„Este 11 martie 2021 şi singurul preşedinte european de aproape doi metri înălţime prezent în Abu Dhabi este întâmpinat de bogatul prinţ al Emiratelor, la intrarea într-unul din palatele sale luxoase. Aleksandar Vučić, preşedintele Serbiei, născut pe 5 martie 1970, a mers să îl felicite personal, cald şi prieteneşte, pe Mohamed Bin Zayed al Nahyan.
Mohamed, emir şi lider la vaccinare
Cu 6.325.211 de doze de vaccin deja aplicate, având o rată de 64 de vaccinări la 100 de locuitori, Emiratele Arabe Unite (EAU) sunt lider în regiunea Golfului Persic şi a patra ţară din lume în cursa contra cronometru pentru combaterea SARS-CoV-2. Este imediat după Israel, ca rapiditate a vaccinării, iar până la finele lunii martie ar urma să depăşească ţinta de a-şi fi vaccinat jumătate din populaţie.
Coronavirusul este tema zilei şi a serii, în dialogurile prinţului Mohamed Bin Zayed al Nahyan cu oaspeţii săi. La întâlnirea bilaterală cu Aleksandar Vučić, prinţul din Abu Dhabi îi prezintă preşedintelui sârb, pe un ecran de cea mai înaltă fidelitate, cu date actualizate în timp real, capacităţile din Emirate şi succesul campaniei de vaccinare. De la 1 aprilie 2021, EAU vor produce local vaccinul chinezesc anti-covid al celor de la „Sinofarm”. Faima Emiratelor va creşte, dincolo de minunile inginereşti ale arhitecturii din Dubai.
În replică la punctele pe care Aleksandar Vučić le expune în discursul său, prinţul Mohamed se arată mărinimos. Experienţa practică a Emiratelor în combaterea Covid-19 va fi transferată Serbiei în cel mai scurt timp, cu investiţii green-field, proiectare, management şi suport operaţional. Face acest gest pentru prietenul său din Balcani. Înainte de toamnă, Serbia va avea o fabrică în care va produce primele doze de „Sinofarm” începând cel mai devreme cu 15 octombrie 2021. Vučić are pieptul bombat de presiunea crescândă a acestei mărinimii şi îl roagă pe prinţul Mohamed Bin Zayed Al Nahyan să îi dea voie să se ridice de la dineu pentru a face împreună cu delegaţia sa oficială câţiva paşi pe aleile palatului de unde va şi transmite, prin corespondentul televiziunii de stat, vestea extraordinară pentru publicul de acasă.
Aleksandar, preşedinte şi lider la vaccinuri
Serbia a comandat până acum 13,5 milioane de vaccinuri, de la Pfizer/BioNTech, AstraZeneca/Oxford, Sinofarm şi Sputnik V. Ca şi alte state, Serbia se confruntă cu o creştere a numărului de cazuri de îmbolnăviri cu tulpina britanică şi caută să accelereze vaccinarea populaţiei pe scară largă.
Viitoarea fabrică va fi construită împreună cu China şi cu EAU, guvernul de la Belgrad urmând să stabilească în curând locaţia efectivă şi să recruteze personalul de pe plan local. Fabrica ar putea produce, lunar, între două şi trei milioane de doze de Sinofarm. Cantităţile vor acoperi şi cereri de la terţi, din vecinătatea Serbiei, care deocamdată nu au accesul securizat la toate cantităţile de care au nevoie.
Vučić i-a prezentat prinţului moştenitor al Emiratelor şi oportunităţile din agricultura Serbiei, potenţialul exporturilor de legume şi fructe în EAU. Vučić a pledat convingător în favoarea superiorităţii calitative a legumelor şi a fructelor din Serbia, comparativ cu cele din România, dar a recunoscut că noi stăm mai bine la ambalat şi la congelat. Dacă va reuşi să se doteze cu utilaje şi tehnologii de ambalare şi de congelare cel puţin la nivelul celor din România, Serbia va deveni competitor direct pentru ţara noastră pe piaţa din Emirate şi din Golf.
Preşedintele Serbiei a prezentat şi oportunităţile de investiţii în infrastructura Serbiei, de extindere a ariei operaţionale a companiei Etihad Airways şi de avansare a cooperării tehnico-militare. Acest aspect din urmă se prea poate să fi rezonat cu gazdele, în condiţiile în care SUA a închis o parte din programele de asistenţă pe domeniul militar pentru EAU, după venirea actualei administraţii democrate la Casa Albă.
Lumea arabă, nesecretă şi nevăzută de Iohannis
După EAU, Vučić s-a dus în Bahrain pentru a extinde aria de cooperare comercială şi pentru a aduce mai mulţi bani Serbiei din investiţii în sectoarele sale vitale: agricultură, sănătate şi industria de apărare.
Pentru românii care altă dată se uitau la televiziunea sârbă ca printr-o fereastră către Occident, dar şi pentru cei care urmăresc acum ştirile pe reţele sociale, anunţul făcut de preşedintele Aleksandar Vučić trezeşte imediat amarul. Nicăieri la televiziunile române preşedintele Iohannis nu se vede cum aduce soluţii pentru a rezolva criza sanitară din ţara noastră.
Ştiu că ai fi vrut ca preşedintele european de aproape doi metri din palatul de la Abu Dhabi să fi fost Klaus Werner Iohannis.
Ştiu că ai fi vrut să fii convins că al nostru s-a dus la Abu Dhabi în miez de noapte, nu ca să joace tenis, nici ca să schieze indoor, ci ca să rezolve problemele urgente ale românilor… vaccinurile, sănătatea. Bunăstarea şi speranţa căpătării ei în această viaţă ne rămân la nivel ideal, cu un aşa preşedinte. De la Preşedintele României am auzit despre „înţelegeri secrete cu evreii”, dar niciodată măcar despre o înţelegere nesecretă cu arabii. „
(Bogdan Nicolae | Preşedintele şi înţelegerile sale nesecrete cu arabii, Mediafax)
Articol excelent al autorului Bogdan Nicolae.
Tot respectul pentru preşedintele darz si nealiniat al Serbiei Aleksandar Vučić si cand ma gandesc ca Serbia este vecina de nadejde a Romaniei (sau nu ?) ca si Ungaria. Sincer, in adancul fiintei mele, mi-as fi dorit ca „seful statului” meu sa fi fost acolo, la Abu Dhabi nu de alta, insa inaltimea este asemanatoare din pacate numai inaltimea. Este laudabila actiunea printului EAU de a achizitiona vaccinuri de la „Pfizer/BioNTech, AstraZeneca/Oxford, Sinofarm şi Sputnik V”, in interesul Emiratelor si a cetatenilor acesteia fiind primordiala, noroc ca nu sunt inregimentati orbeste ca altii, luand ca exemplu Israelul. N-am crezut vreodata ca am sa ajung sa regret politica externa stralucita a „ïmpuscatului” si nu numai.
Buna ziua dle prim ministru Adrian Nastase , interesant informare !
Cred ca numai cel ce simte care sunt obligațiile unui șef de stat pentru neamul lui si doreste din toata fiinta lui ca poporului sa beneficieze de toate facilitatile posibile in lupta lui pentru existența!
Ma exprim in felul ăsta pentru ca eu nu credeam ca omenirea va ajunge la cheremul si bunul plac al nu stiu carei oligarhiei mondiale !
Regretabil că s-a ajuns aici!!
As vrea sa stiu părerea dvoastra!
Citesc azi un titlu: „Rusia, deranjată de redenumirea unui parc din București: „Sperăm ca autoritățile române să dea dovadă de bun simț””
Cite parcuri „Eminescu” sau alte parcuri dedicate unor personalitati romane sunt la Moscova, sau prin Krivoirog?
Purtatoarea de cuvint al MAE rusesc are nesimtirea sa afirme ca este un alt exemplu de „politica revizionista”.
Raspunsul trebuie sa urmeze pe canale oficiale la acelasi nivel, sau la unul inferior, calm si clar, din partea Romaniei: cite parcuri la Moscova cu nume romanesti care sa fie dedicate unor personalitati culturale romanesti atitea si la Bucuresti.
Romania nu mai trebuie sa aplece spinarea nimanui, mai ales ca Rusia nu ne este un stat prieten.
Primarii ar trebui sa discute cu diplomatii romani si sa faca o statistica. In urma acestei analize comparative cu cite monumente/parcuri dedicate Romaniei sunt in Rusia, cred ca e OK sa recalibram, si daca este cazul, sa redenumim strazi si parcuri si piete cu nume rusesti in unele romanesti sau europene sau chiar sa revedem relatiile cu state vecine si amice din regiune in acest sens.
Cind Moscova o sa isi schimbe retorica agresiva si imperialista, atunci discutam.
https://alephnews.ro/guvern/rusia-deranjata-de-redenumirea-unui-parc-din-bucuresti-speram-ca-autoritatile-romane-sa-dea-dovada-de-bun-simt/
Eh.. pai tocami ca daca ar da dovada de bun sumt autoritatile ar zice : Tolbuhin? Cine a mai fots si asta? A ! un maresal intre altii.. cam vreo 3 duzini, nu? Dom’le am auzit de unu Jukov, de unu Rokosovski, de unu Malinovski.. ba ca si Brejnev era maresal.. Parca mai era si unu Vorosilov si unu Bagration da Tolbuhin ? Mie numele imi sugereaza mai mult un soi de salam!!”
Corporaţii ale culturii româneşti: L&D şi D&L
Liiceanu&Dinescu sau Dinescu&Liiceanu – simt nevoia acestei repetitii inverse pentru a exclude de la inceput orice intelegere eronata ca as face vreo ierarhie – sunt doua spirite mari ale Romaniei, cu care ma mandresc ca roman si fata de care nutresc deopotriva aprecieri si critici. Au mintile taioase ca cel mai bun bisturiu, inclusiv cu laser, cu care se fac cele mai sensibile incizii chirurgicale de extirpare, care ajung pana la radacina raului. Avem deci nevoie de cei doi si o datorie egala fata de ei, cat si fata de toata crema intelectualitatii romane. De fapt, spiritele mari sunt imposibil de ierarhizat. Cine ar incerca o astfel de ierarhizare ar trebui sa se afle cu mult deasupra lor, practic a tuturor, pozitie la care doar istoria este indreptatita.
Nu a aparut o replica a lui Mircea Dinescu vs Gabriel Liiceanu; cred ca nici nu este necesara, ca lucrurile trebuie lasate asa cum au cazut. Daca unii marginali asteapta un negativ al lui Liiceanu, pozat de Dinescu, reamintesc ca el exista, ca e public si facut de comentatori, mai ales despre perioada cand a fost unul dintre intelectualii lui Basescu. Despre conducatori nu vreau sa fac judecati de valoare, dupa parerea mea au fost cei mai buni pentru vremurile lor. A-i vorbi de urat pe lideri este una din cauzele lipsei de respect fata de Romania. Greseala celor din trecut, catre care se indreapta si liderii actuali, a fost ca au crezut imprudent ca apa de departe stinge focul de aproape. Evident, daca la venirea din departare se mai gaseste ceva inca nefacut scrum. Tocmai ca departarea este intarzietoare si prin aceasta nu e functionala in situatii de urgenta, fapt despre care avertizeaza si un intelept proverb chinezesc.
Cei din jurul liderilor au fost lichele – apropos de celebrul Apel catre lichele al lui Gabriel Liiceanu -, care in stilul clasic, nu numai masonic sau globalist, au jucat initial cartea obedientei extreme, pentru a obtine pozitie si vizibilitate, si ulterior pe cea a mizerabilei dizidente. Nu pot sa uit cinismul si oportunismul lui Silviu Brucan (n. Saul Bruckner): „Am stiut cand vine trenul si l-am asteptat pe peron!”. Cu tot liderocidul si eliticidul impotriva romanilor, inspirate si implementate de acel prim cerc, macar sa se fi tras necesarele invataminte istorice. Insa recent am fost consternat de doua declaratii toxice, una in parlament si alta de la o ambasada, care ne contesta dreptul la eroi si la memoria lor. Ei au fost respinsi viguros si ireprosabil argumentat de exceptionalul partid AUR, care e 100% fibra romaneasca. Dar proportia reactiilor trebuie sa creasca.
Pana la regandirea acestei teme – daca nu faci nimic, nimic nu se intampla -, in care sa nu mai fim cenzurati de comisari straini in privinta eroilor si istoriei neamului romanesc, ar trebui sa luam act de o stranie rasturnare a raportului dintre cauza si efect: cei care pe ei se victimizeaza si pe ceilalti ii culpabilizeaza, sunt de fapt profitorii ultimului razboi mondial (cel putin), cu bancile, corporatiile si mass-media carora acesta a si fost pregatit, declansat, intretinut si incheiat. Este imposibil sa fii in acelasi timp si invingator si invins. Calaul nu are cum sa fie propria sa victima. Poate doar in cazul unui personaj colectiv, a unei aceleiasi entitati sumative, in care factiunea conducatoare sa distruga o parte slaba, neajutorata, din calcul politic. Undeva trebuie sa existe o defectiune a naratiunii, o inselatorie sau o minciuna monstruoasa. Nu in privinta evenimentelor, care nu pot fi negate, ci a atribuirii lor originare, a acelei decizii primare ramase oculte, care reprezinta causa causorum.
In privinta celor doua personalitati culturale romanesti, este de remarcat ca, desi se detesta reciproc, ceea ce nu este o noutate in lumea elitei, ele sunt totusi puternic legate una de cealalta prin acelasi statut de istorie personala, de fosti dizidenti. Ambii si-au tras felii groase din dizidenta, ca dintr-un tort, pe care aproape ca le-au terminat, din pacate pentru ei. Azi, a spune “dizident” e ceva banal, ca si cum a-i afirma ca ai o opinie diferita. Cate capete atatea idei s-a transformat in cate opinii atatea dizidente. Dizidentele au devenit precum gusturile si culorile, nu se discuta. In disputarea facticelui monopol al dizidentei a intrat si Ana Blandiana, de la care a si pornit criticistul articol liiceanist, Un pedagog valah, la adresa dinescismului. Exista insa si o diferenta notabila in privinta mediilor de creatie al celor doi, ca intre turnul de fildes, care prin altitudine si ermetism ofera filosofului o pozitie eterica si detasata pentru a surprinde tabloul teluric, si santierul colbuit, de la firul ierbii, de unde poetul isi alege temele pentru a canta viata, traind-o din plin. E limpede ca unul e un inginer liric de santier, un petrecaret plin de lumesc, cu lautari si bucatarie politica, prin care cunoaste si incita verva, care are spontaneitate si un verb de multe ori antologic, care dezamorseaza, previne sau scoate din criza, in timp ce altul e sobru, pana la austeritate, care ii dau o seninatate si o claritate de extramundan, necesare pentru a sesiza directiile, excesele sau abaterile politicii si societatii. Amandoi sunt o binecuvantare pentru spiritul romanesc, cat despre polemicile lor, prin ele ei se tin reciproc sub control.
PSD – un partid viu ?
Recentul interviu al fostului premier Adrian Năstase la Antena 3 – conţinând o analiză obiectivă a situaţiei politice actuale – a pus în parametri reali poziţia PSD care, cu excepţia unor mesaje anoste citite în Parlament, pare să aştepte ca greşelile actualilor guvernanţi să-i ridice mingea la fileu şi victoria să vină de la sine la următoarele alegeri. Or, rezultatele alegerilor precedente au arătat clar că guvernarea dezastruoasă şi discreţionară a dreptei nu are efecte electorale din moment ce aceasta stăpâneşte mass-media, iar PSD nu se manifestă public ca o reală soluţie politică.
În loc să ofere o alternativă de stânga la conducerea anti-populară penelisto-useristă, PSD rămâne înţepenit în propriile sale structuri birocratice, îndepărtându-se constant de bazinul său social. Astfel, paralel cu îndepărtarea lui Şerban Nicolae şi Liviu Pleşoianu (exponenţi ai curentului de stânga din partid) – actuala conducere PSD a selectat o serie de parlamentari fără nici o relevanţă pentru electoratul de stânga: un campion de kickboxing (!?) sau dr. Streinu-Cercel, cel care a cerut ca bătrânii să fie băgaţi într-un fel de lagăre de concentrare pentru a lupta împotriva răspândirii virusului Covid 19 şi care în continuare lansează mesaje scandalos de catastrofale.
În aceste condiţii, atât timp cât PSD nu se trezeşte la realitate operând schimbări în cadrul primelor eşaloane ale partidului, există riscul ca la viitoarele alegeri să rămână tot în opoziţie, ba chiar să piardă poziţia de exponent al revendicărilor populare şi să intre într-o spirală descendentă fără sfârşit.
Bun, trebuie sa revin sa spun ca am inteles totusi supararea rusilor: Tolbuhin a fost seful trupelor ruse care, spun ei au „eliberat” Romania de nazisti. Totusi, e greu de cuantificat ce a insemnat aceasta „eliberare”, in afara ca au murit vreo 18,000 rusi, 8000 romani si 200,000 soldati nemti in operatiunea militara ruseasca Chisinau-Iasi. Asta conform sursei pe Wikipedia.
Eu am invatat la scoala lui Ceuasescu, si nu ni se prezentau toate datele, dar stiam ca romanii s-au eliberat singuri. Rusii, e adevarat, au murit pe front, dar nu pentru eliberarea Romaniei sau romanilor, ci pentru a avansa spre Berlin si pentru a lischida armata germana si romana. „Ne-au eliberat” omorind soldatii romani, si comitind abuzuri nenumarate, bine documentate, cit au stat in Romania dupa razboi.
Nu cred ca romanii au vre-un sentiment al recunostintei fata de rusi si presupusa lor „eliberare”, conform propagandei agresiv-imperialiste rusesti.
Demn de retinut pentru romani este ca rusii nici macar nu soptesc despre cite crime au savirsit in teritoriile „eliberate”, inclusiv in Romania. Mint prin omisiune, si rusii lor cred ca au fost niste sfinti, ingeri eliberatori de alte popoare. Mai mistifica istoria Basarabiei intr-un mod absolut anti-romanesc. Ma mir ca autoritatile romane nu au documentat „curatirea etnica” („ethnic cleansing”) a romanilor basarabeni si ca nu cer ca rusii sa prezinta scuze pentru abuzurile egale cu un genocid impotriva romanilor din Basarabia. Noi am fost tratati ca invinsi in al doilea razboi mondial, si ne-am platit pacatele, cu uraniu si aur si bani si femei si de toate. Cind le vine si rusilor rindul sa raspunda pentru crimele comise, cu tot statul lor de „invingatori”? Acum cind sunt la strimsoare, nu le place, se dau tot sefi din oficiu.
Intre imperialismul rus, chinez si american, il prefer pe cel american. Chinezii sunt comunisti si modelul lor nu se poate aplica Romaniei, pentru ca suntem total diferiti de ei. Dar, nu au propus nimic Romaniei, asa ca nu cunosc ce planuri au, daca au. Cu americanii click cel mai mult chiar si pentru faptul ca sunt departe de Romania si nu au pretentii teritoriale, ba mai mult, ne sprijina militar si ofera un echilibru strategiuc in zona. Imaginati-va ce ar fi insemnat o realitate in care Romania si alte tari est europene ar intra din nou sub inffluenta mitocaneasca a politicienilor rusi. Pazeasca Domnul!
https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Ia%C8%99i-Chi%C8%99in%C4%83u
Singurele înțelegeri de care e interesat plavanul de la Cotroceni sunt cele din sânul coaliției lui, o pânză a Penelopei pe adjudecare de posturi pentru clientela flamanda. În rest, de ce să-și bata capul?! Bruxelles, Washington și ambasadele sa trăiască! Oare cum e pârtia de la Păltiniș?
AUTOSTRADA „LA ANU ȘI LA MULȚI ANI” A LUI RADU TUDOR
MOTTO: „Ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, a anunţat miercuri că a fost finalizată licitaţia pentru revizuirea Studiului de fezabilitate (SF) şi realizarea Proiectului Tehnic pe autostrada Ploieşti-Comarnic-Braşov. Revizuirea Studiului de Fezabilitate (realizat ultima oară în 2006) presupune practic reluarea de la zero a multor etape, iar proiectul şi traseul autostrăzii vor suferi modificări majore faţă de variantele originale. Noul SF va cuprinde o analiză multicriterială a variantelor de traseu, un studiu de trafic pentru o perioadă de perspectivă de 30 de ani, investigaţii de teren (geotehnice, hidrologice, topografice, arheologice), dar şi o evaluare a impactului asupra mediului, o analiză cost-beneficiu şi realizarea unui model financiar al proiectului. Tot contractul are un termen de realizare de 107 luni, din care 30 de luni pentru realizarea SF, 6 luni pentru Proiectul pentru Autorizarea Executării Lucrărilor de Construire (PAC), 6 luni pentru Proiectul Tehnic de execuţie, 4 luni – asistenţă tehnică pe perioada licitaţiei pentru execuţie. De asemenea, se prevăd 61 de luni asistenţă tehnică pe perioada execuţiei lucrărilor.”( BZB.ro, 11 februarie 2021)
…………………………………………………………………………………………….
Nu știu dacă vă mai amintiți „dezbaterea” electorală a Klausului cu jurnaliștii patriei din noiembrie 2019, aia cu întrebările „nu-i așa că-i așa” date pe sub mână ca să se evite orice întâmplare dureroasă prin care poporul să afle că un ficus rămâne tot ficus și în campanie, nu numai în timpul exercitării mandatului. Cu acel prilej, Radu Tudor a avut parte de o extraordinară victorie de etapă. Președintele, cu vocea lui liniștitoare până la anestezie generală și cu seriozitatea-i caracteristică, i-a promis lui Radu Tudor că-l umple de autostrăzi și drumuri expres până la „scut”, până la Sibiu și până la Brașov în cel mai scurt timp. Iată:
Radu Tudor: „După șapte ani de promisiuni neonorate cred că infrastructura feroviară, rutieră chiar și cea medicală românească reprezintă un domeniu de eșec rușinos (voce solemnă, gravă, ca și cum i-ar mai fi crescut brusc trei perechi de testicule, n.n.) nu se poate să avem cea mai mică viteză a trenului din Europa. Nu se poate să facem (în, n.n.) cinci ore 270 de kilometri. Și asta vorbesc de Sibiu. Astăzi am fost la Deveselu (ca să știe Klaus că vorbind cu Radu Tudor e ca și cum ar vorbi cu „scutul de la Deveselu” și cu partenerul strategic, simultan, n.n.) și am făcut (în, n.n.) trei ore și jumătate 180 de kilometri. Sunt chestiuni de civilizație europeană și vă rog, domnule președinte, ca după 24 noiembrie, dacă se poate și dacă considerați necesar să puneți puțin în planul doi războiul cu PESEDE și să ne punem în planul întâi, împreună (adică el și Klaus -un singur gând, o singură simțire, n.n.) împotriva incompetenților, împotriva leneșilor, și a indolenților (aici Klaus s-a încruntat un pic, crezând că despre el este vorba, că prea i se potrivea portretul, n.n.) care după 30 de ani nu au fost în stare să dea țării un spital și o autostradă completă. Prin puterea dumneavoastră și prin ceea ce puteți genera în continuare în societate , că am văzut ce curente se nasc în urma inițiativelor și declarațiilor lui Klaus Iohannis (și eu am văzut, curentul Ceaușescu-Tivilic mi s-a părut cel mai puternic, n.n.), cred că putem stimula și scoate din… ăăă… lâncezeală acest domeniu strategic (dă din mâini, ca și cum ar vrea să-l scuture pe Klaus, n.n.) al infrastructurii.”
Klaus Iohannis (candidat la președinție, dând un răspuns exact la fel de lung ca întrebarea): „Să vă spun ceva. Eu sunt ferm hotărât să facem lucrurile acestea. Și… ăăăă… sper că n-am fost înțeles greșit (mijește ochi, n.n.)… acuma după 30 de ani de tranziție și dispute (balans îndelungat cu mâinile, n.n.) profunde între… ăăăă…. între diferitele formațiuni… este cazul să ajungem în sitoațea în care un președinte care știe ce trebe făcut și cum trebe făcut împreună cu un guvern care dorește să rezolve aceste mari probleme să ajungă în sitoațea să se apuce de treabă. Ș-am spus de mai multe ori că am o colaborare deja acuma foarte bună cu guvernul, că discutăm, abordăm împreună aceste chestiuni… însă o spun aici, de față cu toți, nu vreau să fiu înțeles greșit… eu voi… fi… foar-te ferm, ca să nu zic chiar intransigent. Aceste discuții trebuie să producă re-zul-ta-te. Și aceasta va fi abordarea mea și n-am nici eu, nici românii n-avem timp să ne pierdem în discuții de complezență între președinte și guvern ceea ce discutăm … vreau și o să am grijă să se întâmple să ducă la rezultate practice. Că vorbim despre infrastructură, aceste chestiuni au fost discutate într-o primă rundă, este vorba despre autostrada (le enumeră pe degete, n.n.) promisă de mult, coridorul care trebe să se închidă între Sibiu și Pitești, este vorba de drumul expres între Craiova și Pitești, promis marilor constructori de automobile, este vorba de autostrada Moldova, este vorba de a lega Ploieștiul de Brașov prin Valea Prahovei, pentru a ajunge, odată și odată, să avem legături real folosibile și fezabile între provincile istorice. A-ces-te lu-cruri (privire de-o hotărâre maximă către Radu Tudor, n.n.) nu vreau să le promit, că de promis au promis toți, eu vreau să le facem” (dezbatere electorală „pusă cu mâna”, 19 noiembrie 2019, în timpul campaniei pentru prezidențiale)
Și, cu aceste promisiuni solemne, președintele s-a reales!
A trecut aproape un an și jumătate de atunci, „peroadă” în care Klaus a avut în permanență GUVERNUL LUI. În 2020, una-două, a tot chemat „guvernul meu Orban” la Cotroceni și băieții veneau cuminți, resemnați, gata pregătiți, cu chiloții în vine iar apoi, după prestație, plecau de-acolo spunând „săru-mâna, boierule!” Altceva, evident, în legătură cu autostrăzile, nu s-a întâmplat. Iar noul „guvernul meu Cîțu”, numit în decembrie, din pricina atât de apreciatei diversități politice, pare mai puțin dispus să stea capră. Klaus e mai degrabă absent din noua ecuație. În schimb, Radu are parte, în sfârșit și fără scremerea președintelui, de vești cu adevărat bune: Ministerul Transporturilor și-a suflecat mânecile și autostrada Ploieşti-Comarnic-Braşov e ca și făcută!
Așadar… proiectarea va dura 46 de luni. Fezabilitatea se va întinde pe 30 de luni, documentația pentru Autorizație de construire pe 6 luni, iar pentru PROIECTUL TEHNIC, care este partea cea mai consistentă a proiectării, mai rămân 6 luni. Apoi asistență tehnică pentru 4 luni, în perioada desfășurării procedurii de licitație pentru execuție. Știu, o să-mi spuneți că la faza „fezabilitate” se iau avizele de la ursul care n-are pe unde să treacă, de la gândacul-croitor căruia i se afectează mediul de viață, de la liliacul stresat de faruri și de la bursucul viril căruia i s-au limitat bucuriile erotice și de aceea această fază ține doi ani și jumătate. Așa este, iar până facem consultarea publică a bursucilor, durează… și totuși. Ce ne facem? că în 46 de luni ieșim și din guvernarea lu’ „guvernul meu” și din cel de-al doilea mandat al ficusului cu aceste termene de proiectare, deci se pare că nu se poate ține Klaus de promisiunea lui fermă către Radu Tudor -analist militar și autostrad, în timpul liber. Iar cum autostrăzile nu sunt prietenoase cu natura (a spus și Greta sau dacă n-a spus, o să spună), în patru ani cred că vor fi înlocuite de piste pentru bicicliști și benzi pentru traficul intens al trotinetelor electrice. Adică iar luăm totul de la 0.
Poate de asta nici bietul Radu Tudor nu se mai axează pe autostrăzi, ci, mai mult, pe pandemie.
Căci e previzibil ca peste patru ani Radu să-și facă vizita lunară la Deveselu pe bicicletă, ca să inspecteze scutul ușor ruginit dar bogat inerbat (pentru a acoperi necesarul de spații verzi din baza militară), precum și antiaeriana cu amortizor (pentru a nu deranja obiceiurile de împerechere la broaștele pe cale de dispariție). Iar ca să nu se simtă singur în perioada călătoriei spre Deveselu mă gândesc că o să fie însoțit de Lucian Mândruță.
Amândoi vor purta mască de protecție. A lui Radu va avea sigla NATO, imprimată discret, ca o floare-de-colț, pe partea dreaptă, pentru a nu exista confuzii.
hm ….. hm
IN atentia alora care isi inchipuie ca as fi un antiamerican „turbat” , ca vreau cu rusii, martuenii, chinezii si tatarii lu Timur Lenk .. sadmm etc etc si etc .. care care in mod „convenabil” (ptr cine?) uita niste anii in care , totusi nu mai erau copii ci maturi cu drept de vot!
E …. e .. ca cum sa va zic .. SUa s-a jucat cu .. focul.
In AD 2000 China era chitita sa ajunga no 1 econimic si tehnologic. O ziceau in gura mare. Mai precis o zbierau in modul cel mai public (congres al partidului cu tramnisie TV si coreprondenti straini din tari capitaliste ) ca vestile au ajuns si la mandel ….
Si in anii aia au inceput sa curga si vesti ciudate. Chinezii construiau zgarie nori.. cam cu viteza de 0,60 metrio pe zi. Adica un garaie nori de 200 metri in mai putin de un an!!!!
Ca in China , cel putin la Beijing dispareau bicilcetele .. alungate de masini mici!
Ca .. ca …
Adica China incpeuse decolarea si o facea cam in stilul F15 decoland pe fortaj ….
Si ?
Si drept raspuns SUA se incurca in Irac! Cica democracy . Si desi o facura in numele a ceva numit Project for the New American Century (PNAC) noul secol murican a cam esuat in Sadir City … costand numai 3 mii de miliarde de dolarei … orecierea nu imi apartine canu ma pricep ;a adunari din astea. Insa Joseph E. Stiglitz se cam peicepe. Cine dporeste nu are decat sa caute The Three Trillion Dollar War: The True Cost of the Iraq Conflict si sa isi aduca aminte ca razboiul costa!!! Cartea a aparut in 2008 ..stiti, poate nu ati uitat a fost ANUL CRIZEI si a bailloitului de 8 trilionae..
SI fiindca le-a placut ata de mult au continuat cu Primavara Araba, cu Siria samd etc adica activitati din astea „profitabile” care inghit miliardele cu nemiluita!!
Si in timpul asta ce facea China ?
Pai ce dsa faca PROFIT! Huawey aparut de Niciunde de langa Nicaierii de Jos si a ajuns lliderul tehnologiei 5G. Sa continui?!
Si in timpu asta ce facea Uniunea Sovetica Ailata? Democracy in Orientu mijlociu … da nu prea iesi democracy (va mai sus diatriba mea pe baza de model cultrual diferit. Cam asa e si democrcy ca in SUA .. nnu prea mere in tarile arabe! Alta cultura .. chiar daca vor accepta em,anciparea femeii samd)
Ba gandindu-se bine au decis sa restructureze harta Orientlui Mijlociu !!! Ia de vedeti asta : http://geopolitics.ro/teoria-haosului-constructiv-sua-si-noul-orient-mijlociu/
Si acum brusc isi dau seama ca .. ca ce ???????!!!!
Ca cum zicea unu care nu era glumet de profesie (aia de zic glume prin baruri) cica ar putea afce un rezbel cu China cu conditia ca chienzii sa le imprumute baniii!!!!
De ce?
Pai ca ei – adica analistii, teoreticienii , presarii samd etc si politicieni (en fr polis p’tits chiens) .. au crezut ca pot repeta jocul de prestigitatie facut cu Japonia . Numai ca atunci averau de a face cu fime provate, interese private!
Ntz. Acum au de a face cu al mai vechi Stat din lume. Ala cu peste 2.500 de ani de birocratie. Ala bazat pe o alta cultura „dintai zeii, apoi .. si la urma tu!”
Au crezut ca pot sa ii „convinga” ca pe Coreeni de Sud in 96! A-a ! Ntz! China e catgrie grea !
Si nu numai ca e grea .. inregistreaza cu grija informatiile !!!! Asa ca prop[unerile de genul acodului de la Luvru sau condtitionarile din 96 sunt „fumate” rau!!
E .. si cum sa va spui .. vaz ca reactiuile SUA raman in zona politico-militara. Si centrate in golfu; Persic.
Si mai vaz ca nenea ala cu Tesla coopereaza in draci cu China. Desi are govern „comunist”!
Dom’le ca sa zic asa sunt cestii vechi. Da unii de pe Potomac se pare ca auz de abia azi …
Ntz.
Incurcatura provine din faptul ca „analistii” de teapa lui Kagan (sotul Nulandei) isi „continua” eforturile in cadrul Foreign Policy Initiative.
La naiba ! De ei ar trebui ava ;luati nu de mine!
Ca. nu stiu cum s ava zic , insa am imprsia ca astia vaz in SUA un mijloc nu un scop!
Si totusi sunt cetateni americani!!!
1. La Abu Dhabi a fost Viorica Dăncilă și a adoptat împreună cu șeful executivului Emiratelor pe data de 17 octombrie 2018, ”Declarația comună privind stabilirea unui parteneriat economic strategic între Guvernul României și Guvernul Emiratelor Arabe Unite”.
2. Ce a făcut Guvernul liberal cu acest acord?
3. Oare are Președintele Iohannis curaj să meargă la Abu Dhabi, dacă guvernul lui a uitat de acest acord?
Bucureştiul merită cât mai multe polemici celebre
Polemica (polemos, razboi, gr.) este una din cele mai complicate si virulente forme de critica, pe care doua mari personalitati si-o administreaza reciproc. Acest razboi al cuvintelor este si mai dificil cand tangenteaza politica, care antreneaza preferintele si interesele tuturor. Polemica dintre filosoful Gabriel Liiceanu si poetul Mircea Dinescu – or, cel putin, una din bataliile lor retorice pe teme ale istoriilor lor personale, cu impletiri politice si de epoca -, s-a inchis cu replica vitriolanta a poetului, care l-a numit pe filosof drept un “contopist al abjectiei”, dupa ce filosoful il comparase, in acelasi stil coroziv, cu “un pedagog valah”. Ecourile sunt insa departe de a se stinge. Mai ales pentru ca suntem inca in bajbaiala dupa un mesaj, o invatatura. Cunoscatorii inteleg din prima care imi este pozitia, din titlul in care am folosit o parafrazare extinsa a unor cuvinte memorabile, care au apartinut regelui francez Henric al IV-lea: Parisul merita o liturghie/Paris vaut bien une messe! Ei, da, mi-as dori o multiplicare, sa avem cat mai multe polemici celebre, o clasa de polemisti, din care cei care intra in gura lor sa nu scape ieftin! In ultima instanta, poate fi de importanta existentiala, pe varii teme. Acest tip de polemisti de elita pot contribui la destelenirea tarlalei politice romanesti si chiar a celei internationale, care e si mai arida. Din unele polemici celebre se poate invata cat dintr-un curs de istorie a unei epoci. Ma refer la criticile care nu tintesc o biruinta personala, ci victoria adevarului. Din ele iti dai seama, un fapt moderator, ca umorile sunt de toate partile, ca tin de omenesc, ca adevarul e la mijloc. Cum deja am remarcat ca natiune, critica e mai utila decat apologia.
PS/NB: Contrar unor epigoni ai dizidentei, Mircea Dinescu a fost simbolul incontestabil al Revolutiei. Insa poetul nu a avut niciun fel de ambitii politice. Daca le-ar fi avut, la care ar fi fost cel mai indreptatit, ar fi fost cel dintâi premier postcomunist. Nici acum nu-i timpul trecut. In contrast, Ana Blandiana a tras spre putere ca fluturele spre lampa, iar Gabriel Liiceanu a rezemat usile lui Basescu, de la Cotroceni.
CHIAR SI UN CONC PARASIT CU TEREN MULT DAR, SA POT AVEA CURENT, APA… SI SA NU NECESITE O INVESTIE MARE…