oamenii inca n-au cunoscut rautatea endemica, omenia este inca acolo.
    Ca o obsevatie de nepregatit in ale sociologiei, cred ca va trebui sa treaca mult timp pana cand romanii vor fi uniti mai ales ca situatia data, aceasta nu este una prielnica unei “uniri in cuget si simtiri”.
    Singura solutia pentru Romania actuala este o “dictatura luminoasa” fara duplicitari, flecari, tradatori si neaveniti in politica si administratie (nici nu ma gandesc cate injuraturi imi voi lua).
    Ura si frica trebuie sa dispara din cotidianul nostru si trebuie sa apara de graba empatia, colegialitatea, respetul pentru munca, profesionalism, cel reciproc si nu in ultimul rand „pe aproapele tau ca pe tine insuti” .

    • Eu sunt disponoibil ptr postul de dictator …. sau daca vreti de Augustus Pater Patriae sau si mai bine Dominus atque Deus ..
      Ins aatentice ce va doriti .. risc sa fiu mult mai putin „democrat” decat era maresalul!!

  4. Îmi permit să vă contrazic puțin domnule Năstase. Nu e vorba despre ură și frică. Nu e vorba nici despre care din ele este mai mare. Este vorba despre o întreagă scară de valori și despre societatea românească. O să încerc să fiu ceva mai concis pentru că altfel părerea mea ar fi prea lungă și plictisitoare.
    Oamenii ăștia (mă rog, e mult spus oameni) , adică liberalii, useriștii și Iohanis au declanșat un adevărat jihad, începând cu 2015, împotriva PSD. Începând cu “colectiv” (generare, declanșare și desfășurare) și continuând cu modificările legislative și administrative din 2016. Apoi mișcările de stradă din 2017 și 2018 dimpreună cu manifestările de factură neofascistă, îndreptate împotriva adversarilor politici și validate, susținute și apărate de cei menționați, atât în societate cât și în mediul online. Ei au demonstrat că sun capabili de orice și vor PSD desființat cu orice preț. Pe de altă parte au arătat că nici țara nu vor, și nici măcar nu pot, s-o conducă în interesul națiunii.
    De ce ai face o învoială cu cineva care se va folosi de asta să-ți înfigă un pumnal în spate și apoi ar fi și mai rău pentru țara pe care voiai s-o salvezi?

  5. Omenirea este in mars fortat (de unii) inspre crearea unui nou tip de societate, globala, unde tehnologia este factorul uniformizant. Oamenii trebuiesc invatati sa foloseasca, ca si computerele (mobilul e un computer) protocoale bine stabilite de comunicare, si sa nu se abata de la ele. Vezi platformele Facebook, Twitter, care l-au interzis pe Trump, pentru ca avea lucruri de spus neconvenabile proprietarilor platformelor.
    Politicienii (si cei care ii conduc) au „perfectionat” conceptele de „hartuire”, „discriminare”, „egalitate” pentru a impune aceste protocoale de comunicare de la care nu te poti abate, pentru ca…FRICA.
    Arta dialogului liber e aproape disparuta in societatile moderne, atit cele autoritariste (chinez, rusesc) dar si aici in Occident.
    Daca distrugi placerea de a purta un dialog, din care poti invata, din care se schimba niste energii intre oameni, si esti limitat in a vorbi ca un robot gen: „How are you?”, „Sorry!”…despre ce fel de „progres” vorbim? E evident un REGRES, doar ca toata lumea se minte cu propaganda!
    Aud aici in Canada tot timpul, „Sorry, sorry”. Mai baieti, pentru „sorry” exista biserica, spovedire, si alte sfinte. Dar, au distrus si biserica, care este lumina pentru suflet.
    Apoi vorbesc pina la saturatie de „diversitate” (rasiala, sexuala, religioasa, etnica etc), dar nimeni nu insista pe diversitatea de idei, de opinii, de zona intelectuala. La ce ne mai trebuie intelectuali cind suntem condusi de roboti? La propriu, politicienii care ii vad par roboti!!!
    Mai vorbesc de „inclusion”, si iar insista pe rase, sexe, religii, etnii, dar bai fratilor, ii includem si pe prosti? Sau ii educam mai intai si pe urma ii includem?

  6. Trăim deja în dictatură ?

    Campania de Vaccinare Naţională anti Covid-19 a fost încredinţată armatei, un medic militar – colonelul Valeriu Gheorghiţă – fiind coordonatorul acesteia, fapt unic în UE şi probabil în întreaga lume : un prim pas către instalarea unei dictaturi militare în România. Acum, prin desemnarea generalului Nicolae Ciucă ca prim-ministru, s-a realizat faza a doua, trecerea de la dictatura sanitară la o dictatură clasică, pur militară. Semnificativ, generalul Ciucă este cunoscut nu numai datorită relaţiilor sale personale cu un alt stat, ci şi ca un apropiat al preşedintelui Iohannis, ale cărui apetituri dictatoriale nu mai sunt un secret pentru nimeni.

    Este evident că această numire constituie o modalitate prin care Fl. Cîţu, un alt favorit al lui Iohannis şi reprezentantul cercurilor financiare internaţionale în România, îşi păstrează neatinsă poziţia de lider-marionetă al partidului care conduce în acest moment România, Partidul Naţional Liberal, aflat sub controlul lui Iohannis. Astfel, prin numirea generalului Ciucă ca prim-ministru, avem de fapt un fantomatic guvern Cîţu II şi o pregătire foarte probabilă, peste câtva timp, a unui guvern Cîţu III cu drepturi depline, pe faţă, ca reprezentant al dictaturii de dreapta condusă de preşedintele Iohannis.

    Iar ideea că PSD ar putea să voteze o guvernare militarizată constituie pur şi simplu o compromitere în întreaga Europă a unui partid care se declară reprezentantul doctrinei democrate de stânga în România.

    • Stimata doamna ,
      hai sa nu exageram cu epitelele derivate din cuvantul pe „militar” ….

      Noi, in Romania avem un „specific national” : partide destule catre (prea) multe, ambitii prea mari, prea multi ambitiosi totu ambalat in prea multa „crestineasca iertare” asa ca.. asa ca..

      Ca , ca cand inevitabil clasa [politica ajunge sa intre intr-un impas toti fug de raspundere mai ceva ca necuratu’ de tamaie! Daca polis p’tits chiens locali nu ar fi si mate pestrite , ofticosi la culme si imaturi mintal ar putea sa puna de un „pupat Piata Endependentei” si sa puna placa cu „ în împrejurări ca acestea micile pasiuni trebuie să dispară.” si sa faca naibii un guvern de uniune nationala …..
      Dar nu … prea imaturi si ofticosi nu pot uita micile infrangeri care si le-au administrat recipoRc … ntz ei ca Lepnida la termopile „ori muriti cu totii „.

      Asa ca in mpod traditional ai nostri scumpi ….. se codesc si brusc apucati de modestie nu mai vor onoarea de a se baga in guvern!!!
      E .. si ptr asta le trebuie un, niste .. fraieri care sa rezolve situatia sau ca in timpul lui/lor situatia sa se rezolve de la sine si pe care apoi sa il poata blama fara sa se manjeasca ei , care cica s-au sacrificat renuntand sa …

      Si de aici 3 solutii ptr gasirea fraierului .

      Solutia Patriahul. Se bazeaza pe pozitia lui si pe banuiala ca se va dovedi „ecumenic” …Plus ca deh, ca prelat trebuie sa „ierte”, nu ?!

      Solutia Tehnicieni .. se ia careva, prpf univ sau asa ceva , om cu prestanta, se asezoneaza cu specialisti in domeniu si se asteapta schimbarea vremurilor.

      Solutia Generalul . Cand lucrurile arata f, da extrem de rau ca pana si Necuratu ar zice „mai bine intru in cristelnita decat in guvern!” atunci se caita un general caruia i se da ordinu „Fii prim ministru!” da trebe sa ia grija ca ala sa nu isi dea demisia !!!
      Asa ca la 1918 genralii Averescu si Coanda au fost prim ministrii.
      In 38 Gheorghe Argeșanu ….

      In 1940 situatia era ata de incurcata incat doar Antonescu a indraznit a primi postul… Da cum Antonescu avea si unele idei mai …. ? democrate ?! s-a imbracat cuvil si a mers cu palaria in mana la liberali si taranisti .. care i-au zis sa plece regele. Bu a primit, Lica Lupescu a plecat da sprijin ce la cele 2 partdie nexam…. Da situatioa era extrem, da extrem de proasta ..

      Dupa el , adica dupa ce l-au arestat pe Antonescu au cautat pe politcienii de varf cu politia. Nu i-au gasit! Maniu a trecut fulgeratir, l-a felictat pe Sanatescu , l-a asigirat de sprijinul sau si s-a dat la fund ptr vreo 15 zile (ca daca totusi iesea p’a lu Adolf sa poa zice ca el niciodata da Niemals!).
      A urmat Radescu …

      dar cum se explica brusca lipsa de entuziasm la Maniului sau a liberalilor ?! Nu ma luati ca nu se puteau face alegeri samd etc.

      NU!NU!! de trei ori NU!!!!
      STIAU .
      Stiau ca ar fi fots nevoiti sa semneze ca recunosc granital de est asa cum era ea in iunie 1941. Adica fara Basarabia, juma din Bucoviona si tinutul Herta (din judetul Dorohoi). Ori ei nu doreau „sa se pateze”

      Cam asa stam.

      Ca sa nu zic ca Ciuca asta este general in rezerva. Adica civil. Ca si mine si atatia altii care am indeplinit serviciul militar .

      Dar sa zic asa Ciuca este disponibil ca „fraier de serviciu” …. ca pe cine sa dia vina la vara cand trec valul dupa ce a luat calul si lumea va fi cam sucarita pe mptov de caldura si preturi ?!

      A se vedea si cazul lui Arafat..
      L-au promovat „comandant al actiunii” si pe el il injura lumea nu pe ministrii inSanitatii!!!
      El va fi „monstrul” insa Voiculescu poate va reveni la ministerul Sanatatii …

      PS ..
      vine valul si-mi ia calul …..

      Covidu e si o cestie de succes Bocciu. Din iunie, anul trecut, și până la mijlocul anului acesta, mai bine de 61 de mii de pensionari au ieșit din sistem „pe cai naturale”

  7. Da, Romania e „Pe aripile vintului”: 5 milioane de romani activi plecati din tara, cei ramasi isi pregatesc copii sa plece, iar cei care nu fac asta spera ca nepotii lor macar sa reauseasca sa plece. Am crezut ca deschiderea granitelor va grabi modernizarea si „civilizarea” Romaniei, dar a dus la golirea ei. Vestul („fratii de ginta Latina”) s-a lins pe bot si a primit cu bratele deschise tot ce a venit dintr-o tara amarita pe care acum se pregatesc sa o faca piesa de muzeu. Doamne ajuta ca doar Lui poate ca Ii mai pasa! S-au mai vazut si miracole pe lumea asta!

  8. „Ura, mai importanta decat frica ?”
    Cu permisiunea dumneavoastra, as spune ca in parlamentul nostru, cam de multa vreme, este mare nevoie de UN MOS ION ROATA, DACA NU CHIAR DOI, pentru ca bolovanul din poveste il au de cand cu: COVID-19 si „alte pandemii”; precum se vede, nu-i nici unul mai destept decat altul,din cei care spun ca n-au nevoie de colaborare in parlament,(sub nici o forma), nu este in masura sa urneasca „bolovanul” cu toate ca stiu(sau poate nu) ca: UNDE-I UNUL NU-I PUTERE LA NEVOI SI LA DURERE, UNDE-S DOI PUTEREA CRESTE”,sau chiar mai multi, dar cine sa le spuna ???

  9. Și vorbind de guvern minoritar de sacrificiu pentru stabilizarea situației, aș zice că n-ar strica micșorarea numărului de ministere/departamente.

    Respectiv, eliminarea acelor care nu sunt esențiale pentru următoarele luni până la alegerile anticipate.
    Eventual unele comasări cu reducerea cheltuielilor aferente.
    De exemplu, sport, tineret, diasporă.

    În felul acesta, guvernarea s-ar putea concentra strict pe prioritățile momentului.

  10. Nu ma mai mira ca nu PSD are propuneri de crestere demografica in Romania ci…UDMR! Poate dupa experienta nereusita cu „Neamtzul”, vrem sa „incercam” sa ne conduca ungurii, ca noi romanii sa ne putem continua nestingheriti distractia.

    La cite gropi se sapa in Romania azi pentru morti, e de remarcat ca cineva se preocupa de demografie in Romania. Nu PSD, nu PNL, nu USR, nu AUR….ci UDMR! Wow!

    O sa mi se spuna ca PSD are un program. Da, are, in sertarul intepenit si prafuit.

    Demografia si politicile demografice sunt la baza oricarei natiuni care doreste sa supravietuiasca, si eventual, sa o duca mai bine. Altfel, Romania va deveni la randul sau o importatoare de oameni, si isi va schimba structura sociala. Probabil, ungurii au citit despre indiferenta romanilor fata de soarta lor, si au hotarit sa ne pazeasca si pe noi, ca sa se pazeasca pe ei, vecinii lor.

    https://www.mediafax.ro/politic/propunerea-lui-kelemen-hunor-pentru-premierului-desemnat-nicolae-ciuca-masuri-de-crestere-a-natalitatii-20312131

  11. Toate demersurile trebuie sa se canalizeze spre alegeri anticipate, readucerea urgenta a poporului in fata unei decizii . Argumentul ca nu avem guvern in plina iarna si in plina criza medicala( observati, nu spun criza pandemica), nu sta in picioare. Un guvern interimar pana la anticipate, care trebuie sa se declanseze urgent, are destule sarcini si parghii. Nu sunt de acord cu acest argument cum nu sunt de acord nici cu „erodarea la guvernare”. Zilele astea , tocmai explicam unu om fost puternic , de ce sa te erodezi cand poti sa cresti la guvernare? Este o provocare sa faci lucruri bune si in domeniul social si pe plan politic international , sa iei decizii care sa asigure bunastare , cresti nu te erodezi. Aceasta preconceptie nu sta in picioare, decat daca are in fata o alta preconeptie ca guvernarea este totuna cu furtul.

  12. AM gasit urmatirul text ….
    Nu e scrus prea „stiintific” insa dpv istoric este corect.
    ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

    O scurtă istorie a clasei de mijloc

    Timp de mii de ani, distribuția bogăției în întreaga lume a fost nedreaptă. De-a lungul istoriei au existat un număr mare de săraci, foarte puțini bogați.

    Clasa de mijloc din Europa a apărut la sfârșitul Evului Mediu, dar era foarte redusă numeric. Acesta a fost și cazul în Statele Unite ale Americii coloniale.

    În Statele Unite, această împărțire în foarte săraci și foarte bogați a fost foarte clară în Epoca de Aur – 1860-1890. Excesele acestei epoci au adus la începutul anilor 1900 Era Progresivă. Aceasta a fost impusă de politicieni precum Theodore Roosevelt, Robert Lafollette, William Jennings Bryan, Woodrow Wilson, care au încercat să controleze excesele oligarhiei. Astfel, s-a reglementat activitatea corporațiilor, au apărut legi ale muncii și s-a redus corupția guvernamentală. În ceea ce privește distribuția bogăției, lucrurile nu s-au schimbat, însă, prea mult .

    Revoluția rusă din 1917 a făcut ca oligarhia bogăției din SUA să-și dea seama că această distribuție ar putea face ca populația să treacă la acțiuni radicale, precum confiscarea averii sau distrugerea clasei foarte bogate.

    Prăbușirea de pe Wall Street din 1929, depresia care a urmat de un deceniu și manifestările activismului cetățenesc, au forțat oligarhia bogăției să ia în considerare o reevaluare a pozițiilor sale economice.
    În al Doilea Război Mondial, confruntată cu amenințarea fascistă, oligarhia a permis un oarecare egalitarism economic care a ajutat clasele de jos și de mijloc să prospere.
    La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a apărut amenințarea sovietică. Drept urmare, atât în SUA, când și în Europa s-a ajuns la concluzia că toată lumea trebuie să trăiască în bunăstare.

    Nu mai are nimeni nevoie de clasa de mijloc?

    Dispariția URSS a schimbat, însă, lucrurile. Ca urmare, în ultimele decenii, clasa de mijloc atît din Statele Unite, cât și din UE se află sub o amenințare continuă. Politicienii au fost atrași în cercurile oligarhiei financiare (exemplele sunt nenumărate), iar clasa de mijloc e din ce în ce mai săracă. Acorduri internaționale de comerț echitabil conduc la migrarea locurilor de muncă spre țările cu cele mai mici salarii, în vreme ce importul de muncitori străini reduce salariile chiar și în țările dezvoltate. În aceste condiții, bogații devin din ce în ce mai bogați, iar clasa de mijloc dispare în rândurile unui proletariat din ce în ce mai numeros.

    Sursa : https://evenimentulistoric.ro/ue-ne-condamna-la-saracie-avertismentul-teribil-al-lui-viktor-orban.html

  13. Nu as vrea ca romanii sa isi piarda speranta intr-un viitor mai bun, dar depinde de ei pe cine voteaza. Si depinde de ei daca politicienii sunt trasi la raspundere, politic vorbind. Media ar trebui sa ajute.
    Problema democratiilor moderne, dezvoltate este ca politicienii nu pot sau nu vor sa rezolve chestiuni pe care le tot promit dar nu se tin de cuvint. In Canada, de cind sunt eu aici (peste 20 ani) se discuta aprins de nevoia de gradinite la preturi acceptabile. Se mai discuta despre homelesi, despre drogati, despre crime violente, despre copiii si adultii cu disabilitati, dar se face foarte putin. Subiectele sunt inca deschise, si se vede pe strazi lipsa de progres. Asta desi ei se numesc „progresisti”. „Progresisti cu gura”.
    Ramine cum s-a stabilit: fiecare e pentru el.
    Ma uit la emisiunile lui Fuego, si poate ca cel mai util ar fi ca tara sa fie condusa de un om cu inima, nu spun romaneasca, dar om cu suflet, care sa vorbeasca cald oamenilor, si sa fie un om intre oameni. Sa nu dea cu paltonul de masina, ca e nemultumit de slugi. Si as prefera un basarabean, ca de acolo vine suflet cald.

  14. Cei saraci intotdeauna o sa trudeasca pentru cei bogati. Ca tot vorbim de cite viteze are UE: are doua, una a saracilor, si una a bogatilor. Dupa 15 ani membru UE, Romania are un sistem medical mort, o economie care transpira la orice miscare brusca pe piete si dependenta de toti si de toate. Ca sa nu mai amintim de lichelismul politic, cu accent pe clientelism fata de Bruxelles.

    The EU’s secret empire
    Wealthy states treat Eastern Europe as a colony
    BY MATTHEW OLEX-SZCZYTOWSKI
    Matthew Olex-Szczytowski is a banker and historian who has advised several Polish premiers and ministers.

    Amid the schisms which increasingly sunder the EU’s West from its eastern members, both sides are, for their own reasons, careful to suppress the bloc’s big economic secret: that the Old EU runs the eleven newish members in Central and Eastern Europe as a colonial fief.

    Against logic and justice, the EU’s 340 million western rich suck in wealth from the 103 million eastern poor. The elites in Central and Eastern Europe (CEE) rarely rock the boat as they hate to admit the facts; many have been co-opted or cowed. But now and then resentment bubbles up. “We’re not a colony, we’re not a second-class member”, Slovenia’s premier growled at the European Commission last year. Clotilde Armand, a Frenchwoman who is a mayor in Bucharest, has also been clear that “much of the wealth in Europe flows from the poorer countries to the richer ones”.

    In the West, those in the know are not just quiet, they egg on the bien-pensants who are convinced that the Old EU keeps the East afloat. “See those pesky Poles, Czechs and Hungarians,” your typical Eurocrat will whine. “They’re lurching away from liberalism, even as their hot paws reach out for our largesse!” This kind of thinking is doubly skewed. The East’s purported nastiness merely matches supposed Western sins (compare Hungary on gender with Denmark on its Muslims, say). It’s the colonial status of CEE that really splits the EU, not any over-hyped cultural cleft.

    To see what’s going on, start with the deal struck when the eleven joined in or after 2004. CEE was weak after communism but was forced to throw open its borders prematurely. Capital from the Old EU was to compensate. But as so often in history, the biggest impact was unforeseen. As frontiers fell, there was a human haemorrhage in CEE as the West hoovered in ten million of its workers. Up to a third had higher education; they’ve driven much of the West’s growth.

    In Brussels, however, it is taboo to talk of this epochal shift of wealth. No one dares claim the credit for capturing those diligent white migrants, Christian in culture and capable of quick assimilation. Imagine the howls of “ray-cist!” if they did.

    In the East, meanwhile, the elites are shamed to silence, for they’re complicit in a population collapse of wartime scale. Croatia has lost almost a quarter of its people (an existential meltdown, one premier dared to moan). Romania, Bulgaria and the Baltic three of Lithuania, Estonia and Latvia have seen a fifth of workers go. Poland has lost over a tenth.

    The social devastation has been horrendous. Hospitals have been hollowed out. Of the EU’s top ten countries for excess Covid mortality, eight are in CEE. You can be sure that the dearth of doctors helped cause the 315,000 extra deaths tallied up to June. Overall, the demographic disaster has probably put paid to hopes of ever catching up. Beata Javorcik, Oxford professor and chief economist at the region’s development bank EBRD, judges that “Eastern Europe could grow old before it gets rich”.

    The other unexpected consequence was a radical recasting of CEE’s business landscape. This too is a taboo topic in Berlin, and points West. Cash-rich offshore companies swooped in and bought the leading firms at knock-down prices. They rescued some bankrupt red behemoths (think VW with Skoda in the Czech Republic, Renault with Dacia in Romania). But it went much too far; with new implantations which followed, most key sectors in industry and services are now dominated from abroad.

    In Poland, foreigners own a half of the manufacturing and retailing industries, mainly in the form of larger firms. Non-locals account for half of Czech and Polish industrial exports. In Hungary, it’s four-fifths. This is unprecedented in countries with their competence. After all, the Czechs remember that in 1938 they were as prosperous as Switzerland and Sweden; the Poles and Hungarians recall that they were ahead of Spain before the latter’s civil war.

    Unpick the statistical thicket, and the balance is bittersweet. Take the lost workers. The rich-country club OECD says that in educating them CEE donated a mind-boggling €400 billion or more. This far exceeds anything Brussels has sent. (Poland spent €160 billion to educate the 2.6 million who’ve gone, so far it has received €138 billion.)

    The boost to western GDP delivered by CEE’s migrants is more massive still. The Old EU benefitted by over €1,000 billion in just the three pre-Covid years, official figures state. Then there’s the corporate investment. It’s now mature, so foreign profits and dividends sent home from CEE often exceed annual transfers from Brussels. And in any case, much EU money is spent on infrastructure, where western firms recoup up to four-fifths of the flows.

    On the plus side, the region is now a supply chain Powerhaus (so the German financial paper Handelsblatt calls it). The Old EU syphons out components and embeds them in exports to China and elsewhere. Poland outranks France, Italy and Spain as supplier to Germany. CEE is also the Old EU’s key, and wholly captive, market.

    Its German hegemon depends on it. In 2020 Berlin exported €179 billion-worth to the eleven, compared to €103 billion to the US, €96 billion to China and a measly €23 billion to Russia.

    The region’s economies have duly grown, but figures for real GDP per capita yield bitter reminders of the challenge still ahead. Poland generates only around one-half of the EU’s average, the Czech Republic two-thirds. Of course, this occludes the distance to the advanced Northwest. Your average Pole produces 26% of what a Dane does, your Czech, around one-third. Bulgaria generates a mere 14% and Romania 18% of Denmark’s output per head.

    Will CEE ever catch up? The odds aren’t promising. Demography and China’s galloping self-sufficiency are brakes enough, but the colonial system could be the clincher. To enjoy advanced-country wealth you must match the productivity. Here CEE desperately needs to improve its pathetic innovation, but dominion status now is a major block.

    In a branch economy non-local firms sit atop the best value chains. Foreigners skim the largest returns and send the profits back. Nothing guarantees they’ll reinvest. They do most development at home, and nothing forces them to share. The IMF confirms that increasingly they force their CEE offshoots to buy high-value inputs from outside. And foreign-owned firms are barred from classic routes to growth, such as building brands or buying out the competition.

    So CEE depends on its native firms. They tend to be small and are hard pushed to innovate. They battle with EU bureaucracy and fight a plethora of extra ploys. Certification games can add a fifth to export costs (Northern Ireland ring a bell?). Public tender rules prevent you from favouring your own. You want your government to develop new sectors? State aid rules are draconian. In one of those rare public outbursts Poland’s Premier Mateusz Morawiecki lamented: “The technology-rich EU sells us their VWs and Renaults. But when our truck drivers enter their markets, they go for protection”.

    Dense webs of incumbents rig the rules. “In Brussels they feign surprise when no CEE companies turn up to plan standards,” a Czech official in charge of high-tech policy told me. “It’s pure hypocrisy. Our firms are too small, they aren’t in the old boy networks. Time and again the regulatory game’s been fixed before we get there, stitched up by the usual suspects”.

    Lacking big industrial groups, the East is locked out of giant high-tech projects on which billions are lavished. The West hogs spending on space, defence and research and development (€120 billion is earmarked for these to 2027). Though it has over a fifth of the EU’s population, scandalously CEE received a mere one-twentieth of the €65 billion disbursed for R&D in 2014-20. (Compounding the insult, non-members Israel, Norway and Switzerland cashed in more.)

    Things will get worse as the EU devotes more to chips, champions and other chunky goals which favour established players. Expect Old EU firms to grab most of the €56 billion in Covid recovery grants allocated to CEE (only 13% of the total, discrimination again). Then there’s the absurd net zero carbon target. The region can’t afford it. Nevertheless, cheap energy sources will be banned. CEE’s competitiveness will be squashed, and the region’s taxpayers will be made to subsidise western producers of green kit such as wind turbines and their ilk.

    There’s little sign, then, that native firms can achieve global scale and productivity en masse. Meanwhile, foreigners will retain every incentive to milk their implantations and withhold the best technology. So CEE faces a “middle income trap”. It’ll be stuck behind for good, even as the Old EU’s anachronistic economies themselves battle to keep up with the US and Asia.

    Of course, within the bloc the economic crevasse will still count. Too wide, and there’ll be a massive new mezzogiorno, festering with resentment, depopulating fast and prone to implode at any point. To minimise this threat Brussels must urgently cut a New Deal for its inland empire. It should free up its rules and help the region’s businesses to expand.

    For their part, politicians in CEE should call out the colonialism and extract freedom for their firms. If there’s no radical change, the Old EU had better brace for the strange populisms and other ills that a chronically two-tier Europe would unleash.

    https://unherd.com/2021/09/the-eus-secret-empire/

  15. Creşterea securităţii militare a Coreei de Nord, reacţie legitimă la ameninţările de la frontiere şi din regiune, reprezentate de forţele şi acţiunile SUA

    SUA si-au exhibat din nou fatarnicia specifica, cu care a inselat si a inrobit multe natiuni, cand a cerut Coreei de Nord, duminică, să pună capăt testelor de rachetă “contraproductive” si sa accepte reluarea “dialogului”, un nume fals sub care globalistii isi ascund dictatul.

    Nicio natiune nu poate sta linistita cand la granite si in regiune se afla forte militare straine, venite de la mare departare, care, ca niste haite de lupi in cautarea prazii, navigheaza in marile adiacente si survoleaza zonele de indentificare ale apararii. Sunt semne de intentii ostile ale SUA, care alerteaza Coreea de Nord sa-si creasca apararea.

    Coreea de Nord a lansat, marţi, o rachetă balistică de pe un submarin. Recent, a facut mai multe teste militare, cu o rachetă cu rază lungă de acţiune, o armă trasă dintr-un tren şi o rachetă hipersonică. Eforturile natiunii nord-coreene de perfectionare a apararii sunt total legitime. Ele urmaresc sa dezvolte unele dintre cele mai semnificative si eficiente arme de raspuns, pentru a descuraja intentiile agresive ale SUA si a riposta rapid si performant, daca va fi cazul.

    Coreea de Nord nu vrea razboi sau suprematie globala, fapt usor de inteles si acceptat daca vedem ca nu fortele sale patruleaza provocator oceanul planetar, ci ale SUA. De asemenea, Coreea de Nord dezvolta tipuri de arme pe care SUA le detin, ceea ce face ca naratiunea politico-militara a Casei Albe pe tema testelor nord-coreene cu rachete militare competitive sa ne aminteasca fabula despre lupul moralist.

    Nu natiunile sunt ingrijorate de testele nord-coreene, cum fals si inselator sustine propaganda SUA, ci chiar Statele Unite, care isi vad anihilat sau erodat potentialul de a soma, ameninta si santaja natiunile pentru ca acestea sa se conformeze pretentiilor mistice ale sectei lor globaliste.

    Asa-zisa “sensibilizare” a Republicii Populare Democrate Coreene, ca aceasta “sa raspunda pozitiv” cererilor unilateraliste ale SUA, care a fost invocata de reprezentantul special al SUA pentru Coreea de Nord, Sung Kim, este in realitate o tentativa globalista de manipulare. Nu numai a nord-coreenilor, ci si a sud-coreenilor si a japonezilor.

    Sung Kim le-a livrat acest discurs manipulator omologilor sai sud-coreean si nipon, cu care s-a intalnit la Washington. Acest emisar american este coreean, o practica ostila a globalistilor de a trimite in tari-tinta ambasadori, reprezentanti si emisari care sunt originari din tarile respective. A folosi in relatiile americanilor cu coreenii un emigrant coreean pe post de reprezentant al globalistilor, care prin definitie sunt unilateralisti si subminatori, este primul act de ostilitate, dincolo de care este de prisos orice discutie privind intentiile reale. Este necesara o atitudine-scut, invatata de toate natiunile, prin care ambasadorii, reprezentantii si emisarii globalisti proveniti din natiunile-tinta sa fie declarati personae non gratae si neacceptati. Ei vin cu intentii ostile, derivate din globalism si unilateralism. Cunoasterea de catre acestia a limbii, culturii, religiei si obiceiurilor natiunilor de origine, devenite acum tinte, ii ajuta la savarsirea raului, cat si la instigari si coalizari locale.

  16. Cine va respinge Guvernul Ciucă va admite criza politică

    Urmaresc discutiile premierului desemnat Nicolae Ciuca cu partidele, pentru a le obtine sprijinul parlamentar in votarea proiectului sau de guvern minoritar PNL-UDMR. Terenul discutiilor este atat de miscator incat imi este greu sa trag o concluzie. O singura idee imi este clara, ca cine va respinge Guvernul Ciuca va admite, iresponsabil, instabilitatea. Joi, 28 octombrie, cand Guvernul Ciuca va fi supus la vot, va fi o proba elocventa pentru responsabilitatea liderilor politici si partidelor. Dupa aceasta proba, nimeni nu va mai putea sustine ca este responsabil daca va respinge cea mai buna varianta, din cele posibile care ar putea sa urmeze. Ma gandesc la PSD si AUR, care ar putea sustine conditionat un guvern minoritar, limitat la lunile de iarna, pana la 1 martie. Stiu, nu este bine sa faci judecati pentru grupuri mari, dar ce poti sa spui cand ele urmeaza orbeste lideri orgoliosi si incompetenti? Mai trebuie avuta in vedere si posibilitatea atragerii etichetei de tapi ispasitori pentru eventuala prelungire a crizei politice. Remarc si “profetia”, circulata in media, potrivit careia Guvernul Ciuca nu va trece, iar presedintele Iohannis va desemna un al treilea premier. Teoretic, seful statului poate desemna mai multi premieri, respinsi succesiv, Constitutia cere ca acest lucru sa se intample inauntrul unui termen de 60 de zile, scurs de la prima solicitare de investitura, care trebuie sa fie cel putin in numar de doua. Adica, pot fi desemnati si respinsi(e) premieri si respectiv guverne cat incap in termenul constitutional de 60 de zile, care se sfarsesc pe 20 decembrie, primul guvern respins de Parlament, al premierului desemnat Ciolos, avand loc pe 21 octombrie. O astfel de posibila succesiune de premieri si guverne care nu obtin votul de incredere va exprima un singur lucru, cu certitudine de 100%, ca Parlamentul si-a epuizat capacitatea de a realiza o majoritate. O asemenea stare de fapt, de mult previzibila, va convinge pe toata lumea, chiar si pe cei de tip Toma Necredinciosul, ca alegerile anticipate reprezinta unica solutie viabila. Dar, vai!, pana atunci ce costuri dramatice se vor inregistra, suportate de populatie, cand ar putea fi prevenite de presedinte si partide, printr-un consens?

    • Ei, aici exagerati. Nu se intampla nimic deosebit, indiferent daca ramane guvernul interimar Catu, sau se investeste un ,,nou” guvern al dreptei, eventual pe durata limitata, sustinut conditionat de Parlament.
      Adica ne va merge tot rau, la fel de rau.
      PSD nu trebuie sa cautioneze impostura si tupeul de sorginte asazis-liberala.
      Cel mai bine ar fi fost daca nu s-ar fi jucat cu motiunea, neavand parghii de control intr-un stat dictatorial de facto condus netransparent prin directive externe.
      Sunteti constient de realitatea devastatoare a globalismului, dar va tot iluzionati ca PSD poate face ceva intr-o Romanie a dezbinarii, confuziei si indiferentei, fara Presedinte social democrat.
      Nu poate.
      Pana la urma tot alegerile anticipate reprezinta o potentiala si ipotetica solutie, dar cred ca pana la urma si in timp real USR va reveni in coalitie, sub presiunea…globalismului care se teme oarecum de PSD, daca tot vorbim de frica. Ce ar insemna o zona compacta de suveranism in Europa Centrala si de Est ?
      Primul cal troian invers….adica spre normalitate.

  17. Cineva a postat un comentariu foarte interesant despre nocivitatea consumismului – ca sursă a răului – în raport cu mediul, dar și despre efectele devastatoare (inclusiv șomaj, foamete și delicvență) dacă societatea umană și-ar schimba radical și brusc modul de viață.
    …Corect, dar aș completa că fără consum și în lipsa unor alternative viabile, există riscul pierderii de către elitele celor superbogați a controlului și puterii exercitate asupra restului societăților.
    Până la urmă, scenariștii lui Matrix, cei care au imaginat milioane de ființe umane în comă indusă alimentate ombilical și interconectate într-o lume digitală ușor de confundat cu realitatea, s-ar putea dovedi bestial de profetici. În film, creatorii sunt mașinile inteligente, o altă iluzie a epocii moderne. Nu există așa ceva, SOFTUL este, să spunem, ,,inteligent”, exact cât își doresc programatorii și finanțatorii lor umani motivați de scopuri și obiective precise.
    Cred că asta e tendința, nu vedeți cât de mult se investește în realitate virtuală ?
    Facebook lucrează la un fel de ,,metaverse”, adică o lume paralelă în care vom fi conectați cu ceilalți în mod complex și vom interacționa în diverse moduri, numai direct nu.
    Chiar și sexul ar putea fi simulat, prin excitarea anumitor zone din creier.
    Asta înseamnă exhibarea tehnologiei, stimați colegi…virtuali, într-o lume globală dominată de lăcomie, sete de putere absolută și ban.
    Înainte, dictaturile erau distribuite și cu impact rezonabil asupra mediului și omenirii.
    Dar o dictatură globală înseamnă mult mai mult, pentru că va impacta nimicitor și malefic sistemele valorice care au definit societatea umană în ultimii 2000 ani.
    Există și un plan B dacă nu le va ieși pasiența. Ei planifică să se refugieze pe Marte, abandonând Pământul în dezastru.
    Dar oricât de deștepți se cred, vor realiza repede că viața sub clopot de sticlă securizată nu se poate perpetua mult timp.
    Iată la ce duce iluzia suprematismului tehnologic asupra naturii evolutive și ușurința renunțării la valorile moralei și Credinței.
    Omul va deveni un fel de Icar cu aripi negre ..
    Păcat de atâta risipă de inteligență umană și bunuri materiale care nu duce, de fapt, nicăieri.

  18. Se pare că ați ales să nu publicați comentariile. Nu cred că absolut toate erau de ne publicat. Cred că al meu, deși puțin dur, a fost decent. Consider că e o alegere mai puțin inspirată. Înțeleg că aveți tendința de a vă evalua cititorii mai mult din punct de vedere statistic.

  19. Mircea Popescu
    PSD-ului i se cere să susțină în Parlament un guvern de oameni politici desemnați de PNL și UDMR, în bună (sau rea) parte cam aceiași, cu excepția probabilă a lui Florin Câțu. Cum spuneam, nu domnul Ciucă își alege echipa, cu care ar putea eventual încerca să instaureze disciplina în instituțiile statului.
    Nu este suficientă nominalizarea unui general în funcția de premier pentru a crede că poate impune rigoarea militară în rândul unor oameni obișnuiți să emită declarații politice, mai puțin să facă ceva concret, profesional și coerent.
    În plus, PSD nu poate valida un guvern al cărui program de guvernare face abstracție de măsurile propuse de social democrați, unele elaborate de specialiștii săi în materie de sănătate, domnii Rafila și Streinu Cercel.
    Dacă va decide alfel, adică va ceda presiunilor politice din exterior, abia atunci PSD ar putea fi acuzat de iresponsabilitate.
    Cel puțin susținătorii să o vor face cu siguranță.

  20. Poate unora li se va părea pe-alături ce spun eu acum, dar nu e pe-alături:
    Tot mai multi adulți absolvenți de ceva scoli și trecuti prin ceva viață întreabă dacă are cineva un model de cerere.
    Dv înțelegeți? Oameni în toată firea nu știu să formuleze o cerere…
    Având în vedere și luând în considerare, ce analizăm noi, adică, în general?
    Nivel, comportament, reacții, coerență sau incoerență, principii, concepții, idei…?…

  21. Să sperăm că nu este vorba de ură ci doar de orgolii trecătoare.
    În afară de așa zișii tineri din usr,care au o educație antiromânească sau de ude_mereu cu politica lor etnică(și nu de toți)
    cred că restul partidelor au doar orgolii.

  22. Model de „transparenta”
    ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

    https://www.activenews.ro/images/articole/170203.png

    President Joe Biden last week again stalled the release of government records about the assassination of former President John F. Kennedy Jr., blaming the COVID-19 pandemic for the latest delay.

    By law, all government records about Kennedy’s killing on Nov. 22, 1963, were to be made public by Oct. 25, 2017, but former President Donald Trump and now Biden both have taken steps to delay the release of the remaining files.

    Only a fraction of documents related to Kennedy’s assassination remain undisclosed. In a Friday memo, Biden said those documents now would be released in two waves: one later in 2021, and another by Dec. 15, 2022.

    eu.usatoday.com/story/news/politics/2021/10/25/jfk-files-biden-delaying-release-assassination-records/6172328001/

    Președintele Joe Biden a oprit din nou săptămâna trecută publicarea înregistrărilor guvernamentale despre asasinarea fostului președinte John F. Kennedy Jr., dând vina pe pandemia COVID-19 pentru cea mai recentă întârziere.

    Prin lege, toate înregistrările guvernamentale despre uciderea lui Kennedy din 22 noiembrie 1963 urmau să fie făcute publice până la 25 octombrie 2017, dar fostul președinte Donald Trump și acum Biden au luat ambii măsuri pentru a amâna eliberarea fișierelor rămase.

    Doar o parte din documentele legate de asasinarea lui Kennedy rămân nedezvăluite. Într-o notă de vineri, Biden a spus că aceste documente vor fi lansate acum în două valuri: unul mai târziu în 2021 și altul până pe 15 decembrie 2022.

    Președintele Joe Biden a amânat încă o dată divulgarea publică a mii de secrete guvernamentale care ar putea face lumină asupra asasinarii în 1963 a președintelui John F. Kennedy.

    „Amânarea temporară continuă este necesară pentru a proteja împotriva vătămării identificabile aduse apărării militare, operațiunilor de informații, aplicării legii sau conducerii relațiilor externe, care este atât de gravă încât depășește interesul public în dezvăluirea imediată”, a scris Biden într-un memorandum prezidențial. vineri seara .
    https://www-politico-com.translate.goog/news/2021/10/24/biden-secret-jfk-files-517024?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=nui,sc

    V si https://www.washingtonpost.com/politics/2021/10/23/biden-postpones-release-jfk-assassination-files-citing-pandemic-related-delays/

    JFK a fost asasinat in 1963.
    Initial dosaru a fost secretizat ptr 25 de ani.
    Au trecut 48 de ani si MUCLES ba!

Lasă un răspuns