Citeste mai mult: adev.ro/qvibus
După 20 de ani, în 2024, România revine la resincronizarea alegerilor prezidenţiale cu cele parlamentare. La acest fapt mai trebuie să adăugăm elementul că în septembrie 2024 vor trebui organizate şi alegeri locale. Această superconcentrare a calendarului electoral de-a lungul a aproximativ 100 de zile este unică în istoria postdecembristă a României, fiind plină de consecinţe. DE ACELASI AUTOR „Festivalul democraţiei” sau criză de lideri în PNL?
Mai întâi, putem anticipa creşterea importanţei politice a alegerilor locale, în principal cele pentru marile oraşe. Cine va câştiga alegerile locale va antrena alături de sine un val de optimism şi oportunism social. Cei care vor pierde alegerile locale nu vor avea timp să se redreseze în alegerile parlamentare. Resincronizarea alegerilor prezidenţiale cu cele parlamentare va determina, inevitabil, reapariţia tandemurilor „preşedinte-premier” în campania electorală, aşa cum s-a întâmplat în scrutinele din anii 2000 (Ion Iliescu – Adrian Năstase), 2004 (Adrian Năstase – Mircea Geoană; Traian Băsescu – Călin Popescu-Tăriceanu) şi 2009 (Mircea Geoană-Klaus Iohannis). Suprapunerea alegerilor prezidenţiale cu cele parlamentare va determina crearea unei agende electorale centrate pe capacitatea guvernelor de răspunde problemelor socio-economice ale României. Profilul politic individual al candidaţilor prezidenţiali va fi privit de electorat în raport de capacitatea de a genera sinergie cu guvernul şi majoritatea parlamentară. În sfârşit, în cadrul acestor consideraţii introductive trebuie menţionat precedentul creat de Klaus Iohannis în anul 2020, prin faptul că nu a respectat cutumele democratice şi nu a invitat partidul cu cel mai mare număr de voturi (PSD) să încerce formarea unui guvern.
Teoretic, în 2024 am putea asista la un nou episod în care viitorul preşedinte să nu fie din partea partidului cu cel mai mare număr de voturi, ci a unei coaliţii a partidelor care au pierdut alegerile parlamentare. Iată de ce scrutinul prezidenţial este cheia de boltă a anului electoral 2024. ADVERTISING PSD a enunţat ipoteza desemnării candidatului prezidenţial prin metoda alegerilor interne (denumite şi „preliminare”). Aparent, este o metodă democratică, însă trebuie să avem în vedere precedentele experimente. PSD a organizat alegeri interne în anul 2004, însă acestea au fost câştigate de cei care le-au organizat, preşedinţii de organizaţii judeţene, astfel încât putem bănui că nu a existat un „exces de democraţie internă”. Liviu Dragnea a fost votat preşedinte al PSD nu de către congres, ci în cadrul unui scrutin direct al membrilor de partid, evenimentul politic fiind lipsit de transparenţă. Ca atare, alegerile preliminare pot constitui o sursă de legitimitate politică suplimentară pentru candidatul prezidenţial, însă pot duce şi la şubrezirea şanselor acestuia printr-o supraexpunere mediatică prematură. În mod ironic, am putea spune că metoda alegerilor preliminare ar fi utilă PSD doar dacă ştie cine este candidatul care va reprezenta partidul în scrutinul prezidenţial din 2024! Deng Xiaoping a spus „Nu contează dacă pisica este albă sau neagră, atât timp cât ea prinde şoareci!” Cu alte cuvinte, este puţin importantă modalitatea de desemnare a candidatului PSD la prezidenţiale, însă este esenţial ca persoana să fie un competitor puternic prin faptul că generează optimism social.
În desemnarea candidatului PSD la prezidenţiale conducerea partidului ar trebui să răspundă la următoarea întrebare: de ce, cu toate că a avut candidaţi mai competenţi în scrutinele din anii 2004, 2009, 2014, a pierdut alegerile? Dacă privim cu atenţie istoria electorală recentă putem descoperi un model uimitor. În primul tur candidaţii PSD s-au clasat pe primul loc, însă au pierdut în turul al doilea, în urma unor evenimente emoţionale. Mai întâi, în anul 2004, Traian Băsescu a lansat acuzaţii de fraudare „cu soft-ul” a alegerilor din primul tur. Asociaţia Pro Democraţia a „uitat” să informeze cetăţenii înaintea turului II că expertiza programelor de agregare a rezultatelor electorale demonstra că software-ul nu avea nicio problemă (în baza unei evaluări independente), anunţul fiind făcut după ce minciuna lui Traian Băsescu şi-a făcut efectul. În anul 2009, Mircea Geoană, deşi candida din partea unei largi coaliţii de partide (PSD, PNL, parţial UDMR), unite împotriva lui Traian Băsescu, a pierdut alegerile după scandalul vizitei nocturne la mogulul Sorin Ovidiu Vântu. Atunci, mulţi dintre cei care-l detestau profund pe Traian Băsescu s-au întrebat dacă şi de ce Mircea Geoană este atât de apropiat de Sorin Ovidiu Vântu încât să-i facă vizite nocturne înaintea turului al II-lea al alegerilor? În sfârşit, dincolo de erorile personale ale candidatului Victor Ponta, acesta a pierdut alegerile în 2014 pentru că s-a creat percepţia că ar fi dorit să blocheze votul cetăţenilor români din străinătate, aceştia fiind mobilizaţi, până la isterizare, „să-i dea o lecţie”.
Ce au în comun cei trei foşti lideri ai PSD? Din perspectiva articolului nostru faptul esenţial este că au fost ţinte ale unor masive campanii de demonizare, iar „Dreapta” a reuşit să genereze valuri de ură împotriva candidaţilor PSD. Ura a fost principalul combustibil electoral al victoriilor „Dreptei româneşti” în scrutinele prezidenţiale. Traian Băsescu şi Klaus Iohannis s-au prezentat ambii drept mari democraţi şi proeuropeni, promiţând modernizarea României. Câte din aceste promisiuni au fost respectate avem fiecare propria percepţie şi evaluare, însă este cert faptul că după aderarea la Uniunea Europeană nu a fost atins niciun obiectiv major de politică naţională sau externă (fantoma Mecanismului de Cooperare şi Verificare încă ne mai bântuie; suntem departe de Spaţiul Schengen şi Zona Euro, diferenţele dintre regiunile României şi dintre urban şi rural se adâncesc, criza demografică este iminentă, ş.a.) În crearea profilului unui candidat câştigător din partea PSD, conducerea partidului trebuie să identifice nu doar un candidat cu afinităţi de stânga, în stare să mobilizeze bazinul electoral al propriului partid, ci prezidenţiabilul social-democrat trebuie să devină atractiv şi pentru categorii socio-profesionale din oraşele medii şi mari ale României, mari consumatoare de social media.
Cu alte cuvinte, un candidat de succes al Stângii poate fi doar o persoană împotriva căreia campaniile de demonizare ale PNL, USRPLUS şi sateliţii lor din societatea civilă şi presă nu pot avea succes. Dacă o atare evaluare este corectă, atunci PSD ar trebui să-şi lanseze propriul candidat prezidenţial în prima parte a anului 2024, însă trebuie să aibă pregătit mai devreme celălalt membru al tandemului, candidatul de prim-ministru. PSD ar trebui să funcţioneze asemenea unui avion bimotor, cu candidaţi ai tandemului preşedinte-premier complementari dar suficient de diferiţi pentru a atrage segmente electorale care să-i permită să atingă pragul de 6 milioane de voturi în turul II al scrutinului prezidenţial. Cu alte cuvinte, candidatul câştigător pentru PSD poate fi acel lider politic care poate atrage aproximativ două milioane de electori din afara bazinului electoral tradiţional al social-democraţilor. Al doilea element fundamental al ecuaţiei electorale îl reprezintă alegerile parlamentare. Rezultatul acestora, spre deosebire de opţiunea emoţională în cazul turului al II-lea al alegerilor prezidenţiale, va depinde de starea socio-economică a României.
Putem anticipa că perioada 2023-2024 va fi de relativă prosperitate în România, în condiţiile afluxului de bani prin instrumentele Uniunii Europene, astfel încât PNL şi USRPLUS îşi vor menţine un număr important de votanţi. Într-un asemenea scenariu, PSD ar putea obţine aproximativ 40% din mandatele parlamentare (bazinul electoral al PSD la potenţial maxim), însă trecerea de 45% din numărul deputaţilor şi senatorilor poate fi obţinută doar într-o situaţie de criză economică.
De aceea, indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale, pentru a reveni la guvernare PSD are nevoie de aliaţi în Parlament. Acum, AUR se prezintă drept o construcţie politică al cărui principal obiectiv este de a ţine captiv un electorat care ar putea migra spre Stânga politică. Electoratul din România cu valori asimilate suveranismului este important cantitativ, astfel încât nu poate fi neglijat de planificatori politici realişti. Din perspectiva viitorului ciclu politic, dacă PSD îşi doreşte să fie sigur că va asigura guvernarea ţării în perioada 2024-2028, trebuie să-şi construiască aliaţi parlamentari. În pofida animozităţilor dintre PSD şi Pro România, pentru Stânga ar fi fost mai bine dacă ambele partide s-ar fi regăsit acum în parlament, pentru a putea face o opoziţie mai viguroasă. Însă faptele trecutului sunt cele pe care le ştim şi ele nu mai pot fi schimbate. Este o certitudine că poziţionarea centristă a PSD din perioada Marcel Ciolacu lasă neacoperite segmente electorale importante. Electoratul sensibil la agenda politică suveranistă este asumat de AUR, însă strategia sa politică reală pare a fi „capturarea” unui electorat, nu construcţia unui proiect politic guvernamental.
Liviu Dragnea a cucerit o parte a acestui electorat în 2016, însă a pierdut ulterior alte categorii electorale, cele sensibile la mesajul democratic şi pro-european, la ideea de justiţie socială şi meritocraţie. Rămâne de văzut dacă direct de către PSD, sau prin aliaţi, Stânga va reuşi să absoarbă nemulţumirea socială în creştere. Obiectivul final pentru interesul public este crearea condiţiilor pentru o guvernare coerentă, având la bază o majoritate parlamentară stabilă şi matură. Altfel, experimentele nefaste ale „guvernărilor multicolore” vor continua, iar costurile tranzacţionismului politic sunt plătite de către cetăţeni. După alegerile din 2024, avem nevoie de Refondarea Republicii, fiindcă actualul contract social este perceput a fi expirat de o către o majoritate covârşitoare a cetăţenilor. Un regim care se vrea democratic în care participarea politică este de doar 30% nu doar că este nelegitim, dar este şi în pragul imploziei. Iar efectele neîncrederii în instituţiile politice sunt multiple, după cum o demonstrează studiile de politică comparată. Inclusiv rata redusă a participării voluntare la campania de vaccinare anti-COVID-19 este expresia neîncrederii profunde în autorităţile publice. De aceea, Refondarea Republicii a devenit imperativă!
Citeste mai mult: adev.ro/qvibus
Foarte adevărat , dar câți susținători ai PSD gândesc așa ? Cu siguranța PRO România trebuie adusă alături .
Pertinenta si interesanta analiza! Demonizarea PSD de catre asa-numita dreapta este un fapt real. La fel de real ca si lipsa de raspuns a stângii/PSD-ului la atacurile dreptei. O idee, totusi: de fiecare data, votantii PSD au fost umiliti! Au fost numiti pomanagii sociali, întârziați, nostalgici etc. PSD si votantii sai nu au criticat niciodata votantii dreptei. Sublima eleganță politicã! Însa cineva ar fi trebuit sa spuna ca, dupa 10 ani de basism, sa votezi un alt tub golit de continut si substanta,este o eroare sociala si nationala. Pe fondul lipsurilor si nedreptatilor din ultimii ani, un candidat PSD responsabil ar trebui sa spuna: stop prostiei, stop golaniei politice, stop furtului cu manusi si gulere albe! By the way, asta nu e un mesaj pt ardeal sau banat, acolo PSD nu va avea mari sanse pentru ca, nu-i asa?- ardeleno-banatenii au pus ei coada la pruna, inainte de potopul biblic! Asta e mesaj pt oltenia, dobrogea, Moldova si stânga intelectuala. Care inseamna mai mult decat căcănarii sofisticați de la cluj sau timisoara, fie ei fosti moderatori tv care nu si au luat pastila, fosti ministri ai informatiilor publice in mandatul celui mai bun prim-ministru, si care se viseaza presedinti de tarla, sustinuti de generali cu ifose si ticuri.
O ANALIZA FF BUNA INSA SA VEDEM CE INVATA PSD-UL PINA LA ALEGERI DUPA O GUVERNARE ACTUALA DE TOT RSUL.. ORICUM O ASA DEBANDADA SI NEPRICEPERE CU NISTE NEICA NIMENI VENITI ASA PE CALEA AERULUI LA GUVERNARE CA LA ACEASTA GUVERNARE PNL-ISTA NEOMARXISTA NICI IN CELE MAI NEGRE VISURI NU AM CREZUT CA VA EXISTA. O TRAGEDIE PT ROMANI ESTE CU UN HOT DE CASE SI O ARATARE DE CATELUS MITU CUTU.
Nu stiu ce-i veni d-lui Abraham sa faca o asemenea analiza, acum in anul de gratie 2021, ziua a 4-a, a lunii iulie. Pana una alta poporul muncitor are ce merita, iar pana in 2024 poate sa ramana din Romania numai praf si pulbere daca actualii o tin tot asa, cu mentiunea ca ei vor fi putrezi de bogati, iar cetateanul roman obisnuit unul pauper. Oricum mintea romanului este una intortocheata, foarte unor de manipulat, nu de azi de ieri, ci din vremuri imemoriale si culmea mult mai usor la cei cu ceva scoala care se vor de „dreapta”, ca asa e trendy, altfel esti catalogat ca unul din gasca „ciumei rosii”.
In privinta actualului PSD, acesta se lupta sa-si recapete credibilitatea in fata U.E. , eu unul nu m-as increde in gasca de transgeni si ipocriti ofiliti de la U.E., insa pe plan intern sunt perceputi ca niste adormiti care se razbuna pe poporul muncitor, alegator, dorm in sosoni.
ȘANSELE LUI VASILICĂ CÎȚU DE A SE ALEGE ȘEF LA PENELEU; ESEU ÎN PATRU PUNCTE ȘI-UN POST SCRIPTUM
El se luptă pentru obținerea președinției istoricului PENELEU. El dă din coate să ajungă ăl mai mare peste brătieni, din moment ce s-a trezit și ăl mai mare dregător din România fără ca să-l recomande ceva pentru o astfel de funcție. Dar, pentru că s-a-ntâmplat, acum el crede cu tărie în steaua proprie.
Însă ca să ajungi „big chief” peste un partid îți trebuie, totuși, pe lângă semnele unei autentice virilități (care semne numai la Raluca Turcan au mai fost remarcate) și alte câteva calități de bază…
1.În primul rând, ar trebui să fii un bun orator, pentru ca înflăcăratele tale discursuri să ajungă la inima sau măcar la creierul membrilor și simpatizanților.
2.Apoi, să știi să-ți alegi echipa de conducere înțelegând că una dintre cele mai proaste opțiuni ar fi aceea de a te înconjura de trădătorii din cealaltă tabără.
3.După asta, cred c-ar trebui să mai ai și altceva în cap, pe lângă câlți.
4.Ajută, sigur, și pupatul în cur la Klaus Werner, executat deplin și responsabil, dar să nu uităm nicio clipă că acela are părțile moi deja tăbăcite de-atâta afecțiune partinică și excitația pozitivă se „propaghează” mai greu…
Să le luam pe rând…
1.În ultimul său discurs, ținut în fața Camerelor reunite ale Parlamentului și citit cu mare greutate în timp ce se acoperea cu o transpirație abundentă, deoarece nu părea să fi depășit în această viață faza cu „A-na a-re me-re…” urmată îndeaproape de „Ho-ri-a hăr-țu-ieș-te ham-ste-rul” (nu vă impacientați, asta este chiar din manualele mai noi de clasa I, așa învață copilașii litera „h”, n.n.), bravul nostru „catindat” la președinția de partid, a comis, în numai 4 minute, următoarele:
„…comem’ra”… „pol’tică”… „onorată instanță” (în loc de „onorată adunare”)… „sălbăt’cie”… „abom’nabilele”… „co’rdonarea”… „el’tele noastre”… „tut’ror”… „com’nității”… „formă puternică de reziliență la am’nințările extremismului”… (30 iunie 2021)
Nu știu ce să zic… o fi vreo problemă faptul că premierul României nu numai că nu știe să vorbească liber, dar nu știe nici să citească? Adică, o fi necesar, în calitate de premier într-o țară din Uniunea Europeană, să știi să citești?
2.Acum să vedem cine sunt susținătorii lui Cîțu și adversarii lui Orban, aceia în care, desigur, actualul premier și competitor va avea deplină încredere. Luăm doar un exemplu, ca să nu plictisim cititorii:
Rareș Bogdan: „Să faceţi rugăciuni în fiecare zi în sănătatea lui Ludovic Orban. Din trei motive. Unu: pentru că v-a ales să faceţi parte din echipa guvernamentală. Doi: pentru că m-a invitat, m-a susţinut să intru în PNL şi să plec din presă.. Şi trei: să îi mai mulţumiţi o dată lui Ludovic Orban pentru faptul că este un adevărat pompier atomic şi comunică de multe ori şi pentru dumneavoastră (…). Învăţaţi din ceea ce face Ludovic Orban şi înţelegeţi- comunicarea e singura armă şi singura şansă. Bucuraţi-vă că aveţi paratrăsnetul şi omul care vă acoperă atunci când dumneavoastră, din diverse motive, refuzaţi comunicarea. (…) O spun extrem de clar, de ferm, pentru a anula orice fel de speculaţii. Pentru mine şi pentru foarte mulţi oameni, să ştiţi că Ludovic Orban este o surpriză extrem, extrem de plăcută. Este foarte bun ca prim-ministru, iar PNL nu avea altul mai bun şi nu va avea nici în viitor.” (G4 MEDIA. ro, 2 februarie 2020)
3.Cât despre fumul care iese lin din țeasta lui Cîțu, exact din locul în care ar fi trebuit, în mod normal, să existe colonii de neuroni activi, angajați în simfonii de sinapse, acesta poate fi descris în câteva fraze: „Lucruri fantastice îi așteaptă pe români”… sau „Alimentele sunt ieftine, puterea de cumpărare creşte, creşte şi consumul. Românii sunt mai fericiţi.”… sau „România în ultimii 3 ani a fost condusă după 2 bugete. A fost un buget, cel prezentat în Parlament, și un al doilea care avea toate informațiile reale, pentru finanțarea baronilor locali. Metodă folosită de Al Capone, de a avea un registru pentru Fisc și unul pentru el”… sau „(Cursul de Educație Sexuală, n.n.) va fi obligatoriu, dar părinții pot să-și retragă copiii”… sau „Se pare că nu este cel mai mare urs, vom vedea care sunt concluziile anchetei” (deci asta era problema cu ursul Arthur, dacă este sau nu este cel mai mare din parcare, iar nu faptul că a fost împușcat într-o arie naturală protejată de către Măria-sa prințul austriac Emanuel von und zu Liechtenstein, vânător de trofee).
Cum se vede, la primele trei capitole, Vasilică Cîțu se califică… a mai rămas pupatul în cur la Iohannis. Aici, cred, premierul nostru e mai sfios și nu-și folosește potențialul la maximum… dar cum „…o privire spune, uneori, mai mult decât o mie de pupături dorsale”… știu și eu? Cred că are, totuși, șanse reale…
………………………………………………………………………………………….
P.S. Dacă ar fi tare, Cîțu și l-ar alege șef pentru campania sa internă pe Ludovic Orban. Să silabisească acela , cu glas tunător, întrând pe scenă:
Orban: „Ciiiineeee eesteeee geeenerrrraaaluuul?
…și sala de brătieni să răspundă: „CÎȚU!”
Orban: „Ciiiineeee taaaace si faaaaace?
…și sala de brătieni să tune: „CÎȚU!”
Orban: „Cine comunică mai bine când tace decât palavragiul de mine, când vorbesc?
…și sala de brătieni să rostească în cor: „CÎȚU!”
Ei, asta ar fi, într-adevăr, spectaculos! Ar fi exact ca și cum distinsul Nae Cațavencu ar conduce parada cu prilejul alegerii lui Agamiță Dandanache! Căci, în politică, diferența dintre „big chief no caca!” și „big caca, no chief!” este de un CÎȚ-PUTERE!
Ganditi prea departe. In functie de cum vor trai romanii in 2024 si de realizarile celor care conduc acum, se vor stabili voturile.
Prea târziu pentru schimbare: Trei ani vor fi cât un secol!
Realinierea benefica din anul 2024 a celor trei planete electorale – alegerile prezidentiale, alegerile parlamentare si alegerile locale – va fi prea tarzie pentru oprirea cursului nefast liberal-neomarxist, care risca sa ingroape tara economic si social , dar, nu mai putin important, si geopolitic. Trei ani vor fi cat un secol, pana atunci, or moare magarul, or pierde samarul. Dezastrul va fi „desavarsit”. Alianta guvernarii de dreapta dintre liberali si neomarxisti este cea mai toxica mixtura politica posibila. Ea este alianta dintre “libertatea” jafului colonial, obladuit de catre liberalii nationali, degenerati in supranationali si neoliberali, si “progresismul” distrugerii firescului omenesc, viralizat agresiv de marxistii pe stil nou, care in definitia comunismului au inlocuit cuvantul comun cu cel de progres si simbolurile secerea si ciocanul cu cel al curcubeului. Geopolitic, traim intr-o lume in schimbare rapida, in care Romania tine mortis sa ramana in coada schimbarii, ca in anul revolutionar 1989. Insa consecintele acestei noi letargii se anunta de impact si durata mult mai mari, pentru intregul secol XXI. A aparut deja un manifest suveranist european, cu sapte propuneri “pentru viitorul Uniunii Europene” (UE), si s-a format o alianta de partide conservatoare din 16 țări comunitare, pentru a exercita un impact asupra viitorului Europei, contracarând federalismul, pierderea suveranității naționale și impunerea ideologiilor necreștine. Noul conservatorism trebuie sa fie mai degraba unul cultural traditional si de drept international, decat unul partidist si ideologist. El trebuie sa fie transpartinic, sa treaca dincolo de dihotomia stanga-dreapta. La masa acestei miscari conservatoare europene, scaunul Romaniei nu trebuie sa ramana gol. AUR ar putea sa subscrie, ca partid de dreapta suveranist. Or poate PSD, daca se va schimba la fata, cu un lider suveranist, care sa adopte conservatorismul cultural si identitar, ceea ce nu este exclus, in decantarile pentru alegeri. Polonia si Ungaria sunt catalizatori puternici ai acestui conservatorism suveranist si identitar, antreneaza o miscare europeana care trece dincolo de schisma Est-Vest.Trebuie sa ne uitam si la noua Rusie, cu care trebuie sa reluam dialogul, absolut necesar dupa intalnirea Biden-Putin si dorintele in acest sens ale Germaniei si Frantei. Rusia a adoptat o noua strategie de securitate in care a inclus un capitol nou, referitor la “apărarea valorilor etico-spirituale tradiţionale ruse, a culturii şi memoriei istorice”. Noua abordare avertizează asupra riscurilor privind “sabotajul informativ-psihologic” şi “occidentalizarea culturii”, care pot face ca Rusă să-şi piardă “suveranitatea culturală”.
@fragmentarium:”Alianta guvernarii de dreapta dintre liberali si neomarxisti”
=========
Recunosc că formularea de mai sus mă face să nu mai înțeleg nimic din doctrinele politice ale zilei.
Neo-marxismul este doctrină de dreapta?
Serios, poate cineva să-mi explice cum se definește stânga-dreapta în România … și Basarabia, aceasta din urmă având o economie care se ridică la genunchiul broaștei și care se bazează pe banii primiți de la cei plecați?
Mai ales că în Basarabia, la așa o economie, sunt zeci de partide de „dreapta”, respectiv, liberale, liberale și iar liberale.
Haideti sa revenim la un hiper-realism lucid si cinic – cu toate neajunsurile PSD-ului din ultimii decenii, alegerile au fost masluite, mai intai mai subtil , iar in ultima vreme aproape pe fata, culminand cu alegerile dela Sectorul 1. Justitia a fost folosita/si inca mai este, ca arma politica iar presa e in mare parte cumparata/aservita. noroc cu pleiada de analisti politici ce se intrec in lansarea de baloane de sapun, folosind la unison leit-motivul greselilor flagrante ale PSD si ignorand aproape integral ororile partidelor aflate la putere. Asa se face ca doar PSD a avut detinuti politici pentru acuzatii aiuritoare prin fabricatie. Sa ai un fost presedinte ales fraudulos si dovedit pentru multiple talharii, castigand un mandat de europarlamentar este abisul ‘democratiei’ romanesti, o farsa sinistra prin semnificatii si consecinte. Cea mai dureroasa ironie a istoriei face ca multi cetateni, mai alesi dintre cei mai in varsta, sa regrete comunismul…
PS/NB: Am remarcat o schimbare fundamentala de discurs la liderul PNL, Ludovic Orban. O revenire luminata la valorile conservatorismului cultural, traditional. Sa se afle oare si Ludovic Orban pe drumul Damascului, unde cel care avea sa devina Sfantul Pavel a avut o divina revelatie clarificatoare, dupa dojana „Saule, Saule, de ce ma prigonesti?” ?!…
In acest caz, PNL-Orban, care prevad ca se va rupe de PNL-Iohannis-Catu, la Congresul de alegere a presedintelui PNL, pe 25 septembrie, in care Sica nu are nicio sansa, jocurile fiind facute de Cotroceni pentru vasalul Catu, va fi cel mai indicat aderent la alianta de partide conservatoare din 16 tari comunitare, sub egida comandamentului “ For a Europe of Soverign Nations”. Un nou PNL va fi in acelasi timp o lovitura politica devastatoare pentru Klaus Iohannis.
Marturisesc ca la nivel personal, fara nicio conotatie politica, am nutrit o simpatie pentru Ludovic Orban, omul este spontan si bine centrat, gaseste cuvintele cheie si stilul potrivit pentru a-si pune la punct adversarul. Ma mai gandesc ca Ludovic Orban i-ar putea recupera pe liderul PMP Eugen Tomac si partidul acestuia, eventual si printr-o fuziune, pentru a-i readuce in parlament si a consolida noul PNL.
PS2/NB2: Ar fi democratic ca, dupa 20 de ani, la presedintie sa se produca alternanta cu un presedinte de stanga. Nu cred insa ca acesta va avea si un premier de stanga. Mai probabil, avand in vedere demonolitizarea stangii si pluralizarea ei partidista, guvernul va fi format de o majoritate multipla, diferita de forma binara cunoscuta, cu un partid mare si unul mic, satelit (v. fosta guvernare PSD-ALDE), cu partide de stanga si de dreapta, cu un premier de dreapta sau o rotatie de premieri stanga-dreapta la jumatatea ciclului electoral.