Bogdan Tiberiu Iacob – Un punct de vedere interesant…

„Costumul de ski prezidențial și expulzarea diplomatului rus”. Bogdan Tiberiu Iacob (preluare Inpolitics)

„Fără îndoială, România rămîne o țară haotică în care, pentru cei mai mulți dintre cetățeni, nimic nu se leagă, mai ales cînd e vorba de informații furnizate de autorități. Informații și declarații care în loc să lămurească, provoacă maximă confuzie, dar poate asta se și urmărește. Marile contradicții în chestiunea pandemiei sunt dublate de evenimente dubioase precum cele ținînd de DGIA; vedem eforturi tot mai disperate de salvare a imaginii grav afectate a instituției, iar expulzarea așa-zisului spion rus se înscrie clar în peisaj.

Am aflat ieri, brusc, că România a decis să expulzeze un diplomat rus, adjunct al atașatului militar de la ambasada Moscovei la București. Un comunicat oficial sec informează:

„Ministerul Afacerilor Externe informează că autoritățile române au decis declararea persona non grata pe teritoriul României a domnului Alexey Grishaev, adjunct al atașatului militar în cadrul Ambasadei Federației Ruse la București, având în vedere că activitățile și acțiunile sale contravin prevederilor Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961. Aceste elemente au fost comunicate părții ruse astăzi, 26 aprilie 2021, cu prilejul convocării la sediul MAE, din dispoziția ministrului Bogdan Aurescu, a ambasadorului Federației Ruse la București, domnul Valery Kuzmin”.

În cîteva ore, începe sarabanda mediatică: varii organe de presă și influenceri de top primesc pe surse și livrează mai departe informații ”beton”, cum că expulzatul e agent al GRU, serviciul de informații al armatei ruse, că racola oficiali români pentru a afla informații din guvernul României ori despre trupele NATO etc.

Foarte interesant, bună parte din respectivele organe citează surse proprii, în timp ce altele doar lasă de înțeles asta, ceea ce schițează un tablou spectaculos: un ditamai cazul de spionaj implicînd Kremlinul devine în cîteva ore mai accesibil presei decît numele celui care ar fi amenințat-o pe Maia Morgenstern.

La fel de rapid apar și ”decriptările” deciziei MAE: un mesaj către aliați că se pot baza pe România, care nu e sat fără cîini, și unul de amenințare către Moscova, să stea în banca ei și să nu se mai lege de NATO dacă vrea să nu sufere repercusiuni din partea noastră.

Încercăm să ne oprim din rîs și să continuăm într-o notă sobră.

Care să fie explicația deranjului mediatic?

Să o luăm metodic.

Nicio sursă oficială nu a suflat vreo vorbă despre spionaj.
Cînd acesta e motivul oficial, nu se ține secret, ci e prezentat public.

În 2010, rușii au arestat un diplomat român, Gabriel Grecu, în flagrant de primire a unor informații, și l-au expulzat anunțînd explicit că a spionat, ba chiar prezentînd și filmul acțiunii.

Italia a expulzat la finele lunii trecute doi diplomați ruși anunțînd oficial că aceștia erau suspectați de spionaj.
Bulgaria a arestat, tot luna trecută, șase ruși, nu doar Parchetul bulgar ci și însuși premierul Boiko Borisov anunțînd public că aceștia erau spioni și cerînd tot public Rusiei să înceteze cu spionajul în Bulgaria. Doi dintre ei, diplomați, au fost ulterior expulzați. În septembrie anul trecut, alți doi diplomați ruși fuseseră expulzați din Bulgaria sub acuzația oficială de spionaj militar.

Exemplele pot continua cu duiumul.
Concret, cînd o țară obține probe ori indicii și expulzează diplomați străini sub acuzația de spionaj, o spune public, ca să se știe.

În România, nicio oficialitate nu l-a acuzat pe Alexey Grishaev de spionaj, s-a mulțumit să-i anunțe expulzarea și atît.
Nici nu era obligată să o facă.
Convenția de la Viena din 1961, care reglementează relații diplomatice, spune clar:

Articolul 91.
Statul acreditar poate oricînd, şi fără a trebui sa motiveze hotărîrea, să informeze statul acreditant ca şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persona non grata sau că orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauză sau va pune capăt funcţiilor sale în cadrul misiunii, după caz.

Un diplomat poate fi expulzat pentru foarte multe motive, în primul rînd pentru fapte penale, de la viol la conducere sub influența alcoolului. Neputînd fi anchetați, judecați, condamnați, grație imunității diplomatice, ei sunt doar livrați pachet țării-mamă.

Oficial, Grishaev putea să fi comis multe alte fapte sau niciuna. Convenția nu impune motive obiective pentru expulzare. Nu știm oficial nici că era agent al GRU, putînd fi, teoretic, un militar de la orice altă armă. Dacă ar fi fost agent deplin acoperit al serviciului rus, nu ar fi știut asta cu precizie nici mari oficiali ruși. Bănuiala e una, certitudinea e alta.
O știe cu precizie și o anunță, în schimb, o parte a presei române. Spre deosebire de presa străină, care nu pomenește despre spionaj și punctează ”Romanian authorities did not provide further details” (autoritățile române nu au furnizat alte detalii).

Evident, expulzarea rusului trimite cu gîndul, firesc, la încadrarea României în evenimentele ultimei perioade, în care țări din NATO dau afară pe capete diplomați ruși. Am mai făcut-o și acum trei ani, cînd, alături de alte state europene, am expulzat un diplomat rus în urma cazului Serghei Skripal – fostul agent rus otrăvit la 4 martie în Marea Britanie.

În asemenea situații, nu se motivează expulzările, fiind subînțeles că e o decizie de solidaritate cu state aliate.
În 2018, MAE român s-a mulțumit doar să confirme informația expulzării, fără alte precizări.

Acum, însă, se distribuie în masă, pe surse, informația că e categoric vorba de spionaj militar.

În plus – atenție mare! – vine premierul României și spune exact pe dos decît cel al Bulgariei, că acțiunea nu are nicio legătură cu expulzările de diplomați ruși ale ultimei perioade în cadrul amplei campanii de intimidare a Moscovei de către statele NATO, cu SUA în frunte.

„Referitor la comunicatul de astăzi, eu nu aş lega-o pe seama unei campanii sau unei reacţii solidare cu ceea ce se întâmplă în alte ţări. În România a fost o decizie luată, asumată şi am mers mai departe. A fost o decizie pe care o luăm şi nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în alte ţări din UE”, a declarat premierul la TVR 1.

Din acest moment, poziția înaltului oficial român, ale influencerilor și relatările pe surse ale presei se leagă între ele.
Iar motivul, în opinia nostră, transpare clar.

România s-a văzut nevoită să intre în hora de ultimă oră a expulzării de diplomați ruși, alături de Cehia, Slovacia, Bulgaria, țările baltice, Polonia, Italia șamd.
Dacă tot a trebuit să facă asta, însă, de ce nu s-ar obține și un oarece profit pe seama manevrei?

Fluturînd neoficial teza spionajului militar, se induce clar ideea că ”spionul GRU” a fost prins cu rața-n gură de omologii lui români, adică cei de la serviciul secret al armatei.
Aceeași structură care, aflam zilele trecute de la Klaus Iohannis, e atît de eficientă încît, grație ei, România livrează ”altora” informații despre conflictul din Ucraina.

DGIA culege superinformații despre manevrele rusești care sperie mapamondul, uimește și îndatorează aliații din NATO, prinde spioni ruși, ce mai, dormim mai liniștiți știind că avem asemenea jamensbonzi în straie militare.

Este exact strategia de imagine necesară acoperirii unui scandal de asemenea proporții încît ar fi trebuit să zguduie din temelii guvernarea de dreapta, să ducă la demisiile ministrului Apărării, a șefului DGIA și la o ședință de urgență a CSAT pe marginea unei imense vulnerabilități a securității naționale.

E vorba, desigur, de arestarea nr.2 în DGIA, acum două luni, sub acuzația – deja recunoscută de el în anchetă – că a delapidat bani în folos personal din fondurile operative de război ale serviciului.
Se întîmpla asta în noiembrie 2018.
DGIA a avut nevoie de mai bine de doi ani pentru a sesiza fapta și a anunța Parchetul militar, care l-a arestat pe generalul Iulian Gherghe, mîna dreaptă a generalului Marian Hăpău, șeful serviciului și un mare apropiat al ministrului Nicolae Ciucă.
Același Hăpău care i-a angajat lui Ciucă soția și cumnatul la DGIA.
Și același Ciucă despre care se aude că Iohannis îl vrea viitor premier, la un moment dat, dacă nu chiar lider al PNL și viitor candidat prezidențial.

În Cehia, acum opt ani, guvernul Petr Necas a căzut de la putere după ce s-a aflat că șefa lui de cabinet se ocupa cu trafic de influență, ba chiar folosise serviciul secret al armatei pentru a o spiona pe soția șefului său, pe fondul unor chestiuni amoroase.

În România momentului, nu o secretară, ci ditamai șefii serviciului secret al armatei delapidează bani în folos personal, bani din care, aflăm din ancheta asupra lui Iulian Gherghe, că, adesea, sunt folosiți pentru mituirea unor politicieni – și e dat numele președintelui Iohannis – dar nu vine nici măcar o demisie de nivel 3-4.

Din contră, aproape imediat se declanșează o amplă operațiune de lustruire publică a DGIA – ”Spaima rușilor”.

Corupția de la vîrful armatei devine peste noapte competență, eficiență și eroism.

Președintele Klaus Iohannis merge azi braț la braț cu ministrul Apărării și cu șeful Statului Major al Apărării, generalul-locotenent Daniel Petrescu, în cadrul unei operațiuni străvezii de imagine, pretext oferit de ”Ziua veteranilor de război”, și împachetează, înduioșător, cadouri pentru bătrînii rezerviști. Președintele ține aproape de Armata țării. În anii anteriori, președintele se mulțumea doar cu niște mesaje de ziua veteranilor, livrate de consilieri.

De la vîrful statului se dau semnale disperate de susținere a tandemului Ciucă-Hăpău, confruntat cu lovituri teribile în ultimele luni.

Să fie, oare, îndreptățit analistul Ion Cristoiu să se întrebe ”Costumul de ski o fi singurul cadou făcut președintelui de către DGIA?”.

6 gânduri despre “Bogdan Tiberiu Iacob – Un punct de vedere interesant…

  1. Pot pouri (adica ciatte de la altii)

    Dacă pe ecran apare Florin Cîțu, depresia e gata! Printre bolboroselile pe care nici el nu le deslușește, auzim că avem cea mai mare creștere economică, dar nu avem bani pentru pensiile bătrînilor sau pentru alocațiile copiilor. Acolo, în bula lui, el se crede frumos și deștept, dar ne vede pe noi ca pe niște proști. Și chiar are dreptate, din moment ce îl suportăm și îl acceptăm în fruntea guvernului! (Ion Spânu)

    Administrația Biden impune un salariu minim de 15 dolari pe oră în întreprinderile publice americane. Biznisul privat va trebui să se adapteze, ca să nu rămână fără angajați sau să preia practicile „oneste” din statele din sud – să angajeze hispanici sau asiatici cu 5 dolari pe oră, fără contract de muncă, fără asigurări de sănătate și fără șansa de a dobândi vreodată green card -ul.
    Știu ce spun – am văzut aceste realități în Phoenix, Arizona, unde există zeci de mii de biznisuri de care giving (ceva similar cu azilurile de bătrâni de la noi) care utilizează munca de acest fel. pe străzi vezi la tot pasul gunoieri hispanici sau indieni – asiatici care curăță străzile la 43 de grade, pe 5 dolari pe oră.
    Politica anti-imigrație a lui Trump a dus în pragul falimentului cele 5 state sudice care utilizau cam 15 milioane de astfel de „lucrători”, în slujbe de acest, unde niciun american nu se angajează, fie pentru că este umilitor, fie pentru că omul este extrem de prost plătit.
    Sunt curios cum vor rezolva dilema ipocriții din politica locală americană.
    Dar asta contează mai puțin – sunt mult mai curios ce vor zice acum bulaii și năsuii usereplusiști, câții și păunii peneliști, bancherii centrali și eterni, bătrâni și vechi turnători la securitate de felul lor (dar foarte dă driapta, în public), antreprenorii dă driapta, coalițiile pentru dezvoltarea Românie ca_colonie etc., pe scurt, toți fasciștii care până mai ieri combăteau atât de violent și atât de insistent ideea unui salariu minim pe economie și salariile decente obținute de la întreprinderile sau instituțiile publice. Cum vor mai argumenta ei, drăguții aparatcici hitleriști, că rumânul va trebui să continue să lucreze pă doi lei, ca în Brazilia?
    .
    (Gheorghe Piperea)

    Politica salariului minim ar trebui în mod normal să facă parte dintr-o viziune mai amplă care să vizeze bunăstarea generală a populaţiei şi nu strict creşterea veniturilor, reiese dintr-un studiu realizat de Fundaţia Friedrich Ebert România.
    „Comparativ cu celelalte ţări membre UE, salariul minim din România este foarte scăzut, atât pentru angajaţi, cât şi pentru angajatori. Faţă de nevoile salariaţilor şi familiilor lor, salariul minim din România este de asemenea foarte scăzut. Ţinând cont de decalajele în continuare foarte mari faţă de celelalte ţări şi de situaţia materială foarte precară a atât de multor salariaţi, salariul minim ar trebui să fie un subiect major de dezbatere. La prima vedere aşa şi este, existând un oarecare ritual public anual de fiecare dată când se pune problema creşterii salariului minim”,

    Istoria recentă a salariului minim din România e punctată de decizii discreţionare ale Guvernului, care au fost iniţial criticate şi, începând cu sfârşitul lui 2019, susţinute de pe poziţii dogmatice, în vădit dezacord cu realitatea socială şi economică. Miturile despre salariul minim prezentate în acest studiu se bucură de o largă circulaţie în spaţiul public şi în ultimii doi ani au servit ca bază pentru fundamentarea politicii salariului minim. Aparent paradoxal, ţara cu unul dintre cele mai mici salarii minime şi unul dintre cele mai scăzute niveluri de trai din Uniunea Europeană pare să fie prinsă complet în ofsaid de dezbaterea europeană„, mai susţin autorii studiului.

    Potrivit cercetării, faptul că salariul minim a devenit din ce în ce mai important în ultimii ani nu este ceva specific României. Astfel, toate ţările din Europa Centrală şi de Est au înregistrat creşteri majore ale salariului minim în ultimul deceniu, în timp ce state ca Germania sau Marea Britanie au făcut paşi istorici fie prin introducerea unui salariu minim la nivel naţional, fie prin încercarea de racordare a acestuia la costul vieţii.

    Potrivit specialiştilor, între timp,în România faza de creştere a salariului minim începută la mijlocul anilor 2010 pare să se fi încheiat. Cu o creştere relativ modestă în 2020 şi o îngheţare a salariului minim în termeni reali în 2021, România se confruntă deja cu decalaje salariale în creştere nu doar faţă de multe ţări occidentale, ci şi faţă de ţările vecine.

    Deşi Legea 174/2020 prevede explicit ca fundamentarea politicii salariului minim să se facă în funcţie de coşul minim de consum pentru un trai decent, autorităţile au ignorat până acum această obligaţie legală în favoarea unor argumente fără temei empiric şi în dezacord total cu direcţia în care se îndreaptă lucrurile la nivel european. Politica salariului minim din România rămâne ferm ancorată într-o gândire fabulatorie, potrivit căreia creşterea salariului minim produce automat inflaţie, şomaj şi muncă la negru, ducând firmele la pierzanie şi afectând iremediabil poziţia internaţională a ţării„,

    Creşterile salariului minim din ultimii ani au fost constant criticate. ‘Nu avem nevoie de un salariu minim’, ‘Creşterea salariului minim alimentează inflaţia’, ‘Creşterea salariului minim duce la creşterea şomajului şi a muncii la negru’, ‘Creşterea salariului minim duce la falimentul unor sectoare de activitate’ sunt doar câteva dintre criticile formulate la adresa majorării salariului minim de diverse voci din politică, presă sau societate. În ciuda controverselor create în jurul salariului minim, însă, dezbaterea publică a fost şi este în cea mai mare parte lipsită de argumente empirice„, susţin reprezentanţii Fundaţiei Friedrich Ebert România

    AGERPRES

    Ce sa mai zic ?
    Recunoasteti autorii :
    Simţ enorm şi văz monstruos!
    Lasciate ogni speranza !

    Apreciază

  2. Gestul Romaniei este ne-diplomatic, denotă lașitate si imaturitate politică, este facut din servilism fata de state, in fata carora, altfel, clasa politica nu are atata curaj. Ambasadorii SUA, Olandei sau personalul lor, etc., pana acum, de cate ori ar fi trebuit expulzati pentru amestecul grosolan in treburile interne ale RO? Ambasadorul Rusiei s-a exprimat vreodata cu privire la justitia sau coruptia din Romania? A facut vizite inopinate pe la diverse ministere? Ori presiuni ca sa privatizam ce a mai ramas din ceea ce s-a construit inainte de 1989? Citeam zilele trecute o declaratie revoltătoare a Ancăi Dragu, care, cu nonșalanță, vorbea despre intalnirile saptamanale cu niste ambasadori – nu al Rusiei, nici al Chinei -, carora ea le dă un fel de raport. Tradare de tara s-ar numi, daca am mai avea institutii functionale. Romania se raliaza cu inconstienta, unui curent occidental, provocator, la adresa Federatiei Ruse. Iar SUA se folosesc de acest servilism si de vecinatatea noastra cu Rusia, ca sa isi indeplineasca planurile agresive de transformare a acestei zone intr-una de conflict militar, asa cum au facut peste tot in lume. Pentru ei RO este doar o rampă care ii ajuta sa sară peste gardul vecinului. (si iubirea asta bruscă, a noastra, fata de Ukraina, care detine teritorii romanesti importante, denotă tot o slugarnicie, intinsa pana dincolo de limitele, la care, o tara se mai poate considera independenta).

    Apreciat de 1 persoană

  3. Foarte interesant, am aflat lucruri pe care nu le știam.
    Incercam să înțeleg de ce reacția Rusiei întârzie, dar citind articolul dvd, totul pare foarte logic.
    Nu m-ar mira dacă oficialii români, pe cale diplomatică sau pe filiera serviciilor secrete, să fi informat în prealabil autoritățile ruse că urmează o fumigenă diplomatică pentru a distrage atenția opiniei publice de la veriga slabă din armata română.
    Probabil adjunctul atașatului militar rus urma să fie oricum retras, la încheierea iminentă a mandatului său.
    Mai mult, l-am auzit și pe Cristian Diaconescu afirmând că nu este obligatoriu să ne așteptăm la o reacție în oglindă a Rusiei.
    Evident, timpul și evenimente ulterioare neanticipate îmi pot schimba percepția….. să vedem..

    Apreciat de 1 persoană

  4. Nu am sa intru in zona „conspirationista”, insa ca o parere pur personala trebuie sa amintesc ca facem parte dintr-o alianta care a dat pe „ordin de zi” expulzarea unor diplomati ai ambasadei Rusiei aflati post in diferite capitale. Totodata trebuie amintit tuturor, ca mai ales Romania ca „flanc estic” al NATO va ramane pe veci vecina cu marele vecin de la rasarit, indiferent de ce afirma si ce spun toti deotologii militari ai presei romane, ce-a mai ramasa din ea.
    Cine nu cunoaste nu stie, cam aceasta este concluzia.

    Apreciază

  5. Cand diplomația româna e facută de yesmeni care nu au nici capacitatea și nici școala care să le permită deosebirea calului de asin , e ușor să fim aruncați în bătălii care nu sunt ale noastre, dar care ne pot risca liniștea…. Diplomația e arta evitării conflictelor nu a atragerii lor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.