„V-am ascultat cu mare atenție zilele trecute vorbind despre proiectul România educată. Despre proiect, ne-ați informat cu oarece timp în urmă. Abia acum însă aflu care sunt ideile principale. E probabil vina mea. Nu am nicio informație legată de cei cu care v-ați consultat, cu excepția, desigur, a ministrului Învățământului sau a altor înalți funcționari guvernamentali, indispensabili, firește, în dificilul și necesarul proces al reformei școlii românești. N-am pretenția de a fi apelat la mine, deși m-am pensionat după 53 de ani de învățământ și am fost coautor de manuale de liceu. Am o vârstă la care nu-mi mai pot oferi ajutorul. Dar aș fi vrut să știu pe cine vă întemeiați când propuneți măsurile de reformă. Diferitele instituții care au un rol în învățământ nu-mi inspiră încredere. M-am informat de curând cu privire la examenul de bacalaureat, ediția 2021, și am constatat grave deficiențe în alcătuirea subiectelor. E un exemplu. V-aș putea oferi multe altele, îndeosebi instituționale. Cine se află în spatele acestor instituții n-am idee. Pe site-urile lor nu există niciun nume.
Sunteți profesor ca și mine și sunt convins că știți că nu putem reforma instituțiile, dacă nu avem sprijinul oamenilor competenți. Problema oamenilor este esențială în toate reformele. N-am crezut niciodată în marxism, dar o întrebare a lui Marx mi-a rămas în minte: „Cine-i educă pe educatori?“ Ce încredere pot avea în anonimatul deplin al celor la experiența și competența cărora ați apelat? Mai ales când aflu că ați fost convins să propuneți, cu toată dubla dv. autoritate, ca dascăl și ca Președinte, destule măsuri care sunt, în cel mai bun caz, discutabile. Nu vreau să le enumăr, ca să nu abuzez de răbdarea dv., în cazul în care aceste rânduri vor avea șansa să vă ajungă la cunoștință. Mă voi mărgini la una singură, dar pe care o consider foarte importantă.
Aș porni chiar de la titlul proiectului: România educată. Domnule Președinte, ca să fie educată, România trebuie să fie instruită. Educația fără instruire este rodul operei comuniste de spălare a creierului. Educarea tinerilor în spiritul valorilor naționale, occidentale, democratice n-are nicio șansă în lipsa cunoașterii profunde a acestor valori.
Nu poți respecta ceea ce nu cunoști. Un om neînvățat n-are nicio aplecare spre respectul acestor valori. Învățarea este primordială, educarea vine la rând. Păcatul originar al școlii românești actuale este moștenit din trecutul regim. Comuniștii n-aveau niciun interes să ne instruiască: interesul lor era să ne manipuleze intelectual și moral. Profitând de ignoranța noastră. Susțin de mult această idee.
Eram parlamentar când a fost adoptată prima reformă postdecembristă a școlii. Am atras atenția Senatului că a pune educația înaintea învățării constituie o gravă eroare. N-am fost ascultat. Ministerul de resort se numește și astăzi Ministerul Educației. Nu al Învățământului, cum l-aș fi botezat eu. Sau al Instrucțiunii Publice, ca înainte de război. Consecințele se văd și astăzi în declinul care pare, vai, inexorabil, al școlii românești. Nu e vorba de un cuvânt sau altul: e vorba despre o concepție. l a vârsta mea, Domnule Președinte, nu mai cred în reforme-minune. Dar cred în oamenii pricepuți.
Sunt un fan al competenței în orice domeniu. Aveți dreptate să puneți punctele pe i în multe privințe și nu, în ultimul rând, pe necesitatea finanțării cuvenite a școlii. Aveți dreptate să afirmați că ocazia oferită de PNRR nu trebuie ratată, cu miliardele ei de euro consacrate învățământului. Vă implor, Domnule Președinte, să nu puneți carul înaintea boilor, cum spune vorba românească: oricât de importanți ar fi banii, oamenii sunt cei care contează cu adevărat.
Școala românească duce lipsă de oameni devotați și pricepuți. N-am de gând să pun în aceeași oală toată dăscălimea, cum am numit-o totdeauna cu o tandrețe anti-caragialiană. Foarte mulți profesori mi-au fost studenți. Le-am coordonat lucrări de gradul I, teze de licență și de doctorat. Nedumerirea mea se referă la acei funcționari care compun comitetele și comisiile ministeriale, inspectoratele școlare și care decid nu doar de programa școlară, dar și de subiectele de bacaulareat, de reforma pe care o doriți dv. înșivă din toată inima. Ați remarcat probabil faptul că unii dintre ei, consultați de presa scrisă și de media, își zic experți în educație, așadar nu profesori.
Atrag înalta dv. atenție asupra dezastrului (îmi măsor, ca de obicei, cu grijă cuvintele) instituțional din învățământul românesc. Se face tot mai puțină școală în România. Cam totul e de mântuială. E și o problemă de subfinanțare sau de infrastructură, desigur, dar problema cea mai gravă ține, în acest caz, ca și în altele, iertați-mă, de oamenii președintelui. La figurat și la propriu.
V-am ascultat, Domnule Președinte, și sunt sigur că ați vorbit dintr-o convingere profundă și dintr-un interes major față de soarta generațiilor viitoare, pe care le formează școala de astăzi. Îmi permit în încheiere o remarcă: n-ați menționat nici o dată în discursul dv. învățarea și educarea limbii române. Profesorul de limba și literatura română din mine nu vă iartă pentru această omisiune. Limba română este principalul bun național, începutul și sfârșitul a toate.
Cu mult respect, Nicolae Manolescu”
Bine scris și bine spus. Punctul pe i !
Felicitari !
Comuniștii ne manipulau prin știință și ăștia prin prostie? Unde este o fractură! În gândire, evident!
Lăudabilă intervenție! „Limba română este principalul bun național, începutul și sfârșitul a toate”. Mai citez din aa sa Istorie critică..Editura Paralela 45, 2008, pg. 1213: „Lumea a uitat că se putea (totuși) de rigorile cenzurii și că destui comentatori ai fenomenului literar din anii aceia și-au spus limpede opinia, chiar dacă ea nu coincidea cu cea oficială”. Fraze mari, fără îndoială. Mi-ar face mare plăcere să scrie că vrea să accepte că indiferent de opiniile fiecărui bun român cel mai important este întregul popor român, că fără popor român n-ar mai fi nici limba română.
revin, cu scuzele de rigoare, mi- scăpat un cuvânt din a doua frază citată: …a uitat că se putea (totuși) scăpa de rigorile…
„…România educată. Domnule Președinte, ca să fie educată, România trebuie să fie instruită… Educarea tinerilor în spiritul valorilor naționale, occidentale, democratice n-are nicio șansă în lipsa cunoașterii profunde a acestor valori.”
„…Învățarea este primordială, educarea vine la rând.” ….”a pune educația înaintea învățării constituie o grava eroare.”…”…Școala românească duce lipsă de oameni devotați și pricepuți.”…!!!!
Multi nu fac deosebirea intre: „invatare” si „educare”. Cu cine faci „o Romanie moderna si prospera”, cand tu cel din guvern (dl Barna) afirmi cu atata nonsalanta, ca cei care pot si doresc sa ajute sunt „primitivi si depasiti” ?????????
„…nu putem reforma instituțiile, dacă nu avem sprijinul oamenilor competenți. Problema oamenilor este esențială în toate reformele.”….„Cine-i educă pe educatori?“ Ce încredere pot avea în anonimatul deplin al celor la experiența și competența cărora ați apelat?…”
Minunat, tot ce scrie domnul profesor Nicolae Manolescu, dar….cine sa ia aminte, cine sa vada si sa auda, dintre „diriguitorii tarii ” ????????
Are dreptate prof. dr. Nicolae Manolescu. Niste politruci asezati in diferite functii ministeriale sau aciuiti vremelnic pe la inspectoratele de invatamant judetene care, nu sunt f. bine pregatiti profesional in domeniile lor de activitate, au ajuns sa hotarasca soarta invatamantului romanesc si implicit, viitorul Romaniei. E foarte trist ca Presedintele Iohannis nu apeleaza la adevaratii specialisti excluzandu-i din start pe cei care si-au obtinut diplomele de Doctor folosind tehnica copy-paste.
PAI D-LE MANOLESCU DAC A INSUSI PRESEDINTELE FACE MARI GRESELI GRAMATICALE CE PRETENTII AVETI DE LA EL? INTREB.
O scrisoare deschisa a d-lui profesor (membru al Academiei Romane) Nicolae Manolescu, una de bun simt, eruditie si substanta. Sper din tot sufletul ca destinatarul caruia ii este adresata scrisoarea s-o citeasca cu mare, mare atentie (daca mai conteaza).
Da?
Ce nevinovat ! Ca mielul pascal ..
Hai sa reamintesc . Nascut in 1937 domnu=n cauza era deja matur in mai 1968 (31 de ani) Era si cadru univ in Bucale, din 63. In Buicale nu la cantinu forestier tupiliati din muntele Uitat. Adica zisul fomn avea , daca dorea, destule iformatii despre .. golaneala din Paris. Aia cu care incepu si degriongolada invatamantlui apusean..
Poa avea si niste contacte mai directe , asaa ca sa afkle de la sursa . Oricum avea ceva contacte cu familia Virgil Ierunca…. Deci, cacademic zicand era premonitus>/i>
Duoa 90 zisul domn devine politician sau sa folosesc untermen mai colocvila de pe Sena Poli’ptit’chien si nu dpar parlamentar ci dtai sefu de partid PAC ! Ba mai fu si catidnatu pestenentila al Alianțee Naționala Liberală in 96 ocazie cu care agonisi voturi 90.122 (0.71%)!
Plus decenii la rand om de presa ..
Plus bine cuvanta de dna Monica Lovinescu …
Deci ziusl domn era un om care ar fi trebuit sa stie, sa fie informat, avea capacitatea de a inbfluenta samd si in p0lus era naibii cadru univ , critic de arta adica de preuspus ca era unu care stia ce dracu zice ca cand se iecsprima despre invatamant !
Deci era premonitus , era „potent” dpv al „comunicarii” sociale, politice, cacademice da no0a fots preparatus
Cum nu era nici Marga!
Asa ca cu voiasa incinstienta am adoptat (cu intarziere) toate reformele apusene post 68.
Alea „laudate” de Jean Cau..
Da am impresia ca dat fiind faptl ca Jean Cau avea tableta in Paris Match marii nostrii intelctuali il ignorau cu superbie!!!
Asa cam reformat cu mai mulot spor decat vesticii l….
Asta e ce imi displace cel mai mult. Ca aia mai pietnti sunt aia cica mai inocenti!
Cu totii suntem pacatosi, suntem pamanteni si de aceea Tatal si Fiul se lupta sa ne mantuiasca. Impoartant este ca la plecarea in lungul drum ceresc, sa fim cu totii izbaviti, sa fi ajuns la intelepciunea de a nu face rau, daca nu putem face un bine.
De acord cu remarca despre limba romana careia nu pare sa i se acorde vreo atentie in „reforma” propusa de dl. Presedinte!
Lasind la o parte „scheletele din dulapuri”, e utila o dezbatere intensa intre specialisti, chiar daca ia forme contondente uneori.